1re-149/2017 — art. 313 CPP

La 08 februarie 2017, condamnata Timofeevici Lilia, a înaintat cerere prin care a solicitat aplicarea Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversare a 25-a de la proclamarea independenței R. Moldova. În motivarea cererii condamnata a indicat că întrunește condițiile prevăzute la art. 3 din Legea privind amnistia, solicitând aplicarea acesteia.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 29 iunie 2017, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea condamnatei Timofeevici Lilia cu privire la aplicarea prevederilor Legii nr.210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

Împotriva încheierii nominalizate, a declarat recurs condamnata, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să-i fie admisă cererea privind aplicarea prevederilor Legii nr.210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova. În argumentarea recursului recurenta a indicat că situația sa este în deplină corespundere cu respectarea Legii nr. 210/2016 referitor la pedeapsa principală a amenzii (în particular partea neexecutată a pedepsei amenzii) - fiind pe deplin coroborată cu art. 1 alin. (1), art. 3, și neinterzisă prin art. 10, fapt care face posibilă admiterea amnistiei referitor la partea neexecutată a pedepsei amenzii.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 septembrie 2017, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de condamnata Timofeevici Lilia. Decizia instanței de recurs a devenit irevocabilă la data pronunțării. 1

În motivarea soluției instanța a indicat că, prima instanță corect a stabilit prezența impedimentelor în privința lui Timofeevici Lilia, a dispozițiilor art. 3 a Legii privind amnistia, or, din conținutul art.3 din Legea cu privire la amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței R. Moldova, rezultă că art. 3, este aplicabil numai în ipoteza în care persoana a fost condamnată la o pedeapsă (neprivativă de libertate, ori privativă de libertate) cu suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 90 din Codul penal. Astfel, aplicarea amnistiei în condițiile art. 1, 3 din Legea nr. 210 din 29 iulie 2016, pe motiv că în privința condamnatei a fost aplicată o pedeapsă neprivativă de libertate, nu poate avea loc, deoarece prin sentință nu a fost dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei în condițiile art. 90 Cod penal. Totodată, raționamentele ce țin de aplicarea art. 90 Cod penal doar unor pedepse privative de libertate, nu schimbă sensul și logica art. 3 din Legea nr. 210 din 29 iulie 2016, or condiția despre aplicarea amnistiei persoanei în privința căreia a fost aplicată o pedeapsă neprivativă de libertate, este legată de condiția obligatorie ce ține de suspendarea condiționată a pedepsei aplicate conform art. 90 Cod penal. Prin urmare, instanța de apel a relevant că condiția pentru a fi aplicată amnistia din circumstanțele speței, potrivit art. 3 din Legea nr. 210 din 29 iulie 2016, ca persoana să fie condamnată la pedepse privative de libertate, ori neprivative de libertate, iar această pedeapsă să fie suspendată condiționat în temeiul art. 90 Cod penal, acesată condiție nu este întrunită la condamnata Timofeevici Liliea, astfel amnistia în privința acesteia nu se răsfrânge.

Nefiind deacord cu soluțiile pronunțate de instanțele ierarhic inferioare, au declarat recurs în anulare avocații Berliba Viorel și Ungureanu Ivan în interesele condamnatei Timofeevici Lilia, care solicită casarea hotărârilor contestate și pronunțarea unei noi hotărâri cu aplicarea în privința condamnatei Timofeevici Lilia a Legii nr.210 din 29.07.2017 privind amnistia, motivând că condamnata Timofeevici Lilia întrunește condițiile prevăzute la art. 3 din Legea privind amnistia.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate la art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), precum și, în numele acestor persoane, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârii judecătorești irevocabile după epuizarea căilor ordinare de atac. Colegiul penal menționează, că noțiunea de „hotărâri judecătorești irevocabile după epuizarea căilor ordinare de atac” nu cuprinde încheierile adoptate de către judecătorul de instrucție, dar se referă la sentințele adoptate de instanțele de judecată, care au parcurs căile ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea a II-a a Codului de procedură penală – calea apelului și a recursului ordinar. 2 În cazul în care, potrivit legii, o hotărâre judecătorească nu parcurge căile ordinare de atac, aceasta, deși a devenit irevocabilă, nu dispune de calea extraordinară de atac, adică nu poate fi contestată cu recurs în anulare. Astfel, în speță, încheierea contestată, nu cade sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile prevăzute la alin.(1) art.452 Cod de procedură penală, care pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție. În aceste împrejurări, Colegiul penal concluzionează asupra inadmisibilității recursului în anulare declarat.

În conformitate cu art. 432 alin.(2) pct.1), 456 alin. (1) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocații Berliba Viorel și Ungureanu Ivan în interesele condamnatei Timofeevici Lilia, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 septembrie 2017, în cauza penală în privința lui Timofeevici Lilia, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 noiembrie 2017. Președinte Nicolaev Ghenadie Judecători Moraru Petru Toma Nadejda 3