1re-127/17 — Art.313 CPP

Prima instanță: 26.08.2016 - 12.04.2017;

Instanța de recurs: 05.05.2017 - 20.06.2017. Asupra recursului în cauză în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție CONSTATĂ : 1. La 26 august 2016, în adresa Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a parvenit plîngerea avocatului M.Andrieș, înaintată în temeiul art.313 Cod de procedură penală, în interesele bănuitului Manole Daniel, împotriva ordonanței de pornire a urmăririi penale din 25 aprilie 2016, emisă de ofițerul de urmărire penală a Direcției Regionale a DPF MAI, V.Roșca, prin care a solicitat anularea acesteia, din motiv că a fost încălcată competența după materie. 2. Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 12 aprilie 2017, a fost respinsă plîngerea avocatului M.Andrieș în numele petiționarului D.Manole, prin care s- a solicitat anularea ordonanței din 25 aprilie 2016 de pornire a urmăririi penale, emisă de organul de urmărire penală a Direcției Regionale Vest a DPF al MAI. În motivarea soluției instanța a indicat că, hotărârile organului de urmărire penală privind declanșarea procesului penal nu pot fi atacate în instanțele de judecată, fiindcă aceste hotărâri nu sunt definitive și constituie doar începutul urmăririi penale, care în continuare duce la punerea sub învinuire a unor persoane și care se finalizează cu terminarea urmăririi penale și cu întocmirea rechizitoriului, fie cu încetarea urmăririi penale. Astfel, instanța a reținut că alegațiile avocatului petiționarului nu au relevanță la examinarea plângerii și acestea nu vin în contradicție cu prevederile art.24 alin.(2) Cod de procedură penală, iar prin ordonanța din 26.12.2016 emisă de Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale, Manole Daniel a fost scos de 1 sub urmărire penală, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art.248 Cod penal, cu clasarea cauzei penale nr.2016874064. Prin urmare, instanța a conchis că ordonanța contestată este un act de procedură legată de desfășurare normală a urmăririi penale, iar în speță instanța a verificat respectarea mersului urmăririi penale.

Nefiind de acord cu încheierea menționată, avocatul M.Andrieș în interesele petiționarului D.Manole, a declarat recurs, prin care a solicitat casarea acesteia, cu anularea ordonanței de pornire a urmăririi penale din 25.04.2016, pe motiv că poliția de frontieră, care a pornit urmărirea penală, nu este organul abilitat cu funcții de pornire a urmăririi penale, așa cum prescriu dispozițiile art.273 alin.(1) lit.a1), alin.(2) Cod de procedură penală, art.6 din Legea cu privire la Poliția de Frontieră, cât și Hotărârea Guvernului R.Moldova nr.434 din 19.02.2012, „Cu privire la Poliția de Frontieră”; - instanța incorect a invocat că ordonanța de pornire a urmăririi penale nu poate fi contestată, deoarece aceste constatări vin în contradicție cu prevederile pct.5.3 a Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr.7 din 04.07.2006, cât și a Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție cu privire la practica asigurării controlului judecătoresc de către judecătorul de instrucție în procesul penal.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 iunie 2017, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de avocatul M.Andrieș în numele petiționarului D.Manole. În motivarea soluției instanța a indicat că, concluzia primei instanțe este pe deplin fondată, deoarece reieșind din prevederile art.313 alin.(6) Cod de procedură penală, se deduce clar că nu poate fi contestată cu recurs încheierea privind examinarea plângerii împotriva ordonanței privind pornirea urmăririi penale, actul judecătoresc fiind irevocabil. Faptul că instanța a indicat că încheierea poate fi atacată cu recurs, constituie o eroare admisă de instanță.

Avocatul V.Vizitiu în numele petiționarului D.Manole și petiționarul, au declarat recurs în anulare, solicitând casarea încheierii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 12.04.2017, cu anularea ordonanței din 25.04.2016 de pornire a urmăririi penale, emisă de organul de urmărire penală a Direcției Regionale Vest a DPF al MAI, pe motiv că judecătorul de instrucție nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în plângere, deoarece la caz au fost încălcate prevederile privind competența după materie și incorect s-a constatat că ordonanța de urmărire penală nu este posibilă de a fi contestată în instanța de judecată.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Potrivit art.452 alin.(1) Cod de procedură penală, persoanele menționate la art.401 alin.(1) pct.2) și 3), precum și, în numele acestor persoane, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârii judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac. Însă, art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat 2 hotărîrea atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres că, pot fi atacate cu recurs în anulare doar hotărîrile judecătorești, prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea II ale Codului de procedură penală - adică calea apelului și recursului ordinar. Analizînd dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată, rezultă că decizia instanței de recurs, prin care a fost menținută încheierea primei instanțe, adoptată în ordinea reglementată de art.313 Cod de procedură penală, nu cade sub incidența categoriilor de hotărîri irevocabile prevăzute de art.452 alin.(1), ce pot fi contestate cu recurs în anulare. Deci, după cum s-a menționat mai sus, cu recurs în anulare pot fi atacate acele hotărâri judecătorești irevocabile care au trecut căile ordinare de atac - calea apelului sau/și recursului ordinar. În cazul în care, potrivit legii, o hotărâre judecătorească nu parcurge aceste căi consecutive de atac, inclusiv cea adoptată în temeiul prevederilor art.313 Cod de procedură penală, această hotărâre, deși a devenit irevocabilă, nu mai este pasibilă de drept de a fi contestată prin intermediul recursului în anulare. Conform art.456 alin.(l), 432 alin.(2) pct.1) Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului declarat în cazul în care se constată că acesta nu îndeplinește cerințele de conținut. Astfel, reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului în anulare declarat de avocatul V.Vizitiu în numele petiționarului D.Manole și petiționar, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut.

În conformitate cu prevederile art.432, 452, 456 Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul Vizitiu Victor în numele lui Manole Daniel și Manole Daniel, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 iunie 2017, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 01 noiembrie 2017. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Iurie Diaconu 3