1ra-1796/2016 — art. 187 alin. 2 lit. b,e,f CP

Dosarul nr. 1ra-1796/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

09 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08 iunie 2016, declarat de

către inculpatul

Cazac Alexandru Constantin, născut la 27 decembrie 1984,

originar și domiciliat în mun. Bălți, b-l. M. Eminescu nr. 7/84

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T:

Constantin a fost recunoscut vinovat în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal,

stabilindu-i pedeapsă 5 ani închisoare, fără amendă.

Conform art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni i-a fost

adăugată parțial la pedeapsa aplicată, pedeapsa neexecutată stabilită prin sentința

Judecătoriei Bălți din 19 decembrie 2013, numindu-i pedeapsă definitivă de 6 ani

închisoare, fără amendă, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

jurul orei 02:30, acționând împreună cu Zahariș M., cauza în privința căruia a fost

judecată în mod separat, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane,

aflându-se în mun. Bălți, str. Chișinăului, s-a apropiat de Ambarean A. și Ambarean

P., asupra cărora, aplicând violența nepericuloasă pentru viața și sănătatea lui

Ambarean A., l-au lovit cu mâinele și picioarele peste diferite părți ale corpului, prin

ce i-au cauzat leziuni corporale neînsemnate, după care în mod deschis l-au

deposedat pe Ambarean P. de bani în sumă de 3.000 ruble RU, echivalentul a 1.200

1

lei, iar mai apoi cu cele sustrase au părăsit locul comiterii infracțiunii, pricinuindu-i

astfel părților vătămate daună în proporții considerabilă.

Acțiunile lui Cazac A. au fost încadrate în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod

penal - jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane săvârșită de două sau mai

multe persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei ori

cu amenințarea aplicării unei asemenea violențe, și cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri.

În motivarea apelului a invocat, că au fost găsiți martori ce nu au fost audiați în

prima instanță, totodată nu este decacord nici cu încadrarea acțiunilor sale în baza

alin. (2) art. 187 Cod penal.

respins ca nefondat apelul declarat de către inculpat, fiind menținută sentința fără

modificări.

instanță a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării,

just a stabilit vinovăția inculpatului în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a notat, că vina inculpatului în comiterea infracțiunii

imputate se confirmă prin probele cercetate în cadrul ședinței de judecată: plângerea

(f.d. 5, v. 1); raportul din data de 14 octombrie 2013 (f.d 14-15, v. 1); raport de la

punctul traumatologic din data de 14 octombrie 2013 (f.d. 13, v. 1); raportul de

constatare medico-legală nr. 703 din 17 octombrie 2013 (f.d. 37, v. 1); raportul de

expertiză medico-legală nr. 339/D din 16 noiembrie 2016 (f.d. 41, v. 1); declarațiile

părților vătămate Ambarean A. și Ambarean P.

Instanța de apel respins versiunea inculpatului, precum acesta i-a luat apărarea

lui Zahariaș M., pe care unul din părțile vătămate l-a tăiat cu un ciob de sticlă,

deoarece conform materialelor anexate la dosar Zahariaș M. a fost condamnat în

cauza dată, iar examinarea a fost efectuată în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, în cadrul căruia ultimul a recunoscut vina. Mai mult, instanța de

apel a mai menționat și faptul, că inculpatul s-a eschivat de la prezentarea sa în

cadrul examinării cauzei penale în prima instanță, fără in careva motiv, astfel la data

de 15 iulie 2014 (f.d. 181, v. 1) Cazac A. a fost anunțat în căutare.

Astfel, instanța de apel a reținut, că la aprecierea categoriei și măsurii de

pedeapsă, în conformitate cu prevederile art. 61, 75 Cod penal, prima instanță a ținut

cont de gradul prejudiciabil și pericolul social al infracțiunii comise, de persoana

inculpatului, de circumstanțele cauzei ce atenuează sau agravează răspunderea

penală, de influența pedepsei aplicate asupra vinovatului.

2

solicitată casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri. În

motivarea recursului a invocat, că nu este decacord cu încadrarea acțiunilor sale în

baza alin. (2) art. 187 Cod penal.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor declarat,

solicitând respingerea acestuia, deoarece recurentul își motivează recursul prin

dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, astfel motivele de reapreciere a

probelor nu se conțin în temeiurile prevăzute de alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală. Mai mult, criticile formulate de acesta nu sunt motivate sub aspectul casării

hotărârii recurate, ca fiind ilegală sau reaprecierea probelor în modul propus de

către autor nu se încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

În recursul declarat în prezenta cauză, inculpatul a semnalat ca temei de casare

a hotărârii instanței de apel, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură

penală și anume că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

La analiza prezenței temeiului de casare invocat și anume - faptei săvârșite i s-a

dat o încadrare juridică greșită, instanța de recurs notează că, e necesar de a ține cont

de fapta săvârșită și cum aceasta a fost stabilită de către prima instanță și cea de apel,

și dacă această faptă a fost încadrată în norma penală corect, iar dacă injust fapta s-a

încadrat într-o altă normă penală, rezultă că acesteia i s-a dat o încadrare juridică

greșită.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv

și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, dar va ține

seama de starea de fapt deja constatată prin hotărârea judecătorească definitivă.

În viziunea Colegiului penal, în prezenta speța temeiul invocat de către

recurent nu este incident ca motiv de casare a hotărârilor judecătorești atacate,

deoarece fapta imputată inculpatului este prevăzută de legea penală ca infracțiune și

anume conform art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal - jaful, adică sustragerea deschisă

a bunurilor altei persoane săvârșită de două sau mai multe persoane, cu aplicarea violenței

nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei ori cu amenințarea aplicării unei

asemenea violențe, și cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

3

Așadar, având în vedere argumentele recursului și pretinsa eroare de drept

semnalată de recurent, Colegiul, verificând materialele dosarului constată că, la

judecarea apelului, această instanță a examinat cauza sub toate aspectele, complet și

obiectiv, adoptând o soluție corectă de calificare a acțiunilor inculpatului, în baza art.

187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, care este argumentată și corespunzătoare

cumulului de probe administrat. Probele prezentate, au fost nemijlocit verificate

suplimentar în ședințele de judecată în condițiile art. 100 alin. (4) Cod de procedură

penală și just apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării reciproce, în

baza cărora s-a stabilit cu certitudine că inculpatul, Cazac A., a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal.

Reieșind din lucrările dosarului, Colegiul penal consideră că, soluția adoptată

de către instanța de apel în partea calificării de drept a acțiunilor inculpatului în baza

art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, este corectă și întemeiată prin ansamblul de

probe expus și analizat în hotărârea contestată și menționate în pct. 5 al prezentei

decizii. În opinia Colegiului, instanța de apel just a apreciat cumulul de probe, ce

confirmă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 187 alin.

(2) lit. b), e), f) Cod penal, și anume sentința de condamnare prin care a fost

recunoscut vinovat Zahariș M., cauza fiind examinată în procedura pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală (f.d. 213-214, v. 1), de unde rezultă cert că

anume Zahariș M. împreună cu Cazac A. au sustras banii de la părțile vătămate în

circumstanțele indicate; declarațiile părții vătămate Ambarian A. (f.d. 234-235 v. 1)

din care rezultă, că mergând pe drum spre casă a fost atacat de careva persoane, nu a

văzut cine sunt ele deoarece a pus mâinele pe față ca să nu fie lovit; declarațiile părții

vătămate Ambarian P. (f.d. 236-237, v. 1) din care rezultă, că Cazac A. împreună cu

Zahariș M., după ce l-au maltratat pe Ambarian A. au venit la dânsul și i-au spus că

dacă nu vrea să fie și el maltratat să le dea bani, solicitând ca acesta să le deschidă

portofelul, din care în mod deschis inculpații au sustras suma de 3.000 ruble RU;

raportul de expertiză medico-legale 339/D (f.d. 41, v. 1) din care rezultă că, la

examinarea lui Ambarean A., au fost depistate circa 25 de excoriații în regiunea

pieloasă a capului și au fost calificate ca leziuni corporale neînsemnate.

Mai mult ca atât Colegiul menționează, că latura subiectivă a infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal se caracterizează în primul rând,

prin vinovăția sub formă de intenție directă, la calificare fiind obligatoriu stabilirea

scopului special – a scopului de cupiditate.

Din conținutul recursului declarat, recurentul contestă, că greșit au fost

calificate acțiunile sale în prevederile art. 187 alin. (2) Cod penal, acestea urmând a fi

calificate în prevederile art. 187 alin. (1) Cod penal.

Astfel, Colegiul penal menționează, că toate materialele cauzei au fost

suplimentar supuse unei analize ample, iar în consecință instanța de recurs a ajuns la

4

concluzia că atât prima instanță cât și instanța de apel au dat o calificare justă

acțiunilor inculpatului, totodată întemeiat motivându-și soluția, făcând referire și la

sentința de condamnare în privința lui Zahariș M.

În asemenea circumstanțe, Colegiul reține, că inculpatul deși nu a recunoscut

vina în comiterea infracțiunii imputate, acesta a recunoscut parțial vina prin ce a

solicitat recalificarea acțiunilor sale în prevederile alin. (1) art. 187 Cod penal din

alin. (2) al aceluia-și articol, iar din declarațiile părții vătămate Ambarian A. se atestă

faptul că inculpatul până la începerea cercetării judecătorești a restituit suma de bani

estorcată de la Ambarian P., confirmându-se vina inculpatului în cele incriminate,

prevăzută de art. art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal – adică Cazac A. împreună

cu Zahariș M. l-au maltrata pe Ambarian A. lăsându-l la pământ și cauzându-i

leziuni corporale neînsemnate (fapt confirmat prin raportul de expertiză medico-legală nr.

339/D), după care amenințându-l cu aplicarea violenței pe Ambarian P. au sustras în

mod deschis de la acesta suma de 3.000 ruble RU, iar în asemenea condiții sunt

prezente toate semnele calificative ale infracțiunii săvârșite, instanțele de judecată

ierarhic inferioare just reținând fapta și întemeiat au încadrat acțiunile acestuia.

Având în vedere cumulul de probe administrat în prezenta cauză, în opinia

instanței de recurs a fost confirmată cu certitudine vinovăția inculpatului Cazac A. în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, precum și

prezența elementelor acestei infracțiuni, în acțiunile săvârșite de către inculpat.

În concluzie, rezumând cele expuse mai sus, constatând că în cauză există o

concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de

instanțele de fond în privința inculpatului, nefiind identificată de instanța de recurs

vreo eroare judiciară, care ar putea servi drept temei de casare a hotărârii atacate,

Colegiul penal consideră ca fiind nefondate criticile formulate de către recurent în

recursul ordinar declarat, din care considerente se impune soluția privind

inadmisibilitatea recursului ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 08 iunie 2016, declarat de către inculpatul Cazac Alexandru

Constantin, în cauza penală în privința acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 23 noiembrie 2016.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

5