1ra-1279/17 — art. 335 alin. 1 CP

1ra-1279/17 — art. 335 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1279/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Ion Guzun

judecând în ședință fără participarea părților recursul ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Vitalie Gavriliță, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 octombrie

2016, în cauza penală în privința lui

Parnet Olga Ivan, născută la xxxx în s. xxx,

r-nul xxxx, domiciliat în s. xxxx, str. xxxx, ap.

xxxx, r-nul xxxx,

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 15.02.2016-28.06.2016;

instanța de apel: 24.08.2016-20.10.2016;

instanța de recurs: 13.07.2017-19.09.2017;

C O N S T A T Ă :

Olga, învinuită de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 335 alin.(1) Cod penal, a fost

achitată, pe motiv că fapta inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii.

învinuiește de faptul că a folosit intenționat situația de serviciu în interes material prin

cauzarea de daune în proporții considerabile drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale

persoanei juridice în următoarele circumstanțe:

La 26 septembrie 2013, spre executare la executorul judecătoresc xxxx a parvenit

documentul executoriu nr.2-11557/12, emis de Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău,

privind încasarea de la Parnet Olga în beneficiul SRL„Creditplus” a sumei de 4430 lei,

cu titlu de împrumut cu calculele aferente și cheltuielile de judecată în mărime de

1753,70 lei, iar în total 6183,70 lei. De către executorul judecătoresc a fost emisă

indicația de reținere lunară a câte 20% din venitul debitorului Parnet Olga, care urmau a

fi executate de SRL „Farmagro AG”. Ulterior, s-a stabilit că în calitate de cotabil-șef al

SRL „Farmagro AG”, activează Parnet Olga, care nu a executat intenționat indicațiile

1

executorului judecătoresc.

casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Parnet Olga să fie

recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 335 alin.(1) Cod penal la 3 ani

închisoare, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, a suspenda condiționat

executarea pedepsei pe un termen de probă de 3 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții de conducere a întreprinderilor pe un termen de 5 ani.

În motivarea cererii de apel a invocat că:

- instanța de fond tendențios a efectuat o interpretare unilaterală și eronată a

probelor, denaturând conținutul lor și făcând trimitere la lipsa daunelor în proporții

considerabile, intereselor publice sau drepturilor sau intereselor ocrotite de lege ale

persoanelor fizice sau juridice, care reprezintă un semn definitoriu privind existența

infracțiunii de abuz în serviciu, menționând că materialele dosarului nu conțin nici o

probă în acest sens și nu s-a stabilit acest element constitutiv al infracțiunii nici în

instanța de judecată;

- suma de 6183,70 lei, constituie un prejudiciu considerabil pentru SRL

„Creditplus”, ceia ce se confirmă prin hotărârea de Guvern nr. 165 din 09.03.2010,

potrivit căreia „cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real (la

întreprinderi, organizații, instituții cu autonomie financiară, indiferent de tipul de

proprietate și forma de organizare juridică, în continuare-unități), se stabilește în

mărime de 12,43 lei pe oră, sau 2100 lei pe lună, calculat pentru un program complet

de lucru în medie de 169 de ore pe lună”, în acest context, suma prejudiciului cauzat de

către Parnet Olga ar putea constituie salariul pentru minim două luni al unui angajat al

întreprinderii SRL „Creditplus”, iar în cazul în care întreprinderea menționată ar fi

considerat că suma de 6183,70 lei, nu este considerabilă aceasta n-ar fi inițiat procedura

de executare silită a titlului executoriu nr. 2-11557/12 din 26.09.2013, emis în temeiul

hotărârii de judecată respective.

2016, a fost admis din alte motive apelul declarat, casată sentința instanței de fond și

pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care s-a

dispus încetarea procesului penal intentat în privința lui Parnet Olga de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 335 alin.(1) Cod penal, pe motiv că fapta nu este prevăzută

de legea penală ca infracțiune.

4.1. Audiind participanții la proces, cercetând suplimentar probele administrate

de către instanța de fond și apreciindu-le din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității și coroborării lor, călăuzindu-se de propria

convingere, Colegiul penal a ajuns la concluzia că procesul penal în cauza privind

învinuirea lui Parnet Olga de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 335 alin.(1) Cod

penal, urmează a fi încetat, pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală ca

infracțiune.

2

Colegiul penal a constatat că, Parnet Olga se învinuiește de faptul că a folosit

intenționat situația de serviciu în interes material prin cauzarea de daune în proporții

considerabile drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanei juridice în

următoarele circumstanțe: la 26 septembrie 2013, spre executare la executorul

judecătoresc xxxx a parvenit documentul executoriu nr.2-11557/12, emis de Judecătoria

Rîșcani, mun. Chișinău, privind încasarea de la Parnet Olga în beneficiul

SRL„Creditplus” a sumei de 4430 lei, cu titlu de împrumut cu calculele aferente și

cheltuielile de judecată în mărime de 1753,70 lei, iar în total 6183,70 lei. De către

executorul judecătoresc a fost emisă indicația de reținere lunară a câte 20% din venitul

debitorului Parnet Olga, care urmau a fi executate de SRL „Farmagro AG”. Ulterior, s-a

stabilit că în calitate de cotabil-șef al SRL „Farmagro AG”, activează Parnet Olga, care

nu a executat intenționat indicațiile executorului judecătoresc.

Colegiul penal a relevat că, potrivit învinuirii aduse lui Parnet Olga, i se

încriminează faptul neexecutării intenționate a documentului executorului judecătoresc

emis în cadrul procedurii de executare în baza titlului executoriu din 26.09.2013, emis

de către Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău, conform legii penale al Republicii

Moldova faptul neexecutării încheierii (indicațiilor, după cum se menționează în

învinuire) executorului judecătoresc nu constituie o infracțiune, or, potrivit art. 320 Cod

penal, legea penală încriminează faptul neexecutării intenționate sau eschivarea de la

executare a hotărârii instanței de judecată și nicidecum a actului emis în cadrul

procedurii de executare. Astfel, fapta încriminată inculpatei Parnet Olga nu constituie o

infracțiune și nici nu are tangență cu dispoziția art. 335 alin.(1) Cod penal.

În conformitate cu prevederile art.art.100 alin. (4), 101 Cod de procedură penală,

verificând toate probele administrate sub toate aspectele, complet și obiectiv, iar fiecare

probă fiind apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor,

instanța de apel a ajuns la concluzia, că procesul penal în privința lui Parnet Olga de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 335 alin.(1) Cod penal urmează a fi încetat, pe

motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală ca infracțiune.

prin care, indicând temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct.6) Cod de procedură penală,

a solicitat casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel, în

alt complet de judecată.

În motivarea cererii de recurs a invocat că, instanța de apel nu a cercetat și nu a

apreciat la justa valoare probele cauzei, care dovedesc cu certitudine vinovăția

inculpatei, încălcând prevederile art. 394 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală.

invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursul urmează a fi admis din următoarele

considerente.

3

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță

asupra tuturor motivelor invocate în recurs.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea

de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de

către instanța de recurs. Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția

instanței de apel, inclusiv și să o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de

drept, care a dus la adoptarea unei hotărîri ilegale, totodată verificînd dacă s-a aplicat

corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Astfel, Colegiul penal lărgit conchide asupra admiterii recursului declarat de

procuror și casării totale a deciziei instanței de apel, cu trimiterea cauzei la rejudecare,

reieșind din următoarele considerente de fapt și de drept.

Potrivit argumentelor invocate de recurent, care formulează critici împotriva

deciziei instanței de apel, în particular referindu-se la erorile prescrise de pct. 6) alin. (1)

al art. 427 Cod de procedură penală și anume, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

Verificând actele cauzei, raportate la decizia recurată și criticele procurorului,

instanța de recurs concluzionează că, de fapt, motivarea soluției instanței de apel

contrazice dispozitivul hotărârii și acesta este expus neclar, ceea ce a dus la emiterea

unei decizii eronate.

Apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată exercitat

produce un efect devolutiv complet în sensul că provoacă un control integral atât în fapt,

cât și în drept în privința persoanelor care l-au declarat.

Potrivit practicii existente cu privire la judecarea cauzelor penale în ordine de

apel și conform art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se transmit

instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvîrșită

ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă,

în ce constă participația, contribuția materială a fiecărui participant, dacă există

circumstanțe atenuante și agravante, dacă probele corect au fost apreciate, dacă toate în

ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de probe anexate la

dosar, în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,

acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect

calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept

procesual sau penal, au fost corect aplicate.

4

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu trimiterea

cauzei la rejudecare, dacă eroarea constatată nu poate fi corectată de instanța de recurs.

Statuând asupra principiului respectării normelor de drept menționate, Colegiul

penal lărgit constată că instanța de apel la adoptarea soluției expuse în pct. 4-4.1. al

prezentei decizii, nu a respectat întocmai prevederile legale enunțate supra,

interpretându-le eronat.

Instanța de recurs consideră că soluția instanței de apel privind încetarea

procesului penal privind învinuirea lui Parnet Olga de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 335 alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală ca

infracțiune este greșită și afectată de eroarea de drept prescrisă în pct. 6) alin. (1) din art.

427 Cod de procedură penală, deoarece motivarea soluției contrazice dispozitivului

hotărârii și acesta este expus neclar.

În primul rând, procesul penal încetează în cazul în care lipsește plângerea părții

vătămate, plângerea a fost retrasă sau părțile s-au împăcat; a intervenit decesul

inculpatului; persoana nu a atins vîrsta pentru tragere la răspundere penală; există o

hotărîre judecătorească definitivă asupra aceleiași persoane pentru aceeași faptă; există

o hotărîre a organului de urmărire penală asupra aceleiași persoane pentru aceeași faptă

de încetare a urmăririi penale, de scoatere a persoanei de sub urmărire penală sau de

clasare a procesului penal; există alte circumstanțe care exclud sau condiționează

pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală; precum și în cazurile

prevăzute în art.54-56 din Codul penal, iar sentința de încetare a procesului penal se

adoptă în baza art. 391 Cod de procedură penală.

Prin urmare, motivul invocat de către instanța de apel care a stat la baza încetării

procesului penal, precum că fapta nu este prevăzută de legea penală ca infracțiune, nu

se întrevede în temeiurile art. 391 alin. (1) pct. 1) – 7) Cod de procedură penală, însă se

atribuie de fapt, unei sentințe de achitare, prevăzut la art. 390 alin. (1) pct. 4) Cod de

procedură penală.

Prin urmare, Colegiul reține contradicția din concluzia instanței de apel, care de

altfel este și una neclară, or nu se înțelege care e situația inculpatei în urma adoptării

unei asemenea decizii, care este una definitivă.

În al doilea rând, partea descriptivă a deciziei cuprinde și motivarea, care

obligatoriu trebuie să corespundă soluției adoptate de către instanța de judecată, în care

se reflectă motivele pe care este întemeiată hotărârea.

Însă, reieșind din motivarea instanței de apel, se reține faptul că instanța nu este

de-acord cu întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu

incriminată inculpatei Parnet, temei care de fapt a stat la baza soluției de achitare a

instanței de fond și cu toate acestea, Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău, făcând

trimitere la prevederile art. 409 alin. (2) Cod penal, a admis apelul procurorului din alte

motive decât cele invocate și a casat sentința integral pronunțând o nouă hotărâre

5

potrivit modului stabilit de prima instanță, dar fără a-și preciza acele „alte motive” care

ar sta la baza concluziei expuse.

Partea descriptivă a sentinței trebuie să cuprindă analiza probelor, temeinicia

concluziilor instanței despre faptul că învinuirea nu și-a găsit confirmare, precum și

motivarea de ce instanța respinge probele puse la baza învinuirii, însă contrar

prevederilor art. 419 Cod de procedură penală, instanța de apel s-a limitat doar la

descrierea declarațiilor martorului și a inculpatei, fără a verifica sau aprecia probele

acuzării sau apărării, deși s-a solicitat de către participanți în cadrul ședinței de judecată,

or, rejudecarea cauzei în instanța de apel a avut loc la apelul procurorului, care a insistat

asupra condamnării Olgăi Parnet.

În acest sens, concluziile instanței contravin prevederilor art.101 alin.(1) Cod de

procedură penală, deoarece probele enunțate nu au primit o apreciere la justa lor valoare

și sunt premature, or, într-o hotărâre este necesar nu numai de a reda declarațiile

participanților la proces, dar și de a expune esența acestora și legătura lor cu conținutul

altor probe, care în ansamblu confirmă sau infirmă o circumstanță pe cauză, de a

argumenta de ce unele probe sunt admise, iar altele respinse. Astfel, modalitatea de

motivare a soluției denotă că instanța de apel nu a apreciat probele menționate în

ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor.

Motivarea soluției pronunțate de instanța de judecată constituie o îndatorire care

înlătură orice aspect discreționar în realizarea justiției, dând părților din proces

posibilitatea să-și formeze convingerea cu privire la legalitatea și temeinicia soluției

adoptate, iar instanței de recurs elementele necesare pentru exercitarea controlului

judecătoresc.

Astfel, se constată că, instanța de apel nu a respectat cerințele de judecare a

apelurilor prevăzute în art. 414, 417 alin.(1) pct.8), 419 Cod de procedură penală, ceea

ce duce la desființarea deciziei instanței de apel, cu trimiterea cauzei la rejudecare,

deoarece eroarea constatată nu poate fi corectată de instanța de recurs.

La o nouă judecare instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art. 436

Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și limitele

acesteia, are obligația ca în conformitate cu art.414 Cod de procedură penală, să verifice

legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea o apreciere obiectivă probelor

administrate în cauză, având în vedere prevederile art.93-95, 100-101 Cod de procedură

penală, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii

procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate de apelanți în apeluri, să verifice și

să aprecieze just probele administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu

cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau

inadmisibilității fiecărei probe examinate, să analizeze și să cerceteze amănunțit

aspectele învinuirii înaintate, să constate prezența sau lipsa în acțiunile inculpatei a

elementelor infracțiunii incriminate și să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia

adoptată, ținând cont de motivele expuse în pct.6 al prezentei decizii și, ca urmare, să

6

pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă normelor

prevăzute la art.417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Vitalie Gavriliță, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 20 octombrie 2016, în cauza penală în privința lui Parnet Olga și dispune

rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia pronunțată integral la 10 octombrie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Elena Covalenco

Iurii Diaconu

Ion Guzun

7