1ra-968/18 — Art.186 alin.5 CP

Prima instanță: 16.10.2017 - 13.11.2017;

Instanța de apel: 12.12.2017 - 25.01.2018;

Instanța de recurs: 20.04.2018 - 30.05.2018. CONSTATĂ: 1. Prin sentința Judecătoriei Criuleni, sediul Dubăsari din 13 noiembrie 2017, Cazac Gheorghe a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.186 alin.(5) Cod penal la 4 ani și 10 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe o perioadă de probațiune de 3 ani. Prin aceeași sentință a fost condamnat și Mironov Ilie, în privința căruia hotărârile judecătorești nu se contestă. 2. Prima instanță, examinând cauza în procedura prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, a constatat că Cazac Gheorghe împreună și de comun acord cu Mironov Ilie, dar și alte persoane neidentificate, în perioada iulie 2017 - 13 august 2017, data și ora exactă nefiind stabilită, având scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin forțarea ușii au pătruns în nava „Paula”, cu nr.XXXXX, care-i aparține lui Raciula Valeriu și care era parcată pe teritoriul vilei acestuia, situată pe malul r.Nistru, în intravilanul XXXXX, de unde pe ascuns au sustras 2 monitoare de la sistemul de motoare de model „Marin Diesel”, unul fiind la prețul de 135000 lei în sumă totală de 270000 lei; un set din 5 boxe de model „Bose”, la prețul de 700 lei bucata în sumă totală de 3500 lei; un televizor de model „Sharp”, la prețul de 5000 lei; o panelă de la magnetola de model „Alpine”, la prețul de 2000 lei; o panelă de la magnetola de model „Sony”, la prețul de 2000 lei; un cuptor cu microunde de model „AEG Electrolux”, la prețul de 10000 lei; un aragaz electric de model „AEG Electrolux”, la prețul de 8000 lei; o barcă gonflabilă din cauciuc cu balon încărcat cu oxigen la prețul de 10000 lei; 2 televizoare de tavan de marcă necunoscută la prețul de 5000 lei bucata în sumă totală de 10000 lei; vesela din bucătăria bărcii constituită din cratițe, pahare și farfurii la prețul de 1000 lei, cauzându-i părții vătămate un prejudiciu 1 material în mărime de 321500 lei. Tot ei, Cazac Gheorghe împreună și de comun acord cu Mironov Ilie, dar și alte persoane neidentificate, în aceeași perioadă de timp, data și ora exactă nefiind stabilită, având scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, au pătruns în nava „Lika” (Baia), cu nr.XXXXX, care-i aparține lui Raciula Valeriu și care era parcată pe teritoriul vilei acestuia, situată pe malul r.Nistru, în intravilanul XXXXX, de unde pe ascuns au sustras o magnetolă de model „Kenwood”, la prețul de 2000 lei; un aragaz electric de model „Schott Ceran”, la prețul de 6000 lei; un televizor de model „Sharp”, la prețul de 4000 lei și vesela din bucătăria bărcii constituită din cratițe, pahare și farfurii la prețul de 1000 lei, cauzându-i părții vătămate un prejudiciu material în mărime de 13000 lei. În consecință, părții vătămate Raciula Valeriu i-a fost cauzat un prejudiciu material în proporții deosebit de mari, în mărime de 334500 lei. 3. Împotriva sentinței a declarat apel: - procurorul, care a solicitat casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei penale, rejudecarea cauzei în această parte și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui Gh.Cazac în baza art.186 alin.(5) Cod penal să-i fie stabilită pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare, iar în temeiul art.87 Cod penal de a transforma pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Criuleni, sediul secundar în s.Ustia, r-nul Dubăsari din 28.09.2017, de 150 ore de muncă neremunerată în folosul comunității în închisoare pe un termen de 2 luni și 15 zile, și în temeiul art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, a-i stabili lui Gh.Cazac pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare, în penitenciar de tip semiînchis, invocând că instanța nu a dat deplină eficiență prevederilor art.61 și 75 Cod penal, stabilindu-i inculpatului o pedeapsă prea blândă, greșit aplicând față de acesta prevederile art.90 Cod penal; - instanța, deși a reținut că prin sentința anterioară din 28.09.2017, Gh.Cazac a fost condamnat la 150 ore de muncă neremunerată în folosul comunității, nu i-a dat nici un fel de apreciere acestui aspect al personalității inculpatului; - în speță nu au fost stabilite motive care ar justifica aplicarea față de inculpat a prevederilor art.90 Cod penal.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 ianuarie 2018, apelul declarat de către procuror a fost admis, casată sentința în partea stabilirii pedepsei lui Gh.Cazac, rejudecată cauza în această parte și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Gh.Cazac, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(5) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa, cu aplicarea art.3641 Cod de procedură penală, sub formă de 4 ani și 10 luni închisoare. În temeiul art.87 Cod penal, i-a fost transformată pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Criuleni, sediul secundar în s.Ustia, r-nul Dubăsari din 28.09.2017, de 150 ore de muncă neremunerată în folosul comunității în închisoare pe un termen de 2 luni și 15 zile și, conform art.84 alin.(4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip semiînchis. În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute. În motivarea soluției date instanța de apel a reținut că sentința a fost contestată doar în partea stabilirii pedepsei. În acest sens, examinând argumentele apelului prin prisma materialelor cauzei, instanța de apel a conchis că, în partea ce-l vizează pe inculpatul Gh.Cazac, apelul este întemeiat, or, prima instanță, deși în descriptiv a reținut că prin sentința 2 Judecătoriei Criuleni, sediul secundar în s.Ustia, r-nul Dubăsari din 28.09.2017, Gh.Cazac a fost condamnat la 150 ore de muncă neremunerată în folosul comunității, transformând respectiva pedeapsă în închisoare de un termen de 2 luni și 15 zile, în dispozitiv nu a aplicat prevederile art.87 și 84 Cod penal, iar acest fapt denotă că partea descriptivă a sentinței nu coincide cu dispozitivul ei. În context, reieșind din cele expuse, instanța de apel a dedus că inculpatul nu și- a conștientizat pe deplin faptele comise, pedepsele neprivative de libertate fiind ineficiente, în sensul corectării și reeducării inculpatului, motiv pentru care, aplicarea față de acesta a instituției suspendării condiționate a executării pedepsei, nu are justificare. Instanța de apel a precizat că, la stabilirea pedepsei în privința inculpatului, prima instanță nu a dat deplină eficiență prevederilor art.61 și 75 Cod penal, nu a ținut cont de circumstanțele reale ale cauzei, care analizate în ansamblu, nu permit aplicarea față de inculpat a unei pedepse penale cu suspendarea condiționată a executării ei. Respectiv, ținând cont de prevederile art.7, 61, 75-78, 84 alin.(4) și 87 alin.(1) Cod penal, de gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, care face parte din categoria celor grave, că infracțiunea a fost săvârșită cu intenție și din cupiditate, că anterior inculpatul a fost judecat, fiindu-i stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate, dar care nu și-a realizat scopul de corectare și reeducare al acestuia, că la locul de trai se caracterizează negativ, are un copil minor la întreținere, de comportamentul inculpatului de până și după comiterea infracțiunii, de circumstanțele atenuante, că și- a recunoscut vina și a solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată, a reparat prejudiciul cauzat părții vătămate, că circumstanțe agravante nu au fost stabilite, precum și de scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, instanța de apel a conchis că pedeapsa sub formă de închisoare, aplicată inculpatului, urmează a fi executată real. Consecvent, având în vedere că Gh.Cazac anterior a fost condamnat la muncă neremunerată în folosul comunității, instanța de apel, în temeiul art.87 Cod penal, a considerat oportună transformarea pedepsei anterioare în închisoare pe un termen de 2 luni și 15 zile, iar în temeiul art.84 alin.(4) Cod penal, cumularea parțială a pedepselor. În concluzie, instanța de apel a considerat că stabilirea unei pedepse sub formă de 5 ani închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip semiînchis este echitabilă și va duce la restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar avocatul L.Baghici în numele inculpatului care, invocând temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia în partea ce-l vizează pe inculpatul Gh.Cazac, cu menținerea sentinței, pe motiv că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale; - instanța de apel eronat a indicat că inculpatul nu a executat pedeapsa stabilită prin sentința anterioară din 28.09.2017, și contrar prevederilor art.7 alin.(2) Cod penal, l-a condamnat pe inculpat de două ori pentru aceiași faptă, deoarece potrivit certificatului Biroului de probațiune Dubăsari nr.133 din 08.02.2018, Gh.Cazac a executat pedeapsa stabilită prin sentința din 28.09.2017.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul L.Baghici în numele inculpatului în raport cu materialele dosarului și 3 motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, prin care a solicitat declararea inadmisibilității recursului ca fiind vădit neîntemeiat, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente. Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond ori de apel. Recurentul în recurs a invocat ca temei de casare a deciziei instanței de apel art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârea instanței de apel conține o eroare de drept în cazul în care s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Analizând temeiul respectiv în raport cu motivele invocate, Colegiul penal constată că acesta nu și-a găsit confirmare. Totodată, Colegiul reține că autorul recursului este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, și critică hotărârea instanței de apel numai referitor la pedeapsa aplicată lui Gh.Cazac. La acest capitol Colegiul relevă că, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată. Totodată, conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lîngă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege. În această ordine de idei, Colegiul penal constată că, la stabilirea pedepsei lui Gh.Cazac, instanța de apel a ținut seama pe deplin de prevederile art.7, 61, 75, 84 alin.(4) și 87 alin.(1) Cod penal, de gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, care face parte din categoria celor grave, că infracțiunea a fost săvârșită cu intenție și din cupiditate, că anterior inculpatul a fost judecat, fiindu-i stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate, dar care nu și-a realizat scopul de corectare și reeducare al acestuia, că la locul de trai se caracterizează negativ, are un copil minor la întreținere, de comportamentul inculpatului de până și după comiterea infracțiunii, de circumstanțele atenuante - recunoașterea vinei și solicitarea examinării cauzei în procedură simplificată, repararea prejudiciului cauzat părții vătămate, că circumstanțe agravante nu au fost stabilite, precum și de scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, și corect a conchis că pedeapsa sub formă de 150 ore de muncă neremunerată în folosul comunității, aplicată prin sentința anterioară din 28.09.2017, urmează a fi transformată în 2 luni și 15 zile închisoare, cu cumularea ei 4 parțială la pedeapsa sub formă de închisoare stabilită în prezenta cauză penală și cu executarea reală a pedepsei definitive de 5 ani închisoare. Consecvent, Colegiul penal reține că un prim motiv invocat în recurs este, precum că instanța de apel aplicând prevederile art.87, 84 alin.(4) Cod penal în privința lui Gh.Cazac, l-a condamnat pe acesta de două ori pentru aceiași faptă, motiv pe care Colegiul penal îl consideră drept lipsit de temei. Astfel, la baza acestui argument, recurentul a invocat că, contrar celor constatate de către instanță, inculpatul a executat pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Criuleni, sediul secundar în s.Ustia, r-ul Dubăsari din 28.09.2017, de150 de ore de muncă neremunerată în folosul comunității. Potrivit sentinței din 13 noiembrie 2017, adoptată în prezenta cauză, Gh.Cazac a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.186 alin.(5) Cod penal la 4 ani și 10 luni închisoare, iar în temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de probațiune de 3 ani. Colegiul penal constată că, prima instanță, deși a omis să transpună în dispozitiv, în descriptivul hotărârii sale a reținut că inculpatul anterior a fost condamnat la 150 ore muncă neremunerată în folosul comunității și, în temeiul art.87 Cod penal, a transformat această pedeapsa penală în 2 luni și 15 zile închisoare. Acuzatorul de stat, nefiind de acord cu omisiunea primei instanțe la acest capitol, a contestat sentința cu apel, invocând anume acest aspect. În procesul de examinare a cauzei penale în instanța de apel, nici inculpatul și nici avocatul acestuia nu au susținut și nu au prezentat vreun act care ar dovedi că Gh.Cazac a executat pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Criuleni, sediul secundar în s.Ustia, r-nul Dubăsari din 28.09.2017 și că apelul procurorului sub aspectul declarat, nu este întemeiat. Această alegație a instanței de recurs este întemeiată pe înscrisurile anexate la dosar. Mai mult, din declarațiile avocatului N.Crîșmari în numele inculpatului, date în ședința primei instanțe, reiese că până la pronunțarea sentinței în prezenta cauză penală, inculpatul nu executase pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Criuleni, sediul secundar în s.Ustia, r-ul Dubăsari din 28.09.2017. Faptul, precum că inculpatul ar fi executat pedeapsa stabilită prin sentința anterioară nu a fost invocat nici în instanța de apel nici de inculpat și nici de apărătorul său (f.d.112, 150 vol.2). Având în vedere cele constatate supra, instanța de apel, prin decizia din 25.01.2018, a admis apelul procurorului și a transformat pedeapsa stabilită prin sentința anterioară din 28.09.2017, de 150 ore de muncă neremunerată în folosul comunității în închisoare pe un termen de 2 luni și 15 zile, iar în temeiul art.84 alin.(4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i- a stabilit inculpatului Gh.Cazac pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip semiînchis. Avocatul L.Baghici, susținând ideia, precum că inculpatul a executat pedeapsa stabilită prin sentința anterioară din 28.09.2017, a anexat la recursul declarat certificatul Biroului de probațiune Dubăsari nr.133 din 08.02.2018. Colegiul penal reține că respectiva confirmare a fost solicitată doar după pronunțarea deciziei instanței de apel. Or, așa cum reiese din cele constatate supra, instanța de apel a pronunțat decizia la data de 25.01.2018, iar certificatul sus menționat a fost eliberată la 08.02.2018. Mai mult, acest document nu poate fi reținut ca probă în confirmarea faptului executării pedepsei anterioare de către inculpat, 5 deoarece nu conține date când anume a fost executată pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Criuleni, sediul secundar în s.Ustia, r-ul Dubăsari din 28.09.2017. Având în vedere cele enunțate, instanța de recurs apreciază recursul declarat de către avocatul L.Baghici în numele inculpatului drept unul declarativ, decizia instanței de apel fiind emisă în baza materialelor administrate în cauză și a legislației penale pertinente. Subsecvent, Colegiul conchide că decizia instanței de apel cuprinde atât fondul apelului declarat de către procuror, cât și temeiurile de fapt și de drept care au fost puse la baza ei, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală. Prin urmare, argumentele recurentului sunt neîntemeiate, decizia instanței de apel fiind bine argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile art.394 Cod de procedură penală. Deci, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel atacată, Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii judecătorești contestate. Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiurile invocate de către avocatul L.Baghici în numele inculpatului nu sunt acceptabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar da temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate și, potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Baghici Liliana în numele inculpatului Cazac Gheorghe, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 ianuarie 2018, în cauza penală în privința lui Cazac Gheorghe, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 iunie 2018. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Iurie Diaconu 6