1ra-1161/17 — art.27, 186 alin.5 CP

Dosarul nr.1ra-1161/17

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 septembrie 2017 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecătorii Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău din 01 iulie 2016 și a deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 martie 2017, declarat de către

avocatul Zadorojnîi Andrei în numele inculpatului

Buga Andrei Xxxxxx, născut la

xxxxxx, originar și domiciliat în

or.Xxxxxx, str.Xxxxxxxx Xxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

Andrei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.27, 186 alin.(5) Cod penal la 4

ani și 8 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Procesul penal în privința lui Buga Andrei în baza art.27, 186 alin.(2) lit.b) și d)

Cod penal a fost încetat, pe motiv că părțile s-au împăcat.

Prin aceeași sentința a fost condamnat și Manjeru Gheorghe, în privința căruia

hotărârea judecătorească nu a fost contestată.

procedură penală, a constatat că Buga Andrei în urma înțelegerii prealabile cu Manjeru

Gheorghe, la 07 noiembrie 2013, ora 05.15, având scopul sustragerii pe ascuns a

bunurilor altei persoane, distribuind din timp rolurile între ei, aflându-se pe bd.Moscovei

3, mun.Chișinău, tainic au încercat să sustragă din incinta filialei nr.12 a SA

„Victoriabank”, și anume din interiorul bancomatului numărul 59 care aparține SA

„Victoriabank”, bani în sumă de 500 750 lei, însă din motive independente de voința lor

nu și-au dus la bun sfârșit acțiunile criminale, deoarece nu au reușit să deschidă safeul în

care se aflau banii în numerar, fiind reținuți la locul comiterii infracțiunii de către

colaboratorii BPO al DP mun.Chișinău, prin ce puteau să cauzeze părții vătămate daune

în proporții deosebit de mari, în suma totală le xxxxxx lei.

Tot el, Buga Andrei, în urma înțelegerii prealabile cu Manjeru Gheorghe, la 07

noiembrie 2013, ora 05.15, având scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei

persoane, distribuind din timp rolurile între ei, aflându-se pe bd.Moscovei 3,

1

mun.Chișinău, tainic au încercat să sustragă din incinta filialei nr.12 a SA

„Victoriabank” un terminal de plăți cash-in la prețul de 28 160 lei, în care se aflau bani

în sumă de 5480 lei, bunuri ce aparțineau ÎM „Multicasa” SRL, însă din motive

independente de voința lor nu și-au dus la bun sfârșit acțiunile criminale, fiind reținuți la

locul comiterii infracțiunii de către colaboratorii BRO al DP mun.Chișinău, prin ce

puteau să cauzeze părții vătămate o daună materială considerabilă, în sumă totală de

xxxxx lei.

A.Buga, care a solicitat casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie numită pedeapsa cu

aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, invocând că dânsul a recunoscut vina și se

căiește activ, se caracterizează pozitiv, are la întreținere un copil minor, este la prima sa

abatere și părțile vătămate nu au nici o pretenție față de acesta.

fost respins apelul declarat de avocat în numele inculpatului, ca fiind nefundat.

Instanța de apel a conchis că vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor

imputate a fost confirmată prin ansamblul de probe administrate în faza urmăririi

penale și recunoscute de inculpat în cadrul cercetării judecătorești, astfel că prima

instanță just a stabilit starea de fapt și de drept, dând o încadrare juridică corectă

acțiunilor acestuia în baza art.27, 186 alin.(5) Cod penal.

La fel, instanța a menționat că argumentele avocatului invocate în apel sunt

neîntemeiate și nu pot fi reținute, dat fiind că hotărârea primei instanțe corespunde

tuturor prevederilor legii de procedură penală, fiind legală și întemeiată.

Totodată, instanța a respins argumentele apărării, precum că la individualizarea

pedepsei inculpatului prima instanță nu a luat în considerare că acesta, se caracterizează

pozitiv, are la întreținere un copil minor, că dauna a fost restituită părții vătămate în

măsură deplină, or, în acest aspect, prima instanță just a ținut cont de criteriile generale

de individualizare a pedepsei, luând în considerație gradul pericolului social al

infracțiunii comise, care face parte din categoria celor grave, astfel fiind respectate

dispozițiile art.7, 61, 75 Cod penal.

De asemenea, instanța de apel a concluzionat că scopul pedepsei nu poate fi atins

prin suspendarea executării ei, deoarece prevederile art.90 Cod penal nu reprezintă o

categorie aparte de pedeapsă ci o măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra că

infracțiunea comisă de ea este un incident în viața acesteia. Instanța de apel a menționat

că inculpatul s-a eschivat de la prezentarea în ședința de judecată a primei instanțe, cât

și în cea de apel, fiind anunțat în căutare prin încheierea Judecătoriei Rîșcani,

mun.Chișinău din 30.11.2015 (f.d.9-10, v.1A).

Reieșind din aceste circumstanțe, instanța de apel a considerat că, la stabilirea

pedepsei, prima instanță a ținut cont de gravitatea infracțiunii comise, care face parte

din categoria celor grave, de persoana inculpatului, de comportamentul acestuia, care

a recunoscut vina și a solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată, reducând

astfel termenul de pedeapsă la limita minimă pentru infracțiunea comisă.

În concluzie, instanța de apel a conchis că pedeapsa închisorii este una

echitabilă faptei comise și consecințelor survenite, care își va atinge scopul și va duce

2

la restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, atât de către acesta, cât și de alte persoane.

A.Zadorojnîi în numele inculpatului care, invocând temeiurile prevăzute de art.427

alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie aplicate prevederile art.90

Cod penal, pe motiv că dânsul se caracterizează pozitiv, a recunoscut vina, s-a căit activ,

solicitând examinarea cauzei în procedură simplificată, are la întreținere un copil minor,

este la prima sa abatere penală, părțile vătămate nu au careva pretenții față de dânsul,

dauna fiind restituită, astfel corectarea lui este posibilă fără privarea de libertate; - în

punctul 4 al deciziei este indicat inculpatul V.Harcomici, însă acesta nu are o careva

tangență cu cauza penală; - în textul hotărârii instanța de apel se contrazice indicând că

inculpatul a fost prezent la ședința primei instanțe ca ulterior să indice că s-a eschivat de

la prezentarea în ședințele de judecată.

în numele inculpatului, în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, ținând

cont de opinia procurorului expusă în referință, care a solicitat declararea

inadmisibilității recursului, Colegiul penal concluzionează asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

Drept temei pentru recurs avocatul în numele inculpatului a invocat prevederile

art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau când s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Analizând aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal

constată că acestea nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, lipsind

temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate.

Potrivit conținutului recursului, recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită

de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, și

critică hotărârea judecătorească numai în partea stabilirii pedepsei, invocând că

instanțele de fond incorect au dispus aplicarea pedepsei reale cu închisoarea pentru

infracțiunea comisă de inculpat, indicând că în privința lui A.Buga este posibilă

aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, considerând că acestuia i se mai putea oferi o

șansă de a se corecta fără a fi izolat de societate, deoarece dânsul se căiește de cele

săvârșite, și-a recunoscut vina și a colaborat cu organul de urmărire penală la

descoperirea infracțiunii, are la întreținere un copil minor, a recuperat paguba, astfel că

părțile vătămate nu au careva pretenții față de dânsul.

Motivele recurentului, precum că instanța de apel incorect a individualizat

pedeapsa și neîntemeiat a menținut sancțiunea aplicată de prima instanță în privința

inculpatului, pedeapsa închisorii reale, fără aplicarea prevederilor art.90 Cod penal,

Colegiul penal le consideră neîntemeiate.

Colegiul penal menționează că, instanța de apel, menținînd soluția primei instanțe

în partea stabilirii pedepsei inculpatului, a ținut seama pe deplin de principiile de

3

aplicare a pedepsei, prevăzute de art.61 Cod penal, de criteriile generale de

individualizare a ei, stipulate în art.75 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite,

care se atribuie la categoria celor grave, de toate circumstanțele cauzei care agravează

ori atenuează răspunderea, de persoana făptuitorului, precum și de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării acestuia, și i-a aplicat o pedeapsă echitabilă, în

limita prevăzută de sancțiunea normei penale în baza căreia a fost declarat vinovat,

corect considerînd că inculpatul urmează să execute real pedeapsa închisorii stabilite,

aceasta fiind în corespundere cu fapta săvîrșită.

Mai mult, la numirea pedepsei inculpatului, instanțele au ținut cont de prevederile

art.3641 Cod de procedură penală, acesta beneficiind de o reducere cu o treime din limita

de pedeapsă prevăzută de lege, adică din maximul și din minimul prevăzut de sancțiunea

normelor penale în baza cărora a fost condamnat.

Temeiul invocat de recurent privind aplicarea unei pedepse cu suspendarea

condiționată a executării ei, pe motiv că instanțele nu au reținut circumstanțele atenuante

prezente în cauză, enumerate în recurs și descrise la pct.5 al prezentei decizii, nu pot

servi drept temei de casare a hotărârilor judecătorești, deoarece la numirea pedepsei

istanțele de fond au reținut cumulul de circumstanțe care micșorează gravitatea faptei și

consecințele ei, a ținut cont de comportarea inculpatului în timpul și după consumarea

infracțiunii, că a recunoscut vina și s-a căit în cele comise, că lipsește prejudiciul, astfel

a stabilit o sancțiune echitabilă în raport cu cele comise.

Colegiul remarcă că, la examinarea cauzei nu au fost stabilite alte circumstanțe

atenuante ce ar justifica aplicarea unei pedepse mai blânde, la care face referire

recurentul.

Totodată, Colegiul penal notează că, legiuitorul acordă dreptul instanței, ținând

cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, de a decide de la caz la caz,

posibilitatea aplicării pedepsei vinovatului cu suspendarea condiționată a executării ei și

nicidecum nu o obligă în acest sens. În speța dată, rezultă că instanțele de fond, reieșind

din circumstanțele sus-menționate și scopul pedepsei penale, au considerat că corijarea

și reeducarea inculpatului fără izolare de societate nu va duce la corectarea lui, deoarece

pedeapsa penală presupune conștientizarea de către inculpat a celor săvârșite, astfel că

numai prin aplicarea pedepsei închisorii va fi atins scopul pedepsei penale. Prin urmare,

instanța și-a motivat soluția referitor la iraționalitatea numirii pedepsei inculpatului cu

suspendarea executării ei pe termen de probă.

Astfel, Colegiul penal constată că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea de drept

la care face referință recurentul și, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate,

pedeapsa aplicată inculpatului este individualizată conform prevederilor legale și

echitabilă faptelor comise.

Argumentele recurentului, precum că instanța de apel a indicat în pct.4 al deciziei

„inculpatul V.Harcomici”, acesta neavând tangență cu cauza dată, nu pot fi reținute ca

temei de casare a hotărârii contestate, deoarece aceasta, fiind o eroare mecanică, nu a

influențat hotărârea instanței de apel la judecarea apelului declarat de apărător. Mai

mult, eroarea dată, în baza art.249 Cod de procedură penală, a fost corectată din oficiu

de către instanța de apel prin încheierea din 20 iunie 2017.

4

La fel, argumentul apărătorului care susține că în textul hotărârii instanța de apel

se contrazice indicând că inculpatul a fost prezent la ședința primei instanțe ca ulterior

să indice că s-a eschivat de la prezentarea în ședințele de judecată, nu poate fi luat în

considerație. Studiind materialele cauzei se constată ca inculpatul A.Buga la începutul

examinării cauzei în prima instanța a fost prezent, astfel solicitând examinarea cauzei în

procedură simplificată și a depus declarații, însă ulterior, la 30 noiembrie 2015, în

legătură cu eschivarea acestuia de a se prezenta în ședința de judecată, a fost admis

demersul procurorului privind anunțarea lui în căutare, cu aplicarea măsurii preventive -

arestul. Iar la 11 decembrie 2015, a fost pornit dosar de căutare nr.2015020462 de către

Inspectoratul de Poliție Rîșcani, mun.Chișinău (f.d.9-11, 67 v.1A).

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs va

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

În circumstanțele stabilite, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității

recursului declarat de către avocat în numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Zadorojnîi Andrei

în numele inculpatului Buga Andrei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 21 martie 2017, în cauza penală în privința lui Buga Andrei, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 septembrie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

5