1ra-1442/2017 — Art. 188 alin. 2 lit. f CP

Prin sentința Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași din 16 februarie 2017, Ungureanu Ivan a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 188 alin. (2) lit. f) Cod penal, cu aplicarea art. 82 alin. (2) Cod penal, la 8 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip închis.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că Ungureanu Ivan la 04.09.2016, aproximativ la ora 21:15, în aproprierea gării feroviare din s. Sipoteni, r-nul Călărași, intenționat, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, aplicând violență periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei, manifestată prin aplicarea multiplilor lovituri cu pumnul în regiunea feței și a corpului minorei, xxxxx, a. n. xxxxx, cauzându-i astfel vătămări corporale sub formă de edem al țesuturilor moi în regiunea capului, echimoze pe față și spate, excoriații pe față, gât, spate și degetul 1 al mâinii drepte, hemoragii pe mucoasă buzelor, fractura oaselor nazale și comoție cerebrală, care se califică ca vătămări corporale ușoare cu dereglarea sănătății de scurtă durată, în temeiul raportului de expertiză judiciară nr. 2D din 04 ianuarie 2017, după care i-a sustras în mod deschis telefonul mobil 1 de model Samsung Galaxy Jl, la preț de 3600 lei, cauzându-i părții vătămate, xxxxx, un prejudiciu material considerabil în sumă de 3600 lei. Astfel, prima instanță a constatat că prin acțiunile sale, Ungureanu Ivan a comis infracțiunea prevăzută de art. 188 alin. (2) lit. f) Cod penal, după indicii calificativi „tâlhăria, adică atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viață și sănătatea persoanei agresate, cu cauzarea de daune în proporții considerabile părții vătămate.”

Nefiind de acord cu sentința primei instanțe inculpatul a atacat-o cu apel, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit căreia acestuia să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă. În motivarea apelului, inculpatul a invocat că recunoaște vina în cele incriminate și regretă cele comise. Totodată, a menționat că în timpul altercației și lui i-au fost cauzate și aplicate lovituri peste față și corp, de asemenea partea vătămată a avut un comportament neadecvat, îl șantaja cu omor.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2017, apelul declarat a fost respins, cu menținerea sentinței contestate.

Pentru pronunțarea hotărârii date instanța de apel a constatat că, soluția primei instanțe, cu referință la vinovăția inculpatului Ungureanu Ivan, este pe deplin justificată, or, verificând din oficiu la acest capitol sentința pronunțată la caz, instanța de apel a considerat că vina inculpatului Ungureanu Ivan de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. f) Cod penal, individualizată prin „tâlhărie, adică atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viață și sănătatea persoanei agresate, cu cauzarea de daune în proporții considerabile părții vătămate”, este dovedită integral prin probele administrate și cercetate conform art. 101 Cod de procedură penală, și anume: declarațiile părții vătămate minore xxxxx; declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate minore Moraru Larisa; procesul-verbal de cercetare la fața locului din 09.09.2016; procesul-verbal de recunoaștere a obiectului din 19.09.2016; procesul- verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 19.09.2016; procesul-verbal de verificare a declarațiilor bănuitului Ungureanu Ivan la locul infracțiunii din 21.12.2016; raportul de constatare medico-legală nr. 286D din 29.12.2016; raportul de expertiză medico- legală nr. 2D din 04.01.2017. La capitolul numirii pedepsei inculpatului Ungureanu Ivan, instanța de apel a considerat concluzia primei instanțe corespunzătoare stării de drept și întemeiată din punct de vedere al principiilor și criteriilor stabilirii pedepsei penale. În conformitate cu principiul individualizării pedepsei penale prevăzut de art. 7 Cod penal, și în coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei inserate la art. 75 alin. (1) Cod penal, instanța de apel a notat că prima instanță a aplicat pedeapsa inculpatului Ungureanu Ivan luând în considerare caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, ținându-se 2 cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. La acest punct, instanța de apel a reținut că lipsesc careva împrejurări care ar genera aplicarea față de inculpat a unei pedepse mai blânde, or, infracțiunea comisă de către inculpatul Ungureanu Ivan se califică ca fiind una gravă, totodată urmează a fi reținut și scopul comiterii infracțiunii date fiind unul de aplicarea violenței fizice în scopul dobîndirii bunului ce nu îi aparține de drept. Instanța de apel a considerat că nu poate fi aplicată față de inculpat o pedeapsă mai blândă, reieșind și din faptul că inculpatul Ungureanu Ivan anterior a fost condamnat de multiple ori, ultima dată fiind condamnat prin sentința Judecătoriei Călărași din 25.05.2012, în baza art. 171 alin. (2) lit. a), c), art. 187 alin. (2) lit. b), e), f), art.208 alin. (1) Cod peanl, art. 85 Cod penal, la pedeapsă de 6 ani închisoare, în penitenciar de tip semiînchis, iar antecedentul penal nu este stins, însă concluzia de rigoare nu a tras-o și nu a conștientizat pericolul real al infracțiunii comise, cât și faptul că nu a recuperat prejudiciul material cauzat prin infracțiune. De asemenea, instanța de apel a notat că urmează a fi respinse ca neîntemeiate cerințele apelantului privind aplicarea a prevederilor Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 „privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova”, de vreme ce potrivit art. 1 din legea menționată stipulează că „prezenta lege se aplică condiționat și exclusiv persoanelor bănuite, învinuite și inculpate care manifestă căință activă în cadrul procesului penal și celor condamnate care sânt caracterizate pozitiv pe parcursul executării pedepsei, perioadei de probațiune sau termenului de probă și sînt evaluate psihologic ca prezentând risc de recidivă mediu sau redus, dacă aceste persoane cad sub incidența prevederilor art. 2-9, 11 și 12.” În sensul dat, instanța de apel a remarcat că prevederile solicitate de către apelant de a le aplica în privința sa, nu sunt pasibile pentru a fi puse la baza absolvirii inculpatului Ungureanu Ivan de la pedeapsa, deoarece legea dată este aplicabilă doar persoanelor condamnate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, or, în cazul respectiv, cu atât mai mult, inculpatul a comis fapta de care se face vinovat, după intrarea în vigoare a Legii nr. 210 din 29 iulie 2016, „privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova”.

Împotriva hotărârii date inculpatul a declarat recurs ordinar, prin care solicită casarea hotărârilor adoptate la caz, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit căreia inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă, motivând că recunoaște vina în cele comise, se căiește sincer și regretă cele întâmplate.

Pe marginea recursului a prezentat referință procurorul în Procuratura de nivelul Curții Supreme de Justiție, care a solicitat declararea acestuia ca inadmisibil, deoarece este vădit neîntemeiat.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat, or în vederea acestei statuări se expun următoarele considerente. 3 Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. Reieșind din textul recursului declarat, instanța de recurs constată că recurentul contestă decizia instanței de apel în latura stabilirii pedepsei, și prin urmare, se va expune doar asupra acestui aspect. Analizând conținutul deciziei prin prisma celor invocate, instanța de recurs menționează că pedeapsa stabilită inculpatului de către prima instanță și menținută de instanța de apel este legală și corespunde cerințelor prevăzute la art. 61 și 75 Codul penal. Totodată, instanța de recurs accentuează că pedeapsa stabilită inculpatului se încadrează în sancțiunea prevăzută la art. 188 alin. (2) lit. f) Cod penal, corect fiind calculate limitele cu aplicarea prevederilor art. 82 alin. (2) Cod penal, cu reținerea tuturor circumstanțelor prezente în cauză, luând în considerație personalitatea inculpatului, gravitatea faptei comise și împrejurările în care aceasta a fost comisă. Așadar, în cazul dat, instanța de recurs remarcă că inculpatul Ungureanu Ivan a săvârșit infracțiunea prevăzută la art. 188 alin. (2) lit. f) Cod penal în stare de recidivă, respectiv potrivit art. 82 alin. (2) Cod penal, mărimea pedepsei pentru recidivă nu poate fi mai mică de jumătate, pentru recidivă periculoasă este de cel puțin două treimi, iar pentru recidivă deosebit de periculoasă – de cel puțin trei pătrimi din maximul celei mai aspre pedepse prevăzute la articolul incriminat. Tot aici, instanța de recurs susține concluziile instanței de apel, precum că lipsesc careva împrejurări care ar genera aplicarea în privința inculpatului unei pedepse mai blânde, or, infracțiunea comisă de către inculpatul Ungureanu Ivan se califică ca fiind una gravă, ce condiționează prezența stării de recidivă periculoasă prevăzută la art. 34 alin. (2) lit. b) Cod penal. Luând în considerație cele invocate, instanța de recurs punctează că nu poate satisface cerința inculpatului de a stabili o pedeapsă mai blândă, și anume nonprivativă de libertate. Mai mult, se accentuează că inculpatul nu se află pentru prima dată pe banca de acuzați, fiind și anterior în conflict cu legea, având la moment antecedente penale stinse și nestinse, totuși, acesta nu a tras concluziile necesare din condamnările precedente. Reieșind din constatările formulate mai sus, Colegiul penal ajunge la concluzia că decizia instanței de apel este în deplină concordanță cu prevederile legale în materie, dar și cu circumstanțele cauzei, iar alegațiile invocate de recurent în recursul declarat sunt lipsite 4 de orice suport juridic, motiv pentru care instanța de recurs va declara recursul de pe rol ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Ungureanu Ivan xxxxx, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2017, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 10 noiembrie 2017. Președinte NICOLAEV Ghenadie Judecător TOMA Nadejda Judecător MORARU Petru 5