1ra-1330/2017 — art. 145 alin. 1, 362 alin. 2 CP

Prin sentința Judecătoriei Edineț din 04 iunie 2009, Tihonov Alexandr a fost condamnat în baza art. 145 alin. (1) Cod penal la 10 ani închisoare și în baza art. 362 alin. (1) Cod penal la 1 an închisoare. Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 10 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 85 alin. (1) Cod penal, prin adăugirea parțială a pedepsei numite conform sentinței Judecătoriei Briceni din 19.12.2005, i-a fost stabilită pedeapsa 1 definitivă de 11 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, începând din 04 iunie 2009, deducându-se durata aflării în arest preventiv de la 22 decembrie 2008 până la 04 iunie 2009.

Instanța de fond a constatat că la 26 august 2007, orele 21.00, inculpatul Tihonov A., fiind în stare de ebrietate alcoolică, cu scop de omucidere, aflându-se în casa concubinei Chișca T. din s. Xxxxxxx, r-nul Xxxxx, în timpul unui conflict, intenționat, cu o rangă metalică, i-a aplicat multiple lovituri peste diferite părți ale corpului, cauzându-i traumatism cranio-cerebral deschis sub formă de multiple fracturi multifragmentare ale oaselor bolții și bazei craniului, fractură dublă a mandibulei, echimoze multiple pe brațe, coapse și gambe, care conform raportului de expertiză se califică ca vătămări corporale grave, periculoase pentru viață, în rezultatul căror ultima a decedat. Tot el, la 27 iulie 2007 și 17 decembrie 2008, în mod intenționat, pe drum de țară și peste dealuri, în preajma s. Bulboaca, r-nul Briceni, ilegal, eludând controlul de frontieră, tăinuindu-se de el, a trecut frontiera de stat a Republicii Moldova, trecând pe teritoriul Ukrainei. Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina parțial și a declarat că, fiind înfuriat pe partea vătămată, i-a smuls din mână ranga, cu care i-a aplicat lovituri peste diferite părți ale corpului, inclusiv a lovit-o și de 2-3 ori în cap. Când a văzut că aceasta nu dă semne de viață, a decis să fugă. Totodată, la 27 iulie 2007 și 17 decembrie 2008, cu scopul de a se ascunde de organele de drept, a trecut ilegal frontiera de stat pe teritoriul Ukrainei, iar peste câteva zile după revenirea în țară, a fost reținut de poliție. Argumentele inculpatului că a acționat în stare de legitimă apărare sunt nefondate, precum și nu pot fi apreciate ca fiind săvârșite în stare de afect or, acesta a comis infracțiunea fiind în stare de ebrietate alcoolică. Instanța a considerat că fiind dovedită vinovăția inculpatului și i-a încadrat acțiunile în baza art. 145 alin. (1) Cod penal, ca omorul unei persoane, și în baza art. 362 alin. (1) Cod penal, ca trecerea frontierei de stat a Republicii Moldova, repetată, prin eludarea sau sustragerea de la controlul efectuat la trecerea acesteia. La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont că inculpatul a comis o infracțiune deosebit de gravă, în perioada termenului de probă, se caracterizează negativ, nu este încadrat în câmpul muncii, în calitate de circumstanță agravantă fiind reținută comiterea infracțiunii în stare de ebrietate alcoolică, concluzionând că corectarea și reeducarea lui este posibilă doar prin izolare de societate.

În virtutea prevederilor art. 466 Cod de procedură penală, hotărârea judecătorească a devenit irevocabilă, prin neatacare cu apel și recurs ordinar.

La 11 iulie 2017, avocatul Ion Ciofu a declarat recurs în anulare, în care solicită casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie exclusă din sentință aplicarea față de inculpat a prevederilor art. 85 Cod penal, adică adăugirea pedepsei neexecutate stabilite prin sentința Judecătoriei Briceni din 19.12.2005, deoarece la momentul pronunțării sentinței Judecătoriei Edineț din 04.06.2009, art. 273 Cod penal era abrogat. Recurentul a invocat că sentința nu a fost contestată cu apel. 2 Totodată, instanța de fond, la judecarea cauzei, a admis o eroare de drept la stabilirea pedepsei definitive inculpatului, aplicând neîntemeiat prevederile art. 85 alin. (1) Cod penal. Astfel, la 19.12.2005, Tihonov A. a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Briceni, în baza art. 273 alin. (1), 90 Cod penal, la 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen de probă de 3 ani. Prin sentința din 04.06.2009, instanța de fond a adăugat la pedeapsa numită, partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința din 19.12.2005, cu toate că prin Legea nr. 227 din 18.12.2008, în vigoare din 24.02.2009, art. 273 Cod penal a fost abrogat. Or, art. 101 alin. (6) Cod penal prevede în mod expres că, dacă fapta pentru care persoana execută pedeapsa nu se mai consideră infracțiune în conformitate cu prevederile legii noi, ci constituie o contravenție, sancțiunea contravențională nu se mai aplică, indiferent de categoria și mărimea sancțiunii prevăzute. În drept, recursul este întemeiat pe art. 452 Cod de procedură penală.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului nominalizat pe baza materialului din dosarul cauzei și a motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Conform art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată. Însă, în conformitate cu art. 3 alin. (1) Cod de procedură penală, în desfășurarea procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul judecării cauzei în instanța judecătorească. Potrivit art. 454 Cod de procedură penală, recursul în anulare poate fi declarat doar în termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești. În corespundere cu art. 466 alin. (2) pct. 2) lit. a), (5) Cod de procedură penală, hotărârea primei instanțe devine definitivă și irevocabilă la data expirării termenului de apel, când nu s-a declarat apel în termen. Potrivit art. 401 alin. (1) Cod de procedură penală, termenul de apel este de 15 zile de la data redactării sau a pronunțării sentinței integral, dacă legea nu dispune altfel. Pentru inculpatul arestat, termenul de apel curge de la înmânarea copiei de pe sentința redactată (red. 2009). Conform art. 231 alin. (3) - (5) Cod de procedură penală, la calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește. Termenele calculate pe luni expiră la sfârșitul zilei respective a ultimei luni. Dacă ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârșitul primei zile lucrătoare care urmează. Sub acest aspect se atestă că sentința contestată a fost pronunțată la 04 iunie 2009, copia de pe sentința redactată și tradusă a fost înmânată inculpatului pe 12.06.2009 (f.d. 208), devenind irevocabilă la data de 29 iunie 2009, în condițiile prescripțiilor de drept enunțate, nefiind declarat apel în termen de 15 zile (f.d. 197- 202, pct. 1., 2. din decizie). 3 Deci, termenul de 6 luni pentru depunerea recursului a expirat la sfârșitul zilei de 29 decembrie 2009. Totodată, recursul în anulare al avocatului a fost înregistrat la Curtea Supremă de Justiție la 11 iulie 2017, adică peste termenul prevăzut de lege (f.d. 226 pct. 4. din decizie). Alte informații cu privire la data depunerii recursului respectiv în instanța de recurs nu există nici în dosar și nici în recursul nominalizat. Este de menționat că art. 454 Cod de procedură penală nu prevede repunerea în termen a recursului în anulare, nici o altă procedură legală de a calcula termenul de recurs decât de la data pronunțării deciziei motivate, iar art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală prescrie expres că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. Acest termen nu poate fi prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut, are un caracter imperativ și fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac. Conform art. 456, 432 alin. (1), (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs va decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este declarat peste termen. Circumstanțele enunțate relevă că, odată ce recursul de pe rol a fost depus peste termenul legal, el urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 456, 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 2), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal D E C I D E : inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul Ion Ciofu, împotriva sentinței Judecătoriei Edineț din 04 iunie 2009, în privința condamnatului Tihonov Alexandr Xxxxxx, deoarece este declarat peste termen. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 octombrie 2017. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Iurie Diaconu Elena Covalenco 4