- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 28 februarie 2023
- Stat pârât
- TUR
- Concluzia
- Inadmisibil
Kohen și alții împotriva Turciei
Traducere în română Auto
DECIZIE A SEGUNDEI DECIZIE Nr. 66614/10 Cemil KOHEN împotriva Türkiye și a altor două cereri (a se vedea lista anexată) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința la 28 februarie 2023 în calitate de comitet compus din: Pauliine Koskelo, Președintele Lorraine Schembri Orland, Davor Derenčinović , judecători și Dorothee von Arnim, grefierul adjunct al secțiunii având în vedere: cererile împotriva Republicii Türkiye depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către reclamanții enumerați în tabelul anexat („reclamanții”) la 20 octombrie 2010; hotărârea de a anunța mai multe dintre plângerile reclamanților în temeiul articolului 6 din Convenția privind echitatea procedurii penale împotriva acestora față de guvernul turc („Guvernul”), reprezentată de agentul lor, dl Hacı Ali Açıkgül, șeful Departamentului Drepturilor Omului Ministerului Justiției din Republica Türkiye, și de a declara inadmisibil restul cererilor; observațiile părților; Prin deliberare, hotărăște după cum urmează: OBJETOR AL CAUZULUI Solicitările se referă la presupusa nedreptate a procedurii penale împotriva reclamanților din cauza (i) admisirii de către instanța de judecată a declarațiilor formulate de anumite co-apăratori (Y.S.U., B.A., A.K., M.O.E., A.S., M.K., K.M.K.
și E.Ö.) presupus sub presiune și fără prezența unui avocat; (ii) presupusa încălcare a principiului egalității armelor în ceea ce privește colectarea și examinarea anumitor rapoarte de experți în faza procesului; și (iii) nerespectarea de către instanța de judecată a documentelor pe baza căreia le-a solicitat inculpaților să prezinte cereri suplimentare de apărare. La 16 septembrie 2009, Curtea Ankara Assize a constatat că reclamanții au comis acte de falsificare ca parte a activităților unui sistem de export fraudulento și fictiv și le-a condamnat la diferite condiții de închisoare.
În stabilirea existenței unui sistem de export fictiv și fraudulos condus de primul reclamant în cazul Kohen și alții c. Turcia (n. 666616/10 și 3 altele, 7 iunie 2022), instanța de judecată se bazează în special pe următoarele elemente: (i) diferitele rapoarte de experți elaborate de auditori fiscali, inspectori fiscali și Ministerul Finanțelor, atestando, în special, următoarele fapte: (a) fabricarea și vânzările de bunuri nu au avut loc, (b) că importatorii care au fost indicați pe facturile de export nu au existat sau nu au refuzat că tranzacțiile care constituie baza exporturilor au avut loc, (c) că plata taxelor pentru exporturi nu a fost efectuată și (d) că declarațiile vamale care atestă ieșirea mărfurilor prin vamă nu au reflectat realitatea situației; (ii) declarațiile N.S.
în sensul că anumite produse de calitate scăzută au fost utilizate ca mărfuri exportate, care au fost păstrate în stocare vamală situată în țările de destinație și care au fost apoi „importate” către Türkiye; (iii) materiale scrise găsite în cursul căutărilor de locații aparținând primului reclamant în cazul Kohen și alții (citat mai sus), care a fost fratele primului reclamant în acest caz. În ceea ce privește implicarea reclamanților în prezenta cauză în cadrul schemei fictive și frauduloase menționate mai sus, instanța de judecată a constatat că primul și al doilea reclamant erau membri ai consiliului unei societăți de intermediere vamală care făcea parte din schemă, încredințată cu sarcina de a întreprinde proceduri vamale și că al treilea reclamant era semnatarul autorizat al unei anumite societăți, S., care face parte și din schemă.
În acest sens, instanța de judecată se baza, de asemenea, pe următoarele dovezi: (i) în ceea ce privește primul reclamant: declarațiile E.M.K., E.D., E.K., N.T. și B.A, precum și raportul de experți care a stabilit că anumite documente referitoare la exporturile efectuate de societatea S. și-au conținut semnăturile; (ii) în ceea ce privește al doilea reclamant: declarații făcute de Ö.K., M.B., E.M.K., Y.S.U., U.U., E.D., E.K., N.T., Ș.P., H.Ö., H.Y., E.Ö. și Y.K., precum și rapoarte de experți care indică faptul că numeroase documente utilizate de societăți din cadrul schemei de export fictiv și frauduloase conțin semnătura sa și (iii) în ceea ce privește al treilea reclamant: declarații făcute de Ö.K., M.B., E.M.K., Y.S.U., U.U., E.D., E.K., N.T., M.D.
și S.K. La 21 aprilie 2010, Curtea de Casație a susținut hotărârea instanței de primă instanță în ceea ce privește reclamanții. Curtea a examinat deja plângeri aproape identice de către reclamanții din Kohen și alții (citat mai sus), care au fost judecați și condamnați în același set de proceduri penale ca și reclamanții în cazul în cauză, și nici aceasta nu a constatat încălcarea articolului 6 din Convenție (utilizarea de către instanța de judecată a declarațiilor făcute în absența unui avocat) (ibid., §§§§ 59-64) sau au declarat reclamațiile inadmisibile ca fiind manifestement nefondate (în ceea ce privește elementele (ii) și (iii) menționate la alineatul (1) de mai sus) (ibid., §§ 65-77).
EVALUAREA TRIBUNALULUI având în vedere obiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură decizie. Deși prima plângere, astfel cum se prevede în formularele de cerere prezentate de solicitanți, se referă la declarațiile formulate de co-defendenți Y.S.U., B.A., A.K., M.O.E., A.S., M.K., K.M.K. și E.Ö. (al treilea reclamant din menționatul anterior Kohen și alții Cauza), avocatul reclamantului a extins această plângere în observațiile sale cu privire la admisibilitatea și meritul cazului, pentru a acoperi declarațiile celorlalte reclamante din Kohen și alții (citate mai sus), și anume E.M.K., N.T. și H.Ö., precum și printr-un anumit M.B. și Ö.K.
În opinia Curții, noile plângeri pe care le-au formulat reclamanții după notificarea cauzei nu sunt o elaborare a plângerii lor inițiale în fața Curții, deoarece se referă la chestiuni nemenționate anterior în ceea ce privește echitatea procedurii (a se vedea Andersena c. Letonia) , nr. 79441/17, § 80, 19 septembrie 2019 … Principiile generale cu privire la prima plângere cu privire la utilizarea, în condamnarea reclamanților, a declarațiilor făcute de anumite co-apărate sub presiune și fără ca un avocat să fie prezent, pot fi găsite în Beuze c. Belgia ([GC], nr. 71409/10, §§ 119-50, 9 noiembrie 2018), Stephens c. Malta (n. 3) (n. 35989/14, §§ 64-67, 14 ianuarie 2020) și Erkapić c. Croația (n. 51198/08, §§ 72-73, 25 aprilie 2013). 10. Curtea a examinat deja o plângere aproape identică în ceea ce privește aceleași proceduri penale din Kohen și alții (citate mai sus, § 64, în special § 61) și a susținut că utilizarea declarațiilor în cauză a făcut, printre altele, de către unii co-apăratori fără a fi prezent un avocat, nu s-a dovedit a aduce atingere, în mod ireversibil, a echitatea generală a procedurii penale împotriva reclamanților în acest caz.
În acest sens, Curtea a avut în vedere, în special, măsurile luate de instanța de judecată pentru a examina cu atenție fiabilitatea și exactitatea declarațiilor făcute în special de co-defendenții Ö.K, Y.S.U., B.A., M.K., M.B., K.M.K. și E.Ö. (a se vedea Kohen și alții) , citat mai sus, § 27), precum și abundența de dovezi referitoare la acuzațiile acuzate împotriva reclamanților care au fost colectate înainte și independent de declarațiile făcute fără ca un avocat să fie prezent. 11. Într-adevăr, Curtea a susținut că ancheta penală în ceea ce privește reclamanții din mai sus menținute Kohen și alții Cazul nu a început cu sau ca urmare a declarațiilor pe care le-au făcut fără asistență juridică.
Înainte de declarațiile formulate de co-acusat, s-au obținut deja numeroase rapoarte de experți în care schema de export fictivă și frauduloasă, societățile care l-au operat sau au cooperat cu el, modus operandi , exactitatea situațiilor tranzacțiilor financiare și a activităților vamale, precum și informațiile referitoare la presupusele societăți de import au fost prezentate în detaliu cuprinzător. În plus, un număr mare de alți oameni au făcut declarații în diferite date care explică rolurile jucate de anumite persoane în cadrul schemei. Aceste considerații pot fi, de asemenea, transpuse în cazul în cauză, având în vedere că observațiile părților nu au inclus niciun element care să poată pune la îndoială validitatea acestor concluzii.
12. În plus, în evaluarea situației fiecărui reclamant într-o secțiune a hotărârii sale separate, instanța de judecată a avut de asemenea o anumită utilizare, în plus față de diferitele rapoarte de experți, declarații ale altor persoane care nu au depus plângere valabilă. De exemplu, în momentul condamnării primului reclamant, instanța de judecată a fost de asemenea bazată pe declarațiile formulate de E.M.K., E.D., E.K. și N.T., precum și raportul de experți care a constatat că anumite documente referitoare la exporturile efectuate de societatea S. și-au conținut semnăturile. În ceea ce privește al doilea reclamant, instanța de judecată se bazează pe declarațiile formulate de Ö.K., M.B., E.M.K., U.U., E.D., E.K., N.T., Ș.P., H.Ö., H.Y., E.Ö.
și Y.K., precum și rapoarte de experți care indică faptul că numeroase documente utilizate de societăți în cadrul schemei de export fictiv și frauduloase au conținut semnătura sa. În ceea ce privește cel de-al treilea reclamant, instanța de judecată a luat în considerare declarațiile făcute de Ö.K, M.B., E.M.K., U.U., E.D., E.K., N.T., M.D. și S.K. (a se vedea punctul 3 de mai sus). 13. În sfârșit, Curtea nu descoperă nimic care să descopere o acuzație de contrapărți în ceea ce privește co-defendenții Y.S.U., B.A., A.K., M.O.E., A.S., M.K., K.M.K. și E.Ö. (compara punctul 1 de mai sus) și respinge plângerea reclamanților că aceste persoane și-au făcut declarațiile sub contrast. 14. Având în vedere cele de mai sus, și având în vedere rolul minor jucat de declarațiile acestor co-defendenți Y.S.U., B.A., A.K., M.O.E., A.S., M.K., K.M.K.
și E.Ö. în condamnarea reclamanților, Curtea concluzionează că utilizarea declarațiilor făcute de acei co-apărători fără a fi prezent un avocat nu a prevenit în mod irelevant echitatea generală a procedurii penale împotriva reclamanților. Prin urmare, această parte a cererii este manifestament nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 §§§ a) și al articolului 4 din Convenție. 15. Curtea consideră că, având în vedere concluziile sale din Kohen și alții (citate mai sus, §§ 65-77), care se referă la plângeri identice depuse de către diferiți solicitanți în ceea ce privește aceeași procedură penală, restul de plângeri, astfel cum se prevede la punctele (ii) și (iii) (a se vedea punctul 1) sunt, de asemenea, manifestamente nefondate și trebuie respinse în temeiul articolului 35 §§ 3 a) și 4 din Convenție (a se vedea Kohen și alții , citat mai sus §§ 77). 16. Rezultă că cererile trebuie respinse în conformitate cu art. 35 § 4 din Convenție.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să se alăture cererilor; declara cererea inadmisibilă. Depusă în limba engleză și notificată în scris la 23 martie 2023. Dorothee von Arnim Pauliine Koskelo Președintele adjunct al Registrului Apendice Lista cazurilor: nr. cerere nr. Solicitant Data nașterii Nașterii Reprezentat de 66614/10 Cemil KOHEN 25/03/1958 Turc İ. D. Gökılıç 66656/10 Yücel ATABAY 01/01/1969 Turc İ. D. Gökkılıç 66659/10 Ahmet Züberkan Arikan 17/04/1952 Turc İ. D. Gökkılıç
SECOND SECTION
DECISION Application no. 66614/10 Cemil KOHEN against Türkiye and 2 other applications (see list appended) The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 28 February 2023 as a Committee composed of: Pauliine Koskelo, President , Lorraine Schembri Orland, Davor Derenčinović , judges , and, Dorothee von Arnim, Deputy Section Registrar , Having regard to: the applications against the Republic of Türkiye lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by the applicants listed in the appended table (“the applicants”) on 20 October 2010; the decision to give notice of several of the applicants’ complaints under Article 6 of the Convention concerning the fairness of the criminal proceedings against them to the Turkish Government (“the Government”), represented by their Agent, Mr Hacı Ali Açıkgül, Head of the Department of Human Rights of the Ministry of Justice of the Republic of Türkiye, and to declare inadmissible the remainder of the applications; the parties’ observations; Having deliberated, decides as follows:
SUBJECT MATTER OF THE CASE
1 . The applications concern the alleged unfairness of criminal proceedings against the applicants owing to (i) the admission by the trial court of statements made by certain co-defendants (Y.S.U., B.A., A.K., M.O.E., A.S., M.K., K.M.K., and E.Ö.) allegedly under duress and without a lawyer being present; (ii) the alleged breach of the principle of equality of arms in relation to the collection and examination of certain expert reports at the trial stage; and (iii) the trial court’s failure to specify the documents on the basis of which it asked the defendants to make additional defence submissions.
On 16 September 2009 the Ankara Assize Court found the applicants guilty of committing acts of forgery as part of the activities of a fraudulent and fictitious export scheme and sentenced them to various terms of imprisonment. In establishing the existence of a fictitious and fraudulent export scheme headed by the first applicant in the case of Kohen and Others v. Turkey (nos. 66616/10 and 3 others, 7 June 2022), the trial court relied in particular on the following elements: (i) the various expert reports drawn up by tax auditors, tax inspectors, and the Ministry of Finance, attesting, in particular, to the following facts: (a) that manufacturing and sales of goods had not taken place, (b) that the importers who were indicated on the export invoices had either not existed or had denied that the transactions forming the basis of the exports had taken place, (c) that the payment of the fees for the exports had not been made, and (d) that the customs declarations attesting to the exit of goods through customs had not reflected the reality of the situation; (ii) statements by N.S. to the effect that certain low-quality products had been used as exported goods, which had been kept in customs storage located in the destination countries and had then been “imported” to Türkiye; (iii) written materials found during searches of premises belonging to the first applicant in the case of Kohen and Others (cited above), who was the brother of the first applicant in the present case. 3 . As regards the involvements of the applicants in the present case in the above-mentioned fictitious and fraudulent scheme, the trial court found it established that the first and second applicants were board members of a customs brokerage company that was part of the scheme, entrusted with the task of undertaking customs-related procedures, and that the third applicant was the authorised signatory of a certain company, S., which was also part of the scheme. In doing so, the trial court also relied on the following evidence: (i) in respect of the first applicant: statements made by E.M.K., E.D., E.K., N.T. and B.A as well as the expert report finding it established that certain documents relating to the exports carried out by the S. company had contained his signatures; (ii) in respect of the second applicant: statements made by Ö.K., M.B., E.M.K., Y.S.U., U.U., E.D., E.K., N.T., Ș.P., H.Ö., H.Y., E.Ö. and Y.K., as well as expert reports indicating that numerous documents used by the companies within the fictitious and fraudulent export scheme contained his signature, and (iii) in respect of the third applicant: statements made by Ö.K., M.B., E.M.K., Y.S.U., U.U., E.D., E.K., N.T., M.D. and S.K.
On 21 April 2010 the Court of Cassation upheld the first-instance court’s judgment in so far as it concerned the applicants.
The Court has already examined almost identical complaints lodged by the applicants in Kohen and Others (cited above), who were tried and convicted in the same set of criminal proceedings as the applicants in the present case, and it either found no violation of Article 6 of the Convention (use by the trial court of the statements made in the absence of a lawyer) (ibid., §§ 59-64) or declared the complaints inadmissible as being manifestly ill-founded (in relation to the items (ii) and (iii) mentioned in paragraph 1 above) (ibid., §§ 65-77).
THE COURT’S ASSESSMENT
6. Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single decision.
Even though the first complaint as set out in the application forms submitted by the applicants concerned the statements made by co-defendants Y.S.U., B.A., A.K., M.O.E., A.S., M.K., K.M.K., and E.Ö. (the third applicant in the above-mentioned Kohen and others case), the applicants’ lawyer extended that complaint in his observations on the admissibility and merits of the case to cover the statements made by the remaining applicants in Kohen and Others (cited above), namely E.M.K., N.T. and H.Ö., and by a certain M.B. and Ö.K.
In the Court’s view, the new complaints which the applicants raised after notice of the case had been given to the Government are not an elaboration on their original complaint to the Court as they concern previously unmentioned issues with respect to the fairness of the proceedings (see Andersena v. Latvia , no. 79441/17, § 80, 19 September 2019). It follows that this part of the applications was lodged out of time and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 1 and 4 of the Convention.
The general principles with regard to the first complaint about the use, in convicting the applicants, of statements made by certain co-defendants allegedly under duress and without a lawyer being present, may be found in Beuze v. Belgium ([GC], no. 71409/10, §§ 119-50, 9 November 2018), Stephens v. Malta (no. 3) (no. 35989/14, §§ 64-67, 14 January 2020) and Erkapić v. Croatia (no. 51198/08, §§ 72-73, 25 April 2013).
The Court has already examined an almost identical complaint in respect of the same criminal proceedings in Kohen and Others (cited above, §§ 59 ‑ 64, and in particular § 61) and held that the use of the statements in question, made inter alia by certain co-defendants without a lawyer being present, was not such as to irretrievably prejudice the overall fairness of the criminal proceedings against the applicants in that case. In doing so, the Court had regard in particular to the steps taken by the trial court to carefully scrutinise the reliability and accuracy of the statements that had been made in particular by co-defendants Ö.K., Y.S.U., B.A., M.K., M.B., K.M.K. and E.Ö. (see Kohen and others , cited above, § 27), as well as the abundant evidence relating to the accusations levelled against the applicants which had been collected prior to and independently of the statements made without a lawyer being present.
Indeed, the Court held that the criminal investigation in respect of the applicants in the above-mentioned Kohen and Others case had not commenced with, or as a result of, the statements that they had made without legal assistance. Prior to the statements given by the co-accused, numerous expert reports had already been obtained in which the fictitious and fraudulent export scheme, the companies which operated it or cooperated with it, its modus operandi , the accuracy of the statements of financial transactions and customs activities, and the information concerning the alleged import companies were set out in comprehensive detail. Additionally, a large number of other people also made statements on various dates explaining the roles played by certain persons in the scheme. These considerations may also be transposed to the present case, given that the parties’ submissions did not include any element capable of calling into question the validity of those findings.
Furthermore, when assessing the situation of each applicant in a separate section of its judgment, the trial court also relied on, in addition to the various expert reports, statements made by other individuals in respect of whom the applicants had not lodged a valid complaint. For example, when convicting the first applicant, the trial court also relied on statements made by E.M.K., E.D., E.K. and N.T. as well as the expert report finding it established that certain documents relating to the exports carried out by the S. company had contained his signatures. In respect of the second applicant, the trial court relied on statements made by Ö.K., M.B., E.M.K., U.U., E.D., E.K., N.T., Ș.P., H.Ö., H.Y., E.Ö. and Y.K., as well as expert reports indicating that numerous documents used by the companies within the fictitious and fraudulent export scheme contained his signature. Regarding the third applicant, the trial court considered the statements made by Ö.K., M.B., E.M.K., U.U., E.D., E.K., N.T., M.D. and S.K. (see paragraph 3 above).
Lastly, the Court discerns nothing that could found an arguable duress claim in respect of the co-defendants Y.S.U., B.A., A.K., M.O.E., A.S., M.K., K.M.K., and E.Ö. (compare paragraph 1 above) and it rejects the applicants’ complaint that those people had made their statements under duress.
In view of the above, and having regard to the minor role played by the statements of the said co-defendants Y.S.U., B.A., A.K., M.O.E., A.S., M.K., K.M.K., and E.Ö. in the applicants’ conviction, the Court concludes that the use of the statements made by those co-defendants without a lawyer being present did not irretrievably prejudice the overall fairness of the criminal proceedings against the applicants. This part of the application is therefore manifestly ill-founded and must be rejected pursuant to Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention.
The Court considers that, having regard to its findings in Kohen and Others (cited above, §§ 65-77) which concerned identical complaints lodged by different applicants regarding the same criminal proceedings, the remaining complaints as set out under items (ii) and (iii) (see paragraph 1 above) are also manifestly ill-founded and must be rejected pursuant to Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention (see Kohen and Others , cited above, §§ 65 ‑ 77).
It follows that the applications must be rejected in accordance with Article 35 § 4 of the Convention. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to join the applications; Declares the applications inadmissible. Done in English and notified in writing on 23 March 2023. Dorothee von Arnim Pauliine Koskelo Deputy Registrar President Appendix List of cases: No. Application no. Applicant Date of Birth Nationality Represented by 1. 66614/10 Cemil KOHEN 25/03/1958 Turkish İ. D. Gökkılıç 2. 66656/10 Yücel ATABAY 01/01/1969 Turkish İ. D. Gökkılıç 3. 66659/10 Ahmet Züberkan ARIKAN 17/04/1952 Turkish İ. D. Gökkılıç