1rh-3/2017 — Art. 328 al. 2 lit. a, 90 CP

Prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, din 21 mai 2009 Manoli Radu a fost achitat de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

De către organele de urmărire penală, Manoli Radu a fost învinuit de faptul că, la 26.11.2006, împreună cu Gaideș Vladimir ambii fiind în componența echipajului de reacționare operativă „902” RPS „SCUT” al CGP mun. Chișinău, s-au deplasat la chemarea parvenită, precum că pe str. XXXX, din mun. Chișinău este „conflict familiar”. Ajungând pe str. XXX în apropierea casei XX de către echipajul de reacționare operativă ,,902” menționat, au fost observați cetățenii Creița Alexandru și Viazimin Alexei, care din greșeală au fost considerați ca persoane ce au participat la „conflictul familiar” care a avut loc pe str. XXXX, din mun. Chișinău. Apropiindu-se de Creița Alexandru și Viazimin Alexei, colaboratorii de poliție Gaideș Vladimir și Manoli Radu neexplicând motivele reținerii, au cerut ca ultimii să-i urmeze. Fiindcă cetățenilor Viazimin Alexei și Creița Alexandru nu le-a fost explicat motivul reținerii, iar aceștia din urmă nu au făcut nimic ilegal, ei au refuzat să urmeze colaboratorii de poliție. Auzind refuzul colaboratorii de poliție Gaideș 1 Vladimir și Manoli Radu prin participare, înțelegându-se în prealabil, ambii fiind persoane cu funcție de răspundere, căreia într-o instituție de stat i se acordă permanent prin stipularea legii anumite drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor autorității publice, din motiv personal fără nici o necesitate și fiind obligați în conformitate cu prevederile art.2, 12 pct. 1) al Legii R. Moldova „Cu privire la poliție” nr. 416 din 18.12.1990 „ să ia măsuri pentru apărarea vieții, sănătății, onoarei, demnității și averii cetățenilor”, încălcând grosolan prevederile art. 14 al Legii menționate conform căruia poliția are dreptul să aplice forța fizică, mijloacele speciale și arma de foc în cazurile și în modul prevăzute de prezenta lege. Aplicarea forței, mijloacelor speciale sau a armei de foc trebuie să fie precedată de un avertisment privind intenția recurgerii la ele cu acordarea unui timp suficient pentru reacția de răspuns, cu excepția cazurilor în care tergiversarea aplicării fizice, a mijloacelor speciale și a armei generează un pericol direct pentru viața și sănătatea cetățenilor și a colaboratorilor poliției, poate conduce la alte urmări grave și neluând în considerație absența temeiurilor legali de aplicare a forței fizice prevăzute de art. 15 al aceleași legi „colaboratorii de poliție aplică forța fizică, inclusiv procedee speciale de luptă, pentru curmarea infracțiunilor, pentru înfrângerea rezistenței opuse cerințelor legale, dacă metodele nonviolente nu asigură îndeplinirea obligațiunilor ce le revin”, din intenție directă, depășind în mod vădit atribuțiile sale de serviciu acordate prin legislația în vigoare, fără careva temei legal, l-a lovit de mai multe ori cu pumnul în diferite regiuni ale corpului pe cet. Viazimin Alexei, cauzîndu-i acestuia suferința fizică. Ulterior colaboratorii de poliție Gaideș Vladimir și Manoli Radu cu forța l-au așezat pe Viazimin Alexei în automobilul de reacționare operativă „902” cu n/î CAIS 1246, care împreună cu Creița Alexandru au fost escortați la SP nr. 1 a CP Buiucani, mun. Chișinău.

Nefiind de acord cu sentința primei instanțe, procurorul a atacat cu apel, prin care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Manoli Radu să fie condamnat în baza art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal, la 4 ani închisoare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții pe un termen de 5 ani. În motivarea apelului, s-a invocat că: - instanța de fond, a emis o sentință ilegală, deoarece nu a luat în considerație totalitatea probelor administrate procedural corect în cadrul exercitării urmăririi penale; - concluziile instanței precum că, inculpatul Manoli Radu nu a aplicat violență față de părțile vătămate și că în acțiunile inculpatului Gaideș Vladimir nu s-a constatat folosirea intenționată a situației de serviciu în interes material, cauzând daune drepturilor și intereselor persoanelor fizice, vin în contradicție cu probele acumulate în cadrul urmării penale și examinate în cadrul de judecată; - instanța de judecată n-a luat în considerație declarațiile părților vătămate, martorilor Derdienco O., Cozlov D. și Romanciu V.; - inculpații Gaideș V. și Manoli R. nu au negat faptul reținerii cet. Creița A. și Viazimin A., susținînd că au aplicat forța fizică în limitele legii, ceea ce vine în contradicție cu consecințele survenite, fiind aplicată violentă, prin care s-au cauzat daune esențiale, ce nu au fost recuperate de păți.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2010, a fost admis parțial apelul procurorului, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre, prin care: 2 Manoli Radu a fost condamnat în baza art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere în organele de stat și obștești pe termen de 2 ani. În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite lui Manoli Radu a fost suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 2 ani. 4.1. În fapt, instanța de apel a constatat că, Gaideș V. și Manoli R., la 26.11.2006, aproximativ la ora 19.00, fiind polițiști ai RPS „Scut” al CGP mun. Chișinău, fiind în componența echipajului de reacționare operativă „902”, s-au deplasat la chemarea parvenită pe str. XXXX, mun. Chișinău. Apropiindu-se de Creița A. și Viazimin A., colaboratorii de poliție Manoli R. și Gaideș V., neexplicînd motivele reținerii, au cerut ultimii să-i urmeze. Primind refuzul ultimilor, aflîndu-se în exercițiul atribuțiilor de colaboratori de poliție și fiind persoane cu funcție de răspundere, Manoli R. și Gaideș V. depășind în mod vădit atribuțiile de serviciu, aplicînd violență, i-au cauzat lui Creița A. vătămări corporale medii și lui Viazimin A. suferințe fizice.

Decizia instanței de apel a fost contestată cu recursuri ordinare de către procuror și inculpatul Manoli R.: - procurorul a solicitat casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel în alt complet de judecată, în partea individualizării pedepsei stabilite condamnatului. Recurentul a invocat dezacordul cu stabilirea pedepsei inculpatului pe motiv că, în partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat existența circumstanțelor agravante și lipsa celor atenuante, ca prin urmare să dispună aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, or infracțiunea imputată este din categoria celor grave, inculpatul nu a recunoscut vinovăția, are caracteristica negativă de la locul de muncă. Astfel, inculpatului Manoli R. urmează să-i fie aplicată pedeapsă privativă de libertate; - inculpatul Manoli R. a solicitat casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței, motivând că, instanța de apel nu a indicat probele care confirmă vinovăția, precum și componența de infracțiune prevăzută de art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal și anume: latura subiectivă și obiectivă a acestei infracțiuni, în ședința instanței de apel, procurorul a susținut integral apelul, însă ignorând jurisprudența CEDO și jurisprudența națională, nu a solicitat instanței de apel audierea inculpaților, părților vătămate, a martorilor sau cercetarea altor probe în susținerea acuzațiilor penale aduse achitatului, declarând că cereri și demersuri nu are (f.d. 193-197, vol. II);

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 25 februarie 2011, recursurile procurorului și cel al inculpatului Manoli R., au fost respinse, ca inadmisibile, și menținută deciziei instanței de apel. 6.1. Pentru a se pronunța, instanța de recurs a menționat: 6.2. Referitor la recursul ordinar declarat de procuror în care se contestă pedeapsa penală, instanța a apreciat că motivele invocate sunt vădit neîntemeiate, de aceea urmează a fi declarat inadmisibil. Inculpaților le-a fost aplicată pedeapsa în limitele prevăzute de lege, acordându-se deplină eficiență prevederilor art.61,75,90 CP. Condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei este motivată de instanța de judecată, care a ținut cont de circumstanțele cauzei și de persoana inculpaților, ajungînd la concluzia că nu este rațional ca aceștea să execute pedeapsa principală stabilită sub formă de închisoare. Referitor la recursul ordinare declarat de inculpatul Manoli R., Colegiul penal a menționat că, în ședința instanței de apel a fost respectat principiul 3 contradictorialității prevăzut la art.24 Cod de procedură penală și că părții apărării i s- a respectat garanțiile unui proces echitabil prevăzut de art.6 din Convenție. Instanța de apel a eliminat contradicțiile dintre declarațiile inculpaților, pe de o parte și declarațiile părților vătămate, pe de altă parte, efectuînd o analiză atentă a faptelor săvîrșite și o apreciere obiectivă a probelor prezentate de părți. În circumstanțele cauzei, nu a fost necesar ca instanța de apel să audieze martorii în mod repetat, deoarece declarațiile lor nu au fost contestate de către inculpați. În ceea ce privește obiecțiilor, că Curtea de apel nu le-a audiat pe inculpații și victimele personal, instanța de recurs a considerat că doar întrebarea părților pe dosar referitor la acordul sau dezacordul lor cu recursul a fost suficientă pentru asigurarea echității procedurii penale. În plus, instanța e recurs a menționat că părțile nu au dorit să furnizeze probe suplimentare.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel și de recurs ordinar, avocatul Ulianovschi Gh. în numele condamnatului Manoli R., a declarat recurs în anulare, prin care a solicitat casarea acestora, cu menținerea sentinței primei instanțe. Recurentul a invocat următoarele: - în ședința instanței de apel procurorul a susținut integral apelul, însă nu a solicitat audierea inculpaților, părților vătămate a martorilor sau cercetarea altor probe în susținerea penale aduse achitatului R. Manoli, declarînd că cereri și demersuri nu are; - instanța de apel asumîndu-și funcțiile procurorului în ședința de judecată i-a întrebat inculpații și părțile vătămate dacă ei își susțin declarațiile date anterior primei instanțe, iar apoi în altă ședință de judecată în lipsa părților vătămate, a dat citire declarațiilor părții vătămate, a martorilor Maevschi, Romanciuc, Derbienco și Kozlov date anterior primei instanțe; - procedura judecării cauzei lui R. Manoli nu întrunește condițiile unui proces echitabil care ar exclude condamnarea lui pe nedrept; - încălcarea dreptului lui R. Manoli garantat de art. 6 din Convenția CEDO de către instanța de apel constituie conform art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală un viciu fundamental care a afectat grav decizia instanței de apel și conform art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală constituie temei pentru recurs în anulare în scopul reparării acestei erori;

Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 27 octombrie 2011, a fost decisă inadmisibilitatea recursului în anulare, declarat de avocatul Ulianovschi Gh. în numele condamnatului Manoli R., ca fiind vădit neîntemeiat. 8.1. Pentru a se pronunța, instanța de recurs în anulare a menționat că, instanța de apel și de recurs ordinat au asigurat dreptul inculpatului la un proces echitabil - art. 6 CEDO și nici de cum nu s-a manifestat în favoarea unei din părți, respectând prevederile art. 24 Cod de procedură penală - adică principiul contradictorialității, efectuînd acțiuni procesuale din oficiu în limitele competenței sale. Potrivit procesului-verbal al instanței de apel din 03.11.2009, atât inculpatul, cât și părțile vătămate au fost audiați pe marginea învinuirii, ultimii susținând depozițiile date în prima instanță și nedorind să mai completeze cu ceva. La solicitarea procurorului s-au dat citire probelor din dosar în prezența inculpatului care la rândul său nu a avut nici o obiecție (f.d. 198, vol. II).

Împotriva hotărârilor sus menționate, a declarat cerere de revizuire avocatul Roșca Rodica în numele petiționarului Manoli Radu, care, cu trimitere la prevederile art. 464/1 alin.(1) Cod de procedură penală, solicită desființarea hotărârilor sus- 4 menționate, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Manoli Radu să fie achitat pe art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal, invocând că prin Hotărârea Curții Europene pentru Drepturile Omului din 28.02.2017 nr. 56875/11, emisă în cauza Manoli contra Moldovei, a fost constată violarea art. 6 §1 din Convenție.

Judecând cererile de revizuire în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acestea urmează a fi admise din următoarele considerente. Potrivit art. 464/1 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile irevocabile pronunțate în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau a libertăților fundamentale ale omului ori a dispus scoaterea cauzei de pe rol ca urmare a soluționării amiabile a litigiului dintre stat și reclamanți pot fi supuse revizuirii dacă cel puțin una dintre consecințele grave ale încălcării Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalelor adiționale la aceasta continuă să se producă și nu poate fi remediată decât prin revizuirea hotărârii pronunțate. Astfel, Colegiul penal constată că, la 28 februarie 2017, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotarîrea în cauza Manoli contra Moldovei (cererea nr.56875/11), prin care a constatat că a avut loc violarea art. 6 §1 din Convenție. Curtea a reiterat că, ,, modul în care Curtea de Apel Chișinău a efectuat procedura pare să fie contrară dispozițiilor articolului 419 din Codul de Procedură Penală și recomandărilor Plenului Curții Supreme de Justiție … nu este convinsă că chestiunile asupra cărora Curtea de Apel trebuia să se pronunță, atunci când l-a condamnat pe reclamantul - și, astfel, anulând hotărârea de achitare a acestuia de către prima instanță – ar putea fi examinate în mod corespunzător, ca o chestiune de proces echitabil, fără directă apreciere a probelor. Curtea consideră că cei care au responsabilitatea de a decide cu privire la vinovăția sau nevinovăția unui acuzat ar trebui, în principiu, să fie în măsură să audieze victimele, învinuitul și martorii în persoană și să evalueze credibilitatea acestora (a se vedea, a contrario, Kashlev c. Estonia, nr. 22574/08, §§ 48-50, 26 aprilie 2016). Evaluarea credibilității este o sarcină complexă care nu poate fi îndeplinită, de obicei, numai prin audierea unei înregistrări a declarațiilor, chiar și mai mult decât atât, atunci când doar unele dintre declarații sunt luate în considerare. Desigur, există cazuri când este imposibilă audierea personală a unor participanți în proces, de exemplu, dacă el sau ea a decedat, sau în scopul de a proteja dreptul martorului de a nu se incrimina pe sine însuși (a se vedea Craxi c. Italia (nr.1), nr. 34896/97, § 86, 5 decembrie 2002, și Dan c. Moldova, nr. 8999/07, § 33, 5 iulie 2011). Cu toate acestea, nu este vorba de o situație similară celei din prezenta cauză…” La fel, Curtea a notat că, condamnarea reclamantului, fără o audiere repetată a victimelor, învinuiților sau martorilor, după ce a fost achitat de prima instanță, a fost contrară garanțiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 § 1 din Convenție. Așadar, Colegiul penal, în urma examinării hotărîrii menționate și a actelor cauzei în raport cu motivele invocate de revizuent, conchide că concluzia trasă de instanța de apel, care a pronunțat o nouă hotărîre în prezenta cauză, este una neîntemeiată. Din actele cauzei rezultă că, instanța de apel nu a judecat apelurile înaintate în conformitate cu prevederile art.414-419 Cod de procedură penală, decizia fiind contrară prevederilor art. 415, 417 Cod de procedură penală. 5 În atare situație, ținînd seama de hotarîrea Curții Europeane a Drepturilor Omului din 28 februarie 2017, în cauza Manole contra Moldovei, și, că hotărîrile atacate sunt afectate de erori de drept în aspectul nerespectării și nemotivării cerințelor legii într-o hotărîre judecătorească, care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se impune soluția admiterii cererii de revizuire, cu desființarea hotărîrilor instanțelor de apel, de recurs ordinar și de recurs în anulare, și dispunerii rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel, de către un alt complet de judecată. La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să înlăture erorile de drept menționate, să țină cont de circumstanțele expuse, să judece cauza în strictă conformitate cu legea și să adopte o hotărîre legală și întemeiată. În conformitate cu prevederile art. 4641 alin. (11), 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție DECIDE: Se admite cererea de revizuire declarată de către avocatul Roșca Rodica în numele petiționarului Manoli Radu, se desființează deciziile Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 25 februarie 2011 și 27 octombrie 2011, decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2010, și se dispune transmiterea cauzei penale la rejudecare în instanța de apel în alt complet de judecată. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată publicată la 23 octombrie 2017. Președinte: Nicolae Gordilă Judecători: Ion Guzun Liliana Catan Iurie Diaconu Ion Druță 6