1ra-1479/17 — art.187 alin.2 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.187 alin.2 CP
- Temei legal
- art.427 alin.6, 10 CPP
1ra-1479/17 — art.187 alin.2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr.1ra-1479/17
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
11 octombrie 2017 mun.Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Nicolae Gordilă,
Judecători Elena Covalenco,
Iurie Diaconu,
examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, prin care se solicită
casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 iulie 2017, declarate
de avocații Gorencu Cornelia și Cibric Ruslan în numele inculpatului Malai Valeriu și
de inculpatul
Șargorodschi xxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
și
Malai Valeriu xxxxxxxxxxxxxxxxxxx.
Termenul examinării cauzei:
Prima instanță: 26.01.2017 - 31.05.2017,
Instanța de apel: 10.07.2017 - 27.07.2017,
Instanța de recurs: 18.08.2017 - 11.10.2017.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 31 mai 2017,
Șargorodschi Ion și Malai Valeriu au fost condamnați în baza art.187 alin.(2) lit.b), e),
f) Cod penal la câte 4 ani închisoare, fără amendă, fiecare.
Conform art.90 Cod penal, în privința lui Șargorodschi Ion și Malai Valeriu s-a
dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe un termen de
probațiune a câte 4 ani, fiecare.
Prin aceeași sentință a fost condamnat și Saleba Andrei, în privința căruia
hotărârile judecătorești nu se contestă.
Acțiunea civilă a fost admisă, dispunându-se încasarea în mod solidar de la
Șargorodschi Ion, Malai Valeriu și Saleba Andrei în beneficiul părții vătămate Sandul
Ilie a prejudiciului material, inclusiv cheltuielile de judecată, în sumă de xxxx lei, a
prejudiciului moral în sumă de xxxx lei, iar în total în sumă de xxxxx lei, în rest acțiunea
civilă a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată.
A fost încasat în mod solidar de la Șargorodschi Ion, Malai Valeriu și Saleba
Andrei în beneficiul statului cheltuielile în sumă de 357 lei, pentru efectuarea expertizei
medico-legale.
Prima instanță, examinând cauza în procedura prevăzută de art.3641 Cod de
procedură penală, a constatat că Șargorodschi Ion, Saleba Andrei și Malai Valeriu, la 10
decembrie 2016, aproximativ la ora 05.00, împreună și prin înțelegere prealabilă,
urmărind scopul sustragerii în mod deschis a bunurilor altei persoane, l-au urmărit pe
Sandul Ilie până la blocul locativ amplasat pe str.xxxx, mun.Chișinău.
Ajungând în fața scării blocului nominalizat și înconjurându-1 pe Sandul Ilie,
acționând prin intenție directă după planul bine chibzuit, dându-și seama de caracterul
1
prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind în mod conștient survenirea
acestora, Șargorodschi Ion împreună cu Malai Valeriu și Saleba Andrei i-au aplicat părții
vătămate multiple lovituri cu mânele și picioarele în diferite părți ale corpului cauzându-
i, conform raportului de expertiză medico-legală nr.3585/D din 10.01.2017, vătămare
corporală neînsemnată, sub formă de echimoze multiple la nivelul feței, echimoze
multiple și excoriații la nivelul pavilionului auricular bilateral și echimoză la nivelul
umărului drept.
În aceleași circumstanțe, Șargorodschi Ion, profitând de imposibilitatea lui Sandul
Ilie de a se apăra și de a opune rezistență în timp ce a fost agresat fizic, continuând
acțiunile criminale comune, a sustras în mod deschis din buzunarul drept al scurtei
portmoneul de marcă „Guess” în valoare de xxxxx lei, în care se aflau xxxx lei și xxx
dolari SUA, un card bancar „Etrade”, un card de membru al Clubului „Fitness Clas”, un
ceas de model „Armani Exchange” în valoare de xxxx lei, o țigaretă electronică în
valoare de xxxx lei și un telefon mobil de model „Iphone 6S”, în care era activată cartela
SIM xxxxxxxxx, în valoare de xxxx lei, prin ce au cauzat părții vătămate o daună
materială considerabilă în sumă totală de xxxxx lei.
Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, care a solicitat casarea acesteia,
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care I.Șargarodschi și V.Malai
să fie condamnați în baza art.187 alin.(2) lit.b), e), f) Cod penal la 4 ani și 8 luni
închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în mărime de 1000
unități convenționale, fiecare, invocând că instanța la stabilirea pedepsei nu a dat deplină
eficiență prevederilor art.7, 61, 75 Cod penal, astfel că neîntemeiat a dispus suspendarea
condiționată a acesteia pe o perioadă de probațiune, fără a ține seama că infracțiunea
comisă de inculpați prezintă un pericol sporit pentru societate și pedeapsa penală pentru
astfel de categorii de infracțiuni trebuie să fie nu numai legală, în sensul respectării
cadrului legal de individualizare judiciară, dar în același timp, trebuie să fie justă, întru
a fi respectat criteriul proporționalității, care presupune stabilirea cuantumului pedepsei
în funcție de gravitatea infracțiunilor și vinovăția autorului; - instanța nu a reținut nici
faptul că inculpații nu și-au recunoscut vina, încercând să ducă organul de urmărire
penală în eroare, prin înaintarea unor versiuni vădit neveridice, că fapta incriminată a
fost comisă cu aplicarea violenței, iar reieșind din localizarea loviturilor, acestea puteau
duce la consecințe cu mult mai grave, că inculpații nu sunt angajați în cîmpul muncii și
nu mențin careva legături cu locul de reședință și familia sa, iar V.Malai a mai fost
anterior învinuit de comiterea infracțiunilor similare, astfel că inculpații nu vor fi în stare
să se corijeze prin dispunerea suspendării executării pedepsei.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 iulie 2017, a
fost admis apelul declarat de către procuror, casată parțial sentința, în partea stabilirii
pedepsei și pronunțată în această parte o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru
prima instanță, prin care lui Șargorodschi Ion și Malai Valeriu recunoscuți vinoveți în
comiterea infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit.b), e), f) Cod penal le-a fost
stabilită pedeapsa la câte 4 ani închisoare, pentru fiecare, cu executarea ei în penitenciar
de tip semiînchis. În rest, sentința a fost menținută.
Instanța de apel a constatat că prima instanță, în conformitate cu prevederile
art.101 Cod de procedură penală, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod
obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct
de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, corect ajungând la
concluzia privind vinovăția inculpaților I.Șargarodschi și V.Malai în săvârșirea
2
infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit.b), e), f) Cod penal, care se confirmă prin
probele acumulate la dosar și cercetate în ședințele de judecată.
Totodată, instanța de apel, verificând legalitatea individualizării pedepsei penale
în privința inculpaților I.Șargorodschi și V.Malai, a conchis că aceasta nu a acordat
deplină eficiență prevederilor art.6, 7, 61, 75 Cod penal, în coraport cu dispozițiile art.90
Cod penal, nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de
persoana celor vinovați, de circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea
penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovaților, precum
și de condițiile de viață ale familiei acestora, și nu a motivat sufiecient soluția privind
individualizarea executării pedepsei, reieșind din cele reținute de instanță cu conținutul
real al circumstanțelor cauzei.
Prin urmare, instanța de apel, reieșind din raționamentul de aplicare a prevederilor
art.90 Cod penal, a concluzionat că pedeapsa numită inculpaților de către prima instanță,
prin care a dispus suspendarea condiționată a executării ei pe o perioadă de probațiune
este una inechitabilă faptei comise, din motiv că instanța nu a acordat deplină eficiență
faptului că inițial aceștia nu și-au recunoscut vina și nu s-au căit sincer de cele comise
până la etapa dezbaterilor judiciare, au încercat să inducă în eroare organul de urmărire
penală prin înaintarea unor versiuni vădit neveridice, ceea ce a creat impedimente în
activitatea de investigare a infracțiunii, că fapta a fost comisă cu aplicarea violenței.
Reținând faptul că inculpatul V.Malai nu se află pentru prima dată în conflict cu
legea, iar inculpatul I.Șargarodschi a educat un sistem de valori sociale și etico-morale
greșite, fapt ce rezultă din modul de viață pe care acesta îl duce, precum și că
circumstanțele atenuante reținute de prima instanță au fost luate în considerație la
stabilirea duratei și cuantumului pedepsei, și astfel nu mai pot fi reținute și la
individualizarea acesteia întru aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, deoarece ar
însemna că aceleiași situații de drept să i se acorde o dublă valență juridică, instanța de
apel a conchis că, atingerea scopului pedepsei penale, cât și corectarea și reeducarea
inculpaților poate avea loc doar prin aplicarea față de aceștia, pentru comiterea
infracțiunii a unei pedepse sub formă de închisoare, fără suspendarea condiționată a
executării ei.
Totodată, instanța de apel a respins solicitarea acuzării de a aplica în privința
inculpaților I.Șargorodschi și V.Malai a pedepsei complementare sub formă de amendă
în mărime de câte 1000 unități convenționale, reieșind din faptul că aceștia nu sunt
încadrați în câmpul muncii, în cadrul ședinței de judecată au notat că vor fi în
imposibilitate de a achita amenda în cazul în care le va fi aplicată o asemenea pedeapsă.
Împotriva hotărârilor judecătorești au declarat recursuri ordinare:
- avocatul C.Gorencu în numele inculpatului V.Malai care, invocând temeiurile
prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea
acesteia, cu menținerea sentinței, invocând că la stabilirea categoriei și mărimii
pedepsei, instanța de apel nu a dat deplină eficiență faptului că inculpatul vina și-a
recunoscut-o, s-a căit sincer de cele comise, a solicitat examinarea cauzei penale în baza
art.3641 Cod de procedură penală, careva urmări grave în urma celor săvârșite nu au
survenit, are domiciliu permanet, anterior nu a fost condamnat, iar acestea luate în
ansamblu, reduc gradul de pericol social al infracțiunii comise și relevă că, corectarea și
reeducarea acestuia este posibilă fără privarea lui de libertate, de unde rezulăt că prima
instanță la stabilirea pedepsei a dat o apreciere corectă tuturor circumstanțelor cauzei, în
legătură cu ce just a stabilit pedeapsa cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, întru a
se putea reintegra în societate și în cîmpul muncii;
3
- avocatul R.Cibric în numele inculpatului V.Malai care, invocând temeiurile
prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea
acesteia, cu menținerea sentinței, deoarece scopul prestabilit al legii penale privind
corectarea și reeducarea lui V.Malai va fi atins prin aplicarea pedepsei sub formă de
închisoare, cu suspendarea executării acesteia în limitele stabilite de prima instanță, or,
aplicarea altei pedepse, nu va fi nici rațională și nici proporțională acțiunilor comise de
către acesta, de rând ce lipsesc careva interdicții de a nu fi aplicate dispozițiile art.90
alin.(1) Cod penal; - pedeapsa penală numită lui V.Malai este disproporțional de mare
și nu corespunde faptelor incriminate acestuia, în raport cu calitatea și rolul lui la
comiterea infracțiunii, având în vedere și pedeapsa penală numită complicelui acestuia
I.Șargorodschi, care a avut un rol mai activ la comiterea infracțiunii; - instanța de apel
incorect a reținut că în privința lui V.Malai anterior ar fi fost pornit proces penal acesta
fiind încetat pe motive de nereabilitare, de rând ce la materialele cauzei lipsesc careva
date, ordonanțe, sau un alt act judecătoresc ce ar confirma faptul dat;
- inculpatul I.Șargorodschi care, invocând temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1)
pct.6), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței,
considerând că instanța de apel eronat a adoptat o soluție de casare a sentinței în partea
aplicării art.90 Cod penal indicând că prima instanță nu a luat în vedere scopul și
criteriile de individualizare a pedepsei, prevăzute de art.61, 75 Cod penal, precum și de
circumstanțele reale ale cauzei, care nu pot genera stabilirea unei pedepse cu
suspendarea condiționată a executării acesteia; - instanța eronat și-a motivat soluția de
neaplicare a art.90 Cod penal, concluzionând că inculpații au educat un sistem de valori
sociale și etnico-morale greșite, fapt ce rezultă explicit din modul de viață pe care aceștia
îl duc, contrar celor reținute în cadrul cercetării judecătorești, că dânsul este la prima
abatere, anterior nu a fost condamnat, nici urmărit penal, are un loc permanent de trai și
de muncă, unde este caracterizat pozitiv; - incorect instanța a stabilit că prima instanță a
acordat o dublă valență juridică, aplicând aceleași temeiuri la individualizarea pedepsei
și la aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, deoarece pe lângă temeiurile menționate,
prima instanță a mai reținut căința lui sinceră, recuperarea parțială a prejudiciului, că are
un loc permanent de trai și de muncă, unde se caracterizează pozitiv, ce au permis
instanței cumulativ să concluzioneze că reeducarea lui este posibilă și fără a fi privat de
libertate.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare în raport cu
materialele dosarului și motivele invocate, ținând cont de referința procurorului, prin
care solicită declararea inadmisibilității recursurilor, Colegiul penal decide asupra
inadmisibilității acestora din următoarele considerente.
Potrivit textelor recursurilor, avocații C.Gorencu și R.Cibric în numele
inculpatului V.Malai, cât și inculpatul I.Șargorodschi au invocat ca temeiuri de casare a
hotărârii judecătorești art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, care
stipulează că hotărârea instanței de apel conține o eroare de drept atunci când hotărârea
atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și s-au aplicat pedepse
individualizate contrar prevederilor legale.
Analizând aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recursuri, Colegiul
penal constată că nici unul din ele nu și-au găsit confirmare la examinarea recursurilor
declarat, lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei
instanței de apel în cauză.
După cum rezultă din textul recursurilor, autorii acestora sunt de acord cu starea
de fapt stabilită de instanțele de fond, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor lui
4
V.Malai și I.Șargorodschi și, critică hotărârea dată numai în latura stabilirii pedepsei
inculpaților, nefiind de acord cu excluderea în privința lor a prevederilor art.90 Cod
penal.
Colegiul penal consideră că instanța de apel just a admis apelul procurorului,
concluzionând că la soluționarea chestiunii cu privire la stabilirea pedepsei, prima
instanță nu a acordat deplină eficiență prevederilor art.7, 61, 75 Cod penal.
Astfel, conform prevederilor art.61, 75 Cod penal, la stabilirea categoriei și
termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite,
de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează
ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării
vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Pedeapsa penală este
o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a inculpatului și
are drept scop restabilirea echității sociale, corijarea vinovatului, precum și prevenirea
săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.
Colegiul menționează că instanța de apel întemeiat a constatat că prima instanță,
la numirea pedepsei, nu a ținut cont de prevederile sus-menționate, de caracterul social
periculos al infracțiunii comise, de persoana inculpaților, care nu sunt încadrați în cîmpul
muncii, că fapta a fost comisă cu aplicarea violenței, cât și de faptul că anterior inculpatul
V.Malai a mai fost în conflict cu legea, dar careva concluzii nu a tras.
În prezența circumstanțelor descrise, Colegiul consideră legală concluzia instanței
de apel referitor la faptul că aplicarea art.90 Cod penal nu este proporțională faptei
comise de către inculpați, motiv din care s-a dispus aplicarea pedepsei închisorii cu
executarea ei reală. Prin urmare, după cum rezultă din partea descriptivă a deciziei,
instanța și-a motivat soluția adoptată indicând din care motive a ajuns la concluzia că
corijarea și reeducarea inculpaților V.Malai și I.Șargorodschi este posibilă doar cu
aplicarea pedepsei închisorii reale.
Argumentele recurenților privind stabilirea pedepsei închisorii cu suspendarea
executării ei pe termen de probă, nu pot fi reținute, deoarece toate motivele invocate în
susținerea acestor argumente, și anume că au recunoscut vina, s-au căit de cele comise,
au recuperat prejudiciul material, deja au fost luate în considerație de instanța de apel la
numirea pedepsei, cu aplicarea prevederilor art.3641 Cod de procedură penală.
La numirea pedepsei inculpaților instanța de apel a ținut cont de prevederile
art.3641 Cod de procedură penală, aceștia beneficiind de o reducere cu o treime din limita
de pedeapsă prevăzută de lege, adică din maximul și din minimul prevăzut de sancțiunea
normei penale în baza căreia au fost condamnați.
Instanța de recurs apreciază că, față de natura și gravitatea faptei comise, a
circumstanțelor reale privind săvârșirea acesteia și a celor personale ale inculpaților,
pedeapsa de 4 ani închisoare cu executarea ei reală, este aptă să conducă la realizarea
scopurilor sancțiunii, contribuind la corijarea și reeducarea ambilor inculpați, la
formarea unei atitudini pozitive a acestora față de fapta comisă.
Colegiul penal conchide că, la stabilirea pedepsei cu închisoarea instanța de apel,
după cum rezultă din partea descriptivă a deciziei, și-a motivat soluția adoptată indicând
din care motive a ajuns la concluzia că corijarea și reeducarea inculpaților V.Malai și
I.Șargorodschi pentru fapta comisă este posibilă doar cu aplicarea pedepsei închisorii
reale, fără suspedarea condiționată a executării ei pe termen de probă, astfel că temeiul
invocat de recurenți, precum că instanța nu și-a motivat în acest sens soluția, este
neîntemeiat.
5
Totodată, instanța de recurs ține să enunțe că într-adevăr, după efectuarea
procedurii de individualizare și stabilire a duratei și cuantumului pedepsei, în cazul
stabilirii închisorii, continuă operațiunea de individualizare a acesteia, dar în aspectul de
executare a pedepsei deja stabilite, prin numirea tipului de penitenciar și soluționarea
chestiunii dacă pedeapsa numită inculpatului, acesta trebuie să o execute real ori sub
raportul personalității acestuia de a se corecta și reeduca, poate fi trasă concluzia că
scopul pedepsei poate fi atins prin suspendarea executării pedepsei aplicate vinovatului
pe un termen de probațiune.
Aplicarea prevederilor art.90 Cod penal - suspendarea condiționată a executării
pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei
prin lege de a demonstra că infracțiunea comisă de ea este un incident în viața acesteia.
În sensul dat Colegiul remarcă că, textul art.90 alin.(1) Cod penal specifică:
„..dacă instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui
vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită,
ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului,
indicînd numaidecît în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a
executării pedepsei…”. Prin sintagma „poate”, se oferă posibilitatea și nu obligația
instanței de judecată de a aplica prevederile acestei norme.
Prin urmare, în sensul legii, în afară de motivele care au servit temei pentru
stabilirea pedepsei principale, instanța trebuie să dea o suplimentară motivare de ce trage
concluzia că nu este rațional ca vinovatul să execute real termenul pedepsei stabilite.
Din examinarea condițiilor în care poate fi acordată suspendarea executării pedepsei,
rezultă că aceasta nu este un drept al vinovatului, ci o facultate a instanței de judecată,
care este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde.
Astfel, reieșind din cele reținute, instanța de recurs găsește neîntemeiate motivele
recurenților invocate în recurs și constată încă o data că, concluzia instanței de apel, că
corijarea inculpaților nu este posibilă prin suspendarea condiționată a executării
pedepsei, este una justă, pedeapsa stabilită fiind corect individualizată, deoarece soluția
primei instanțe, după cum rezultă din partea descriptivă a sentinței, nu cuprinde motivele
aplicării art.90 Cod penal, instanța nemotivându-și în acest sens concluziile prin careva
circumstanțe atenuante suplimentare, descriind aceleași circumstanțe atenuante, ce au
fost reținute de instanță la stabilirea pedepsei.
În sensul celor invocate, Colegiul penal ține să enunțe că, în situația în care
instanța stabilește și circumstanțe atenuante prevăzute de art.76 Cod penal, aplicarea
efectelor circumstanțelor atenuante se face conform art.78 Cod penal, prin raportarea la
limitele pedepsei reduse ca urmare a aplicării procedurii prevăzute de art.3641 alin.(8)
Cod de procedură penală și, în astfel de cazuri, recunoașterea vinovăției care atrage
incidența procedurii simplificate, nu poate valorifica ca o circumstanță atenuantă
judiciară prevăzută de art.76 alin.(1) lit.f) Cod penal, deoarece ar însemna că aceleiași
situații de drept să i se acorde o dublă valență juridică.
În concluzie, Colegiul penal reține că în speța dată rezultă că instanța de apel,
reieșind din circumstanțele sus-menționate, just a considerat rațional ca inculpații să
execute real pedeapsa stabilită, este în limitele prevăzute de lege, individualizată
conform prevederilor legale.
Astfel, instanța de recurs constată consideră că în prezenta cauză nu se constată
erorile de drept prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală și, ca
urmare, hotărîrea atacată este legală și întemeiată.
6
Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței
de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în
cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
Prin urmare, reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal decide asupra
inadmisibilității recursurilor ordinare declarate de avocații C.Gorencu și R.Cibric în
numele inculpatului V.Malai și de inculpatul I.Șargorodschi, ca fiind vădit neîntemeiate.
În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate împotriva deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 27 iulie 2017, de către avocații Gorencu Cornelia
și Cibric Ruslan în numele inculpatului Malai Valeriu și de inculpatul Șargorodschi Ion,
în cauza penală în privința lui Șargorodschi Ion și Malai Valeriu, ca fiind vădit
neîntemeiate.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 08 noiembrie 2017.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Elena Covalenco
Iurie Diaconu
7