1ra-968/18 — art.186 alin.5 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.186 alin.5 CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.10 CPP
1ra-968/18 — art.186 alin.5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr.1ra-968/18
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
30 mai 2018 mun.Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Nicolae Gordilă,
Judecători Elena Covalenco,
Iurie Diaconu,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită
casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 ianuarie 2018,
declarat de către avocatul Baghici Liliana în numele inculpatului
Cazac Gheorghe XXXXX,
născut la XXXXX, originar și
domiciliat în XXXXX.
Termenul examinării cauzei:
Prima instanță: 16.10.2017 - 13.11.2017;
Instanța de apel: 12.12.2017 - 25.01.2018;
Instanța de recurs: 20.04.2018 - 30.05.2018.
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Criuleni, sediul Dubăsari din 13 noiembrie 2017,
Cazac Gheorghe a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.186 alin.(5) Cod
penal la 4 ani și 10 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip
semiînchis.
În temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării
pedepsei închisorii pe o perioadă de probațiune de 3 ani.
Prin aceeași sentință a fost condamnat și Mironov Ilie, în privința căruia
hotărârile judecătorești nu se contestă.
Prima instanță, examinând cauza în procedura prevăzută de art.3641 Cod de
procedură penală, a constatat că Cazac Gheorghe împreună și de comun acord cu
Mironov Ilie, dar și alte persoane neidentificate, în perioada iulie 2017 - 13 august
2017, data și ora exactă nefiind stabilită, având scopul sustragerii pe ascuns a
bunurilor altei persoane, prin forțarea ușii au pătruns în nava „Paula”, cu nr.XXXXX,
care-i aparține lui Raciula Valeriu și care era parcată pe teritoriul vilei acestuia, situată
pe malul r.Nistru, în intravilanul XXXXX, de unde pe ascuns au sustras 2 monitoare
de la sistemul de motoare de model „Marin Diesel”, unul fiind la prețul de 135000 lei
în sumă totală de 270000 lei; un set din 5 boxe de model „Bose”, la prețul de 700 lei
bucata în sumă totală de 3500 lei; un televizor de model „Sharp”, la prețul de 5000 lei;
o panelă de la magnetola de model „Alpine”, la prețul de 2000 lei; o panelă de la
magnetola de model „Sony”, la prețul de 2000 lei; un cuptor cu microunde de model
„AEG Electrolux”, la prețul de 10000 lei; un aragaz electric de model „AEG
Electrolux”, la prețul de 8000 lei; o barcă gonflabilă din cauciuc cu balon încărcat cu
oxigen la prețul de 10000 lei; 2 televizoare de tavan de marcă necunoscută la prețul de
5000 lei bucata în sumă totală de 10000 lei; vesela din bucătăria bărcii constituită din
cratițe, pahare și farfurii la prețul de 1000 lei, cauzându-i părții vătămate un prejudiciu
1
material în mărime de 321500 lei.
Tot ei, Cazac Gheorghe împreună și de comun acord cu Mironov Ilie, dar și alte
persoane neidentificate, în aceeași perioadă de timp, data și ora exactă nefiind
stabilită, având scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, au pătruns în
nava „Lika” (Baia), cu nr.XXXXX, care-i aparține lui Raciula Valeriu și care era
parcată pe teritoriul vilei acestuia, situată pe malul r.Nistru, în intravilanul XXXXX,
de unde pe ascuns au sustras o magnetolă de model „Kenwood”, la prețul de 2000 lei;
un aragaz electric de model „Schott Ceran”, la prețul de 6000 lei; un televizor de
model „Sharp”, la prețul de 4000 lei și vesela din bucătăria bărcii constituită din
cratițe, pahare și farfurii la prețul de 1000 lei, cauzându-i părții vătămate un prejudiciu
material în mărime de 13000 lei.
În consecință, părții vătămate Raciula Valeriu i-a fost cauzat un prejudiciu
material în proporții deosebit de mari, în mărime de 334500 lei.
Împotriva sentinței a declarat apel:
- procurorul, care a solicitat casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei penale,
rejudecarea cauzei în această parte și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui
Gh.Cazac în baza art.186 alin.(5) Cod penal să-i fie stabilită pedeapsa de 4 ani și 8
luni închisoare, iar în temeiul art.87 Cod penal de a transforma pedeapsa stabilită prin
sentința Judecătoriei Criuleni, sediul secundar în s.Ustia, r-nul Dubăsari din
28.09.2017, de 150 ore de muncă neremunerată în folosul comunității în închisoare pe
un termen de 2 luni și 15 zile, și în temeiul art.84 Cod penal, pentru concurs de
infracțiuni, a-i stabili lui Gh.Cazac pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare, în
penitenciar de tip semiînchis, invocând că instanța nu a dat deplină eficiență
prevederilor art.61 și 75 Cod penal, stabilindu-i inculpatului o pedeapsă prea blândă,
greșit aplicând față de acesta prevederile art.90 Cod penal; - instanța, deși a reținut că
prin sentința anterioară din 28.09.2017, Gh.Cazac a fost condamnat la 150 ore de
muncă neremunerată în folosul comunității, nu i-a dat nici un fel de apreciere acestui
aspect al personalității inculpatului; - în speță nu au fost stabilite motive care ar
justifica aplicarea față de inculpat a prevederilor art.90 Cod penal.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 ianuarie
2018, apelul declarat de către procuror a fost admis, casată sentința în partea stabilirii
pedepsei lui Gh.Cazac, rejudecată cauza în această parte și pronunțată o nouă
hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Gh.Cazac,
recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(5) Cod penal,
i-a fost stabilită pedeapsa, cu aplicarea art.3641 Cod de procedură penală, sub formă
de 4 ani și 10 luni închisoare.
În temeiul art.87 Cod penal, i-a fost transformată pedeapsa stabilită prin
sentința Judecătoriei Criuleni, sediul secundar în s.Ustia, r-nul Dubăsari din
28.09.2017, de 150 ore de muncă neremunerată în folosul comunității în închisoare pe
un termen de 2 luni și 15 zile și, conform art.84 alin.(4) Cod penal, pentru concurs de
infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa
definitivă de 5 ani închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip semiînchis.
În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.
În motivarea soluției date instanța de apel a reținut că sentința a fost contestată
doar în partea stabilirii pedepsei.
În acest sens, examinând argumentele apelului prin prisma materialelor cauzei,
instanța de apel a conchis că, în partea ce-l vizează pe inculpatul Gh.Cazac, apelul
este întemeiat, or, prima instanță, deși în descriptiv a reținut că prin sentința
2
Judecătoriei Criuleni, sediul secundar în s.Ustia, r-nul Dubăsari din 28.09.2017,
Gh.Cazac a fost condamnat la 150 ore de muncă neremunerată în folosul comunității,
transformând respectiva pedeapsă în închisoare de un termen de 2 luni și 15 zile, în
dispozitiv nu a aplicat prevederile art.87 și 84 Cod penal, iar acest fapt denotă că
partea descriptivă a sentinței nu coincide cu dispozitivul ei.
În context, reieșind din cele expuse, instanța de apel a dedus că inculpatul nu și-
a conștientizat pe deplin faptele comise, pedepsele neprivative de libertate fiind
ineficiente, în sensul corectării și reeducării inculpatului, motiv pentru care, aplicarea
față de acesta a instituției suspendării condiționate a executării pedepsei, nu are
justificare.
Instanța de apel a precizat că, la stabilirea pedepsei în privința inculpatului,
prima instanță nu a dat deplină eficiență prevederilor art.61 și 75 Cod penal, nu a ținut
cont de circumstanțele reale ale cauzei, care analizate în ansamblu, nu permit
aplicarea față de inculpat a unei pedepse penale cu suspendarea condiționată a
executării ei.
Respectiv, ținând cont de prevederile art.7, 61, 75-78, 84 alin.(4) și 87 alin.(1)
Cod penal, de gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, care face parte din
categoria celor grave, că infracțiunea a fost săvârșită cu intenție și din cupiditate, că
anterior inculpatul a fost judecat, fiindu-i stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate,
dar care nu și-a realizat scopul de corectare și reeducare al acestuia, că la locul de trai
se caracterizează negativ, are un copil minor la întreținere, de comportamentul
inculpatului de până și după comiterea infracțiunii, de circumstanțele atenuante, că și-
a recunoscut vina și a solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată, a reparat
prejudiciul cauzat părții vătămate, că circumstanțe agravante nu au fost stabilite,
precum și de scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,
instanța de apel a conchis că pedeapsa sub formă de închisoare, aplicată inculpatului,
urmează a fi executată real.
Consecvent, având în vedere că Gh.Cazac anterior a fost condamnat la muncă
neremunerată în folosul comunității, instanța de apel, în temeiul art.87 Cod penal, a
considerat oportună transformarea pedepsei anterioare în închisoare pe un termen de 2
luni și 15 zile, iar în temeiul art.84 alin.(4) Cod penal, cumularea parțială a
pedepselor.
În concluzie, instanța de apel a considerat că stabilirea unei pedepse sub formă
de 5 ani închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip semiînchis este echitabilă și
va duce la restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea
săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar avocatul
L.Baghici în numele inculpatului care, invocând temeiul prevăzut de art.427 alin.(1)
pct.10) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia în partea ce-l vizează pe
inculpatul Gh.Cazac, cu menținerea sentinței, pe motiv că s-au aplicat pedepse
individualizate contrar prevederilor legale; - instanța de apel eronat a indicat că
inculpatul nu a executat pedeapsa stabilită prin sentința anterioară din 28.09.2017, și
contrar prevederilor art.7 alin.(2) Cod penal, l-a condamnat pe inculpat de două ori
pentru aceiași faptă, deoarece potrivit certificatului Biroului de probațiune Dubăsari
nr.133 din 08.02.2018, Gh.Cazac a executat pedeapsa stabilită prin sentința din
28.09.2017.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
avocatul L.Baghici în numele inculpatului în raport cu materialele dosarului și
3
motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, prin care a
solicitat declararea inadmisibilității recursului ca fiind vădit neîntemeiat, Colegiul penal
decide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.
Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel
poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond
ori de apel.
Recurentul în recurs a invocat ca temei de casare a deciziei instanței de apel
art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârea instanței
de apel conține o eroare de drept în cazul în care s-au aplicat pedepse individualizate
contrar prevederilor legale.
Analizând temeiul respectiv în raport cu motivele invocate, Colegiul penal
constată că acesta nu și-a găsit confirmare.
Totodată, Colegiul reține că autorul recursului este de acord cu starea de fapt
stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor
inculpatului, și critică hotărârea instanței de apel numai referitor la pedeapsa aplicată
lui Gh.Cazac.
La acest capitol Colegiul relevă că, persoanei recunoscute vinovate de
săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele
sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.
Totodată, conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și
termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea
infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele
cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra
corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei
acestuia.
Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea
inculpatului, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lîngă
scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul
făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie
individualizată în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării
legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare. Chestiunea de
individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor
circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele
prevăzute de lege.
În această ordine de idei, Colegiul penal constată că, la stabilirea pedepsei lui
Gh.Cazac, instanța de apel a ținut seama pe deplin de prevederile art.7, 61, 75, 84
alin.(4) și 87 alin.(1) Cod penal, de gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, care
face parte din categoria celor grave, că infracțiunea a fost săvârșită cu intenție și din
cupiditate, că anterior inculpatul a fost judecat, fiindu-i stabilită o pedeapsă
neprivativă de libertate, dar care nu și-a realizat scopul de corectare și reeducare al
acestuia, că la locul de trai se caracterizează negativ, are un copil minor la întreținere,
de comportamentul inculpatului de până și după comiterea infracțiunii, de
circumstanțele atenuante - recunoașterea vinei și solicitarea examinării cauzei în
procedură simplificată, repararea prejudiciului cauzat părții vătămate, că circumstanțe
agravante nu au fost stabilite, precum și de scopul pedepsei aplicate asupra corectării
și reeducării vinovatului, și corect a conchis că pedeapsa sub formă de 150 ore de
muncă neremunerată în folosul comunității, aplicată prin sentința anterioară din
28.09.2017, urmează a fi transformată în 2 luni și 15 zile închisoare, cu cumularea ei
4
parțială la pedeapsa sub formă de închisoare stabilită în prezenta cauză penală și cu
executarea reală a pedepsei definitive de 5 ani închisoare.
Consecvent, Colegiul penal reține că un prim motiv invocat în recurs este,
precum că instanța de apel aplicând prevederile art.87, 84 alin.(4) Cod penal în
privința lui Gh.Cazac, l-a condamnat pe acesta de două ori pentru aceiași faptă, motiv
pe care Colegiul penal îl consideră drept lipsit de temei.
Astfel, la baza acestui argument, recurentul a invocat că, contrar celor
constatate de către instanță, inculpatul a executat pedeapsa stabilită prin sentința
Judecătoriei Criuleni, sediul secundar în s.Ustia, r-ul Dubăsari din 28.09.2017, de150
de ore de muncă neremunerată în folosul comunității.
Potrivit sentinței din 13 noiembrie 2017, adoptată în prezenta cauză, Gh.Cazac
a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.186 alin.(5) Cod penal la 4 ani și 10
luni închisoare, iar în temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a
executării pedepsei pe o perioadă de probațiune de 3 ani.
Colegiul penal constată că, prima instanță, deși a omis să transpună în
dispozitiv, în descriptivul hotărârii sale a reținut că inculpatul anterior a fost
condamnat la 150 ore muncă neremunerată în folosul comunității și, în temeiul art.87
Cod penal, a transformat această pedeapsa penală în 2 luni și 15 zile închisoare.
Acuzatorul de stat, nefiind de acord cu omisiunea primei instanțe la acest
capitol, a contestat sentința cu apel, invocând anume acest aspect.
În procesul de examinare a cauzei penale în instanța de apel, nici inculpatul și
nici avocatul acestuia nu au susținut și nu au prezentat vreun act care ar dovedi că
Gh.Cazac a executat pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Criuleni, sediul
secundar în s.Ustia, r-nul Dubăsari din 28.09.2017 și că apelul procurorului sub
aspectul declarat, nu este întemeiat.
Această alegație a instanței de recurs este întemeiată pe înscrisurile anexate la
dosar. Mai mult, din declarațiile avocatului N.Crîșmari în numele inculpatului, date în
ședința primei instanțe, reiese că până la pronunțarea sentinței în prezenta cauză
penală, inculpatul nu executase pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Criuleni,
sediul secundar în s.Ustia, r-ul Dubăsari din 28.09.2017. Faptul, precum că inculpatul
ar fi executat pedeapsa stabilită prin sentința anterioară nu a fost invocat nici în
instanța de apel nici de inculpat și nici de apărătorul său (f.d.112, 150 vol.2).
Având în vedere cele constatate supra, instanța de apel, prin decizia din
25.01.2018, a admis apelul procurorului și a transformat pedeapsa stabilită prin
sentința anterioară din 28.09.2017, de 150 ore de muncă neremunerată în folosul
comunității în închisoare pe un termen de 2 luni și 15 zile, iar în temeiul art.84 alin.(4)
Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-
a stabilit inculpatului Gh.Cazac pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare, cu executarea
ei în penitenciar de tip semiînchis.
Avocatul L.Baghici, susținând ideia, precum că inculpatul a executat pedeapsa
stabilită prin sentința anterioară din 28.09.2017, a anexat la recursul declarat
certificatul Biroului de probațiune Dubăsari nr.133 din 08.02.2018.
Colegiul penal reține că respectiva confirmare a fost solicitată doar după
pronunțarea deciziei instanței de apel. Or, așa cum reiese din cele constatate supra,
instanța de apel a pronunțat decizia la data de 25.01.2018, iar certificatul sus
menționat a fost eliberată la 08.02.2018. Mai mult, acest document nu poate fi reținut
ca probă în confirmarea faptului executării pedepsei anterioare de către inculpat,
5
deoarece nu conține date când anume a fost executată pedeapsa stabilită prin sentința
Judecătoriei Criuleni, sediul secundar în s.Ustia, r-ul Dubăsari din 28.09.2017.
Având în vedere cele enunțate, instanța de recurs apreciază recursul declarat de
către avocatul L.Baghici în numele inculpatului drept unul declarativ, decizia instanței
de apel fiind emisă în baza materialelor administrate în cauză și a legislației penale
pertinente.
Subsecvent, Colegiul conchide că decizia instanței de apel cuprinde atât fondul
apelului declarat de către procuror, cât și temeiurile de fapt și de drept care au fost
puse la baza ei, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în
prevederile art.417 Cod de procedură penală.
Prin urmare, argumentele recurentului sunt neîntemeiate, decizia instanței de
apel fiind bine argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile art.394 Cod de
procedură penală.
Deci, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel atacată,
Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii
judecătorești contestate.
Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în
care constată că este vădit neîntemeiat.
În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiurile invocate de către
avocatul L.Baghici în numele inculpatului nu sunt acceptabile din punct de vedere al
prezenței erorilor de drept, care ar da temei de implicare a instanței de recurs în sensul
casării hotărârii contestate și, potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursului, ca
fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Baghici Liliana în
numele inculpatului Cazac Gheorghe, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Chișinău din 25 ianuarie 2018, în cauza penală în privința lui Cazac Gheorghe,
ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 iunie 2018.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Elena Covalenco
Iurie Diaconu
6