1ra-422/2017 — art. 335 alin. 1; 361 alin. 2 lit. b CP

1ra-422/2017 — art. 335 alin. 1; 361 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-422/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

01 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Postolachi Nicolae în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31 octombrie 2016, în cauza

penală privindu-l pe

Mititelu Grigore Xxxxxxxx, născut la xxxxxxxxxxx, originar

s. Xxxxxxx r-nul Xxxxxx, domiciliat mun. Xxxxxxxx str.

Xxxxxxxxxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Mititelu Grigore Xxxxxxxx a

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 335 alin. (1) Cod penal, la amendă în mărime de 500 unități convenționale ce

constituie 10.000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere și

publice pe un termen de 2 ani.

- art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, la amendă în mărime de 300 unități

convenționale, ce constituie 6.000 lei.

Conform art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial, i-a

fost stabilită pedeapsă definitivă - amendă în mărime de 550 unități convenționale ce

constituie 11.000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere și

publice pe un termen de 2 ani.

A fost încasat de la Mititelu G. în beneficiul statului suma de 1.827, 75 lei cu titlu

de cheltuieli judiciare.

deținând funcția de director al filialei nr. 36 Orhei a SA „Banca de Economii”, în baza

1

ordinului nr. 331-c din 19.04.2002, fiind o persoană care gestionează o organizație

comercială, aflându-se în filiala sus indicată, folosind intenționat situația de serviciu,

acționând în interesele terței persoane și anume în interesele lui Negru Victor Xxxxx,

contrar prevederilor Instrucțiunii tehnologice privind emiterea și deservirea

cardurilor SA „Banca de Economii”, a completat din numele lui Railean Gheorghe

Xxxxx, cererea nr. 260048 privind deschiderea contului de card, eliberarea cardului

bancar și chestionarul clientului-persoana fizică, fără ca ultimul să fie prezent la

Bancă, după care a transmis cererile sus menționate controlorului-casier superior al

băncii în cauză, pentru a le introduce în sistemul electronic.

Ulterior, la 20.06.2014 în baza actelor false menționate supra, directorul filialei

Mititelu G., fără ca să identifice personalitatea deținătorului de card și în lipsa

acestuia, a eliberat lui Negru V., cardul bancar nr. Xxxxxxxxxxxxxxxx perfectat pe

numele lui Railean G., care în acea perioadă era exploatat prin muncă de către Negru

V.

În continuare, Negru V., deținând cardul bancar al lui Railean G., prin

înșelăciune, sub pretextul păstrării banilor la sine, a ridicat și însușit ilicit mijloacele

bănești în suma totală de circa 6.650 lei, transferate la contul bancar al SA „Banca de

Economii”, pe numele lui Railean G. și care constituiau pensia de invaliditate a

acestuia.

Astfel, în rezultatul acțiunilor ilegale ale directorului filialei nr. 36 Orhei al SA

„Banca de Economii”, Mititelu G., lui Railean G. i-au fost cauzate daune în proporții

considerabile în sumă totală de 6.650 lei.

Tot Mititelu G., în perioada lunii mai 2014, deținând funcția de director al filialei

nr. 36 Orhei al SA „Banca de Economii”, acționând împreună și prin înțelegere

prealabilă cu Negru V., care având scopul obținerii pe cale infracțională a cardului

bancar pe numele lui Railean G., pe care urma a fi transferată pensia de invaliditate a

acestuia, intenționat a falsificat documente oficiale false și anume: cererea nr. 260048

din 26.05.2014 privind deschiderea contului de card și eliberarea cardului bancar, și

chestionarul clientului-persoană fizică pe numele Railean Gheorghe Xxxxx, din

23.03.2014.

Ulterior, Mititelu G. acționând împreună și prin înțelegere prealabilă cu Negru

V., a transmis documentele menționate false, controlorului-casier superior al băncii în

cauză, pentru a le introduce în sistemul electronic.

În continuare, la 20.06.2014 în baza documentelor sus indicate false, fiind

perfectat cardul bancar nr. xxxxxxxxxxxxxxxxpe numele lui Railean Gheorghe,

Mititelu G., personal a înscris pe reversul ordinului de ieșire nr. 59033289 din

20.06.2014 manuscrisul „am primit plicul Codul” și pe reversul ordinului de ieșire nr.

59033284 din 20.06.2014, manuscrisul „am primit cardul”, și ulterior a transmis cardul

menționat și plicul cu codul PIN lui Negru V., care la rândul său a falsificat semnătura

lui Railean G. în ordinele de ieșire nr. 59033284 și nr. 59033289 din 20.06.2014.

Acțiunile lui Mititelu G. au fost calificate în baza art. 335 alin. (1) Cod penal,

abuzul de serviciu, adică folosirea intenționată de către o persoană care gestionează o

2

organizație comercială, a situației de serviciu, în interesul terților, direct care a cauzat daune

în proporții considerabile drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice,

precum și în baza art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal și anume –confecționarea și folosirea

documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de obligații, săvârșit de două

persoane.

inculpatului, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care Mititelu G. să fie liberat de răspundere penală cu atragerea

la răspundere contravențională, iar ca sancțiune să-i fie aplicată amenda în mărime

minimă.

În motivarea apelului a invocat:

- lui Mititelu G. i-a fost numită o pedeapsă prea aspră, instanța neluând în

considerație circumstanțele atenuante ce au fost menționate de partea apărării;

- inculpatul și-a recunoscut vinovăția în faptele comise, cauza fiind examinată

în procedură simplificată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, s-a căit sincer de

cele comise, nu are antecedente penale, se caracterizează pozitiv la locul de muncă, a

colaborat activ cu organul de urmărire penală, lipsesc careva circumstanțe agravante;

- prezența circumstanțelor excepționale - contribuirea activă la descoperirea

infracțiunii prin recunoașterea vinovăției și dorința de a da declarații;

- Mititelu G. este învinuit de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 335 alin.

(1) și art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, care conform art. 16 Cod penal, fac parte din

infracțiuni mai puțin grave;

- în privința lui Mititelu G. sunt aplicabile prevederile art. 55 Cod penal.

2016, a fost respins apelul declarat ca nefondat și menținută sentința.

a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării, just

stabilind vinovăția inculpatului în baza art. art. 335 alin. (1), 361 alin. (2) lit. b) Cod

penal.

În opinia instanței de apel, prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt

și vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu certitudine, dând faptelor săvârșite de

Mititelu G. încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator administrat, iar

cercetarea judecătorească s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor art. 3641 Cod de

procedură penală.

Instanța de apel a reținut, că la stabilirea pedepsei, prima instanță a luat în

considerație în deplină măsură gravitatea infracțiunilor săvârșite de inculpat și anume

că infracțiunile comise fac parte din categoria celor mai puțin grave, de persoana

inculpatului care și-a recunoscut vina și se căiește sincer în cele comise, precum și

solicitarea de examinare a pricinii în procedură simplificată în ordinea prevăzută de

art. 3641 Cod de procedură penală, anterior nu a fost condamnat, circumstanțe

agravante nu s-au constatat.

3

Astfel, în ceea ce privește aplicarea pedepsei față de inculpat, instanța de apel a

reținut că prima instanță a ținut cont de personalitatea acestuia, de criteriile ce asigură

aplicarea unei pedepse echitabile, legale și individualizate, corect ghidându-se de

prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală și de limitele sancțiunilor

prevăzute la art. art. 335 alin. (1), 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, echitabil numindu-i

inculpatului pedeapsa prevăzută de lege - amenda, care va asigura atingerea scopului

prevăzut la art. 61 alin. (2) Cod penal.

Instanța de apel nu a reținut argumentele apărării privind posibilitatea aplicării

prevederilor art. 55 Cod penal, deoarece prima instanță la individualizarea pedepsei a

ținut cont de toate circumstanțele cauzei, astfel în speță nu sunt întrunite condițiile

privind liberarea de răspundere penală cu tragerea la răspundere contravențională a

inculpatului și în această ordine de idei, se apreciază ca fiind nemotivate cerințele

apelantului în acest sens. Totodată, instanța de apel a reținut că inculpatul a comis

două infracțiuni din categoria celor mai puțin grave, pe când prevederile art. 55 Cod

penal se aplică la comiterea doar a unei infracțiuni ușoare sau mai puțin grave.

În viziunea instanței de apel, soluția primei instanțe își va atinge scopul de

corectare și reeducare a inculpatului, deoarece aplicarea unei pedepse penale sub

formă de amendă (pecuniară) ar duce la conștientizarea de către inculpat a celor

comise, cu tragerea unor concluzii corecte ce țin de comportamentul său.

Instanța de apel a apreciat critic solicitarea privind încetarea procesului penal în

privința inculpatului în baza art. 361 alin. (2) lit. b) și art. 335 alin. (1) Cod penal în

legătură cu intervenirea actului de amnistie, deoarece în privința inculpatului nu

poate fi aplicată Legea cu privire la amnistie, fiindcă art. 335 alin. (1) cade sub

incidența prevederilor art. 10 lit. d) din Legea privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 210 din

29.07.2016 (în vigoare la 09.09.2016).

Postolachi N. în numele inculpatului, prin care solicită casarea acesteia, cu dispunerea

rejudecării cauzei în instanța de apel în alt complet de judecată.

În motivarea recursului invocă:

- inculpatul a fost condamnat foarte dur la o pedeapsă ce nu corespunde

criteriilor generale de individualizare a pedepsei, iar infracțiunile prevăzute de art.

335 alin. (1) și art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, sunt infracțiuni mai puțin grave;

- instanța de apel la adoptarea deciziei de respingere a apelului declarat, cu

menținerea sentinței a ignorat exigențele legii penale și procesual penale în aspectul

individualizării pedepsei;

- instanța de apel greșit a menținut sentința fără modificări, nu a pătruns în

esența problemei de fapt și de drept, susținând o poziție eronată în ce privește

neaplicarea art. 55 Cod penal;

- instanțele de fond urmau a ține cont de faptul, că inculpatul a săvârșit pentru

prima dată o infracțiune, fără a-și da seama de consecințele faptelor comise, dansul

4

având o reputație ireproșabilă și se caracterizează pozitiv atât în societate, cât și la

serviciu, pe acest caz neexistând careva daune.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,

solicitând respingerea acestuia ca inadmisibil, deoarece argumentele aduse în

susținerea recursului nu și-au găsit confirmare, astfel instanțele de fond au constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind aplicarea pedepsei inculpatului în

strictă conformitate cu prevederile 61, 75 Cod penal și art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, argumentându-și soluția, ținând cont în deplină măsură de

principiile generale de aplicare a pedepsei, precum și de criteriile generale de

individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei ce atenuează răspunderea și influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

Recurentul, invocă ca temeiuri pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6)

și 10) Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel, în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar sau instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Întru susținerea poziției sale, instanța de recurs remarcă prevederile art. 414 alin.

(1), (5) Cod de procedură penală, unde este prevăzut că instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de

apel. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel

trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Din textul recursului, Colegiul atestă, că autorul nu contestă starea de fapt

stabilită de către instanțele de fond și nici încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului,

din care considerente nu se va expune referitor la aceste aspecte, însă recurentul își

exprimă dezacordul cu pedeapsa stabilită de instanțele de fond, considerând că

instanța de apel greșit a menținut sentința fără modificări, fără a lua în calcul

5

circumstanțele concrete ale cauzei, susținând o poziție eronată în ce privește

neaplicarea art. 55 Cod penal în privința inculpatului.

Analizând temeiurile invocate pentru recurs, în raport cu circumstanțele și

materialele cauzei, Colegiului penal consideră, că în prezenta speța nici unul din ele

nu este incident cazurilor de casare, deoarece instanțele de fond și-au motivat

întemeiat soluțiile adoptate, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod

penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința

inculpatului, stabilită pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. art. 335 alin.

(1), 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, ținând cont și de dispozițiile art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală.

În viziunea Colegiului penal, instanța de apel a motivat desfășurat hotărârea

adoptată privind menținerea sentinței de aplicare în privința inculpatului a pedepsei

penale sub formă de amendă și imposibilitatea aplicării prevederilor art. 55 Cod penal

în privința inculpatului, iar decizia instanței de apel corespunde prevederilor art. 417

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, respectiv alegațiile invocate de recurent

privitor la prezența temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, nu sânt incidente pentru desființarea hotărârii instanței de apel și

vor fi analizate sub aspectul prezenței temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 10)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Instanța de recurs consideră că, în prezenta speță nu și-a găsit confirmarea nici

temeiul pentru recurs invocat de către apărător și prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, în ce privește individualizarea pedepsei, și anume prin

aplicarea inculpatului a prevederilor art. 55 Cod penal, liberarea de răspundere

penală, cu atragerea la răspundere contravențională.

Astfel, precum se atestă, prezenta cauză, în urma solicitării și înscrisului autentic

al inculpatului, a fost judecată pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală.

Potrivit alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut

săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza

probelor administrate în faza urmăririi penale, solicitare care a fost admisă de către

instanță prin încheiere (la caz, încheierea protocolară f.d. 6 verso v. II), beneficiază de

reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

închisoare ori cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducere cu o

pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Sancțiunea infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. (1) Cod penal, pentru care a

fost recunoscut vinovat inculpatul, la momentul comiterii infracțiunii prevedea

pedeapsă cu amendă în mărime de la 300 la 800 unități convenționale sau cu

închisoare de până la 3 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar

sancțiunea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, la momentul

comiterii infracțiunii prevedea pedeapsă cu amendă în mărime de la 200 la 600 unități

6

convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de

ore, sau cu închisoare de până la 5 ani.

În prezenta speță, inculpatului pentru comiterea infracțiunilor imputate, prin

prisma alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, i-a fost stabilită cea mai blândă

categorie de pedeapsă - amenda, în limitele sancțiunilor prevăzute de normele

imputate, la momentul comiterii acestora și anume, în baza art. 335 alin. (1) Cod

penal, amendă în mărime de 500 unități convenționale ce constituie 10.000 lei, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere și publice pe un termen de 2 ani,

iar în baza art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, amendă în mărime de 300 unități

convenționale, ce constituie 6.000 lei, din care considerent instanța de recurs respinge

argumentele, precum că inculpatul a fost condamnat foarte dur la o pedeapsă ce nu

corespunde criteriilor generale de individualizare a pedepsei.

Analizând însă, textul deciziei contestate Colegiul atestă, că la stabilirea pedepsei

lui Mititelu G. atât prima instanță, cât și cea de apel, au ținut seama pe deplin de

prevederile art. 61, 75 Cod penal, precum și de gravitatea infracțiunilor săvârșite ce

fac parte din categoria celor mai puțin grave, de persoana vinovatului, care se

caracterizează pozitiv, anterior nu a fost judecat, la evidența medicului narcolog și

psihiatru nu se află, precum și de circumstanțele atenuante prezente – recunoașterea

vinei și căința sinceră, lipsa circumstanțelor agravante, fiindu-i stabilită pedeapsa în

limitele prevederilor legale.

De menționat, la caz, este și acel fapt că instanța de apel întemeiat a respins

argumentele apărării privind posibilitatea aplicării în privința lui Mititelu G. a

prevederilor art. 55 Cod penal, deoarece inculpatul a comis două infracțiuni din

categoria celor mai puțin grave, pe când prevederile art. 55 Cod penal, se aplică la

comiterea doar a unei infracțiuni ușoare sau mai puțin grave.

Totodată, instanța de recurs reține că dispoziția art. 55 alin. (1) Cod penal, la

momentul comiterii infracțiunii prevedea că, persoana care a săvârșit pentru prima oară o

infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, cu excepția infracțiunii prevăzute la art. 326, poate fi

liberată de răspundere penală și trasă la răspundere contravențională în cazurile în care și-a

recunoscut vina, a reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune și s-a constatat că corectarea ei

este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale. Astfel, reieșind din această normă penală,

liberarea de răspundere penală cu tragerea la răspundere contravențională poate fi

aplicată doar în cazul când instanța de judecată contată că în cauză sunt întrunite

condițiile prescrise de această normă și anume:

1) infracțiunea săvârșită să fie de categoria celor ușoare ori mai puțin grave;

2) să fie săvârșită pentru prima oară;

3) să-și recunoască integral vina;

4) să fie reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune;

5) să se constate că corectarea persoanei vinovate este posibilă fără a fi supusă

răspunderii penale.

Astfel, ținând cont și de faptul că în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de

judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare

7

a pedepsei pentru infractorul care a comis această infracțiune, având deplina libertate

de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și

principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului

pedepsei, Colegiul penal consideră că, instanța de apel întemeiat și just a conchis de a

nu aplica prevederile art. 55 Cod penal în privința inculpatului, deoarece nu sunt

întrunite condițiile privind liberarea de răspundere penală cu tragerea la răspundere

contravențională a lui Mititelu G., ultimul săvârșind două infracțiuni din categoria

celor mai puțin grave, dar nu una, cum prevede art. 55 Cod penal.

În același timp, Colegiul consideră necesar a reține că, prin sintagma „poate” din

textul alin. (1) art. 55 Cod penal, aplicarea acestei norme nu trebuie înțeleasă ca o

obligație a instanței de judecată, ci ca o prerogativă a acesteia de a aprecia dacă

persoana poate fi liberată de răspundere penală cu tragere la răspundere

contravențională. Iar prin îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege nu se creează un

drept pentru condamnat, ci doar o vocație a acestuia de a fi liberat de răspundere

penală.

La fel, instanța de recurs atestă că, cumulul de circumstanțe invocate de recurent

și anume faptul, că inculpatul a săvârșit pentru prima dată o infracțiune, fără a-și da

seama de consecințele faptelor comise, dansul având o reputație ireproșabilă și se

caracterizează pozitiv atât în societate, cât și la serviciu, pe acest caz neexistând careva

daune, au fost luate în considerație de către instanțele de fond și prin prisma art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală, inculpatului corect i-a fost aplicată cea mai blândă

categorie de pedeapsă prevăzută de sancțiunile infracțiunilor imputate la momentul

săvârșirii lor.

Astfel, Colegiul penal reține, că pedeapsa definitivă stabilită de prima instanță,

menținută și de cea de apel, conform art. 84 Cod penal, amendă în mărime de 550

unități convenționale ce constituie 11.000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

de răspundere și publice pe un termen de 2 ani, stabilită în sarcina inculpatului, cu

reducere a 1/4 din limitele de pedeapsă prevăzute de lege, în conformitate cu art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală, în viziunea Colegiului este echitabilă în raport cu

circumstanțele cauzei, iar instanțele de fond just au ținut cont de criteriile generale de

individualizare a pedepsei, luând în considerație caracterul prejudiciabil al

infracțiunilor săvârșite, care sunt mai puțin grave, de persoana inculpatului, de

circumstanțele atenuante ale cauzei, fiind respectate în totalmente dispozițiile art. 61,

75, 76 Cod penal.

Prin urmare, pedeapsa stabilită inculpatului răspunde atât principiului

proporționalității, cât și scopului prevăzut de art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că n-a fost constatată prezența în

speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

8

Având ca reper cele menționate, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea

recursului ordinar declarat de către avocatul Postolachi Nicolae în numele

inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Postolachi Nicolae

în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 31 octombrie 2016, în cauza penală privindu-l pe Mititelu Grigore Xxxxxxxx, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 22 martie 2017.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

9