1ra-1287/17 — art.324 alin.2 lit.c CP

1ra-1287/17 — art.324 alin.2 lit.c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1287/17

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 septembrie 2017 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan și Ion Guzun,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

Circumscripție Chișinău, Brigai Sergiu, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 03 mai 2017 în cauza penală în privința lui

Meșca Gheorghe xxxxxxxxxxxxxxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

1.Prima instanță: 10.03.2014 - 29.03.2017,

2.Instanța de apel: 21.04.2017 - 03.05.2017,

3.Instanța de recurs: 14.07.2017 - 26.09.2017.

C O N S T A T Ă :

Gheorghe a fost condamnat în baza art.324 alin.(2) lit.c) Cod penal la 5 ani închisoare în

penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în mărime de 6000 unități convenționale, cu privarea

de dreptul de a deține funcții publice pe un termen de 7 ani.

Acțiunea civilă a fost admisă, dispunîndu-se încasarea de la Meșca Gheorghe în bugetul

de stat a prejudiciului material pentru cheltuielile speciale a Centrului Național Anticorupție

în sumă de 8935,05 lei.

principial al Inspecției de Stat în Construcții, fiind persoană publică, având în virtutea acestei

funcții permanent drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor autorității publice, fiind

obligat în conformitate cu Fișa de post privind obligațiunile funcționale de a dirija în cunoștință

de cauză sectorul de muncă încredințat, să manifeste inițiativă și perseverență, să asigure

îndeplinirea întocmai a sarcinilor ce stau în fața sa, să se călăuzească în exercitarea atribuțiilor

de legislația în vigoare, să fie obiectiv și imparțial, având obligații în vederea exercitării

obligațiunilor de serviciu în strictă conformitate cu legislația în vigoare, iar în conformitate cu

Legea privind combaterea corupției și protecționismului nr.900-XIII din 27.06.1996,

acceptând benevol restricțiile impuse de actele normative pentru a nu fi comise acțiuni ce pot

conduce la folosirea situației de serviciu și a autorității sale în interese personale, de grup și în

alte interese decât cele de serviciu, contrar obligațiilor și interdicțiilor impuse de funcția

deținută, în perioada 13-16 ianuarie 2014, a comis infracțiunea de corupere pasivă, în

următoarele circumstanțe: cunoscând cu certitudine faptul că Railean Gheorghe a construit un

1

magazin-bar pe care urma să-1 gajeze unei bănci comerciale pentru a beneficia de un credit

pentru dezvoltarea afacerii sale, iar pentru gajarea bunului imobil construit, acesta mai întâi

urma a fi înregistrat la organul cadastral, era necesar de aprobare a procesului-verbal de

recepție finală a construcției.

Informând proprietarul construcției că el de curând va pleca în concediu și va reveni

peste o lună de zile, iar pentru a urgenta examinarea documentelor acestuia și semnarea

procesului-verbal de recepție finală a lucrărilor executate la obiect, a pretins de la acesta

mijloace bănești ce nu i se cuvin în sumă de xxxxxxx euro.

La 16 ianuarie 2014, aproximativ la ora 17.00, aflându-se în mun.Chișinău în preajma

Inspecției de Stat în Construcții din str.xxxxxxx, în automobilul de model „xxxxxx”, cu n/î

xxxxxxxx, a primit de la Railean Gheorghe bani în sumă de xxxxxxxxx euro, care conform

cursului oficial al Băncii Naționale constituie xxxxxxxxxx lei, pentru semnarea și eliberarea

procesului-verbal de recepție.

Gh.Meșca, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care acțiunile inculpatului să fie reîncadrate în baza art.324 alin.(1) Cod penal, cu

stabilirea unei pedepse de 3 luni închisoare, amendă în mărime de 4000 unități convenționale,

iar în temeiul art.90 Cod penal, pedeapsa stabilită să fie suspendată condiționat pe un termen

de 2 ani, pe motiv că partea acuzării nu a prezentat probe ce ar demonstra că inculpatul a

pretins bani anume prin metoda de extorcare de la Gh.Railean; - instanța nu a verificat și nici

nu și-a motivat soluția expusă în sentință, care probe directe demonstrează acțiunile de

extorcare și prin ce modalitate concret se exprimă ele, pentru a da un conținut clar, determinat

și real faptelor prejudiciabile imputate inculpatului; - din declarațiile martorului Gh.Railean

nu rezultă că mijloacele bănești au fost transmise prin acțiuni de extorcare; - nu s-a ținut cont

de faptul că suma de bani acceptată și apoi primită de Gh.Meșca a fost transmisă de

Gh.Railean, după ce i-a fost prezentat procesul-verbal de recepție a lucrărilor, care era deja

semnat și pe care erau aplicate ștampilele necesare; - nu au fost stabilite și probate acțiuni prin

care ar fi fost lezată libertatea psihică a lui Gh.Railean, de a acționa într-un fel sau altul, ultimul

având posibilitatea reală de a refuza în orice moment, având asupra sa procesul-verbal de

recepție a lucrărilor semnat; - din probele aduse de acuzare și reținute de prima instanță pentru

calificarea acțiunilor inculpatului nu reiese faptul că organul de urmărire penală ar fi dispus de

vreo probă, informație obiectivă, precum că inculpatul pune piedici, amenință, impune pe

Gh.Railean de a-i transmite careva sume de bani; - la stabilirea pedepsei, instanța de judecată

urma să țină cont de prevederile art.61, 75 Cod penal, de persoana inculpatului, care este

caracterizat pozitiv, anterior nu a fost condamnat, pe parcursul activității de serviciu s-a

recomandat ca un colaborator disciplinat și ordonat, astfel că scopul corectării și reeducării

inculpatului v-a putea fi atins prin aplicarea în privința lui a unei pedepse minime prevăzute

din sancțiunea art.324 alin.(1) Cod penal, cu suspendarea executării ei.

2

apelul avocatului V.Enachi în numele inculpatului, casată parțial sentința, inclusiv din oficiu

în baza art.409 alin.(2) Cod procedură penală și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care lui Meșca Gheorghe recunoscut vinovat în baza art.324

alin.(2) lit.c) Cod penal i s-a stabilit pedeapsa de 5 ani închisoare, cu amendă în mărime de

6000 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a deține funcții publice pe un termen de

7 ani. În temeiul art.90 alin.(6) Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a executării

pedepsei închisorii pe un termen de probațiune de 5 ani.

În motivarea soluției, instanța de apel, în urma audierii inculpatului Gh.Meșca, precum

și verificând probele administrate de prima instanță, și anume declarațiile martorilor

Gh.Railean, S.Railean, V.Guștiuc, I.Platon, M.Barbineagra, V.Cașceev și probele scrise -

procesele-verbale de examinare a mijloacelor bănești din 16.01.2014, privind măsurile

speciale de investigații și de consemnare a măsurilor speciale de investigație din 17.01.2014,

de cercetare a documentelor din 14.02.2014, de ridicare și de cercetare a descifrărilor

convorbirilor telefonice din 11.02.2014 și 13.02.2014, raportul de expertiză a actelor nr.14 din

16.01.2014, CD-ul, care conține interceptări/imagini privind modul de transmiterea banilor de

către Gh.Railean și primirea acestora de către Gh.Meșca, dându-le o apreciere din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității acestora, iar în ansamblu din punct

de vedere al coroborării lor, a conchis, că acestea, în ansamblu, confirmă vinovăția lui

Gh.Meșca în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.324 alin.(2) lit.c) Cod penal - corupere

pasivă, exprimată prin pretinderea și primirea a unor oferte, bani sau alte bunuri, privilegii sau

avantaje ce nu i se cuvin, pentru sine sau pentru alte persoane, pentru a îndeplini acțiuni în

exercitarea funcției, săvîrșită cu extorcarea de bani, deoarece inculpatul a acționat cu un scop

unic, de profit și îmbogățire fără just temei, iar pentru atingerea acestui scop, în calitatea sa de

inspector principal al Inspecției de Stat în Construcții, a acționat contrar obligațiilor și

interdicțiilor impuse de funcția deținută.

La fel, instanța de apel, verificând temeinicia individualizării pedepsei penale în privința

lui Gh.Meșca, a conchis că prima instanță nu a acordat deplină eficiență prevederilor art.6, 7,

61, 75 Cod penal, nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea penală, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia, din care motiv, reținând dispozițiile art.409 alin.(2) Cod de

procedură penală, a concluzionat de a casa soluția primei instanțe în partea individualizării

pedepsei penale, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță.

Astfel, instanța de apel, reținând că infracțiunea comisă de inculpat, potrivit art.16 Cod

penal, se califică ca infracțiune gravă, care prevede doar pedeapsa principală cu închisoare de

la 5 la 10 ani și pedepsele complementare amendă și privarea de dreptul de a ocupa anumite

3

funcții publice sau de a exercita o anumită activitate, care sunt obligatorii, că ultimul a

recunoscut vina parțial, că anterior nu a fost judecat, se caracterizează pozitiv, a ajuns la

concluzia că soluția primei instanțe este una corectă, precum că corectarea și reeducarea

inculpatului Gh.Meșca poate avea loc cu aplicarea în privința acestuia a unei pedepse sub

formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu amendă în mărime de 6000 unități convenționale,

cu privarea de dreptul de a deține funcții publice pe un termen de 7 ani, astfel, după cum a

stabilit prima instanță.

Totodată, instanța de apel a constatat că, prima instanță nu a purces la operațiunea de

individualizare a pedepsei sub aspectul executării acesteia, prin soluționarea chestiunii dacă

pedeapsa stabilită inculpatului trebuie să fie executată real, or, sub aspectul personalității

acestuia de a se corecta și reeduca, poate fi formulată concluzia că scopul pedepsei se poate

atinge și prin aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate inculpatului pe

un termen de probațiune.

Respectiv, instanța de apel, reținând dispozițiile art.62-71 Cod penal, precum și

circumstanțele reale ale cauzei, a concluzionat că modalitatea de executare aleasă de prima

instanță și stabilită inculpatului nu este în corespundere cu principiul proporționalității,

reieșind din fapta comisă, urmările produse, persoana inculpatului și situația familială a

acestuia.

Instanța de apel a menționat că, reieșind din materialele administrate în instanță, și

anume din extrasul din fișa medicală a bolnavului de staționar (perioada 18.04.2017-

21.04.2017) eliberat de Institutul de Cardiologie, rezultă că Gh.Meșca prezintă diagnosticul -

hipertensiune arterială gr.III, cardiopatie hipertensivă cu disfuncția funcției diastolice, risc

adițional înalt; insuficiență de valvă tricuspidă de gr.II; urgență hipertensivă extremă,

encefalopatie hipertensivă acută cu sindrom cefalalgic și vestibular; IC II NYHA II, stadiul A;

hipercolesterolemie moderată; micronefrolitiază bilaterală, iar soția acestuia - M.Meșca, se

află la evidența medicului neurolog, cu diagnosticul de radiculopatie dreapta prin hernie de

disc, inclusive și mama acestuia este încadrată în gradul întîi de invaliditate și necesită îngrijire

permanentă din partea altor persoane.

Reținând aceste circumstanțe, instanța de apel a conchis că inculpatul nu prezintă

pericol pentru societate și izolarea lui de societate nu este într-o măsură necesară și echitabilă

în coraport cu persoana acestuia și fapta comisă, ținându-se cont și de faptul că o pedeapsă

prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere

în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit, aspecte ce au conturat

concluzia că în privința inculpatului pot fi aplicate prevederile art.90 Cod penal.

temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea

acesteia, cu menținerea sentinței, pe motiv că incorect instanța de apel a considerat necesar

aplicarea prevederilor art.90 Cod penal în privința inculpatului, reținând starea de sănătate a

4

acestuia, pe când infracțiunea pe care a comis-o prezintă pericol pentru societate, deoarece se

manifestă în structurile autorităților statului a puterii sau serviciilor publice, care discreditează

și compromit activitatea acestora; - nu a ținut cont instanța că doar motivat se poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, pe când aplicînd norma

menționată, instanța a invocat doar starea de sănătate a inculpatului, care nu este suficientă

întru a concluziona că corectarea lui este posibilă și fără executarea reală a pedepsei închisorii;

- instanța de apel a aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

ținând cont și de opinia avocatului V.Enachi în numele inculpatului Gh.Meșca expusă în

referință, prin care a solicitat declararea recursului ca inadmisibil, Colegiul penal consideră că

recursul declarat de procuror urmează a fi admis, din alte motive, din următoarele

considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar

în cazurile stipulate în acest articol.

În conformitate cu prevederile art.434 Cod de procedură penală, Colegiul penal,

judecând recursul declarat împotriva deciziei instanței de apel, verifică legalitatea hotărârii

atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs

de titularul acestuia.

Totodată, instanța de recurs reiterează că, în conformitate cu cele stipulate în art.424

alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele

temeiurilor prevăzute în art.427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără

a agrava situația inculpatului.

Colegiul penal lărgit atestă că, procurorul critică soluția instanței de apel în aspectul că

instanța neîntemeiat a dispus în privința inculpatului suspendarea executării pedepsei cu

închisoarea pe un termen de probațiune, fără a-și motiva soluția, și a aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale, temeiuri prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 10)

Cod de procedură penală

Analizând temeiurile date în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal

constată că acestea nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat.

Totodată, Colegiul reține că recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de

instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, și critică

hotărârea instanței de apel referitor la pedeapsa principală aplicată inculpatului care, în opinia

sa, neîntemeiat a fost suspendată condiționat pe termen de probațiune, considerând că instanța

de apel a aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

La acest capitol Colegiul penal atestă că, conform art.75 Cod penal, la stabilirea

categoriei și termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină seama de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

5

care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Prin sentință inculpatului i-a fost stabilită pedeapsa de 5 ani închisoare, cu amendă în

mărime de 6000 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a deține funcții publice pe un

termen de 7 ani.

Potrivit art.90 alin.(1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoarea pe un termen de

cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție, instanța de judecată, ținînd seama de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, ajungând la concluzia că nu este rațional

ca acesta să execute pedeapsa stabilită, poate dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate vinovatului.

Conform părții descriptive a deciziei, instanța de apel a menționat că, la aplicarea

pedepsei, prima instanță a ținut cont de gradul pericolului social al infracțiunii săvârșite, de

circumstanțele atenuante prezente în cauză, precum și de persoana inculpatului, care anteriror

nu a fost judecat, se carcaterizează pozitiv, are familie, părinți în etate, iar până la comiterea

infracțiunii a dus un mod de viață responsabil și corect. În continuare, instanța a considerat că

prima instanță corect a reținut aceste circumstanțe ca atenuante în seama inculpatului și just a

individualizat și stabilit durata și cuantumul pedepsei.

În continuare, după efectuarea acestei proceduri de individualizare și stabilire a duratei

și cuantumului pedepsei, în cazul stabilirii închisorii, continuă operațiunea de individualizare

a acesteia, dar în aspectul de executare a pedepsei deja stabilite, prin numirea tipului de

penitenciar și soluționarea chestiunii dacă pedeapsa aplicată inculpatului, acesta trebuie să o

execute real ori sub raportul personalității acestuia de a se corecta și reeduca, poate fi trasă

concluzia că scopul pedepsei poate fi atins prin suspendarea executării pedepsei aplicate

vinovatului pe un termen de probă.

Anume sub acest aspect, instanța de apel a considerat că pedeapsa stabilită nu este în

corespundere cu principiul proporționalității, sub aspectul că prima instanță nu s-a expus

asupra modului de executare, având în vedere fapta comisă, urmările produse, persoana

inculpatului și situația familială a acestuia. Colegiul remarcă că, instanța de apel, reținând

situația familiară a inculpatului, care se află la evidența medicului cardiolog, iar soția acestuia

se află la evidența medicului neurolog și mama inculpatului, care este încadrată în gradul I de

invaliditate și necesită îngrijire permanentă din partea altor persoane, just a ajuns la concluzia

că scopul pedepsei va fi atins prin suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite lui

Gh.Meșca, pe un termen de probațiune.

La fel, Colegiul penal reține că, cu toate că s-a dispus ca pedeapsa închisorii aplicată

inculpatului să fie suspendată condiționat pe un termen de probațiune, pe lângă pedeapsa

principală acestuia i-a fost aplicată și pedeapsa complementară care, alături de cea principală,

îndeplinește funcția de constrângere, de reeducare și de exemplaritate, și aceasta, de asemenea

este menită să completeze represiunea instituită prin pedeapsa principală, de unde rezultă că

6

prin aplicarea pedepsei principale și a celei complementare stabilite inculpatului Gh.Meșca, se

va realiza scopul pedepsei de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.

În concluzie, Colegiul penal apreciază că, la aplicarea pedepsei lui Gh.Meșca sub

aspectul modalității de executare, pe de o parte, au fost respectate toate garanțiile conferite,

atât de dispozițiile legale procesuale, cât și de cele ale Convenției pentru Apărarea Dreptului

Omului și a Libertăților Fundamnetale, a căror finalitate, prin tragerea la răspundere penală, în

condițiile stabilirii vinovăției inculpatului, corespunde și caracterului determinant al pedepsei,

care pe de altă parte, va atinge scopul pedepsei penale de corectare și reeducare a inculpatului

și va asigura reintegrarea sa socială, nefiind absolut necesară izolarea lui de societate.

Prin urmare, temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală nu și-

a găsit confirmare la examinarea recursului declarat de procuror, dat fiind faptul că acesta

poate fi aplicat numai în cazul cînd hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, pe când instanța de apel, respectând prevederile art.414 alin.(5) Cod de

procedură penală, și-a argumentat soluția în partea suspendării executării pedepsei aplicate pe

termen de probă, care cuprinde motivele ce au stat la baza soluției adoptate.

Totodată, Colegiul penal conchide că, la examinarea cauzei atât prima instanță, cât și

instanța de apel nu au ținut cont de prevederile art.8 Cod penal, și anume de faptul că caracterul

infracțional al faptei și pedeapsa pentru aceasta se stabilește de legea penală în vigoare la

momentul săvârșirii faptei.

După cum rezultă din actele cauzei, fapta constatată a fost săvârșită de inculpat în

perioada 13-16 ianuarie 2014.

Sancțiunea art.324 alin.(2) Cod penal, la momentul săvârșirii faptei, se pedepsea cu

închisoare de la 5 la 10 ani cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unități convenționale și

cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un

termen de la 2 la 5 ani.

Potrivit modificărilor operate prin Legea nr.326 din 23.12.2013, în vigoare din

25.02.2014, sancțiunea art.324 alin.(2) Cod penal are următorul cuprins „se pedepsește cu

închisoare de la 5 la 10 ani cu amendă în mărime de la 6000 la 8000 unități convenționale și

cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții publice sau de a exercita o anumită activitate

pe un termen de la 7 la 10 ani”.

Prin urmare, instanțele de fond, eronat i-au stabilit inculpatului pedeapsa reieșind din

modificările operate în sancțiunea art.324 alin.(2) Cod penal prin Legea nr.326 din 23.12.2013,

în vigoare din 25.02.2014, deoarece urmau să țină seama de prevederile art.8 Cod penal și să-

i aplice pedeapsa prevăzută de legea penală în vigoare la momentul săvârșirii faptei - 13-

16.01.2014.

Potrivit dispoziției art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul și stabilind prezența temeiului prevăzut de art.427 Cod de procedură

7

penală, urmează să caseze hotărârile instanțelor de fond, să rejudece cauza și să pronunțe o

nouă hotărâre, dacă nu se agravează situația inculpatului.

Astfel, Colegiul penal conchide că eroarea comisă de instanțele de fond este necesar a

fi corectată, prin admiterea recursului ordinar declarat de procuror, din alte motive, cu casarea

parțială a sentinței și deciziei instanței de apel, în partea stabilirii pedepsei inculpatului și, în

această parte, se va pronunța o nouă hotărîre.

La stabilirea pedepsei, ținînd seama de gravitatea faptei săvârșite de inculpatul

Gh.Meșca, de persoana acestuia, care anterior nu a fost condamnat, de scopul pedepsei penale

- restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, de cumulul circumstanțelor atenuante reținute de instanțele de fond enumerate

supra, Colegiul penal consideră că corijarea și reeducarea lui Gh.Meșca poate avea loc fără

izolare de societate.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de Circumscripție

Chișinău, Brigai Sergiu, din alte motive, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 03 mai 2017 și sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 29 martie

2017, în partea stabilirii pedepsei lui Meșca Gheorghe, rejudecă cauza și pronunță în această

parte o nouă hotărâre, după cum urmează.

Lui Meșca Gheorghe, recunoscut vinovat în baza art.324 alin.(2) lit.c) Cod penal, i se

stabilește pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, cu amendă în mărime de 2000 unități

convenționale, cu privarea de dreptul de a deține funcții publice pe un termen de 3 (trei) ani.

În temeiul art.90 alin.(6) Cod penal, se dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei închisorii stabilite lui Meșca Gheorghe pe un termen de probațiune de 5 (cinci) ani.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor contestate se mențin.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 octombrie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

8