1ra-1206/2019 — art.335 alin.1 CP

1ra-1206/2019 — art.335 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.1ra-1206/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

22 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti

Judecători - Anatolie Țurcan, Nadejda Toma, Elena Cobzac, Victor Boico,

judecând fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 februarie 2018, în cauza penală privind-o

pe

Parnet Olga xxxx, născută la xx xxxx xxxx, originară din

s. xxxx r-nul xxxx, domiciliată în xxxx s. xxxx str. xxxx nr.

xx ap. xx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 15.02.2016 – 28.06.2016;

Instanța de apel: 24.08.2016 – 20.10.2016;

Instanța de recurs: 13.07.2017 – 19.09.2017;

Instanța de apel: 01.11.2017 – 08.02.2018;

Instanța de recurs: 13.05.2019 – 22.10.2019.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă:

învinuită de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.335 alin.(1) Cod penal, a fost achitată, pe

motiv că fapta inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii.

faptul că a folosit intenționat situația de serviciu în interes material prin cauzarea de daune în

proporții considerabile drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanei juridice în

următoarele circumstanțe:

La 26 septembrie 2013, spre executare la executorul judecătoresc Marianciuc Evelina a

parvenit documentul executoriu nr.2-11557/12, emis de Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău,

privind încasarea de la Parnet Olga în beneficiul SRL „Creditplus” a sumei de 4 430 lei, cu

titlu de împrumut cu calculele aferente și cheltuielile de judecată în mărime de 1 753,70 lei,

1

iar în total 6 183,70 lei. De către executorul judecătoresc a fost emisă indicația de reținere

lunară a câte 20% din venitul debitorului Parnet Olga, care urmau a fi executate de SRL

„Farmagro AG”. Ulterior, s-a stabilit că în calitate de cotabil-șef al SRL „Farmagro AG”,

activează Parnet Olga, care nu a executat intenționat indicațiile executorului judecătoresc.

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Parnet

Olga să fie recunoscută vinovată și condamnată în baza art.335 alin.(1) Cod penal la 3 ani

închisoare, cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, a suspenda condiționat executarea

pedepsei pe un termen de probă de 3 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de

conducere a întreprinderilor pe un termen de 5 ani.

În motivarea apelului a invocat că:

- instanța de fond tendențios a efectuat o interpretare unilaterală și eronată a probelor,

denaturând conținutul lor și făcând trimitere la lipsa daunelor în proporții considerabile,

intereselor publice sau drepturilor sau intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau

juridice, care reprezintă un semn definitoriu privind existența infracțiunii de abuz în serviciu,

menționând că materialele dosarului nu conțin nici o probă în acest sens și nu s-a stabilit

acest element constitutiv al infracțiunii nici în instanța de judecată;

- suma de 6183,70 lei, constituie un prejudiciu considerabil pentru SRL „Creditplus”,

ceia ce se confirmă prin hotărârea de Guvern nr. 165 din 09.03.2010, potrivit căreia

„cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real (la întreprinderi, organizații, instituții

cu autonomie financiară, indiferent de tipul de proprietate și forma de organizare juridică, în

continuare-unități), se stabilește în mărime de 12,43 lei pe oră, sau 2100 lei pe lună, calculat

pentru un program complet de lucru în medie de 169 de ore pe lună”, în acest context, suma

prejudiciului cauzat de către Parnet Olga ar putea constituie salariul pentru minim două luni

al unui angajat al întreprinderii SRL „Creditplus”, iar în cazul în care întreprinderea

menționată ar fi considerat că suma de 6183,70 lei, nu este considerabilă aceasta n-ar fi inițiat

procedura de executare silită a titlului executoriu nr. 2-11557/12 din 26.09.2013, emis în

temeiul hotărârii de judecată respective.

admis, din alte motive, apelul declarat de procuror, casată sentința instanței de fond și

pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care s-a

dispus încetarea procesului penal intentat în privința lui Parnet Olga de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.335 alin.(1) Cod penal, pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală

ca infracțiune.

4.1. Audiind participanții la proces, cercetând suplimentar probele administrate de către

instanța de fond și apreciindu-le din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității și coroborării lor, călăuzindu-se de propria convingere, instanța de apel a ajuns la

concluzia că procesul penal în cauza privind învinuirea lui Parnet Olga de comiterea

infracțiunii prevăzute de art.335 alin.(1) Cod penal, urmează a fi încetat, pe motiv că fapta nu

este prevăzută de legea penală ca infracțiune.

Instanța de apel a constatat că, Parnet Olga se învinuiește de faptul că a folosit

intenționat situația de serviciu în interes material prin cauzarea de daune în proporții

considerabile drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanei juridice în următoarele

2

circumstanțe: la 26 septembrie 2013, spre executare la executorul judecătoresc Marianciuc

Evelina a parvenit documentul executoriu nr.2-11557/12, emis de Judecătoria Rîșcani, mun.

Chișinău, privind încasarea de la Parnet Olga în beneficiul SRL „Creditplus” a sumei de

4430 lei, cu titlu de împrumut cu calculele aferente și cheltuielile de judecată în mărime de

1753,70 lei, iar în total 6183,70 lei. De către executorul judecătoresc a fost emisă indicația de

reținere lunară a câte 20% din venitul debitorului Parnet Olga, care urmau a fi executate de

SRL „Farmagro AG”. Ulterior, s-a stabilit că în calitate de cotabil-șef al SRL „Farmagro

AG”, activează Parnet Olga, care nu a executat intenționat indicațiile executorului

judecătoresc.

Instanța de apel a relevat că, potrivit învinuirii aduse lui Parnet Olga, i se încriminează

faptul neexecutării intenționate a documentului executorului judecătoresc emis în cadrul

procedurii de executare în baza titlului executoriu din 26.09.2013, emis de către Judecătoria

Rîșcani, mun. Chișinău, conform legii penale al Republicii Moldova faptul neexecutării

încheierii (indicațiilor, după cum se menționează în învinuire) executorului judecătoresc nu

constituie o infracțiune, or, potrivit art.320 Cod penal, legea penală încriminează faptul

neexecutării intenționate sau eschivarea de la executare a hotărârii instanței de judecată și

nicidecum a actului emis în cadrul procedurii de executare. Astfel, fapta încriminată

inculpatei Parnet Olga nu constituie o infracțiune și nici nu are tangență cu dispoziția art.335

alin.(1) Cod penal.

În conformitate cu prevederile art.art.100 alin.(4), 101 Cod de procedură penală,

verificând toate probele administrate sub toate aspectele, complet și obiectiv, iar fiecare

probă fiind apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității

ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, instanța de apel a

ajuns la concluzia, că procesul penal în privința lui Parnet Olga de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.335 alin.(1) Cod penal urmează a fi încetat, pe motiv că fapta nu este

prevăzută de legea penală ca infracțiune.

solicitat casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

În motivarea cererii de recurs a invocat că, instanța de apel nu a cercetat și nu a apreciat

la justa valoare probele cauzei, care dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatei, încălcând

prevederile art.394 alin.(3) pct. 2) Cod de procedură penală.

2017, a fost admis recursul ordinar declarat de către procuror, casată total decizia instanței de

apel și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată.

6.1. În argumentarea deciziei pronunțate, instanța de recurs a statuat că soluția instanței

de apel privind încetarea procesului penal privind învinuirea lui Parnet Olga de comiterea

infracțiunii prevăzute de art.335 alin.(1) Cod penal, pe motiv că fapta nu este prevăzută de

legea penală ca infracțiune este greșită, deoarece motivarea soluției contrazice dispozitivului

hotărârii și acesta este expus neclar.

Mai mult, motivul invocat de către instanța de apel care a stat la baza încetării

procesului penal, precum că fapta nu este prevăzută de legea penală ca infracțiune, nu se

întrevede în temeiurile art.391 alin.(1) pct. 1) – 7) Cod de procedură penală, însă se atribuie

3

de fapt, unei sentințe de achitare, prevăzut la art.390 alin.(1) pct. 4) Cod de procedură penală.

Prin urmare, Colegiul a reținut contradicția din concluzia instanței de apel, care de altfel

este și una neclară, or nu se înțelege care e situația inculpatei în urma adoptării unei

asemenea decizii, care este una definitivă.

Totodată, în partea descriptivă a sentinței trebuie să cuprindă analiza probelor,

temeinicia concluziilor instanței despre faptul că învinuirea nu și-a găsit confirmare, precum

și motivarea de ce instanța respinge probele puse la baza învinuirii, însă contrar prevederilor

art.419 Cod de procedură penală, instanța de apel s-a limitat doar la descrierea declarațiilor

martorului și a inculpatei, fără a verifica sau aprecia probele acuzării sau apărării, deși s-a

solicitat de către participanți în cadrul ședinței de judecată, or, rejudecarea cauzei în instanța

de apel a avut loc la apelul procurorului, care a insistat asupra condamnării Olgăi Parnet.

În acest sens, concluziile instanței contravin prevederilor art.101 alin.(1) Cod de

procedură penală, deoarece probele enunțate nu au primit o apreciere la justa lor valoare și

sunt premature, or, într-o hotărâre este necesar nu numai de a reda declarațiile participanților

la proces, dar și de a expune esența acestora și legătura lor cu conținutul altor probe, care în

ansamblu confirmă sau infirmă o circumstanță pe cauză, de a argumenta de ce unele probe

sunt admise, iar altele respinse. Astfel, modalitatea de motivare a soluției denotă că instanța

de apel nu a apreciat probele menționate în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările expuse, să

înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu legea, să adopte o

hotărâre legală și întemeiată.

respins, ca nefondat, apelul declarat de procuror, cu menținerea sentinței atacate, fără careva

modificări.

7.1. În partea descriptivă a deciziei instanța de apel a menționat că, prima instanța corect

a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma

art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității

și coroborării lor, corect concluzionând asupra nevinovăției inculpatei Parnet Olga de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.335 alin.(1) Cod penal.

Totalitatea probelor a căror cercetare suplimentară a fost solicitată de acuzatorul de stat,

care au fost examinate de instanța de apel, în coroborarea lor duc la concluzia că prima

instanță a emis o sentința de achitare legală și în strictă conformitate cu prevederile legii.

Instanța de apel nu a reținut ca fiind întemeiate argumentele acuzatorului de stat precum

că, totalitatea probelor anexate la materialele cauzei dovedesc în mod incontestabil vinovăția

inculpatei, deoarece simpla recipisă (f.d.40), care este eliberată de către o persoană

necunoscută, în care se confirmă că Parnet O. deține funcția de contabil șef în cadrul SRL

„Farmago Agro” nu poate fi considerată ca probă care ar dovedi că Parnet O. este subiectul

infracțiunii prevăzut de art.335 alin.(1) Cod penal.

Astfel, subiectul abuzului de serviciu, ale infracțiunii prevăzute de art.335 alin.(1) Cod

penal urmează să aibă calitatea specială de persoană care gestionează o organizație

comercială, obștească sau o altă organizație nestatală iar în cauză nu au fost prezentate careva

probe pertinente și concludente (un eventual contract individual de muncă) din care ar rezulta

cu certitudine specialitatea, calificarea, reglementarea activității de serviciu, precum și

4

drepturile și obligațiile inculpatei Parnet O. care îi revin odată cu îndeplinirea „atribuțiilor

sale de serviciu”.

Mai mult ca atât, în actul de învinuire, partea acuzării nu a făcut trimitere la prevederile

legale care reglementează atribuțiile inculpatei Parnet O., iar potrivit legislației, drepturile și

obligațiile persoanei care gestionează o organizație comercială, obștească sau altă organizație

nestatală pot fi stipulate în contractele individuale de muncă.

Totodată, conform răspunsurilor de la BC „Moldindconbank” SA rezultă că Parnet Olga

nu activează și nici nu a activat în calitate de contabil-șef al SRL „Farmagro AG” conform

datelor dosarului persoanei juridice, și aceasta nu deține drept de semnătură în fișa de

specimene (f.d.134, 137). Or, potrivit legii reținerea lunară a câte 20% din venitul inculpatei

Parnet O. urma a fi executată de către administrația SRL „Farmagro AG”.

Instanța de apel, la fel ca și prima instanță, a dedus că prin ansamblul de probe cercetate

în ședința de judecată nu se confirmă învinuirea, precum că inculpata este persoana vinovată,

din punct de vedere penal, la folosirea intenționată a situației de serviciu în interes material,

astfel, fapta inculpatei nu cuprinde elementele calificative ale componenței de infracțiune

prevăzuta la art.335 alin.(1) Cod penal: abuzul de serviciu - folosirea intenționată a situației

de serviciu în interes material prin cauzarea de daune în proporții considerabile drepturilor și

intereselor ocrotite de lege ale persoanei juridice.

Instanța de apel a menționat că, este solidară cu statuările primei instanței potrivit

cărora, nu se poate dovedi, că inculpata a urmărit sau a acceptat cauzarea de daune în

proporții considerabile drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanei juridice prin

neîndeplinirea cerințelor executorului judecătoresc în condițiile în care acuzatorul nu a

prezentat probe care să confirme primirea contra semnătură de către inculpata Parnet Olga a

cerințelor executorului judecătoresc. După cum rezultă din probele administrate procurorul s-

a bazat pe demersul și actele executorului judecătoresc emise în cadrul procedurii de

executare silită a documentului executoriu. Conform învinuirii, sub care este pusă inculpata,

se afirmă că executorul judecătoresc a emis indicația de reținere lunară a câte 20% din

venitul debitorului Parnet Olga, care urmau a fi executate de SRL „Farmago AG”. Ulterior,

s-a stabilit că în calitate de cotabil-șef al SRL „Farmago AG”, activează Parnet Olga, care nu

a executat intenționat indicațiile executorului judecătoresc privind reținerea din salariul său.

Astfel, din ansamblul probelor administrate de către partea acuzării și cercetate, instanța

de apel a relevant că vinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunii imputate nu este dovedită

în cadrul procesului penal și fapta inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii imputate.

prevederile art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu

dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată, din aceleași

motive care au fost expuse și în cererea de apel, considerând că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul său, respectiv hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

În motivarea cererii de recurs a invocat că, instanța de apel cercetând probele prezentate

de acuzare, nu le-a dat apreciere în conformitate prevederile art.101 Cod de procedură

penală, fiind pusă la baza deciziei versiunea și probele apărării, fără ca acestea să fie supuse

analizei minuțioase în coroborare cu celelalte probe existente și administrate. Concluzia

5

expusă de către instanța de apel este una neîntemeiată și pripită.

Totodată, instanța de apel tendențios a efectuat o interpretare unilaterală și eronată a

probelor, denaturând conținutul lor și făcând trimitere la lipsa daunelor în proporții

considerabile, intereselor publice sau drepturilor sau intereselor ocrotite de lege ale

persoanelor fizice sau juridice, care reprezintă un semn definitoriu privind existența

infracțiunii de abuz în serviciu, menționând că materialele dosarului nu conțin nici o probă în

acest sens și nu s-a stabilit acest element constitutiv al infracțiunii nici în instanța de

judecată.

Procurorul menționează că suma de 6183,70 lei, constituie un prejudiciu considerabil

pentru SRL „Creditplus”, ceia ce se confirmă prin hotărârea de Guvern nr. 165 din

09.03.2010, potrivit căreia „cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real (la

întreprinderi, organizații, instituții cu autonomie financiară, indiferent de tipul de proprietate

și forma de organizare juridică, în continuare-unități), se stabilește în mărime de 12,43 lei pe

oră, sau 2100 lei pe lună, calculat pentru un program complet de lucru în medie de 169 de ore

pe lună”, în acest context, suma prejudiciului cauzat de către Parnet Olga ar putea constituie

salariul pentru minim două luni al unui angajat al întreprinderii SRL „Creditplus”, iar în

cazul în care întreprinderea menționată ar fi considerat că suma de 6 183,70 lei, nu este

considerabilă aceasta n-ar fi inițiat procedura de executare silită a titlului executoriu nr.2-

11557/12 din 26.09.2013, emis în temeiul hotărârii de judecată respective.

Concomitent, acuzarea consideră că instanța de apel urma să dea răspunsuri argumentate

în hotărâre asupra motivelor decisive invocate de apelant - parte acuzării și nu este suficient

doar a prelua motivele hotărârii primei instanței, așa cum a făcut instanța de apel în cazul

cercetat, dar și a efectua propriile completări în sensul aprecierii temeiniciei acestei hotărârii.

penal lărgit ajunge la concluzia că, acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, din

următoarele considerente de fapt și de drept.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar

în cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, judecând recursul instanța este

în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

Colegiul lărgit consideră nefondate alegațiile acuzatorului de stat sub aspectul temeiului

de drept prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, deoarece nu și-a găsit

confirmare la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la

examinarea cauzei a respectat prevederile art.art.414 alin.(1), (5), 417 alin.(8) Cod de

procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit remarcă faptul că, potrivit normelor

art.414 alin.(1) Cod de procedură penală instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art.414 alin.(5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța de apel se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

6

Potrivit prevederilor art.417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia instanței de apel

trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Din materialele cauzei penale, Colegiul lărgit constată că Parnet Olga a fost pusă sub

învinuire în baza art.335 alin.(1) Cod penal, adică abuzul de serviciu, iar prima instanță a

pronunțat o sentința de achitare în privința lui Parnet Olga de sub învinuirea imputată, din

motiv că fapta inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii, soluție menținută de către

instanța de apel, care a reținut că instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de

drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect

concluzionând asupra nevinovăției inculpatei de săvârșirea infracțiunii imputate.

Analizând decizia atacată, Colegiul penal consideră, că instanța de apel legal și întemeiat

a menținut soluția primei instanței, deoarece la judecarea apelului declarat de procuror, a

verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală, respectând prevederile art.414 alin.(1), (5) și

417 alin.(8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază

soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct.7.1. din prezenta decizie, soluție pe care

instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară.

Mai mult ca atât, Colegiul penal lărgit menționează că, temeiurile invocate de către

recurent privind dezacordul său cu aprecierea probelor de către instanța de fond, precum și

argumentele acestuia, au constituit obiect de examinare la judecarea cauzei în instanța de apel

și asupra acestora instanța judecătorească s-a expus argumentat în hotărârea pronunțată.

Subsidiar, Colegiul penal lărgit subliniază că, potrivit jurisprudenței CtEDO nu se mai

impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în care acestea și-au motivat decizia luată,

arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a

permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în

principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârea

CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.Finlandei).

Cu referire la alegația procurorului, precum că instanțele în mod eronat au efectuat o

interpretare unilaterală a probelor, denaturând conținutul lor și făcând trimitere la lipsa

daunelor în proporții considerabile, intereselor publice sau drepturilor sau intereselor ocrotite

de lege ale persoanelor fizice sau juridice, care reprezintă un semn definitoriu privind

existența infracțiunii de abuz în serviciu, menționând că materialele dosarului nu conțin nici

o probă în acest sens și nu s-a stabilit acest element constitutiv al infracțiunii în instanța de

judecată, Colegiul lărgit consideră că este nefondat și atrage atenția că, potrivit art.99 alin.(1)

în procesul penal, probatoriul constă în invocarea de probe și propunerea de probe, admiterea

și administrarea lor în scopul constatării circumstanțelor care au importantă pentru cauză, iar

art.100 alin.(4) prevede că, toate probele administrate în cauza penală vor fi verificate sub

toate aspectele, complet și obiectiv. Verificarea probelor constă în analiza probelor

administrate, coroborarea lor cu alte probe, administrarea de noi probe și verificarea sursei

din care provin probele, în conformitate cu prevederile prezentului cod, prin procedee

7

probatorii respective.

Prin urmare, prevederile enunțate supra au fost respectate de către instanțele de fond,

astfel că, prin prizam art.101 Cod de procedură penală, fiecare probă a fost apreciată din

punct de vedere al pertinentei, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor și instanțele de judecată au pus la baza

soluției numai acele probe la a căror cercetare au avut acces toate părțile în egală măsură și

au motivat admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate.

De asemenea, și argumentul acuzatorului de stat, precum că suma de 6183,70 lei,

constituie un prejudiciu considerabil pentru SRL „Creditplus”, iar în cazul în care

întreprinderea menționată ar fi considerat că suma de 6183,70 lei, nu este considerabilă

aceasta n-ar fi inițiat procedura de executare silită a titlului executoriu nr.2-11557/12 din

26.09.2013, emis în temeiul hotărârii judecătorești, care în opinia acestuia dovedește că

Parnet Olga a cauzat prejudiciului menționat, Colegiul lărgit consideră că este neîntemeiat,

or, în partea descriptivă a deciziei atacate, instanța de apel a indicat că:

„Simpla recipisă (f. d. 40), care este eliberată de către o persoană necunoscută, în care

se confirmă că Pamet Olga deține funcția de contabil șef în cadrul SRL „Farmago Agro” nu

poate fi considerată ca probă care ar dovedi că Pamet Olga este subiectul infracțiunii

prevăzut de art.335 alin. (1) Cod penal.

Totodată, conform răspunsului de la BC „Moldindconbank” SA rezultă că Pamet Olga

nu activează și nici nu a activat în calitate de contabil-șef al SRL „Farmagro AG” conform

datelor dosarului persoanei juridice, și aceasta nu deține drept de semnătură în fișa de

specimene (f.d. 134,137). Or, potrivit legii reținerea lunară a câte 20% din venitul inculpatei

Pamet Olga urma a fi executată de către administrația SRL „ Farmagro AG.

Colegiul Penal reține că este solidară cu statuările primei instanței potrivit cărora, nu

se poate dovedi, că inculpata a urmărit sau a acceptat cauzarea de daune în proporții

considerabile drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanei juridice prin

neîndeplinirea cerințelor executorului judecătoresc în condițiile în care acuzatorul nu a

prezentat probe care să confirme primirea contra semnătură de către inculpata Parnet Olga

a cerințelor executorului judecătoresc. După cum rezultă din probele administrate

procurorul s-a bazat pe demersul și actele executorului judecătoresc emise în cadrul

procedurii de executare silită a documentului executoriu. Conform învinuirii, sub care este

pusă inculpata, se afirmă că executorul judecătoresc a emis indicația de reținere lunară a

câte 20% din venitul debitorului Parnet Olga, care urmau a fi executate de SRL „Farmago

AG”. Ulterior, s-a stabilit că în calitate de cotabil-șef al SRL „Farmago AG”, activează

Parnet Olga, care nu a executat intenționat indicațiile executorului judecătoresc privind

reținerea din salariul său ”.

Astfel, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că, argumentele invocate de către

acuzare sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse, deoarece instanțele ierarhic inferioare și-

au motivat în deplină măsură soluția adoptată de către acestea în sensul achitării lui Parnet

Olga de sub învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.355 alin.(1) Cod penal,

constatând cu certitudine, prin analiza obiectivă a cumulului de probe, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, că fapta inculpatei nu întrunește

elementele infracțiunii imputate.

8

În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența în speța

examinată a unei erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în

sensul casării deciziei contestate, deoarece instanța de apel n-a admis o eroare gravă de fapt,

care ar afecta soluția acesteia.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că, la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-419 Cod

de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de procuror urmează a fi respins ca

inadmisibil.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Sâli Radu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 08 februarie 2018, în cauză penală privind-o pe Parnet Olga xxxx, cu

menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 noiembrie 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Nadejda Toma

Elena Cobzac

Victor Boico

9