1re-93/2017 — art.469-472 CPP

La 02 decembrie 2016, condamnatul Orlioglo Vitalie, a înaintat cerere prin care a solicitat aplicarea Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței R. Moldova. În motivarea cererii condamnatul a indicat că el întrunește condițiile prevăzute la art. 13 din Legea privind amnistia, solicitând reducerea părții neexecutate a pedepsei la data intrării în vigoare a legii.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 02 martie 2017, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea condamnatului Orlioglo V. cu privire la aplicarea prevederilor Legii nr.210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

Împotriva încheierii nominalizate, a declarat recurs condamnatul, care a solicitat casarea acesteia și dispunerea rejudecării cauzei în instanța de 1 fond. În argumentarea recursului a indicat că în Legea cu privire la amnistie, în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței R. Moldova, este stabilit că aceasta se aplică în vederea prevenirii și reparării prejudiciului suportat din cauza condițiilor rele de detenție. Astfel, fiind stabilit încălcarea Constituției R. Moldova care interzice comportamentul inuman față de persoanele, care execută pedeapsa sub formă de închisoare în penitenciarele țării. Curtea Europeană a Drepturilor Omului în practică a stabilit că potrivit art. 3 al Convenției, statul trebuie să asigure ca persoana să fie deținută în detenție în condiții compatibile cu respectarea demnității umane și că această măsură de detenție să nu provoace dureri sau suferințe, în timpul cât va fi deținut.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 mai 2017, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul Orlioglo V.

În motivarea soluției instanța a indicat că, instanța de fond corect a stabilit prezența impedimentelor în privința lui Orlioglo V. a dispozițiilor art.13 a Legii privind amnistia, deoarece, termenul de pedeapsă a condamnatului Orlioglo V. pentru aceeași infracțiune, a fost redus anterior prin încheierea Judecătoriei Orhei din 29.03.2011 în baza art. 10 alin.(1) pct.e) din Legea privind amnistia în legătură cu aniversarea a X-a de la adoptarea Constituției RM din 17.04.2004.

Nefiind deacord cu soluțiile pronunțate de instanțele ierarhic inferioare, a declarat recurs în anulare condamnatul, care solicită casarea hotărârilor contestate și pronunțarea unei noi hotărâri cu aplicarea în privința sa a Legii nr.210 din 29.07.2017 privind amnistia. A indicat că în Legea nominalizată este stipulat că amnistia se aplică în vederea prevenirii și reparării prejudiciului suportat din cauza condițiilor rele de detenție, ceia ce exclude alegerea după gravitatea faptei. Consideră că art.10 din Legea cu privire la amnistie este contrară art.54 din Constituția RM care prevede că: în Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile și libertățile fundamentale ale omului și cetățeanului. Astfel, luând în considerație cele nominalizate solicită admiterea recursului în anulare.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează 2 a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate la art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), precum și, în numele acestor persoane, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârii judecătorești irevocabile după epuizarea căilor ordinare de atac. Colegiul penal menționează, că noțiunea de „hotărâri judecătorești irevocabile după epuizarea căilor ordinare de atac” nu cuprinde încheierile adoptate de către judecătorul de instrucție, dar se referă la sentințele adoptate de instanțele de judecată, care au parcurs căile ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea a II-a a Codului de procedură penală – calea apelului și a recursului ordinar. În cazul în care, potrivit legii, o hotărâre judecătorească nu parcurge căile ordinare de atac, aceasta, deși a devenit irevocabilă, nu dispune de calea extraordinară de atac, adică nu poate fi contestată cu recurs în anulare. Astfel, în speță, încheierea contestată, nu cade sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile prevăzute la alin.(1) art.452 Cod de procedură penală, care pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție. În aceste împrejurări, Colegiul penal concluzionează asupra inadmisibilității recursului în anulare declarat.

În conformitate cu art. 432 alin.(2) pct.1), 456 alin. (1) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Orlioglo Vitalie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 mai 2017, în cauza penală în privința lui Orlioglo Vitalie, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 01 noiembrie 2017. Președinte Ghenadie Nicolaev Judecătorii Constantin Alerguș Vladimir Timofti 3