1ra-1107/2017 — art. 188 alin. 2 lit. b, d, e, f CP

1ra-1107/2017 — art. 188 alin. 2 lit. b, d, e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1107/2017

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

12 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Djulieta Devder și

avocatul, Chisilița Corneliu, în numele inculpaților, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 noiembrie 2016, în cauza

penală privindu-i pe

Dancovschii Semion Xxxxx, născut la xxxxxxxxxx,

originar din r-nul Xxxxxxxx s. Xxxxxxxx, domiciliat mun.

Xxxxxxx str. Xxxxxxxxxx ap. xx

și

Catlabuga Vadim Xxxxxxx, născut la 16 septembrie 1993,

originar din r-nul Xxxxxxxx s. Xxxxxxxx, domiciliat or.

Xxxxxx str. Xxxxxxxxxx ap. xx

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

recunoscuți vinovați și condamnați în baza art. 188 alin. (2) lit. b), d), e) și f) Cod

penal:

Catlabura Vadim Xxxxxxx, stabilindu-i pedeapsă cu închisoare pe termen de 9

ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis;

Dancovschii Semion Xxxxx, stabilindu-i pedeapsă cu închisoare pe termen de

8 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis;

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de către Cihodari A. și s-a

încasat câte 5.000 lei de la inculpații Catlabura V. și Dancovschii S. în beneficiul lui

Cihodari A. cu titlu de prejudiciu moral.

1

Cauza penală în privința inculpatului Grosu Alexei Alexei, a fost disjungată și

examinată în procedură separată, în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, în conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală.

22:00, Catlabuga V. împreună cu Dancovschii S și Grossu A. (în privința ultimului

cauza penală a fost examinată separat), prin înțelegere prealabilă împărțind rolurile

între ei, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, contrar voinței

șoferului de taxi, Cihodari A., au pătruns în automobilul de model ”Dacia Logan”

cu n/î XXXXXXX, parcat pe str. Socoleni 9, mun. Chișinău, l-au amenințat pe

ultimul cu un cuțit, ce presupune amenințarea cu violența periculoasă pentru viața

și sănătatea persoanei, după care în mod deschis i-au sustras un telefon mobil de

model ”SAMSUNG Duos” în care activau cartelele SIM cu nr. xxxxxxxx și

xxxxxxxxx, la prețul de 5.000 lei, mijloace bănești în sumă de 400 lei, un video

registrator la prețul de 2.200 lei. Ulterior cu bunurile sustrase, au părăsit locul

infracțiunii cauzându-i lui Cihodari A. un prejudiciu considerabil în sumă de 7.600

lei.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

fapta inculpaților, Dancovschii S. și Catlabura V., a fost calificată de drept în baza

art. 188 alin. (2) lit. b), d), e) și f) Cod penal și anume – tâlhăria, adică atacul săvârșit

asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de amenințarea cu aplicarea

periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate, săvârșită de două sau mai multe

persoane, prin pătrundere în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuință, cu

aplicarea armei sau altor obiecte folosite în calitate de armă și cu cauzarea de daune în

proporții considerabile.

numele inculpaților, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care:

Catlabura Vadim Xxxxxxx, să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 49, 323 alin. (1) Cod penal;

Dancovschii Semion Xxxxx, să fie achitat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 188 alin. (2) lit. b), d), e) și f) Cod penal.

În motivarea apelului său procurorul a invocat că:

- ideia de a comite atacul tâlhăresc sau de altă natură aparține lui Grosu A.,

întrucât ultimul avea intenția de a comite aceste fapte, având în posesie cuțitul, pe

care l-a scos și a amenințat cu el desinestătător;

- din înregistrările video reiese, că Dancovschii S. doar a deschis ușa de la

automobilul condus de partea vătămată, a pus o singură întrebare, a primit răspuns

că totul este normal, astfel nu a fost elucidat faptul, că în timpul cât acesta a vorbit cu

persoanele aflate în automobil a văzut careva acte de violență, cuțitul sau faptul că

Catlabura V. și Grosu A. l-au deposedat pe Cihodari A. de careva mijloace bănești;

- vinovăția lui Dancovschii S. este bazată doar pe presupuneri, nefiind

administrate careva probe ce ar demonstra incontestabil vina în cele imputate;

2

- faptele lui Catlabura V. au fost direct orientate în scopul favorizării

infracțiunii tâlhăriei comise de către Grosu A. și anume prin acțiuni de favorizare a

infractorului și tăinuirea mijloacelor sau instrumentelor de săvârșire a infracțiunii, a

urmelor acesteia sau a obiectelor dobândite pe cale criminală, și anume la caz –

sustragerea telefonului mobil de la partea vătămată pentru ca acesta să nu sune la

poliție sau sustragerea registratorului video pentru a elimina informația video de

pe el.

2016, a fost admis parțial apelul declarat, fiind casată sentința și pronunțată o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care, Dancovschii S., a

fost recunoscuți vinovat și condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal,

la 5 ani închisoare, fără amendă.

În conformitate art. 90 Cod penal, inculpatului Dancovschii S. i-a fost

suspendată condiționat executarea pedepsei pe un termen de probă de 5 ani.

În rest sentința a fost menținută fără modificări.

admite apelul declarat în partea ce ține de inculpatul Dancovschii S.

Astfel, instanța de apel judecând cauza penală, verificând legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de către prima instanță a

constatat, că inculpatul Dancovschii S. împreună cu inculpatul Catlabuga V. și

Grosu A., (în privința ultimului cauza penală a fost examinată separat), la data de 17

ianuarie 2015 în jurul orei 22:00, prin înțelegere prealabilă împărțind rolurile între

ei, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, contrar voinței șoferului

de taxi Cihodari A., în mod deschis i-au sustras acestuia un telefon mobil de model

”SAMSUNG S7272 Duos”, în care activau cartelele SIM cu nr. xxxxxxxx și

xxxxxxxxx la prețul de 5.000 lei, mijloace bănești în sumă de 400 lei, un registrator

video la prețul de 2.200 lei. Ulterior cu bunurile sustrase au părăsit locul

infracțiunii, cauzându-i părții vătămate un prejudiciu material în proporții

considerabile în sumă de 7.600 lei.

Instanța de apel a conchis, că vina inculpaților se confirmă și prin materialele

cauzei, care sânt pertinente, concludente, utile și veridice, ce coroborează între ele,

totodată indicând la faptul, că acțiunile inculpatului Dancovschii S. incorect au fost

încadrate în baza art. 188 alin. (2) lit. b), d), e) și f) Cod penal, acestea urmând a fi

reîncadrate în baza art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, iar acțiunile inculpatului

Catlabuga V. corect au fost încadrate de către prima instanță în prevederile art. 188

alin. (2) lit. b), d), e) și f) Cod penal, cum ar fi: declarațiile inculpaților Dancovschii

S. și Catlabuga V., părții vătămate Cihodari A., martorilor Caldari A., Darii M.,

Ivanov I., Pleșca V., Berdeu S. precum și prin: procesul-verbal de cercetare la fața

locului din 17 ianuarie 2015 (f.d. 9-18 v. 1); procesele-verbale de recunoaștere după

fotografie din 18 ianuarie 2015 (f.d. 26-27, 28-29, 30-31 v. 1); procesul-verbal de

prezentare spre recunoaștere a obiectului din 19 ianuarie 2015 (f.d. 41-42 v. 1);

procesele-verbale de examinare a obiectelor din 19 ianuarie 2015 (f.d. 43-46, 51 v. 1);

procesul-verbal de confruntare între partea vătămată și inculpatul Catlabuga V. din

03 februarie 2015 (f.d. 170-171 v. 1).

3

În asemenea condiții, instanța de apel, analizând probele administrate în

cursul de urmărire penală și în cadrul cercetării judecătorești în primă instanță a

ajuns la concluzia că acțiunile infracționale ale inculpatului Dancovschii S. urmează

a fi recalificate în baza art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal – jaful adică sustragerea

deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșită de două sau mai multe persoane, cu cauzarea

de daune în proporții considerabile.

Instanța de apel a constat, că acțiunile inculpatului Dancovschii S. au fost

comise în contextul agravantei prevăzute de lit. b) alin. (2) art. 187 Cod penal ”de

două sau mai multe persoane” – fiind constatat faptul, că inculpatul a acționat prin

înțelegere prealabilă cu Catlabuga V. și Grossu A., precum și în contextul

agravantei prevăzute de lit. f) alin. (2) art. 187 Cod penal ”cauzarea de daune în

proporții considerabile” – ca urmare a sustragerii bunurilor părții vătămate în

proporții considerabile.

În atare situație, instanța de apel, la individualizarea și stabilirea pedepsei în

privința inculpatului Dancovschii S. a ținut cont de circumstanțele comiterii

infracțiunii, de caracterul social-periculos al faptei și a urmărilor acesteia și anume

de personalitatea inculpatului, care nu are antecedente penale, iar la aplicarea

pedepsei a ținut seama și de prevederile articolelor 76, 77 Cod penal.

Referitor la acțiunile infracționale ce se referă la inculpatul Catlabuga V.,

instanța de apel a constatat, că prima instanță cercetând cumulul de probe

administrat în ședința de judecată a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor

reținute în sarcina inculpatului, Catlabuga V., încadrarea juridică corespunzătoare,

și anume în baza art. 188 alin. (2) lit. b), d), e) și f) Cod penal.

Prin urmare instanța de apel a constatat, că vinovăția inculpatului Catlabuga

V. în comiterea infracțiunii imputate a fost pe deplin dovedită prin probele

administrate la cauza penală, ce au fost cercetate în prima instanță, suplimentar

verificate de către instanța de apel, astfel careva temeiuri de a recalifica acțiunile

acestuia în baza art. 49, 343 alin. (1) Cod penal, după cum a solicitat apărarea, nu au

fost stabilite.

Astfel, instanța de apel a reținut, că la aprecierea categoriei și măsurii de

pedeapsă, în conformitate cu prevederile art. 61, 75 Cod penal, prima instanță a

ținut cont de gradul prejudiciabil și pericolul social al infracțiunii comise, de

persoana inculpatului, de circumstanțele cauzei, ce atenuează sau agravează

răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra vinovatului.

6.1. Avocatul Chisiliță C. în numele inculpaților prin care solicită casarea

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care:

Catlabura Vadim Xxxxxxx, să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 49, 323 alin. (1) Cod penal;

Dancovschii Semion Xxxxx, să fie achitat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 188 alin. (2) lit. b), d), e) și f) Cod penal.

4

În motivarea recursului invocă argumente similare cu cele invocate în apel,

subsidiar aducând argumente cum ar fi:

- examinarea motivării deciziei adoptate de către instanța de apel prin

raportare la considerentele de principiu anterior expuse, conduce către concluzia că

al doilea grad de jurisdicție nu a răspuns criticilor invocate în calea ordinară de

atac, ce vizau greșita reținere a caracterului fondat al calificării acțiunilor;

- instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele

cercetate de prima instanță, dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a

instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul verbal;

- prima instanță incorect a apreciat probele administrate în prezenta cauză,

deoarece aceste probe nu dovedesc faptul că acțiunile inculpatului, Dancovschii S.,

întrunesc latura obiectivă a infracțiunii de tâlhărie, cu agravantele prevăzute la lit.

d), e) alin. (2) art. 188 Cod penal;

- nu a fost constatată și stabilită concret acea ”înțelegere prealabilă”, cu atât

mai mult acea ”împărțire de roluri” la comiterea faptei, ce i se incriminează

inculpaților;

- nu este elucidat segmentul de timp, cât Dancovschii S. a vorbit cu cei din

automobil, dacă a văzut careva acte de violență, cuțitul sau deposedarea de bunuri

a părții vătămate;

- cu referire la inculpatul Catlabuga V. – caracterul infracțional al favorizării

infracțiunii, constă în faptul că se împiedică descoperirea operativă a infracțiunilor

săvârșite, identificarea rapidă a infractorului și pedepsirea lui;

- faptele inculpatului, Catlabuga V., au fost direct orientate doar în scopul

favorizării infracțiunii de tâlhărie comise de către Grosu A., și anume prin acțiuni

de favorizare a infractorului și tăinuirea mijloacelor sau instrumentelor de săvârșire

a infracțiunii, a urmelor acesteia sau a obiectelor dobândite pe cale infracțională.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1)

pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală.

6.2. Procuror, prin care solicită casarea hotărârii instanței de apel, cu

menținerea sentinței.

În motivarea recursului invocă:

- decizia instanței de apel, prin care au fost reîncadrate acțiunile inculpatului,

Dancovschii S. din prevederile art. 188 alin. (2) lit. b), d), e) și f) Cod penal în

prevederile art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, este neîntemeiată și pasibilă casării,

deoarece instanța la adoptarea soluției nu a luat măsurile necesare pentru ca

probele concludente și utile care au fost supuse unei cercetări minuțioase în ambele

instanțe de judecată, să fie apreciate la justa lor valoare, astfel ca toate elementele de

fapt să aibă o relevanță juridică în proces;

- din înregistrarea convorbirilor, nu se observă faptul că inculpații aflați în

interiorul automobilului să fie uimiți că Dancovschii S. a rămas afară și nu a plecat

spre casă, aceste circumstanțe indică la faptul, că inculpații aveau fiecare rolul său,

iar cel al inculpatului, Dancovschii S., era de supravegherea situației din exterior,

astfel sporind considerabil potențialul în vederea atingerii rezultatului infracțional.

5

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală.

concluzionează că recursul declarat de către avocatul, Chisiliță C., în numele

inculpaților urmează a fi respins, iar recursul declarat de către procuror urmează a

fi admis, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept,

comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

7.1 Referitor la recursul declarat de procuror.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept de al admite, cu casarea parțială

sau totală a hotărârii atacate, cu menținerea hotărârii primei instanțe, când apelul a

fost greșit admis.

Din conținutul recursului declarat de către procuror rezultă că acesta invocă

temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală

și anume că, instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar.

Prin recursul declarat de procuror s-a invocat aspectul de ilegalitate privind

greșita recalificare de către instanța de apel a acțiunilor inculpatului Dancovschii S.

din prevederile art. 188 alin. (2) lit. b), d), e) și f) Cod penal în baza art. 187 alin. (2)

lit. b), f) Cod penal, pe care Colegiul penal îl considera ca întemeiat.

Astfel, instanța de recurs consideră fondate argumentele invocate de către

partea acuzării, care denotă faptul, că instanța de apel incorect a interpretat

prevederile legale menționate, deoarece soluția de recalificare a faptei comise de

către inculpatul, Dancovschii S., din prevederile art. 188 alin. (2) lit. b), d), e) și f)

Cod penal, în baza art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, nu este întemeiată și bazată

pe probe contradictorii fiind motivată insuficient și puse la baza hotărârii de

recalificare a acțiunilor inculpatului, Dancovschii S., probele cercetate și apreciate

de prima instanță, concluzionându-se în cele din urmă printr-o frază, că ”în urma

aprecierii probelor administrate la cauza penală, instanța de apel a constatat că acțiunile

inculpatului întrunesc elementele constructive ale infracțiunii prevăzute de art. 187 alin.

(2) lit. b), f) Cod penal”.

Așadar, Colegiul lărgit, fiind în acord cu prima instanță, consideră că acesta

corect a constat, că inculpații Catlabuga V., Dancovschii S. și Grosu A. fiind în

înțelegere prealabilă, având fiecare rolurile stabilite dinainte, amenințând cu

cuțitul au deposedat-o pe partea vătămată contra voinței acesteia de bunuri

materiale în sumă de 7.600 lei, astfel cauzându-i acesteia o pagubă materială în

proporții considerabile. Astfel, prima instanță analizând minuțios fapta descrisă în

rechizitoriu, audiind părțile pe dosar (inculpații, martorii), studiind probele

acumulate legal de către organul de urmărire penală, just a ajuns la concluzia

privind vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin.

(2) lit. b), d), e) și f) Cod penal și anume – tâlhăria, adică atacul săvârșit asupra unei

6

persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violenta periculoasă pentru viața sau

sănătatea persoanei agresate ori de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe,

săvârșită de două sau mai multe persoane, prin pătrundere în încăpere, în alt loc pentru

depozitare sau în locuință, cu aplicarea armei sau altor obiecte folosite în calitate de armă și

cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Instanța de recurs, în temeiul celor enunțate mai sus, consideră că prima

instanță a reținut corect starea de fapt (stabilind latura obiectivă și subiectivă a

infracțiunii), vinovăția inculpaților și încadrarea juridică a faptelor comise de către

aceștia și a dispus întemeiat condamnarea lor în baza art. 188 alin. (2) lit. b), d), e)

și f) Cod penal.

Astfel din materiale cauzei penale, analizate minuțios de către Colegiul lărgit

se deduce faptul, că prima instanță corect a reținut, că ”la data de 17 ianuarie 2015,

în jurul orei 22:00, Catlabuga V. împreună cu Dancovschii S. și Grosu A. (în privința

ultimului cauza penală a fost examinată separat), prin înțelegere prealabilă împărțind

rolurile între ei, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, contrar voinței

șoferului de taxi, Cihodari A., au pătruns în automobilul de model ”Dacia Logan” cu n/î

XXXXXXX, parcat pe str. Socoleni 9, mun. Chișinău, l-au amenințat pe ultimul cu un

cuțit, ce presupune amenințarea cu aplicarea violenței periculoase pentru viața și

sănătatea persoanei, după care în mod deschis i-au sustras un telefon mobil de model

”SAMSUNG Duos” în care activau cartelele SIM cu nr. xxxxxxxx și xxxxxxxxx, la

prețul de 5.000 lei, mijloace bănești în sumă de 400 lei, un video registrator la prețul de

2.200 lei, ulterior cu bunurile sustrase au părăsit locul infracțiunii cauzându-i părții

vătămate un prejudiciu considerabil în sumă de 7.600 lei.”

Mai mult Colegiul penal menționează, că la judecarea apelului instanța de

apel greșit a stabilit fapta imputată inculpaților, reținând ”că inculpatul

Dancovschii S. împreună cu inculpatul Catlabuga V. și Grosu A., (în privința

ultimului cauza penală a fost examinată separat), la data de 17 ianuarie 2015 în jurul

orei 22:00, prin înțelegere prealabilă împărțind rolurile între ei, urmărind scopul

sustragerii bunurilor altei persoane, contrar voinței șoferului de taxi Cihodari A.,

în mod deschis i-au sustras acestuia un telefon mobil de model ”SAMSUNG S7272

Duos”, în care activau cartelele SIM cu nr. xxxxxxxx și xxxxxxxxx la prețul de 5.000

lei, mijloace bănești în sumă de 400 lei, un registrator video la prețul de 2.200 lei.

Ulterior cu bunurile sustrase au părăsit locul infracțiunii, cauzându-i părții

vătămate un prejudiciu material în proporții considerabile în sumă de 7.600 lei”.

Astfel, excluzând din cele reținute sintagma ”amenințarea cu aplicarea violenței

periculoase pentru viața și sănătatea persoane”, rezultă că fapta inculpaților

Dancovschii S. și Catlabuga V. urmează a fi încadrată conform prevederilor art.

187 alin. (2) lit. b) și f) Cod penal, fapt ce denotă, că instanța de apel nu a pătruns

în esența faptelor comise și imputate inculpaților de către organul de urmărire

penală, adoptând o soluție ce contravine prevederilor art. 101 Cod de procedură

penală, eronat a stabilit fapta ca fiind dovedită în privința inculpaților, ieșind din

limitele apelurilor declarate de către părți. În asemenea condiții, instanța de apel

printr-o faptă reținută a calificat diferit acțiunile lui Dancovschii S. în baza art.

187 alin. (2) lit. b) și f) Cod penal iar acțiunile lui Catlabuga V. în prevederile art.

7

188 alin. (2) lit. b) d) e) și f) Cod penal, situație ce nu poate fi acceptată de către

instanța de recurs. Mai mult, instanța de apel nu a luat în considerație nici faptul,

că în privința inculpatului Grosu A. cauza penală a fost judecată într-o procedură

separată în baza prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, acesta

recunoscând faptele inculpate de către organul de urmărire penală, acțiunile lui

fiind calificate în baza prevederilor art. 188 alin. (2) lit. b) d) e) și f) Cod penal.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit constată, că instanța de apel greșit a admis

parțial apelul avocatului Chisilița C. și prin pronunțarea unei noi hotărâri prin care

a recalificat acțiunile comise de către inculpatul Dancovschii S. din prevederile art.

art. 188 alin. (2) lit. b), d), e) și f) Cod penal în prevederile art. art. 187 alin. (2) lit. b),

f) Cod penal, a comis o eroare de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

La fel, instanța de recurs consideră, că prima instanță a realizat o

individualizare corectă a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului cât și al

modalității de executare, în corespundere cu prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod

penal, fiind motivată și aplicată în limitele prevăzute de lege, hotărârea dată fiind

legală și întemeiată.

În astfel de condiții, Colegiul conchide că, temeiurile la care se referă

procurorul, sunt aplicabile din punct de vedere al prezentei erorilor de drept, fapt

ce determină de a admite recursul declarat de către acesta, casând decizia instanței

de apel, cu menținerea sentinței primei instanțe, în privința lui Dancovschii S. și

Catlabuga V.

7.2 Referitor la recursul declarat de către avocatul Chisilită C. în numele inculpaților.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța

de recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca inadmisibil, cu

menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost

declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este

întemeiat legal (este nefondat). Recursul este nefondat în cazul când hotărârea

atacată este legală, întemeiată și motivată.

Din conținutul recursului declarat de către apărătorul inculpaților rezultă că

acesta invocă temeiuri pentru recurs prevăzute la pct. 6), 8), 12) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală și anume că, instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar; nu au fost

întrunite elementele infracțiunii; precum și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică

greșită.

Rezultând, din motivarea recursului declarat de către avocatul, Chisiliță C., se

reține că partea apărării invocă ca eroare de drept incidentă temeiurilor pentru

recurs menționate supra, faptul că instanța de apel a preluat concluzii și argumente

din sentință, considerând că instanțele de fond totuși nu au motivat întrunirea

elementelor constitutive ale infracțiunii imputate inculpatului, Dancovschii S., la

caz. La acest capitol, Colegiul penal menționează, că cerința de motivare a

hotărârilor judecătorești adoptate nu impune obligația de a se referi la fiecare

argument înaintat de către părți și a prezenta un răspuns detaliat acestora (a se

8

vedea Van de Hurk c. Olandei (19 aprilie 1994) și Burg c. Franței). Modul în care

obligația de a aduce motive se aplică în funcție de natura deciziei și trebuie stabilit

în lumina circumstanțelor cauzei (Ruiz Torija c. Spaniei și Hiro Balani c. Spaniei,

hotărâri din 09 decembrie 1994, și Helle c. Finlandei, hotărâre din 19 decembrie 1997).

Elocvent în acest sens, sunt și considerentele Curții Europene și anume în

situația în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret la

împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților

să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs eventual, o curte de apel poate, în

principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță.

(Garcia Ruis c. Spaniei, Heile c. Finlandei).

Mai mult, instanța de recurs se va expune detailat referitor la pretinsa

încălcare menționată de partea apărării, precum că prima instanță incorect a

apreciat probele administrate în prezenta cauză, deoarece aceste probe nu dovedesc

faptul că acțiunile inculpatului, Dancovschii S., întrunesc latura obiectivă a

infracțiunii de tâlhărie, cu agravantele prevăzute la lit. d), e) alin. (2) art. 188 Cod

penal. În asemenea condiții, Colegiul penal stabilește, că potrivit doctrinei penale,

la calificare nu are relevanță forma exteriorizării amenințării, de cele mai multe ori,

amenințarea se exprimă prin cuvinte, dar nu exclude nici exteriorizarea prin gesturi

sau acțiuni contondente (pe baza cărora se poate trage o concluzie), fiind important

ca amenințarea, expusă într-o formă evident clară victimei, să fie percepută de

aceasta ca fiind reală și imediată, în virtutea acestui fapt, amenințarea trebuie să

creeze convingerea că în caz dacă făptuitorul, în timpul săvârșirii infracțiunii, va

întâmpina împotrivire din partea victimei, amenințarea va fi realizată îndată.

Prin urmare, nu pot fi reținute argumentele apărării, precum, că inculpatul

Dancovschii S. era afară, la o distanță de 10 metri și nu cunoștea ce se întâmplă în

automobil, deoarece din înregistrările audio și video (a se vedea CD-ul anexat la

coperta Vol. 1), care de asemenea au fost minuțios analizate de către instanța de

recurs, reiese faptul, că în timp ce victima a transmis mijloacele bănești lui Grosu A.,

acesta le număra, în acel moment se observă că inculpatul, Dancovschii S., se apropie de

automobil, iar în cele din urmă este invitat de către Grosu A., care era cu banii în

mână să se urce pe bancheta din spate (MOV 5690 interval de timp din min. 2:20 până

în min.2.40), astfel Dancovschii S. cunoștea cu certitudine că inculpații Catlabuga

V. și Grosu A. comiteau un atac de tâlhăresc, iar rolul acestuia era să stea afară să

supravegheze situația, astfel sporind considerabil potențialul în vederea atingerii

rezultatului infracțional, or în asemenea circumstanțe victima se afla înconjurată

din toate părțile de către inculpați, fiindu-i tăiate toate căile de autoapărare, astfel

percepând amenințarea ca fiind una cât se poate de reală.

Astfel, Colegiul lărgit respinge argumentele apărării și consideră întemeiate

criticile invocate de către acuzator, deoarece din cele relatate supra se evidențiază

clar situația că fiecare inculpat avea rolul bine stabilit în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), d), e) și f) Cod penal și anume, Catlabura V. a

inițiat un conflict cu șoferul taxiului pentru a pătrunde în mijlocul de transport;

Grosu A. a venit pentru a clarifica situația de conflict, în cele din urmă amenințând

cu cuțitul victima și împreună cu Catlabuga V. l-au deposedat pe ultimul de

9

bunuri, iar Dancovschii S. supraveghea situația din afara automobilului astfel ca

victima să perceapă amenințarea, cât se poate de reală, fiind înconjurat.

Totodată, instanța de recurs ține să menționeze suplimentar, că poziția

abordată de către partea apărării precum că inculpatul Dancovschii S. nu cunoștea

despre atacul tâlhăresc, nu poate fi reținută ca fiind una veridică, deoarece acesta

avea rolul de supraveghetor, mai mult acesta a părăsit locul comiterii infracțiunii

împreună cu Catlabuga V și Grossu S. în privința ultimului fiind deja emisă o

sentință de condamnare în baza art. 188 alin. (2) lit. b), d), e) și f) Cod penal.

Nu pot fi reținute întemeiate nici criticile apărării referitoare la inculpatul

Catlabuga V., precum, că acțiunile acestuia au fost direct orientate doar în scopul

favorizării infracțiunii de tâlhărie comise de către Grosu A., și anume prin acțiuni

de favorizare a infractorului și tăinuirea mijloacelor sau instrumentelor de

săvârșire a infracțiunii, a urmelor acesteia sau a obiectelor dobândite pe cale

infracțională.

Astfel la acest capitol, Colegiul penal stabilește, că latura obiectivă a

infracțiunii prevăzută de art. 323 Cod penal se exprimă în fapta prejudiciabilă

constând în acțiunea de favorizare dinainte nepromisă a infracțiunii grave,

deosebit de grave sau excepțional de grave. Așadar această acțiune trebuie să

îndeplinească 3 condiții: 1) să se exprime în favorizare; 2) să fie dinainte

nepromisă; 3) să aibă ca obiect o infracțiune gravă, deosebit de gravă sau

excepțional de gravă.

Cât privește prima din aceste condiții, după cum reiese din art. 49 Cod penal,

favorizarea infracțiunii cunoaște două modalități normative: a) favorizarea

infractorului – acordarea de adăpost infractorului, asigurarea acestuia cu

documente false etc.; b) tăinuirea mijloacelor sau instrumentelor de săvârșire a

infracțiunii, a urmelor acesteia sau a obiectelor dobândite pe cale criminală.

Cea de-a doua condiție, necesară existenței faptei prejudiciabile examinate,

presupune că favorizarea este dinainte nepromisă, cu alte cuvinte, acțiunea sau

inacțiunea de favorizare trebuie să fie săvârșită în lipsa unei preordinări, adică fără

promisiune prealabilă.

Cea de-a treia condiție, necesită existența unei fapte prejudiciabile examinate,

presupune că favorizarea are drept obiect o infracțiune gravă, deosebit de gravă

sau excepțional de gravă.

Latura subiectivă a infracțiunii de favorizare a infracțiunii se exprimă în

primul rând prin intenție directă, la momentul comiterii infracțiunii, făptuitorul

trebuie să cunoască că cel căruia îi acordă ajutor este o persoană care a săvârșit

infracțiune.

Reiterând cele expuse supra, Colegiul lărgit stabilește, că favorizarea

infractorului are ca obiectiv sau scop de a îngreuna sau zadarnici urmărirea

penala, judecata sau executarea pedepsei, sa asigure infractorului folosul sau

produsul infracțiunii. De menționat este faptul, că inculpatul, Catlabuga V., nu a

comis o infracțiune prevăzută de art. 323 Cod penal (favorizarea infracțiunii) –

acesta având rolul său activ bine determinat în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 188 alin. (2) lit. b), d), e) și f) Cod penal, fapt expus în prezenta decizie.

10

În concluzie, Colegiul penal lărgit statuează, că în cauza dată critica

avocatului sub aspectul temeiurilor de casare invocate în recursul declarat este

nefondată, fiind axată pe mențiuni de ordin general, ce poartă caracter de

dezacord și în esență nu conține o motivare suficientă pentru a convinge instanța

de recurs de a interveni în hotărârea atacată, iar acțiunile inculpaților sunt

incidente elementelor infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), d), e) și f)

Cod penal și în cele din urmă temeiurile pentru recurs invocate și stipulate la pct.

6), 8) și 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-au găsit confirmarea.

Generalizând cele expuse, instanța de recurs concluzionează că recursul

declarat de către avocat, este neîntemeiat și urmează a fi respins ca inadmisibil.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către avocatul, Chisilița

Corneliu, în numele inculpaților.

Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Djulieta Devder, se casează decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 09 noiembrie 2016, în cauza penală privindu-i

pe Dancovschii Semion Xxxxx și Catlabuga Vadim Xxxxxxx, cu menținerea

sentinței Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 14 martie 2016, prin care au fost

condamnați în baza art. 188 alin. (2) lit. b), d), e), f) Cod penal, Dancovschii Semion

Xxxxx la 8 ani închisoare, iar Catlabuga Vadim Xxxxxxx, la 9 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, fiecare.

Termenul de executare a pedepsei în privința lui Dancovschii Semion Xxxxx

de calculat din ziua reținerii, cu includerea în termenul de pedeapsă, a perioadei

măsurii preventive aplicate - arestarea preventivă, începând cu data de 17 ianuarie

2015 și până la 09 noiembrie 2016, inclusiv.

În privința lui Catlabuga Vadim Xxxxxxx, termenul de executare a pedepsei de

calculat din data adoptării prezentei decizii, cu includerea în termenul de pedeapsă,

a perioadei măsurii preventive aplicate - arestarea preventivă, începând cu data de

17 ianuarie 2015 până în prezent.

Dispozițiile sentinței referitoare la acțiunea civilă înaintată de către partea

civilă Cihodari Andrei și corpurile delicte, la fel se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 03 octombrie 2017.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

11