1ra-1217/2017 — art. 221, 328 alin. 1 CP

1ra-1217/2017 — art. 221, 328 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1217/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,

Ion Guzun,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul

ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Vasile

Bolduratu, împotriva sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 03 august

2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 aprilie 2017, în

privința inculpaților

Tofan Victor xxxxxxxxx, născut la

xx xxxxxxxx xxxx în r-nul xxxxxx, locuitor al mun.

xxxxxxxx, s. xxxxxx, str. xxxxxxx xx, cetățean al R.

Moldova, fără antecedente penale;

Mazîl Iurie xxxxxx, născut la xx

xxxxxxxx xxxx, originar și locuitor al mun. xxxxxxxx, s.

xxxxxxxx, str. xxxxxxxxxxxxxx xx, cetățean al R.

Moldova, fără antecedente penale;

Zaporojan Angela xxxxxx, născută

la xx xxxxxx xxxx, originară și locuitoare a mun.

xxxxxxxx, s. xxxxxxx, str. xxxxxx x, cetățeancă a R.

Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 07.07.2015 – 03.08.2016,

instanța de apel: 23.08.2016 – 18.04.2017,

instanța de recurs: 27.06.2017 – 26.09.2017.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit

1

C O N S T A T Ă :

Tofan Victor și Mazîl Iurie au fost achitați de sub învinuirea comiterii infracțiunii

prevăzute de art. 221 Cod penal, pe motiv că fapta lor nu întrunește elementele

infracțiunii.

Zaporojan Angela a fost achitată de sub învinuirea comiterii infracțiunii

prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta ei nu întrunește

elementele infracțiunii.

învinuiesc în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 221 Cod penal, cu semnele

calificative - deteriorarea intenționată a monumentului de istorie și cultură, luat sub

ocrotirea statului.

Lui Tofan Victor i se incriminează că în perioada martie - mai 2014,

aflându-se în s. Colonița, mun. Chișinău, acționând cu intenție, ignorând

prevederile art.16 al. 2, 52, 59 ale Legii nr.1530 din 22.06.1993 privind ocrotirea

monumentelor, în lipsa unui aviz pozitiv din partea Ministerului Culturii al R.

Moldova și fără a coordona proiectul lucrărilor cu Ministerul Dezvoltării

Regionale și Construcțiilor al R. Moldova, ignorând prevederile pct. 3 capitolul IV,

subcapitolul B, din Hotărârea Guvernului nr.1009 din 05.10.2000 despre aprobarea

Regulamentului privind zonele protejate naturale și construite, a instigat locuitorii

s. Colonița, mun. Chișinău la deteriorarea gardului istoric al Bisericii „Nașterea

Maicii Domnului” din s. Colonița, mun. Chișinău, în rezultatul cărui fapt Mazîl

Iurie și alți locuitorii ai s. Colonița, mun. Chișinău, neidentificați de organul de

urmărire penală, au distrus o porțiune de aproximativ 45 metri a gardului istoric al

Bisericii „Nașterea Maicii Domnului” din s. Colonița, mun. Chișinău, care este

inclusă sub nr. 282 în Registrul monumentelor R. Moldova ocrotite de stat,

aprobată prin hotărârea Parlamentului nr.153l-XII din 22.07.1993, în acest mod

fiind deteriorat monumentul istoric, luat sub ocrotirea statului.

Inculpatului Mazîl Iurie i se incriminează că în perioada aprilie - mai 2014,

aflându-se în s. Colonița, mun. Chișinău, ignorând prevederile art.16 al. 2, 52, 59

ale Legii nr.1530 din 22.06.1993 privind ocrotirea monumentelor, în lipsa unui

aviz pozitiv din partea Ministerului Culturii al R. Moldova și fără a coordona

proiectul lucrărilor cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Construcțiilor al R.

Moldova, ignorând prevederile pct. 3 capitolul IV, subcapitolul B, din Hotărârea

Guvernului nr.1009 din 05.10.2000 despre aprobarea Regulamentului privind

zonele protejate naturale și construite, fiind instigat de către preotul satului, Tofan

Victor, utilizând autocamionul personal de tip automacara „ZIL431810”, n.î. x xx

xxx, intenționat a distrus o porțiune de aproximativ 27 metri lungime a gardului

istoric al Bisericii „Nașterea Maicii Domnului” din s. Colonița, mun. Chișinău,

care este inclusă sub nr. 282 în Registrul monumentelor R. Moldova ocrotite de

2

stat, aprobată prin hotărârea Parlamentului nr.1531-XII din 22.07.1993, în acest

mod fiind deteriorat monumentul istoric, luat sub ocrotirea statului.

Tot prin rechizitoriu Zaporojan Angela este învinuită că, pe parcursul anului

2014, aflându-se pe teritoriul s. Colonița, mun. Chișinău, activând în funcția de

primar al s. Colonița, fiind persoană publică, acționând intenționat în vederea

evitării procedurilor de achiziții legale (cererea ofertelor de prețuri), sub pretextul

contribuirii la construcția gardului Bisericii Nașterea Maicii Domnului din s.

Colonița, contrar prevederilor pct. 4 și 15 din Regulamentul achizițiilor publice de

valoare mică, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 148 din 14.02.2008, a divizat

achiziția materialelor de construcții în trei contracte de achiziții publice de mică

valoare în sumă totală de 95.645 lei, inclusiv: contractul nr. 15 din 20.02.2014, în

sumă de 39.795 lei, semnat cu SRL „Metal-Exim”, în scopul achiziționării unui

gard din fier cu elemente forjate; contractul nr. 34 din 28.07.2014, în sumă de

47.895,50 lei, semnat cu SC „Tincomerț-Grup”, în scopul achiziționării

materialelor de construcții (cherestea, armură, ciment, pietriș, nisip și prundiș);

contractul nr. 45 din 29.08.2014, în sumă de 8000 lei, semnat cu SRL „Stadrom-

Grup”, în scopul achiziționării plăcilor din piatră. În acest mod, contrar

prevederilor art. 14, 29, 76 și 77 din Legea privind administrația publică locală nr.

436-XVI din 28.12.2006, art.4 din Legea privind descentralizarea administrativă

nr. 435-XVI din 28.12.2006 și art. 7, 8, 27 și 30 alin.1 din Legea privind finanțele

publice locale nr. 379-XV din 16.10.2003, în conformitate cu care autoritățile

administrației publice locale prevăd și respectiv execută cheltuieli în scopul

asigurării funcționării instituțiilor publice și serviciilor publice din unitatea

administrativ-teritorială conform prevederilor normative sus-menționate, în lipsa

unei decizii a Consiliului local, depășind atribuțiile acordate de lege, ignorând

faptul că Biserica „Nașterea Maicii Domnului” din s. Colonița, mun. Chișinău,

conform prevederilor art. 3, 17 și 39 din Legea privind libertatea de conștiință, de

gândire și de religie nr.125-XVI din 11.05.20017 și pct. 33 din Hotărârea

Guvernului cu privire la aprobarea Statutului provizoriu de organizare și

funcționare a Bisericii Ortodoxe din Moldova (Eparhiei de Chișinău și Moldova a

Patriarhiei Moscovei) nr.848 din 23.12.1992, este persoană juridică cu patrimoniu

distinct proprietate a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Zaporojan Angela, a efectuat

cheltuieli contrar destinației stabilite de către Consiliul local, din articolul II. 3. a

Anexei nr. 1 la Decizia Consiliului satului Colonița nr.1/1 din 22.01.2014

(„gospodăria comunală și gospodăria de exploatare a fondului de locuințe”), în

suma totală de 95.654,50 lei, considerabilă pentru interesele s. Colonița, în vederea

construcției gardului, care urmează a fi demolat în conformitate cu prevederile

art.53 din Legea nr.1530 din 22.06.1993 privind ocrotirea monumentelor, deoarece

a fost construit în locul unei părți componente a monumentului istoric luat sub

ocrotirea statului - Biserica „Nașterea Maicii Domnului” din satul Colonița (inclus

sub nr. 282 în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat,

aprobat prin Hotărârea Parlamentului nr. 1531-XII din 22.07.1993).

Potrivit învinuirii, acțiunile inculpatei Zaporojan Angela sunt încadrate în

baza art. 328 alin. (1) Cod penal, cu semnele calificative - săvârșirea de către o

3

persoană publică a unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și

atribuțiilor acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporții

considerabile intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale

persoanelor fizice sau juridice.

Instanța a reținut că inculpații Tofan V. și Mazîl I., nu au cunoscut că

Biserica „Nașterea Maicii Domnului” din s. Colonița, mun. Chișinău este

inclusă în lista monumentelor istorice luate sub ocrotirea statului, în acest sens

lipsind și careva semne informaționale, astfel nu li se poate imputa că ar fi

intervenit intenționat în deteriorarea monumentului de istorie și cultură or, un

asemenea monument constituie Biserica „Nașterea Maicii Domnului” și nicidecum

gardul unic care împrejmuiește cimitirul satului și biserica. Nu sunt motive de a nu

crede declarațiilor inculpaților, martorilor, reprezentantului părții vătămate că

starea gardului cimitirului și bisericii prezenta pericol pentru viața și sănătatea

celor din jur, iar din circumstanțele stabilite în judecată, cu referire la prevederile

art.14, 29 al Legii privind administrația publică locală nr.436-XVI din 28.12.2006,

Regulamentului cu privire la cimitire, aprobat prin Hotărârea Guvernului R.

Moldova nr.1072 din 22.10.1998, se constată că exploatarea și întreținerea

cimitirelor este de competența administrației publice locale.

Prin probele administrate nu și-a găsit confirmare vinovăția inculpaților

Tofan V. și Mazîl I., în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 221 Cod penal, prin

urmare, lipsind în acțiunile inculpaților latura obiectivă și subiectivă a componenței

de infracțiune menționate, ei nu pot fi supuși răspunderii penale pentru fapta

incriminată și urmează a fi achitați.

Nerespectarea de către inculpata Zaporojan A. a pct. 4 și 15 din

Regulamentul achizițiilor publice de valoare mică, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 148 din 14.02.2008, prin faptul că a divizat achiziția materialelor de

construcții în trei contracte de achiziții publice de mică valoare în sumă totală de

95.645 lei, inclusiv: contractul nr. 15 din 20.02.2014, în sumă de 39.795 lei,

semnat cu SRL „Metal-Exim” în scopul achiziționării unui gard din fier cu

elemente forjate; contractul nr. 34 din 28.07.2014, în sumă de 47.895,50 lei,

semnat cu SC „Tincomerț-Grup” în scopul achiziționării materialelor de construcții

(cherestea, armură, ciment, pietriș, nisip și prundiș); contractul nr. 45 din

29.08.2014, în sumă de 8000 lei, semnat cu SRL „Stadrom-Grup” în scopul

achiziționării plăcilor din piatră, sunt acțiuni cuprinse de art. 327/1 alin. (3) Cod

contravențional, potrivit căruia, neplanificarea achizițiilor publice sau planificarea

acestora cu încălcarea prevederilor actelor normative, nepublicarea invitației de

participare și a anunțului de intenție, divizarea achiziției publice prin încheierea

unor contracte separate în scopul aplicării altei proceduri de achiziție decât cea

care ar fi fost utilizată conform actelor normative, și se sancționează cu amendă de

la 25 la 100 de unități convenționale aplicată persoanei cu funcție de răspundere.

Reieșind din învinuirea adusă inculpatei Zaporojan A., care cuprinde mai multe

capete de acuzare, nu se face distincție pentru încălcarea menționată, or, asupra

constatării și atragerii ei la răspundere în temeiul art. 327/1 alin. (3) Codul

4

contravențional, urmează să se expună organul sau persoana cu funcții de

răspundere conform competenței și procedurii contravenționale aplicabile.

Prin urmare, în instanță nu și-a găsit confirmare vina inculpatei Zaporojan A.

în depășirea atribuțiilor de serviciu și că ea ar fi comis infracțiunea prevăzută de

art. 328 alin. (1) Cod penal, respectiv lipsind în acțiunile inculpatei atât latura

obiectivă cât și cea subiectivă a componenței date de infracțiune, dânsa necesită

să fie achitată.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpații Tofan V. și Mazîl I. să fie

recunoscuți vinovați în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 221 Cod penal, cu

încetarea procesului penal din motivul intervenirii termenului de prescripție de

tragere la răspundere penală, iar inculpata Zaporojan A. să fie condamnată în baza

art. 328 alin. (1) Cod penal la amendă în mărime de 600 unități convenționale, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 4 ani.

Apelantul a invocat că instanța de fond a ignorat probele concludente

prezentate de acuzare și a pronunțat o sentință de achitare nefondată.

Alegațiile instanței privind necesitatea prezentării obligatorii unor concluzii

ale experților, consemnate într-un raport de expertiză, sunt contrare prevederilor

art. 27 alin. (2) din Cod de procedură penală.

În conformitate cu pct. 3 capitolul IV, subcapitolul B din Regulamentul

numit, distanțele respective se calculează nu de la ,,perete”, precum a indicat

instanța, dar de la ,,limita exterioară a teritoriilor aferente monumentelor de nivel

național”, iar din materialele dosarului (concluziile specialistului Ion Ștefăniță,

declarațiile martorilor, planul cadastral, prezentat de partea apărării) rezultă că

gardul se află la limita teritoriului aferent Bisericii, or, careva măsurări nici nu erau

necesare, deoarece distanța de 200 m începe a fi calculată de la gard, iar la caz a

fost distrus însăși gardul.

În motivarea soluției, instanța de fond a făcut trimitere și la semnele laturii

subiective ale infracțiunii, punctând că ,,în ședința de judecată s-a stabilit cu

certitudine că inculpații Tofan V. și Mazîl I. nu au cunoscut că Biserica Nașterea

Maicii Domnului din s. Colonița este inclusă în lista monumentelor istorice luate

sub ocrotirea statului, în acest sens lipsind și careva semne informaționale”, însă nu

s-a ținut cont că ambii inculpați sunt locuitori ai satului deja de mai mulți ani, iar

inculpatul Tofan V. este și parohul Bisericii Nașterea Maicii Domnului. Mai mult,

odată ce informația despre atribuirea obiectivului indicat la categoria

monumentelor istorice ocrotite de stat a fost publicată în Monitorul Oficial al R.

Moldova, justificările respective ale inculpaților nu mai sunt relevante, revenindu-

le atât obligația de a cunoaște legile, dar și de a le respecta.

Argumentele acuzării pe epizodul deteriorării monumentului istoric, expuse

și în susținerile verbale, nu au fost luate în considerație de către instanța de fond:

1) Biserica ,,Nașterea Maicii Domnului” din s. Colonița este un monument

istoric (conform pct. 282 din Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite

de stat, aprobat prin Hotărârea Parlamentului nr. 1531-XII din 22.07.1993 și

publicat în M/O RM nr. 15-17 art. 24);

5

2) gardul Bisericii ,,Nașterea Maicii Domnului” din s. Colonița este parte

integrantă a monumentului istoric (fapt confirmat prin declarațiile specialiștilor Ion

Ștefăniță de la AIRM și Sergius Ciocanu de la Ministerul Culturii, precum și prin

Raportul AIRM nr. 01-05/105 din 24.06.2015, recunoscut și anexat la materialele

cauzei în calitate de document - probe care nu au fost combătute);

3) distrugerea unei părți din gardul istoric, adică deteriorarea monumentului

istoric în ansamblu, este confirmată prin procesul-verbal de cercetare la fața locului

din 16.10.2014, însoțit de foto-tabel, raportul AIRM nr. 01-05/105 din 24.06.2015

de evaluare a impactului asupra monumentului Bisericii Nașterea Maicii

Domnului, din s. Colonița, mun. Chișinău prin demolarea neautorizată a unei părți

din gardul acesteia, însoțit de un foto-tabel, precum și declarațiile martorilor;

4) participarea inculpaților Tofan V. și Mazîl I. la deteriorarea

monumentului istoric rezultă din declarațiile lor proprii.

Instanța de fond a făcut trimitere la circumstanțe inexistente, menționând,

precum că ,,anume organul colegial competent, Consiliul satului Colonița, a

acceptat și confirmat alocațiile în sumă de aproximativ 100.000 lei pentru finisarea

gardului de la biserică...”, dar la caz, nu există nici o decizie a consiliului local care

să prevadă expres alocarea sumei de 100.000 lei pentru scopul numit. Instanța de

fond a mai indicat că ,,relevant este și faptul că prin decizia nr. 1/5 din 12.02.2015,

gardul de pe terenul pe care este situat cimitirul și biserica ,,Nașterea Maicii

Domnului” a fost luat la balanța contabilă ca proprietate publică cu valoarea de

97.190 lei”. S-a neglijat că la momentul reconstrucției gardului, lunile aprilie-mai

2014, gardul respectiv nu se afla la balanța primăriei, or, nu puteau fi efectuate

cheltuieli, de către primărie, pentru lucrări de reconstrucție. De menționat, că și

decizia respectivă a consiliului local Colonița, posterioară timpului comiterii

infracțiunii, a intervenit deja la faza judecării cauzei, cu aportul inculpatei

Zaporojan A., care a exercitat în tot acest timp atribuțiile de primar al s. Colonița.

În calitate de reprezentant al părții vătămate (Consiliului satului Colonița) a fost

numit inginerul cadastral al primăriei s. Colonița, tot el juristul primăriei satului

Colonița, Vasile Braghiș - funcționar public, aflat în raporturi de subordonare

directă față de inculpata Zaporojan A. (în cadrul ședinței de desemnare a

reprezentantului părții vătămate pe prezenta cauza penală, calitatea de raportor în

fața consiliului local a avut însuși inculpata Zaporojan A., tot ea propunând

candidatura respectivă). În loc să aprecieze critic anumite alegații ale acestuia

vizavi de învinuirea adusă, instanța de fond și-a motivat soluția că ,,nu și-a găsit

confirmare în ședința de judecată nici cauzarea prejudiciului considerabil părții

vătămate, reprezentantul primăriei satului Colonița Braghiș Vasile negând

faptul...”.

Poziția acuzării vizavi de acest capăt de învinuire este că:

1) inculpata Zaporojan A., la momentul săvârșirii infracțiunii, exercita

funcția de Primar al s. Colonița, fiind, în sensul art. 123 din Codul penal, persoană

publică.

6

2) latura obiectivă a infracțiunii s-a manifestat prin încheierea, de către

numita, a trei contracte de achiziții în baza căror, din mijloacele financiare ale

bugetului local, s-au achiziționat materialele de construcție necesare pentru

,,reconstrucția” gardului Bisericii ,,Nașterea Maicii Domnului”. În acest sens,

depășirea în mod vădit a limitelor drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege s-a

manifestat prin următoarele elemente:

a) divizarea achiziției, în vederea evitării procedurilor legale de achiziții

(cererea ofertelor de prețuri), prin încheierea a trei contracte separate, având, în

ansamblu, același obiect (,,reconstrucția” gardului) și fiind finanțată din aceeași

sursă (articol bugetar) - fapt care rezultă din conținutul contractelor numite,

anexate la materialele cauzei în calitate de documente; actul privind rezultatele

inspectării financiare tematice efectuate la Primăria s. Colonița din 12.03.2015,

care a relevat încălcarea menționată și care nu a fost contestat de nimeni, inclusiv

de către inculpată; declarațiile specialistului din cadrul Inspecției Financiare

Bondari O. La începutul procesului de judecată, apărarea a declarat că va aduce în

fața instanței un alt specialist în achiziții publice, care va combate probele acuzării

privind divizarea achiziției - fapt care așa și a rămas doar o promisiune

neîndeplinită;

b) achiziția s-a efectuat în lipsa unei decizii a Consiliului local: decizia nr.

8/1 din 23.12.2013, în anexa nr. 1, la care face trimitere apărarea, prevede doar

alocarea de către Consiliu, pentru ,,gospodăria comunală”, a unei sume de 361 mii

lei, fără a descifra expres această sumă. În context, descifrarea este o atribuție

exclusivă a Consiliului local, în conformitate cu prevederile art. 14 alin. (2) lit. b)

din Legea nr. 436 din 28.12.2006 privind administrația publică locală și nu a

primarului. Nici nota contabilă, care, chipurile, a fost prezentată consilierilor (dar

de fapt nu a fost prezentată - fapt confirmat de consilierul Iarmenco M.), nici

declarațiile primarului în cadrul ședinței Consiliului local din 23.12.2013, cu

privire la doleanța de a ,,finisa gardul de la biserică” nu sunt părți integrante ale

deciziei Consiliului local. Mai mult, decizia nr. 8/1 din 23.12.2013, la care s-a

referit apărarea, la momentul comiterii faptelor, a fost deja modificată prin Decizia

nr.1 din 22.01.2014, în conformitate cu care cheltuielile pentru ,,gospodăria

comunală” au fost reduse de la 361 mii lei la 187,6 mii lei. Această nouă decizie

iarăși nu a fost descifrată de Consiliu la momentul efectuării plăților respective,

inculpata, asumându-și rolul autorității reprezentative și deliberative, a decis de

sine stătător destinația acestor mijloace bănești;

c) ,,reconstrucția” gardului Bisericii din sat nici nu se încadrează în articolul

,,gospodăria comunală” - fapt declarat de către specialistul în achiziții publice în

cadrul examinării cauzei, respectiv, achizițiile efectuate de inculpată nu pot fi

fundamentate pe articolul menționat din bugetul local. Mai mult, acest gard, la

momentul comiterii faptelor, nu se afla la balanța primăriei - fapt confirmat de

către martorul Glijin O. (contabilul primăriei) și însăși de către inculpata Zaporojan

A. Totodată, din ansamblul circumstanțelor cauzei (aservirea bisericii, organizarea

lucrărilor de ,,reconstrucție” a gardului de către parohul bisericii, construcția

7

gardului în aceeași epocă cu biserica, etc.), dar și reglementărilor legale (art. 3, 17

și 39 din Legea privind libertatea de conștiință, de gândire și de religie, nr. 125-

XVI din 11.05.2007 și pct. 22 din Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea

Statutului provizoriu de organizare și funcționare a Bisericii Ortodoxe din

Moldova nr. 848 din 23.12.92) rezultă că gardul ,,reconstruit” aparține Bisericii

Ortodoxe din Moldova și nu comunității locale. Or, mijloacele comunității nu

puteau fi alocate în scopurile indicate;

d) nu avea dreptul inculpata să încheie contractele menționate de achiziții și

în virtutea normei prohibitive din art. 59 al Legii nr. 1530 din 22.06.1993 privind

ocrotirea monumentelor, în conformitate cu care ,,orice activitate care pune în

pericol integritatea monumentelor urmează a fi coordonată cu organele de stat

pentru ocrotirea monumentelor sau cu organele de autoadministrare locală.

Executarea și finanțarea activităților nesancționate de organele competente se

interzic”;

3) în rezultatul faptelor ilicite a inculpatei Zaporojan A., s. Colonița a fost

prejudiciat cu suma totală de 95.654,50 lei, adică suma contractelor încheiate de

ultima și executate. Această sumă este considerabilă pentru localitate, ținând cont

de coraportul acestei sume la cuantumul mijloacelor financiare alocate de

Consiliului local în articolul ,,gospodăria comunală” pentru întregul an 2014

(187,6 mii lei) - mai mult de jumătate. Acești bani puteau și urmau a fi valorificați

pentru necesitățile reale ale comunității locale și anume pentru gospodăria

comunală și menținerea fondului de locuințe. Mai mult, cheltuielile efectuate de

inculpata au fost zădărnicite, întrucât, potrivit art. 53 din Legea nr. 1530 din

22.06.1993 ,,persoanele fizice și juridice care au pricinuit daune unui monument

sau zonei de protecție a acestuia vor readuce la starea inițială monumentul și zona

de protecție, iar dacă acest lucru este imposibil, vor acoperi pagubele în modul

stabilit de lege”. Din declarațiile specialiștilor și documentele întocmite de acestea

rezultă că readucerea în starea inițială a monumentului este posibilă, deci, gardul

nou, construit din mijloacele financiare ale s. Colonița la decizia inculpatei

Zaporojan A., va fi demolat în conformitate cu prevederile legale.

Cele menționate sunt suficiente pentru a sta la bază unei sentințe de

condamnare pe toate capetele de acuzare.

Urmează a fi luat în considerație faptul, că prin Legea nr. 75 din 21.04.2016

a fost modificat Codul penal, art. 221 (distrugerea sau deteriorarea intenționată a

monumentelor de istorie și cultură) fiind exclus și, în același timp, introdus art.

199/1 (deteriorarea sau distrugerea bunurilor din patrimoniul cultural), ultimul

fiind mai grav, deoarece prevede pedeapsa cu închisoarea, or, în temeiul art. 8 din

Codul penal, urmează să fie aplicată legea penală veche, adică art. 221 în redacția

anului 2014 (timpul comiterii infracțiunii).

Totodată, a expirat termenul de prescripție de tragere la răspundere penală

pentru infracțiunea de deteriorare a monumentului istoric.

2017, apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

8

Tofan Victor și Mazîl Iurie au fost achitați de sub învinuirea comiterii

infracțiunii prevăzute de art. 221 Cod penal, prin aplicarea art. 10 Cod penal, pe

motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că prima instanță întemeiat a statuat că nu s-a

demonstrat prin probe incontestabile existența tuturor elementelor constitutive ale

componenței de infracțiune prevăzută de art. 328 alin. (1) Cod penal, iar vinovăția

inculpatei Zaporojan A. nu a fost dovedită prin probe suficiente, pertinente,

concludente și utile, administrate în conformitate cu legea procesuală penală, motiv

din care sentința de achitare în privința inculpatei este întemeiată.

Prima instanță corect a ajuns la concluzia că fapta inculpaților Tofan V. și

Mazîl I. nu întrunește elementele infracțiunii și a pronunțat o sentință de

achitare în privința acestora, însă eronat a indicat motivul achitării lor potrivit

art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală, or, inculpații urmau a fi

achitați din alt motiv, și anume că fapta lor nu este prevăzută de legea penală,

conform art. 390 alin. (1) pct. 4) Cod de procedură penală.

Astfel, prin Legea nr. 75 din 21.04.2016 a fost modificat Codul penal, art.

221 (distrugerea sau deteriorarea intenționată a monumentelor de istorie și

cultură) fiind exclus și, în același timp, introdus articolul 1991 (deteriorarea sau

distrugerea bunurilor din patrimoniul cultural), ultimul fiind mai grav, deoarece

prevede pedeapsa cu închisoarea.

Luând în considerare că prevederile art. 10 alin. (1) Cod penal oferă un

efect retroactiv Legii nr. 75 din 21.04.2016 privind modificarea și completarea

unor acte legislative, prin care a fost abrogat art. 221 din Codul penal, aceste

prevederi legale urmează a fi aplicate în privința inculpaților, astfel fapta

inculpaților Tofan V. și Mazîl I. nu este prevăzută de legea penală, norma

penală incriminată inculpaților fiind abrogată.

Prima instanță corect și întemeiat a conchis că gardul în sine nu este în

modul legal stabilit ca monument de istorie și cultură, nici că face parte din

ansamblul Bisericii „Nașterea Maicii Domnului”, care este recunoscută monument

de istorie și cultură.

Nici o probă adusă de acuzare întru învinuirea lui Tofan V. și Mazîl I. nu

indică că fapta inculpaților întrunește elementele infracțiunii.

Ținând cont de prevederile art. 10 alin. (1) Cod penal și art. 390 alin. (1) pct.

4) Cod de procedură penală, inculpații Tofan V. și Mazîl I. urmează a fi achitați

din motiv că fapta inculpaților nu este prevăzută de legea penală.

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii și dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că, referitor la menținerea achitării inculpatei

Zaporojan A. pe art. 328 alin. (1) Cod penal, instanța de apel nu a luat în

considerație că atât în cadrul urmăririi penale cât și în cadrul cercetării

judecătorești în instanță s-a stabilit vina ei în comiterea infracțiunii incriminate.

9

Instanțele de judecată au indicat că ,,anume organul colegial competent,

Consiliul satului Colonița, a acceptat și confirmat alocațiile în sumă de

aproximativ 100.000 lei pentru finisarea gardului de la biserică...”. Însă, în speță,

nu există nici o decizie a consiliului local care să prevadă expres alocarea sumei de

100.000 lei pentru scopul numit. Instanțele de judecată au mai indicat, că ,,relevant

este și faptul că prin decizia nr. 1/5 din 12.02.2015, gardul de pe terenul pe care

este situat cimitirul și biserica ,,Nașterea Maicii Domnului” a fost luat la balanța

contabilă ca proprietate publică cu valoarea de 97190 lei”. S-a neglijat, în acest

mod, că la momentul reconstrucției gardului, lunile aprilie-mai 2014, gardul

respectiv nu se afla la balanța primăriei, or, nu puteau fi efectuate cheltuieli, de

către primărie, pentru lucrări de reconstrucție. Decizia respectivă a consiliului local

Colonița, posterioară timpului comiterii infracțiunii, a intervenit deja la faza

judecării cauzei, cu aportul inculpatei Zaporojan A., care a exercitat în tot acest

timp atribuțiile de primar al s. Colonița. Totodată, în calitate de reprezentant al

părții vătămate (Consiliului s. Colonița) a fost numit inginerul cadastral al

primăriei s. Colonița, tot el juristul primăriei s. Colonița, V. Braghiș - funcționar

public, aflat în raporturi de subordonare directă față de inculpata Zaporojan A. (în

cadrul ședinței de desemnare a reprezentantului părții vătămate pe prezenta cauza

penală, calitatea de raportor în fața consiliului local a avut însuși inculpata

Zaporojan A., tot ea propunând candidatura respectivă). În loc să aprecieze critic

anumite alegații ale acestuia vizavi de învinuirea adusă, instanțele de judecată și-au

motivat soluția că ,,nu și-a găsit confirmare în ședința de judecată nici cauzarea

prejudiciului considerabil părții vătămate, reprezentantul primăriei satului

Colonița Braghiș Vasile negând faptul...”.

Poziția acuzării vizavi de acest capăt de învinuire este următoarea:

1) inculpata Zaporojan A., la momentul săvârșirii infracțiunii, exercita

funcția de Primar al s. Colonița, fiind, în sensul 123 din Codul penal, persoană

publică;

2) latura obiectivă a infracțiunii s-a manifestat prin încheierea, de către

inculpată, a trei contracte de achiziții, în baza cărora, din mijloacele financiare ale

bugetului local, s-au achiziționat materialele de construcție necesare pentru

,,reconstrucția” gardului Bisericii ,,Nașterea Maicii Domnului”. În acest sens,

depășirea în mod vădit a limitelor drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege s-a

manifestat prin următoarele elemente:

a) divizarea achiziției, în vederea evitării procedurilor legale de achiziții

(cererea ofertelor de prețuri), prin încheierea a trei contracte separate, având, în

ansamblu, același obiect (,,reconstrucția” gardului) și fiind finanțată din aceeași

sursă (articol bugetar) - fapt care rezultă din conținutul contractelor numite,

anexate la materialele cauzei în calitate de documente; actul privind rezultatele

inspectării financiare tematice efectuate la Primăria s. Colonița din 12.03.2015,

care a relevat încălcarea menționată și care nu a fost contestat de nimeni, inclusiv

de către inculpată; declarațiile specialistului din cadrul Inspecției Financiare

Bondari O. La începutul procesului de judecată, apărarea a declarat că va aduce în

10

fața instanței un alt specialist în achiziții publice, care va combate probele acuzării

privind divizarea achiziției - fapt care așa și a rămas doar o promisiune

neîndeplinită;

b) achiziția s-a efectuat în lipsa unei decizii a Consiliului local: decizia nr.

8/1 din 23.12.2013, în anexa nr. 1, la care face trimitere apărarea, prevede doar

alocarea de către Consiliu, pentru ,,gospodăria comunală”, a unei sume de 361 mii

lei, fără a descifra expres această sumă. În context, descifrarea este o atribuție

exclusivă a Consiliului local, în conformitate cu prevederile art. 14 alin. (2) lit. b)

din Legea nr. 436 din 28.12.2006 privind administrația publică locală și nu a

primarului. Nici nota contabilă, care, chipurile, a fost prezentată consilierilor (dar

de fapt nu a fost prezentată - fapt confirmat de consilierul Iarmenco M.), nici

declarațiile primarului în cadrul ședinței Consiliului local din 23.12.2013, cu

privire la doleanța de a ,,finisa gardul de la biserică” nu sunt părți integrante ale

deciziei Consiliului local. Mai mult, decizia nr. 8/1 din 23.12.2013, la care se

referă partea apărării, la momentul comiterii faptelor, a fost deja modificată prin

Decizia nr. 1 din 22.01.2014, în conformitate cu care cheltuielile pentru

,,gospodăria comunală” au fost reduse de la 361 mii lei la 187,6 mii lei. Această

nouă decizie iarăși nu a fost descifrată de Consiliu la momentul efectuării plăților

respective, inculpata, asumându-și rolul autorității reprezentative și deliberative, a

decis de sine stătător destinația acestor mijloace bănești;

c) ,,reconstrucția” gardului Bisericii din sat nici nu se încadrează în articolul

,,gospodăria comunală” - fapt declarat de către specialistul în achiziții publice în

cadrul examinării cauzei, respectiv, achizițiile efectuate de inculpată nu pot fi

fundamentate pe articolul menționat din bugetul local. Mai mult, acest gard, la

momentul comiterii faptelor, nu se afla la balanța primăriei - fapt confirmat de

către martorul Glijin O. (contabilul primăriei) și însăși de către inculpata Zaporojan

A. Totodată, din ansamblul circumstanțelor cauzei (aservirea bisericii, organizarea

lucrărilor de ,,reconstrucție” a gardului de către parohul bisericii, construcția

gardului în aceeași epocă cu biserica, etc.), dar și reglementărilor legale (art. 3, 17

și 39 din Legea privind libertatea de conștiință, de gândire și de religie, nr.125-XVI

din 11.05.2007 și pct. 22 din Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea

Statutului provizoriu de organizare și funcționare a Bisericii Ortodoxe din

Moldova nr.848 din 23.12.92) rezultă că gardul ,,reconstruit” aparține Bisericii

Ortodoxe din Moldova și nu comunității locale. Or, mijloacele comunității nu

puteau fi alocate în scopurile indicate;

d) nu avea dreptul inculpata să încheie contractele menționate de achiziții și

în virtutea normei prohibitive din art. 59 al Legii nr.1530 din 22.06.1993 privind

ocrotirea monumentelor, în conformitate cu care ,,orice activitate care pune în

pericol integritatea monumentelor urmează a fi coordonată cu organele de stat

pentru ocrotirea monumentelor sau cu organele de autoadministrare locală.

Executarea și finanțarea activităților nesancționate de organele competente se

interzic”.

3) în rezultatul faptelor ilicite a inculpatei Zaporojan A., s. Colonița a fost

prejudiciat cu suma totală de 95.654,50 lei, adică suma contractelor încheiate de

11

ultima și executate. Această sumă este considerabilă pentru localitate, ținând cont

de coraportul acestei sume la cuantumul mijloacelor financiare alocate de Consiliul

local în articolul ,,gospodăria comunală” pentru întregul an 2014 (187,6 mii lei) -

mai mult de jumătate. Mai mult, cheltuielile efectuate de inculpata au fost

zădărnicite, întrucât, potrivit art. 53 din Legea nr.1530 din 22.06.1993 ,,persoanele

fizice și juridice care au pricinuit daune unui monument sau zonei de protecție a

acestuia vor readuce la starea inițială monumentul și zona de protecție, iar dacă

acest lucru este imposibil, vor acoperi pagubele în modul stabilit de lege”. Din

declarațiile specialiștilor și documentele întocmite de aceștia rezultă că readucerea

în starea inițială a monumentului este posibilă, deci, gardul nou, construit din

mijloacele financiare ale satului Colonița la decizia inculpatei Zaporojan A., va fi

demolat în conformitate cu prevederile legale.

Referitor la achitarea inculpaților Mazîl I. și Tofan V. învinuiți de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 221 Cod penal, deoarece fapta nu este prevăzută de

legea penală ca infracțiune, instanța de apel urma să adopte o decizie de încetare a

procesului penal în conformitate cu prevederile art. 391 alin. (1) pct. 6) CPP și art.

332 alin. (1) CPP, raportate la prevederile art. 275 alin. (1) pct. 9) CPP și art. 285

alin. (2) CPP, deoarece este prezent un caz de nereabilitare a persoanei, fiindcă

caracterul infracțional al faptei conform art. 8 CP se stabilește de legea penală în

vigoare la momentul săvârșirii faptei.

Art. 275 alin. (1) pct. 9) CPP stipulează că, urmărirea penală urmează a fi

încetată în cazul în care există alte circumstanțe prevăzute de lege care

condiționează excluderea sau, după caz, exclud urmărirea penală.

Art. 285 alin. (2) CPP stipulează că, încetarea urmării penale are loc în

cazurile de nereabilitare a persoanei, prevăzute la art. 275 pct. 5)-9) CPP.

Art. 332 alin. (1) CPP stipulează că, în cazul în care, pe parcursul judecării

cauzei penale, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art. 275 pct. 5)-9),

art. 285 alin. (2) CPP instanța de judecată prin sentință încetează procesul penal.

Art. 391 alin. (1) pct. 6) CPP prevede că, sentința de încetare se adoptă dacă

există circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmării penale.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

12

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel

au comis următoarele erori de drept.

În primul rând, conform art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală,

sentința instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Potrivit

art. 385 alin. (1) pct. 1) – 4) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței,

instanța de judecată soluționează chestiunile dacă a avut loc fapta de săvârșirea

căreia este învinuit inculpatul, dacă această faptă a fost săvârșită de inculpat, dacă

fapta întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută

ea, dacă inculpatul este vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni. Conform art. 101

alin. (1) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct

de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Potrivit art. 394 alin. (3) pct. 2),

alin. (4) Cod de procedură penală, partea descriptivă a sentinței de achitare trebuie

să cuprindă enunțarea temeiurilor pentru achitarea inculpatului și motivele pentru

care instanța respinge probele aduse în sprijinul acuzării.

Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după

formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală.

Sentința se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea

anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor

inexacte (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct.

3.).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului și dispozitivului

sentinței (pct. 1., 2. din decizie), instanța de fond:

a) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct

de vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele concrete, în fapt și drept,

invocate în rechizitoriu, nespecificând esența probelor scrise și ce confirmă sau

infirmă acestea, neindicând motivele pentru care a respins probele aduse în

sprijinul acuzării în coroborate cu norme procesual-penale concrete.

Mai mult, rezumatul sumar al instanței că inculpații Tofan V. și Mazîl I. „nu

au cunoscut că Biserica „Nașterea Maicii Domnului” din s. Colonița, mun.

Chișinău este inclusă în lista monumentelor istorice luate sub ocrotirea statului,

astfel nu li se poate imputa deteriorarea monumentului de istorie și cultură…, ei

nu pot fi supuși răspunderii penale pentru fapta incriminată și urmează a fi

achitați”, nu corespunde criteriilor de apreciere a probelor administrate pe caz,

prescrise în art. 101 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală;

b) în descriptiv sunt relevate diverse motive de achitare a inculpatei

Zaporojan A., cum ar fi: „...lipsind în acțiunile inculpatei atât latura obiectivă cât

și cea subiectivă a componenței date de infracțiune …, nu și-a găsit confirmare

vina că ea ar fi comis infracțiunea...”.

Totodată, în dispozitiv a indicat divergent că ea este achitată pe art. 328 alin.

(1) Cod penal, pe motiv că fapta ei nu întrunește elementele infracțiunii.

13

Pe lângă aceasta, concluzia confuză a instanței că faptele inculpatei „sunt

acțiuni cuprinse de art. 327/1 alin. (3) Cod contravențional…, învinuirea adusă

inculpatei Zaporojan A., cuprinde mai multe capete de acuzare, urmează să se

expună organul sau persoana cu funcții de răspundere conform competenței și

procedurii contravenționale aplicabile”, contravine prescripțiilor din art. 385 alin.

(1) pct. 1) – 4) Cod de procedură penală, cât și din art. 391 alin. (2) Cod de

procedură penală, care prevăd că în cazul în care fapta persoanei constituie o

contravenție administrativă, instanța încetează procesul penal și, concomitent,

soluționează cauza conform prevederilor Codului contravențional.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

În al doilea rând, conform art. 414 alin. (1), (2), (5) și (6) Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală, verifică declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță

prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal. Instanța

de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Instanța de apel nu

este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță

dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost

consemnate în procesul-verbal.

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, potrivit descriptivului deciziei atacate, cât și a procesului-verbal al

ședinței judiciare (pct. 4. din decizie):

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise

de instanța de fond în raport cu învinuirea formulată inculpaților Zaporojan A.,

Tofan V. și Mazîl I., nominalizate supra, repetându-le întocmai, nu a rejudecat

cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță,

menținând o sentință nemotivată și neîntemeiată legal în partea privind achitarea

inculpatei Zaporojan A.;

b) doar a trecut în revistă probele administrate, dar nu a apreciat fiecare

probă separat, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării

lor, inclusiv cu circumstanțele de fapt și de drept indicate în rechizitoriu,

nespecificând esența probelor scrise și ce confirmă sau infirmă acestea, neindicând

motivele pentru care a respins probele aduse în sprijinul acuzării în coroborate cu

norme procesual-penale concrete.

c) și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința de judecată a

instanței de apel și neconsemnate în procesul-verbal, cum ar fi declarațiile

martorilor Ciocanu S., Tintiuc S., Ștefăniță I., Oleacu C., Iarmenco M. și

Capsamun P.;

14

d) nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apelul declarat de procuror

și repetate în recursul ordinar, inclusiv în felul și esența probatorie, în care acestea

sunt reproduse la pct. 3. și 5. din prezenta decizie (pct. 3., 5. din decizie);

e) a concluzionat confuz, neclar și divergent că: „prima instanță corect a

ajuns la concluzia că fapta inculpaților Tofan V. și Mazîl I. nu întrunește

elementele infracțiunii …, or, inculpații urmau a fi achitați din alt motiv, și

anume că fapta lor nu este prevăzută de legea penală.

Astfel, prin Legea nr. 75 din 21.04.2016 a fost modificat Codul penal, art.

221 (distrugerea sau deteriorarea intenționată a monumentelor de istorie și

cultură) fiind exclus și, în același timp, introdus articolul 1991 (deteriorarea sau

distrugerea bunurilor din patrimoniul cultural), ultimul fiind mai grav, deoarece

prevede pedeapsa cu închisoarea.

Luând în considerare că prevederile art. 10 alin. (1) Cod penal oferă un

efect retroactiv Legii nr. 75 din 21.04.2016 privind modificarea și completarea

unor acte legislative, prin care a fost abrogat art. 221 din Codul penal, aceste

prevederi legale urmează a fi aplicate în privința inculpaților, astfel fapta

inculpaților Tofan V. și Mazîl I. nu este prevăzută de legea penală, norma

penală incriminată inculpaților fiind abrogată”.

Or, în cazul în care fapta prevăzută în art. 221 Cod penal nu a fost

decriminalizată, ea fiind regăsită în art. 1991 Cod penal, concluzia instanței de apel,

reprodusă supra, vădit contravine prescripțiilor din art. 8 și 10 alin. (2) Cod penal,

conform căror caracterul infracțional al faptei și pedeapsa pentru aceasta se

stabilesc de legea penală în vigoare la momentul săvârșirii faptei. Legea penală

care înăsprește pedeapsa sau înrăutățește situația persoanei vinovate de săvârșirea

unei infracțiuni nu are efect retroactiv.

Circumstanțele expuse atestă în mod lucid că ambele instanțe nu au judecat

cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind

motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând

dispozitivul hotărârii, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, și că recursul de pe rol este unul întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de

recurs, se impune soluția admiterii recursului ordinar, casării totale a deciziei

contestate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

15

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Vasile Bolduratu, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 18 aprilie 2017, în privința inculpaților Tofan Victor

xxxxxxx, Mazîl Iurie xxxxxxxx și Zaporojan Angela xxxxxxx, și dispune

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 17

octombrie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Liliana Catan

Ion Guzun

16