1ra-1208/2017 — Art. 187 alin. 2 lit. b, d, f CP

Prin sentința Judecătoriei Briceni din 03 ianuarie 2017, Șanghin D. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 187 alin.(2) lit. b), d), f) Cod penal la 5 ani și 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, fără amendă.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că Șanghin D. la data de 05.02.2016 în jurul orei 14:00-14:20, avînd scopul sustragerii deschise a bunurilor materiale, împreună cu Moțpan Al., au pătruns în casa de locuit a lui Moroșan Vl., situată în sat. Șirăuți, r-nul Briceni, unde i-au aplicat două lovituri cu pumnul în regiunea feței, apoi i-au sustras în mod deschis: portmoneul cu bani în sumă de 1700 lei, o scurtă de piele pentru bărbați de culoare neagră cu blană în sumă de 5000 lei; un DVD „Samsung” în sumă de 4000 lei și un televizor „Alfa” în sumă de 100 lei, cauzîndu-i părții vătămate un prejudiciu material considerabil în valoare totală de 10800 lei. Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a reținut că, în drept, acțiunile inculpatului Șanghin D. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 187 alin.(2) lit. b), d), f) Cod penal - jaful, adică sustragerea 1 deschisă a bunurilor altei persoane; săvîrșită de două persoane, prin pătrundere în locuință, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare în termenul și modul prevăzut de art.401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către inculpatul Șanghin D., care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și adoptarea unei hotărîri legale în privința sa. În motivarea cererii, apelantul a invocat că se consideră nevinovat de săvîrșirea infracțiunii incriminate prin rechizitoriu și nu dorește să răspundă pentru faptele comise de altcineva. De asemenea, inculpatul a indicat că prima instanță nu a luat în considerație declarațiile părții vătămate și a martorilor, prin care se dovedește nevinovăția sa. Apelantul a mai indicat că, deși se afla în izolatorul IP Briceni, recunoașterea lui a fost efectuată după fotografie, ceea ce contrazice prevederilor legale.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 26 aprilie 2017, apelul declarat de inculpat a fost respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței atacate, fără careva modificări.

În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că prima instanță a apreciat corect, prin prisma art. 101 Cod procedură penală, toate probele din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării acestora, just concluzionînd asupra vinovăției lui Șanghin D. în baza art. 187 alin.(2) lit. b), d), f) Cod penal. Consecvent, instanța de apel a indicat că, vinovăția inculpatului se confirmă prin: declarațiile succesorului părții vătămate Moroșan Vl., a martorilor: Cazacov A., Parasca G., Moțpan Al., Cebotari A., Bălăci S. și actele cauzei: ordonanța privind pornirea urmăririi penale din 05.02.2016 (f.d.1); raportul din 05.02.2016 (f.d.5); plîngerea lui Moroșan Vl. din 05.02.2016 (f.d.6); procesele-verbale de cercetare la fața locului din 05 și 06.02.2016 (f.d.10, 17, 84-90), procesul-verbal de examinare a obiectului din 17.02.2016 (f.d.117); certificatul nr.44 din 01.03.2016 (f.d.131). Totodată, instanța a conchis că declarațiile inculpatului potrivit căruia acesta nu își recunoaște vina de cele imputate, nu corespund adevărului, se combat prin probele din dosar și constituie un mijloc de apărare și evitare a răspunderii penale pentru cele comise. Cu referire la pedeapsa stabilită inculpatului de prima instanță, s-a reținut că aceasta este conformă prevederilor art. 7, 61, 75-78, 82 Cod penal, iar instanța a ținut cont de circumstanțele cauzei, de gravitatea infracțiunii săvîrșite, care face parte din categoria celor grave, de motivul acesteia, de persoana inculpatului, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală, că inculpatul anterior a fost condamnat, precum și de pericolul social al faptei comise, stabilindu-i o pedeapsă echitabilă, în măsură să-și atingă scopul de corectare și reeducare al acestuia. Totodată, instanța de apel a considerat corectă concluzia primei instanțe privind inoportunitatea aplicării pedepsei complementare sub formă de amendă, reieșind din considerentul că inculpatul nu lucrează, nu are venituri proprii suficiente pentru achitarea amenzii penale. 2

Nefiind de acord cu soluțiile pronunțate de instanțele ierarhic inferioare, inculpatul Șanghin D. declară recurs ordinar, prin care, fără a face trimitere la vreun temei din cele prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora și adoptarea unei hotărîri de achitare în privința sa, din motiv că nu a comis infracțiunea de jaf. În motivarea cererii de recurs, inculpatul reiterează critici similare celor expuse și în cererea de apel, pledînd că este nevinovat de săvîrșirea infracțiunii incriminate și nu dorește să răspundă pentru faptele comise de altcineva. De asemenea, recurentul susține că prin declarațiile martorilor audiați în cadrul ședințelor de judecată, în opinia lui, se confirmă că dînsul este nevinovat.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11 ) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului depus de inculpat, considerând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, fără citarea părților, în baza motivelor invocate în cerere și în raport cu actele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, pentru următoarele considerente. Conform art. 432 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide asupra inadmisibilității recursului ordinar în cazul în care se constată că argumentele recurentului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală. Or, respectarea temeiurilor de declarare a recursului reprezintă una dintre premisele admisibilității acestuia. Potrivit dispoziției art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de apel, în baza temeiurilor expres prevăzute de acest articol. Respectiv, în cererea de recurs recurentul trebuie să indice ce fel de încălcări au fost comise la etapele precedente de judecare a cauzei, în ce constau aceste încălcări, din care circumstanțe concrete ele rezultă. Adică, cererea de recurs trebuie să cuprindă critici argumentate a părții de motivare a deciziei instanței de apel cu deducerea că această motivare nu justifică soluția adoptată. Din recursul deferit judecății, instanța de recurs constată că inculpatul nu a respectat prevederile legale expuse supra, iar argumentele formulate de acesta în cererea sa sunt repetitive și nu se încadrează în nici unul din temeiurile prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală. Chestiunile de fapt expuse de recurent au fost verificate de instanțele ierarhic inferioare, prin urmare instanța de recurs nu va analiza și verifica circumstanțele de fapt la care face trimitere inculpatul avînd în vedere că aprecierea probelor nu constituie în sine o eroare de drept, care ar duce la casarea unei hotărîri judecătorești și nici nu este obiect de cercetare la această etapă a procedurilor. De altfel, simplul fapt că pot exista două puncte de vedere distincte cu privire la modul de apreciere a probelor nu este un motiv temeinic pentru a dispune achitarea inculpatului, după cum susține ultimul. 3 Pe cale de consecință, avînd în vederea cele consemnate, Colegiul penal statuează asupra soluției de inadmisibilitate a recursului ordinar declarat de inculpat, deoarece argumentele expuse de acesta nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală.

În temeiul art. 432 alin. (1) - (2) pct. 3) Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Șanghin Denis, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 26 aprilie 2017, în cauza penală privindu-l pe Șanghin Denis Albert, deoarece temeiurile invocate de recurent nu se încadrează în cele prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 30 august 2017. Președinte Petru Ursache Judecători Ghenadie Nicolaev Petru Moraru 4