1ra-1126/2017 — art.188 alin.3 lit.c CP

1ra-1126/2017 — art.188 alin.3 lit.c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1126/2017

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

02 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte Toma Nadejda

judecători Filincova Svetlana

Bejenaru Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de inculpat,

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din

27 martie 2017, în cauza penală în privința lui

Col Aleftin Gheorghe, născut la XXXXXX,

originar și domiciliat XXXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Rejudecare: 1) 16.04.2015 – 11.04.2016;

2) 01.12.2016 – 27.03.2017;

2) 13.07.2016 – 08.11.2016, dispusă rejudecarea;

3) 12.06.2017 – 02.08.2017.

C O N S T A T Ă:

Gheorghe a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 188 alin.(3) lit. c), d)

Cod penal la 9 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis și

încetat procesul penal în baza art. 187 alin.(1) Cod penal, pe motivul împăcării

părților.

Prin aceiași sentință au fost condamnați Russu Valerii și Avtutov Vladislav, în

privința cărora hotărârile au devenit irevocabile.

24 aprilie 2013, ora 02.00, prin înțelegere prealabilă, împreună cu Russu Valerii și

Avtutov Vladislav, acționând din interes material, cu scopul sustragerii bunurilor

altor persoane prin atac tâlhăresc, fiind mascați în măști și mănuși, prin fereastră, au

pătruns în domiciliul din XXXXXX, ce aparține lui Costandoglo Zinaida, unde în

continuarea intențiilor sale criminale, Col Aleftin a aplicat lui Vîlciu Pavel o lovitură

1

peste față cu ranga metalică, apoi toți trei au intrat în una din odăile casei, unde Col

Aleftin a început a aplica lui Ianac Ana, cu mâinile și cu un pantof găsit în casă,

lovituri în regiunea capului și în diferite părți ale corpului, ce erau însoțite de

amenințări cu răfuiala fizică asupra acesteia și aplicarea violenței fizice în privința

copilului ei minor XXXXXX, pe care l-au luat cu forța de la aceasta și l-au dus în altă

odaie. Apoi, Col Aleftin i-a legat lui Ianac Ana pe cap un pulover, inclusiv mâinile și

picioarele, iar Avtutov Vladislav i-a stropit degetele de la picioare cu apă de colonie

și, sub amenințarea de a-i da foc la degete, i-au cerut bani. Negăsind și neprimind

bani, Col Aleftin, Avtutov Vladislav și Russu Valerii, i-au înapoiat fiul ei minor

XXXXXX, dar Col Aleftin, continuându-și acțiunile sale, a aruncat peste ambii un

covor și a aplicat lui Ianac Ana lovituri cu mâinile în diferite părți ale corpului, iar

față de Vîlciu Pavel a aplicat violența prin efectuarea diferitor tăieturi cu foarfeca pe

mâini, cauzându-i vătămări corporale grave sub formă de traumă gravă a ochiului

stâng, cu lezarea globului ocular și pierderea totală a vederii la ochiul stâng, ceea ce

a provocat pierderea 1/3 a capacității de muncă, iar lui Ianac Ana, vătămări

corporale sub formă de excoriații pe palma dreaptă la nivelul osului primului deget,

leziuni ce au provocat dereglarea sănătății pe un termen nu mai mare de 6 zile.

În timpul atacului, Avtutov Vladislav, Col Aleftin și Russu Valerii, în mod

deschis au sustras telefonul mobil de model ,,Nokia M095”, în valoare de 1200 lei, ce

aparținea lui Ianac Ana, astfel, cauzându-i un prejudiciu material.

Tot Col Aleftin, la începutul lunii aprilie 2013, aproximativ la ora 19.00,

acționând din interes material, în scopul sustragerii bunurilor altor persoane,

aflându-se în gospodăria lui Calciu P. din str.Chirova, nr. 386, s. Cazaclia, în mod

deschis a sustras de la Bannu Ana, telefonul mobil de model „Nokia 2630”, în valoare

de 500 lei, cauzându-i un prejudiciul material.

În motivarea soluției date instanța, reieșind din materialul probator

administrat, a ajuns la concluzia că acțiunile inculpatului Col Aleftin urmează a fi

corect reîncadrate în baza art. 188 alin.(3) lit. c), d) Cod penal, considerând că nu s-a

dovedit săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin.(5) Cod penal, de care a

fost învinuit.

apeluri:

- procurorul, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care A. Col să fie recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute la art. 188 alin.(5) Cod penal și stabilită pedeapsa de 13 ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip închis, argumentând că instanța greșit a reîncadrat

juridic fapta inculpaților din prevederile art. 188 alin.(5) în cele ale art. 188 alin.(3)

lit. c), d) Cod penal, întemeindu-și soluția doar pe declarațiile inculpaților, și

incorect a apreciat critic declarațiile părții vătămate Ianac A., care a declarat că

inculpații au solicitat suma de 10 000 euro;

- inculpatul A. Col, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei

hotărâri de achitare, invocând că probele administrate nici într-un mod nu

2

demonstrează vinovăția sa în comiterea atacului tâlhăresc, dânsul neparticipând la

comiterea acestei infracțiuni.

au fost admise apelurile declarate, casată parțial sentința în partea condamnării lui

A. Col în baza art. 188 alin.(3) lit. c), d) Cod penal și pronunțată în această parte o

nouă hotărâre, prin care Col Aleftin a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art. 188 alin.(3) lit. c) Cod penal la 9 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

data de 24 aprilie 2013, în jurul orei 0200, împreună și după înțelegerea prealabilă

cu Russu Valerii și minorul Avtutov Vladislav, acționând cu intenția de a comite un

atac tâlhăresc și de a sustrage bunurile altei persoane, armați cu tijă metalică, în

măști și mănuși, au pătruns prin fereastră în domiciliul XXXXXX, care aparține lui

Constandoglo Zinaida, unde în continuarea intenției sale criminale, Col Aleftin i-a

aplicat o lovitură cu tija metalică peste față lui P. Vîlciu. După aceasta, Avtutov

Vladislav, Col Aleftin și Russu Valerii au intrat într-o odaie a domiciliului indicat,

unde au început să-i aplice cu mâinile și cu pantoful, pe care l-au găsit în casă,

multiple lovituri peste față și diferite regiuni ale corpului lui Ianac Ana, însoțite cu

amenințări de răfuială fizică, și de asemenea, amenințări de aplicare a violenței în

privința copilului ei minor – XXXXXX, pe care l-au luat cu forța de la aceasta și l-au

dus în altă odaie.

Ulterior, Avtutov Vladislav, Col Aleftin și Russu Valerii i-au pus lui Ianac Ana pe

cap un pulover și l-au legat, i-au legat mâinile și picioarele, iar Avtutov Vladislav i-a

stropit degetele de la picioare cu apă de colonie și sub amenințarea de a-i da foc la

degete, pretindea de la Ianac Ana, confecții de aur și bani.

Neprimind suma și bunurile solicitate, l-au adus înapoi pe fiul minor al lui

Ianac Ana, au pus deasupra ambilor un covor țesut de casă și din nou au început să-i

aplice lovituri lui Ianac Ana. În privința lui P. Vîlciu, inculpații au început a-i aplica

tăieturi cu foarfeca la mâini. În urma acțiunilor indicate, lui P. Vîlciu i-au fost cauzate

leziuni corporale grave sub formă de traumă gravă a ochiului stâng cu lezarea

globului ocular și pierderea totală a vederii ochiului stâng, care au provocat

pierderea a 1/3 din capacitatea de muncă, iar lui A. Ianac i s-au cauzat leziuni

corporale sub formă de excoriații pe palmă dreaptă la nivel de os al primului deget,

care se referă la leziuni corporale ce au provocat dereglarea sănătății pe un termen

de 6 zile.

Pe parcursul atacului tâlhăresc Avtutov Vladislav, Col Aleftin și Russu Valerii, în

continuarea realizării intenției lor criminale, au sustras deschis telefonul de marca

„Nokia” M095” la prețul de 1200 lei, cauzându-i părții vătămate Ianac Ana o daună

materială în mărime de 1200 lei.

Instanța de apel a menționat că instanța de fond greșit a reținut în acțiunile lui

A. Col semnul calificativ prevăzut la lit. d) alin.(3) art.188 Cod penal, deoarece din

materialele dosarului rezultă că inculpatului nu i-a fost înaintată această învinuirea,

3

ceea ce este o încălcare vădită a limitelor judecării cauzei penale, deoarece aceasta

se efectuează numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

Referitor la solicitarea procurorului privind reîncadrarea juridică a faptei

inculpaților în baza art.188 alin.(5) Cod penal, instanța de apel a reținut că partea

vătămată A. Ianac, abia peste trei luni de la prima audiere, a declarat despre suma

pretinsă de către inculpați, și anume 10 000 euro, iar ulterior, în ședința instanței de

apel a declarat că a fost chemată de către reprezentanții organului de urmărire

penală și a semnat ceva, dar ce anume nu ține minte. La fel, menționând că, atât

inculpații, cât și părțile vătămate au negat faptul solicitării sumei de 10 000 euro,

astfel, ajungând la concluzia că această circumstanță nu poate fi reținută drept

probă, și cu atât mai mult, nu poate servi semn calificativ la reîncadrarea juridică a

faptei inculpaților.

- procuror, care, invocând temeiurile pentru recurs prevederile art.427

alin.(1) pct.6), 10), 12), 16) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia cu

dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată,

pe motiv că instanța, în decizia pronunțată, la fila 17, greșit a ajuns la concluziile că

partea vătămată A. Ianac a declarat la data de 03.07.2013 despre faptul pretinderii

sumei de 10 000 euro, abia după trei luni de la prima audiere a acesteia, de

asemenea, aceasta a declarat atât la faza urmăririi penale, cât și în instanța de apel

că peste un timp oarecare a fost chemată de a se prezenta la organele de urmărire

penală unde a semnat ceva, dar ce a semnat nu ține minte și că partea vătămată a

insistat că la data de 03.07.2013 nu a dat asemenea declarații, de rând ce partea

vătămată A. Ianac la faza de urmărire penală, cât și la judecarea cauzei în prima

instanță a declarat despre faptul solicitării sumei de 10 000 euro, eroare ce a

constituit motivul reîncadrării juridice greșite a faptei inculpaților și

individualizarea greșită a pedepsei stabilite acestora;

- avocatul V. Cimpoeș în numele inculpatului A. Col, casarea acesteia, cu

dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel, pe motiv că instanța

nemotivat a respins demersul prin care s-a solicitat audierea martorilor XXXXXX,

care ar fi dovedit alibiul inculpatului A.Col, iar pe motiv că a încheiat contract de

asistență juridică cu rudele inculpatului abia la 22.12.2014, recursul motivat îl va

depune nu mai târziu de 15.01.2015.

În recursul din 26.01.2015 depus de către avocatul V.Cimpoeș în numele

inculpatului A.Col, s-a solicitat casarea deciziei, cu dispunerea rejudecării cauzei în

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, iar în susținerea cerințelor

înaintate, recurentul a invocat aceleași argumente indicate în recursul precedent,

completându-l cu critica ce ține de ignorarea instanței de apel a faptului că inculpații

au dat declarații contradictorii, cu scopul de a-l învinovăți de cele comise și pe

inculpatul A.Col, și că instanțele nu au ținut cont de faptul că inculpatul suferă de

debilitate ușoară și sindrom psihopatic.

au fost respinse ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de avocatul

4

V.Cimpoeș în numele inculpatului A.Col și admis recursul ordinar declarat de

procuror, casată total decizia instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei, pe

motiv că instanța de apel, încălcând cerințele art. 414 Cod de procedură penală, a

constatat circumstanțe de fapt care contravin probelor cercetate în ședința instanței

de apel, în care s-au cercetat declarațiile părții vătămate A.Ianac, deși existau

divergențe referitoare la suma pretinsă de către inculpați. La fel, instanța de apel nu

a verificat lista probelor prezentate de partea acuzării, în care erau anexate și

declarațiile părții vătămate date la faza de urmărire penală, care după conținut, sunt

în contradicție cu declarațiile acesteia date în ședința instanței de apel și nu a

motivat de ce a admis unele probe, fără a le respinge pe altele.

Totodată, instanța de recurs a indicat că, la rejudecarea cauzei urmează să se

țină cont de ordonanța de suspendare condiționată a urmăririi penale, care a fost

pornită pe indicii infracțiunii prevăzute la art. 312 Cod penal în privința părții

vătămate A. Ianac, și să ia în considerație eroarea de drept comisă de prima instanță,

care nu a constatat fapta pentru care inculpații au fost condamnați.

fost admise apelurile declarate de procuror și de inculpatul A.Col, casată parțial

sentința, în latura penală, în partea învinuirii lui Col Aleftin în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.188 alin.(5) Cod penal și pronunțată o nouă hotărâre, prin care a

fost recunoscut vinovat și condamnat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.188

alin.(3) lit. c) Cod penal la 9 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip închis.

În rest, celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.

la 24 aprilie 2013, ora 02.00, împreună și prin înțelegere prealabilă cu Russu Valerii

și minorul Avtutov Vladislav, acționând din interes material, cu scopul sustragerii

bunurilor altor persoane prin atac tâlhăresc, înarmați cu o tijă metalică, fiind în

măști și mănuși, au pătruns prin fereastră în domiciliul din str. Lenin 57, s. Cazaclia,

r-nul Ceadîr-Lunga, ce aparține lui Costandoglo Zinaida, unde în continuarea

intenției sale criminale, Col Aleftin a aplicat o lovitură în față cu tija metalică lui

Vîlciu Pavel. După aceasta, Col Aleftin, Russu Valerii și Avtutov Vladislav au intrat în

una din odăile locuinței, unde au început să-i aplice lui Ianac Ana multiple lovituri cu

mâinile și cu un pantof, pe care l-au găsit în casă, peste diferite părți ale corpului,

însoțite de amenințări cu răfuiala fizică și de amenințări cu aplicarea violenței în

privința copilului ei minor XXXXXX, pe care l-au luat cu forța de la aceasta și l-au dus

în altă odaie. Ulterior, Col Aleftin, Russu Valerii și Avtutov Vladislav i-a legat lui

Ianac Ana pe cap un pulover, inclusiv mâinile și picioarele, iar Avtutov Vladislav i-au

stropit degetele de la picioare cu apă de colonie și sub amenințarea de a-i da foc la

degete, i-au cerut bijuterii din aur și bani. Negăsind și neprimind suma cerută, Col

Aleftin, Avtutov Vladislav și Russu Valerii, i-au înapoiat lui Ianac Ana pe fiul ei minor

XXXXXX, au aruncat peste ambii un covor și din nou au început să-i aplice lovituri lui

Ianac Ana cu mâinile în diferite părți ale corpului, iar față de Vîlciu Pavel au aplicat

violența prin efectuarea diferitor înțepături cu foarfeca în palma mâinilor.

5

În rezultatul acțiunilor indicate lui Vîlciu Pavel i-au fost cauzate vătămări

corporale grave sub formă de traumă gravă a ochiului stâng, cu lezarea globului

ocular și pierderea totală a vederii la ochiul stâng, ceea ce a provocat pierderea 1/3

a capacității de muncă, iar lui Ianac Ana - vătămări corporale sub formă de excoriații

pe palma dreaptă la nivelul osului primului deget, leziuni ce au provocat dereglarea

sănătății pe un termen nu mai mare de 6 zile. În timpul atacului, în continuarea

realizării intenției criminale, Avtutov Vladislav, Col Aleftin și Russu Valerii, în mod

deschis au sustras telefonul mobil de model ,,Nokia M 095”, în valoare de 1200 lei,

ce aparținea lui Ianac Ana, astfel cauzându-i un prejudiciu material.

În motivarea soluției date instanța de apel, verificând legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate, precum cercetând și apreciind fiecare probă anexată la materialele

dosarului, și anume declarațiile părților vătămate P.Vîlciu, A.Ianac, date în prima

instanță și suplimentar în instanța de apel, cât și actele cauzei, a conchis că și-a găsit

confirmare vinovăția inculpatului A.Col în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.188 alin.(3) lit. c) Cod penal, tâlhărie, adică atacul săvârșit asupra persoanei în

scopul sustragerii bunurilor, însoțite de violență periculoasă pentru viață sau

sănătatea persoanei agresate ori de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe,

săvârșită de două sau mai multe persoane, de o persoană mascată, prin pătrundere în

locuință, cu folosirea altor obiecte în calitate de armă, cu vătămarea gravă a

integrității corporale sau a sănătății.

Instanța de apel a ajuns la o astfel de concluzie, reieșind din faptul că, partea

acuzării nu a prezentat probe pertinente și concludente privind prezența în acțiunile

inculpatului a calificativului „atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul sustragerii

bunurilor în proporții deosebit de mari”, acest calificativ a fost incriminat,

reținându-se declarațiile părții vătămate A.Ianac, pe care instanța le-a apreciat critic,

deoarece vin în contradicție cu declarațiile depuse de partea vătămată P.Vîlciu, care a

afirmat că inculpatul în acea seară nu au indicat suma de bani concretă, ci doar au

cerut bani, declarații ce coincid cu cele ale inculpaților V.Russu și A.Avtutov.

La fel, instanța de apel a respins argumentul părții acuzării că declarațiile lui

P.Vîlciu nu puteau fi reținute, fiindcă dânsul putea să nu audă de suma de 10000 euro,

așa cum se afla în altă odaie, iar după ce a fost lovit și-a pierdut cunoștința, deoarece,

deși acesta într-adevăr se afla în altă odaie, dar a descris clar circumstanțele

petrecute cu A.Ianac, de unde reiese că nu a auzit nimic despre o careva sumă

anumită de bani.

De asemenea, instanța de apel a concluzionat că, nu sunt suficiente pentru a fi

puse la baza condamnării inculpatului A.Col pentru săvârșirea atacului asupra unei

persoane în scopul sustragerii bunurilor altei persoane în proporții deosebit de mari

declarațiile părții vătămate A.Ianac, deoarece inițial partea vătămată, fiind audiată în

cadrul urmăririi penale, după câteva ore de la săvârșirea infracțiunii la 24.04.2013

și 26.04.2013, a descris circumstanțele comiterii faptei în privința ei și a lui P.Vîlciu,

menționând că atacatorii prin amenințare și aplicarea violenței au solicitat de la ea o

sumă de bani și bijuterii de aur, ca la 29.05.2013, să solicite încetarea cauzei penale

în privința lui V.Russu și V.Avtutov, în legătură cu faptul împăcării și restituirii

6

prejudiciului cauzat, iar apoi, la 03.07.2013, să solicite anularea ordonanței din

13.06.2013, prin care s-a dispus încetarea procesului penal în privința lui V.Avtutov,

indicând în cerere că „atunci când i-au legat picioarele și au început să-i toarne ceva

pe picioare, pentru a-i da foc, unul dintre atacatori a cerut bani în sumă de 10000

euro, acesta avea o voce răgușită, era cel ce dădea indicații pentru a-i lega picioarele

și să-i dea foc”, anume atunci când V.Avtutov și familia acestuia nu i-au acordat

ajutorul material promis lui P.Vîlciu pentru tratament. Mai mult că, aceasta nu a

indicat dacă ar fi avut posibilitatea să dețină o astfel de sumă.

Insuficiente de a fi puse la baza circumstanței agravante a indicat instanța de

apel, sunt și declarațiile inculpatului V.Russu depuse în cadrul urmăririi penale,

unde acesta a declarat că A.Col vorbea despre o femeie că are bani în sumă de

5000 euro și ei pot s-o jefuiască, acestea nici de cum nu probează prezența în

acțiunile inculpaților a calificativului „proporții deosebit de mari”, și acestea vin în

contradicție cu declarațiile lui V.Avtutov, care a declarat că dânsul era de acord să

jefuiască casa indicată de A.Col, pe motiv că acolo se găsește o sumă mare de bani,

mai mult de 1000 lei. Mai mult, instanța a conchis că declarațiile inculpaților

V.Russu și V.Avtutov, coincid cu cele ale părților vătămate A.Ianac și P.Vîlciu, cu

excepția cerinței sumei de 10000 euro, iar careva dubii de a pune la îndoială

veridicitatea declarațiilor V.Russu și V.Avtutov la descrierea faptei comise, instanței

nu i-au apărut. Prin urmare, instanța de apel a dedus că nu și-a găsit confirmare, din

probele administrate, că inculpații aveau intenția de a sustrage bunuri în proporții

deosebit de mari sau în proporții mari de la părțile vătămate.

Sub un alt aspect, instanța de apel a considerat că acțiunile întreprinse din

partea organului de urmărire penală, care în privința lui A.Ianac au pornit cauza

penală pe învinuirea în baza art. 312 alin.(1) Cod penal, care a fost suspendată prin

ordonanța procurorului din 18.12.2014, în condițiile în care nu este pronunțată în

cauza dată o decizie irevocabilă, pot fi calificate ca o influență asupra părții vătămate

A.Ianac.

Critic a apreciat instanța de apel și afirmațiile inculpatului A.Col, precum că

dânsul nu a participat la săvârșirea infracțiunii și ale lui V.Russu și V.Avtutov că nu

dânșii, dar A.Col a intrat în domiciliul părților vătămate înarmat cu tijă metalică cu

care a aplicat o lovitură lui P.Vîlciu și cu mâinile și pantoful a aplicat lovituri lui

A.Ianac, deoarece vin în contradicție cu materialul probator administrat pe caz.

Respectiv, instanța de apel, reținând prevederile art. 325 alin.(1) Cod de

procedură penală, a conchis că, prima instanță, reîncadrând acțiunile inculpatului

A.Col din prevederile art. 188 alin.(5) în cele ale art. 188 alin.(3) lit. c), d) Cod penal,

incorect a reținut semnul calificativ la lit. d) - tâlhăria săvârșită cu o deosebită

cruzime, care nu a fost reținut în învinuire și nici în rechizitoriu, iar din oficiu

prima instanță nu a fost în drept să-l completeze în sensul agravării învinuirii

inculpatului A.Col.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de apel a considerat că

prima instanță nu a acordat deplină eficiență principiilor de individualizare a

pedepsei și nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, care potrivit art.16

7

alin.(4) Cod penal se califică ca infracțiune gravă, de motivul acesteia, de persoana

celui vinovat, care are antecedente penale nestinse, nu are loc permanent de trai, se

caracterizează negativ, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează

răspunderea, fiind reținută ca circumstanță agravantă - săvârșirea infracțiunii de

către o persoană care anterior a fost condamnată pentru alte infracțiuni, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, instanța de apel, reținând prevederile art. 34, 72, 82 alin.(2) Cod penal, a

conchis că acestuia urmează a-i fi aplicată pedeapsă sub formă de închisoare, fiind

una proporțională cu gravitatea faptei comise, care va fi în măsură să atingă scopul

pedepsei penale.

- procurorul, care, invocînd temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6),

10), 12) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia și dispunerea rejudecării

cauzei, nefiind de acord cu soluția instanței de apel în partea calificării acțiunilor

inculpatului, pe motiv că instanța de apel incorect a conchis că nu și-a găsit

confirmare faptul că atacatorii i-ar fi solicitat lui A.Ianac suma de 10000 euro și că

aceștia ar fi avut intenția de a sustrage bunuri în proporții deosebit de mari sau în

proporții mari de la partea vătămată, deoarece în cadrul urmăririi penale partea

vătămată a declarat că suma de 10000 euro de la dânsa a fost cerută în momentul

atacului tâlhăresc și nu a luat în considerație declarațiile acesteia date în ședința de

judecată, în care dânsa a concretizat că din motiv că s-a aflat în stare de șoc nu a

anunțat acest fapt în declarațiile primare date la urmărirea penală, iar apoi peste o

perioadă de timp și-a adus aminte de suma solicitată.

Recurentul a indicat că, instanța nu a enumerat mijloacele de probă prezentate

de partea acuzării, nu le-a descris și apreciat în coroborare cu restul probelor,

conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, astfel nu a dat apreciere

declarațiilor inculpaților V. Avtutov și V. Russu date la urmărirea penală,

întemeindu-și soluția doar pe cele date în instanță, astfel nu s-a pronunțat asupra

argumentului părții acuzării invocat în apel, și anume că în declarațiile sale V.Russu

a facut referire la suma de 5000 euro, care putea fi jefuită de la o femeie din

s.Cazaclia și, în cazul dat, acțiunile inculpatului A.Col urmau a fi corect încadrate în

baza art.188 alin.(5) Cod penal, iar a lui V. Avtutov și V.Russu - în baza art. 188

alin.(4) Cod penal;

- inculpatul A.Col, fără a invoca vreun temei prevăzut la art. 427 Cod de

procedură, a solicitat casarea acestea și remiterea cauzei la rejudecare, invocând că

instanța de apel incorect și-a întemeiat concluzia de vinovăție pe declarațiile

inculpaților V. Avtutov și V. Russu, precum și a părților vătămate, pe când acestea

urmau a fi apreciate critic, și anume a inculpaților, pe motiv că dânșii au dorit să

ducă organul de urmărire penală în eroare și neîntemeiat să-l incrimineze și pe

dînsul, cu condiția ca să le poate fi stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate, iar a

părților vătămate, pe motiv că aceștia nu au putut confirma ce sumă ar fi solicitat

inculpații de al ei, o dată indică la suma de 10000 euro, apoi la 5000 euro; în privința

8

inculpaților V. Avtutov și V. Russu de către organele de resort a fost aplicată forța

psihică pentru a-i impune să declare că și dînsul a participat la comiterea

infracțiunii, nu a avut loc recunoașterea persoanei după fotografie, prin ce nu au fost

respectate drepturile sale la un proces echitabil.

08 noiembrie 2016 au fost admite recursurile ordinare declarate de procuror și

inculpatul Col Aleftin, casată total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din

11 aprilie 2016 și dispusă rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

art. 414, 417 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, și analizând aceste temeiuri în

raport cu motivele invocate în recurs, a constatat că prevederile legale menționate,

deși sunt obligatorii, nu au fost întocmai respectate la judecarea prezentei cauzei în

ordine de apel.

După cum rezultă din actele cauzei, prima instanță, cercetând și apreciind

probele administrate, a conchis că acțiunile inculpatului A.Col urmează a fi

reîncadrate din prevederile art. 188 alin .(5) în cele ale art.188 alin. (3) lit. c) Cod

penal, deoarece nu a fost dovedit faptul că inculpatul ar fi cerut de la partea

vătămată A. Ianac suma de 10000 euro și că acesta la comiterea infracțiunii a

acționat în exces de autor.

Admițând apelurile declarate de procuror, de avocatul S. Beriozov și inculpatul

A.Col, instanța de apel a casat parțial sentința și a pronunțat o nouă hotărâre, prin

care l-a recunoscut vinovat pe inculpatul A.Col în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art.188 alin.(3) lit. c) Cod penal, excluzând din învinuire semnul calificativ

prevăzut la lit. d) a normei date - „tâlhăria săvârșită cu o deosebită cruzime”.

Instanța de recurs, notificând prevederile art. 93, 99 Cod de procedură penală,

a reținut că, din materialele dosarului, și anume din partea descriptivă a deciziei

instanței de apel rezultă că, instanța și-a bazat concluziile pe probele administrate în

cadrul urmăririi penale, în prima instanță, cât și suplimentar în instanța de apel, și

anume: declarațiile părților vătămate A.Ianac, P.Vîlciu, a inculpaților, și probele

scrise - plângerea părții vătămate A.Ianac, procesele-verbale de cercetare la fața

locului din 24.04.2013 și 25.04.2013, de predare benevolă din 24.04.2013, de

verificare a declarațiilor la locul infracțiunii din 25.04.2013, de examinare a

obiectului din 25.04.2013, de confruntare din 02 și 03.05.2013, rapoartele de

expertiză medico-legală nr.63 din 26.04.2013 și nr.55/doc din 14.05.2013 și altele.

Totodată, constatând că există contradicții esențiale între declarațiile părții

vătămate A.Ianac depuse în ședința de judecată și cele date în cursul urmăririi

penale, referitor la solicitarea sau nu a sumei de bani 10000 euro, care de fapt și

este proba de bază ce stă la calificarea acțiunilor inculpaților, instanța de apel nu a

motivat care anume din aceste declarații a părții vătămate urmează a fi reținute și

considerate a fi veridice. Aceiași situație se întrevede și la declarațiile părții

vătămate P.Vîlciu, cât și a inculpatului V.Russu potrivit cărora A.Col le-a spus că

persoana pe care urmează să o jefuiască dispune de bani în sumă de 5000 euro. Mai

9

mult, instanța bazându-și concluziile pe unele probe, cum ar fi declarațiile

inculpaților V. Avtutov și V. Russu date la urmărirea penală (f.d.39-40, 62, 171,

vol.1), a părții vătămate A.Ianac și cererea acesteia (f.d.36, 37, vol.3, f.d.200, vol.4),

nici nu le-a cercetat în ședința de judecată, fapt ce rezultă din procesul-verbal al

ședinței instanței de apel (f.d.133-135, vol.5).

Astfel, instanța de recurs a constatat că instanța de apel nu a îndeplinit

indicațiile Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 10.03.2015, nu a

motivat convingător concluzia cu privire la declarațiile părții vătămate A.Ianac, deși

există divergențe referitor la suma pretinsă de către inculpați, invocată în apelul

declarat de procuror și declarațiile ei date în instanța de apel, încălcând prevederile

art.436 alin.(2) Cod de procedură penală, care stipulează că pentru instanța de

rejudecare, indicațiile instanței de recurs sunt obligatorii în măsură în care situația

de fapt rămâne cea care a existat la soluționarea recursului.

au fost admise apelurile declarate de procuror și de inculpatul Col Aleftin, casată

parțial sentința Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 27 decembrie 2013, prin care a fost

condamnat inculpatul Col Aleftin Gheorghe pentru comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 188 alin. (3) lit. c), d) Cod penal, în partea constatării vinovăției și stabilirii

pedepsei acestuia și în partea încasării cheltuielilor de judecată cu pronunțarea unei

noi hotărâri în această parte, prin care Col Aleftin Gheorghe a fost recunoscut

vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (3) lit. c) Cod penal, și

stabilită pedepsea sub formă de închisoare pe un termen de 10 ani cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip închis.

În rest celelalte dispoziții ale hotărârii atacate au fost menținute.

sesizare a instanței (rechizitoriul), procurorul a calificat acțiunile inculpatului Col

Aleftin în limitele indicilor calificativi prevăzuți de art. 188 alin. (5) Cod penal -

tâlhăria, adică atacul săvârșit în scopul sustragerii bunurilor în proporții deosebit de

mari, însoțit de violență periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate, cu

amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, săvârșită de trei persoane

deghizate, prin pătrundere în încăpere, cu aplicarea altor obiecte folosite în calitate de

armă, cu vătămarea gravă a integrității corporale, însă instanța de fond a reținut că,

din analiza coroborată a tuturor mijloacelor de probă administrate pe tot parcursul

procesului penal, se conturează un puternic dubiu cu privire la săvârșirea de către

inculpat a infracțiunii imputate, reîncadrând acțiunile acestuia în baza art. 188

alin. (3) lit. c), d) Cod penal.

Instanța de apel, analizând probele administrate la materialele dosarului, a

considerat că acuzatorul de stat nu a prezentat probe pertinente și suficiente

privitor la prezența în acțiunile inculpatului Col Aleftin, a calificativului „atacul

săvârșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor în proporții deosebit de

mari”, iar probele prezentate în acest sens sunt contradictorii, din care considerente

acestea nu au fost reținute în acțiunile inculpatului.

10

În acest context, instanța de apel a menționat că, declarațiile depuse de Ianac

Ana privind scopul sustragerii bunurilor în proporții deosebit de mari sunt dubioase

și contradictorii, deoarece depunând plângere la poliție despre fapta infracțională

comisă în privința ei, nu a indicat faptul că, de la dânsa se solicita suma de

10 000 euro, în procesul infracțiunii comise (f.d. 3, vol. I). Ulterior, fiind audiată la

data de 24 aprilie 2013 și la 26 aprilie 2013 (f.d. 103, 106, vol. I), Ianac Ana nu a

declarat despre faptul că inculpații solicitau de la dânsa 10 000 euro, în procesul

infracțiunii comise.

Totodată, instanța de apel a subliniat că la data de 11 iunie 2013, Ianac Ana și

Vîlciu Pavel au încheiat tranzacție de împăcare cu Avtutov Vladislav în limitele

art. 109 Cod penal (f.d. 179, vol. II) și în acest caz părțile vătămate nu au indicat că

inculpații în cadrul infracțiunii comise ar fi pretins suma de 10000 euro, or, pe

parcursul urmării penale Ianac Ana s-a aflat în contact permanent cu procurorul și

ofițerul de urmărire penală, cu participarea ei fiind întocmite acte procedurale și a

avut posibilitate, după ce a trăit șocul infracțional, să comunice procurorului faptul

pretinderii sumei de 10000 euro, însă ea nu a comunicat respectivul fapt timp

îndelungat.

La fel, instanța de apel a indicat că, partea vătămată Ianac Ana doar la data de

03 iulie 2013 adresează procurorului o plângere, prin care solicită reluarea urmării

penale în privința inculpatului Avtutov Vladislav, pe motiv că părinții inculpatului

minor - Avtutov Vladislav nu-și onorează obligațiile asumate în cadrul tranzacției de

împăcare din data de 11 iunie 2013 (f.d. 36, vol. III). Concomitent, fiind audiată la

data de 03 iulie 2013, în calitate de parte vătămată Ianac Ana de prima dată,

prin declarație scurtă, a declarat că inculpații au pretins ilegal de la dânsa suma de

10000 euro.

Astfel, instanța de apel a considerat că, declarațiile părții vătămate Ianac Ana în

partea pretinderii ilegale a sumei de 10000 euro, sunt departe de a fi constante (pe

parcursul procesului penal) și coerente, cuprinzând numeroase contradicții.

Ulterior, în privința lui Ianac Ana, fiind pornită urmărirea penală pe faptul

declarațiilor mincinoase depuse în cadrul respectivului proces penal, fapt care

trezește mari îndoieli despre veridicitatea informațiilor comunicate de Ianac Ana în

partea pretinderii ilegale a sumei de 10000 euro.

Instanța de apel, judecând cauza a recurs la criteriul probei apte să elimine

„orice îndoială rezonabilă”, astfel că, pentru a exclude îndoiala rezonabilă instanța a

expediat citații în adresa părților vătămate Ianac Ana și Vîlciu Pavel, pentru a

constata atitudinea părților vătămate față de motivele invocate în cererile de apel

examinate, de argumentele părților, și să se convingă personal asupra veridicității

declarațiilor făcute cu referință la suma ilegal pretinsă de către inculpați. În ciuda

tuturor demersurilor făcute de instanța de apel, nu au putut fi reaudiați în instanța

de apel Ianac Ana și Vîlciu Pavel.

În așa caz, instanța a considerat că, depozițiile părții vătămate Ianac Ana din

data de 03 iulie 2013 au fost făcute sub influența negativă a faptului că părinții

inculpatului minor, Avtutov Vladislav nu-și onorau obligațiile asumate în cadrul

11

tranzacției de împăcare, și în viziunea instanței de apel respectivele declarații nu au

permis formularea condamnării inculpatului în baza art. 188 alin. (5) Cod penal.

Respectiva concluzie reiese din analiza actelor procedurale și anume din cererea de

reluare a urmării penale în privința lui Avtutov Vladislav, în conținutul căreia

lipsește mențiunea despre suma de 10000 euro ilegal pretinsă și din declarațiile

depuse de Ianac Ana în aceiași zi, doar că peste aproape 3 luni de la infracțiunea

comisă, unde ultima succint indică că de la ea ilegal s-a pretins de către inculpați

suma de 10000 euro.

Instanța de apel a considerat întemeiate argumentele acuzatorului de stat

invocate în cererea de apel, că partea vătămată Vîlciu Pavel putea să nu audă despre

suma de 10 000 euro, așa cum acesta se afla în altă odaie și timp îndelungat s-a aflat

în stare de inconștiență, însă respectivul fapt nu indică incontestabil că inculpatul a

pretins suma de 10 000 euro.

În concluzie, examinând probele în ansamblu, selectând doar informațiile

prezentate de către Ianac Ana care se confirmau și se suprapuneau cu declarațiile

părții vătămate Vîlciu Pavel, declarațiile inculpaților Russu Valerii și Avtutov

Vladislav, declarații care în ansamblul lor se confirmau și se completau până la

momentul când Ianac Ana a depus cerere privind anularea tranzacției de împăcare,

instanța de apel a conchis că declarațiile părții vătămate Ianac Ana făcute de la data

de 24 aprilie 2013 și la 26 aprilie 2013 sunt veridice, dar nu cele depuse la 03 iulie

2013 și în instanța de fond, în partea solicitării ilegale a sumei de 10000 euro din

partea inculpaților.

Totodată, instanța de apel a considerat, că în prezenta speță este incident

temeiul pentru a casa sentința pe motiv că a intervenit o lege penală mai favorabilă

inculpatului, și necesar de a fi aplicat caracterul retroactiv al Legii penale,

remarcând faptul că, potrivit cursului valutar stabilit de Banca Națională a Moldovei,

la data de 24 aprilie 2013, 5000 euro constituiau suma de 79700 lei, iar din

conținutul art. 126 Cod penal, este relevant faptul că „se consideră proporții mari

valoarea bunurilor sustrase, dobândite, primite, fabricate, distruse, utilizate,

transportate, păstrate, comercializate, trecute peste frontiera vamală, valoarea

pagubei pricinuite de o persoană sau de un grup de persoane, care depășește 20 de

salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în

vigoare la momentul săvârșirii fapte”.

Astfel, instanța de apel a indicat în calculele făcute salariul mediu lunar pe

economie prognozat la data pronunțării deciziei, astfel potrivit Hotărârii Guvernului

nr. 1233 din 09.11.2016, a fost aprobat cuantumul salariului mediu lunar pe

economie, prognozat pentru anul 2017, acesta fiind stabilit în mărime de 5300 lei,

pentru utilizare în modul stabilit de legislație. Calculând suma care constituie

proporții mari, s-a constatat că la caz ea constituie suma de 106000 lei, iar potrivit

cursului valutar stabilit de Banca Națională a Moldovei la data de 24 aprilie 2013,

5000 euro pretinse prin tâlhărie de la Ianac Ana și Vîlciu Pavel, constituia suma de

79700, sumă de bani care nu se încadrează în limitele proporții mari și evident nu se

încadrează și în proporții deosebit de mari.

12

Instanța de apel a constatat că, mijloacele de probă administrate în cauză cu

referință la pretinderea sumei de 10 000 euro de către inculpați nu reprezintă

dovezi convingătoare de vinovăție a inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 188 alin. (5) Cod penal, nu au forța necesară pentru a răsturna principiul

convingerii în afara oricărui dubiu ce operează în favoarea inculpatului.

Cu referire la recursul declarat de către inculpatul Col Aleftin, instanța de apel

a considerat că este nefondat, deoarece versiunea acestuia, precum că nu a

participat la săvârșirea infracțiunii, nu coroborează cu probele analizate în speță, și

anume cu declarațiile inculpaților Avtutov Vladislav, Russu Valerii și partea

vătămată Vîlciu Pavel, toți trei indicând că Col Aleftin a comis faptele lui incriminate,

și în atare situație, nu se poate dispune achitarea inculpatului Col Aleftin pentru

săvârșirea infracțiunii deduse judecății, atâta timp cât probele dosarului confirmă

fără dubii vinovăția sa, sub forma de intenție directă.

Acționând în limitele apelului declarat de către inculpatul Col Aleftin, instanța

de apel, lecturând conținutul sentinței contestate, a menționat că, acesta a fost

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 188 alin. (3) lit. c), d)

Cod penal, însă instanța de apel a considerat că această încadrare este greșită,

deoarece, din materialele dosarului rezultă că inculpatului nu i-a fost înaintată

această învinuire, ceea ce este o încălcare vădită a limitelor judecării cauzei penale,

întrucât aceasta se efectuează numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

Totodată, instanța de apel, în vederea asigurării dreptului la un proces

echitabil, a admis parțial solicitarea inculpatului Col Aleftin, dispunându-se audierea

martorilor XXXXXX și XXXXXX, punând pe seama părții apărării obligația de a

asigura prezența persoanelor pentru a fi audiate în instanța de apel. Ulterior,

constatând că partea apărării nu a asigurat prezența numiților XXXXXX,

XXXXXX, instanța de apel a dispus aducerea forțată a martorilor. Potrivit

materialelor prezentate de poliție, aducerea forțată a martorilor XXXXXX și

XXXXXX nu a putut fi asigurată pe motivul plecării peste hotarele Republicii

Moldova și respectiv internării în spital pentru tratament.

De asemenea, instanța de apel a constatat că, prin hotărârea atacată s-a dispus

încasarea din contul inculpatului plata cheltuielilor de judecată la efectuarea

expertizei medico-legale psihiatrice în sumă de 840 lei, considerând că această

concluzie este incorectă, deoarece, făcând trimitere la prevederile art. 143 Cod de

procedură penală, a reținut că expertiza medico-legală psihiatrică a fost ordonată de

către organul de urmărire penală în vederea constatării gradului de

responsabilitatea a inculpatului Col Aleftin, fiind acțiune procesuale ce ține de

administrarea probatoriului în vederea posibilității formulării învinuirii, și

atragerea persoanei la răspundere penală, acțiuni care sunt puse în sarcina părții

acuzării.

Astfel, cheltuielile suportate în cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării

vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, prin numirea efectuării

expertizelor judiciare, reprezintă cheltuieli judiciare ce sunt achitate din bugetul

statutului.

13

În speță, instanța de apel a mai reținut că după trimiterea în judecată a

inculpatului, mijloacele de probă administrate în faza de judecată nu au consolidat

acuzarea din actul de sesizare, ci dimpotrivă nu au mai susținut-o, fapt care a

determinat procurorul să pornească urmărirea penală în privința părții vătămate

Ianac Ana în baza art. 312 Cod penal.

În concluzie, instanța de apel, apreciind fiecare probă din punct de vedere al

pertinenței, concludentei, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu -

din punct de vedere al coroborării lor, conform propriei convingeri, formate în urma

examinării lor în ansamblul, sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de

lege, a considerat că învinuirea înaintată inculpatului Col Aleftin în comiterea

infracțiunii prevăzută de art. 188 alin. (5) Cod penal nu și-a găsit confirmarea din

probele prezentate, din care considerente acțiunile inculpatului Col Aleftin au fost

reîncadrate în baza prevederilor art. 188 alin. (3) lit. c) Cod penal - tâlhărie, adică

atacul săvârșit asupra unor persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțite de

violență periculoasă pentru viață sau sănătatea persoanei agresate și de amenințare

cu aplicarea unei asemenea violențe, săvârșită de mai multe persoane, de o persoană

mascată, prin pătrundere în locuință, cu folosirea altor obiecte în calitate de armă, cu

vătămarea gravă a integrității corporale și a sănătății.

În speță, instanța de apel a constatat cu certitudine că Col Aleftin, Russu Valerii

și Avtutov Vladislav, la data de 24 aprilie 2013, ora 02.00, acționând prin înțelegere

prealabilă, având scopul de a sustrage prin atac tâlhăresc suma de 5000 euro,

înarmându-se cu o tijă metalică, fiind deghizați cu cagule și mânuși, au pătruns în

domiciliul din XXXXXX, ce aparține lui Costandoglo Zinaida, unde Col Aleftin i-a

aplicat lui Vîlciu Pavel o lovitură peste față cu ranga metalică, apoi toți trei au intrat

în una din odăile casei, unde toți trei inculpați i-au aplicat lui Ianac Ana, cu mâinile și

cu un pantof lovituri în regiunea capului și peste diferite părți ale corpului, acțiuni

ce erau însoțite de amenințări cu răfuiala fizică asupra acesteia și aplicarea violenței

fizice în privința copilului ei minor, XXXXXX, pe care l-au luat cu forța de la aceasta și

l-au dus în altă odaie. Apoi, Col Aleftin i-a legat lui Ianac Ana pe cap un pulover,

inclusiv mâinile și picioarele, iar Avtutov Vladislav i-a stropit degetele de la picioare

cu apă de colonie și, sub amenințarea de a-i da foc la degete, i-au cerut bani.

Negăsind și neprimind bani, Col Aleftin, Avtutov Vladislav și Russu Valerii, i-au

înapoiat numitei Ianac Ana minorul XXXXXX, iar Col Aleftin, continuând-și acțiunile

sale, a aruncat peste ambii un covor și a aplicat lui Ianac Ana lovituri cu mâinile

peste diferite părți ale corpului, iar față de Vîlciu Pavel a aplicat violență prin

efectuarea multiplelor tăieturi cu foarfecă pe mâini, cauzând-i în ansamblu vătămări

corporale grave, iar lui Ianac Ana, în ansamblu vătămări corporale ușoare, ce au

provocat dereglarea sănătății pe un termen nu mai mare de 6 zile.

În timpul atacului, Avtutov Vladislav, Col Aleftin și Russu Valerii, în mod

deschis au sustras telefonul mobil de model ,,Nokia M095”, în valoare de 1200 lei, ce

aparținea lui Ianac Ana, astfel, cauzându-i un prejudiciu material.

De asemenea, în privința lui Col Aleftin i-a fost înaintată învinuirea în baza

art. 187 alin. (1) Cod penal, pentru faptul că, în una din zilele lunii aprilie 2013 (data

14

concretă nefiind stabilită) aproximativ la ora 19.00, din interes material, cu scopul

de a sustrage bunurile altei persoane, aflându-se în locuința lui Calciu P., situată pe

str. Chirova 386, s. Cazaclia, în mod deschis a sustras de la Bannova Anna telefonul

mobil de model Nokia 2630 în valoare de 500 lei, cauzându-i ultimei un prejudiciu

material la suma de 500 lei.

Instanța de apel a menționat că, în cadrul examinării cauzei, partea vătămată

Banova Ana a depus cerere, solicitând încetarea procesului penal în privința lui Col

Aleftin, în legătură cu împăcarea părților, deoarece dânsa l-a iertat. Inculpatul Col

Aleftin, fiind de acord cu această cerere.

Astfel că, instanța de apel, notificând prevederile art. 332 alin.(1) Cod de

procedură penală, precum și art. 109 alin.(1) Cod penal, a conchis că, concluzia

primei instanțe, de a înceta procesul penal, este corectă, indicând că infracțiunea

incriminată lui Col Aleftin în baza art. 187 alin.(1) Cod penal, conform art. 16 Cod

penal, se atribuie la categoria celor mai puțin grave, iar legea permite împăcarea

părților.

În ce privește pedeapsa stabilită inculpatului Col Aleftin pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, instanța de apel, notificând prevederile art. 62 alin. (2), 75

alin.(1) Cod penal, a considerat că prima instanță nu a acordat deplină eficiență

principiilor de individualizare a pedepsei și nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, care conform art. 16 alin. (4) Cod penal se atribuie la categoria

infracțiunilor grave, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, care anterior a

fost condamnat pentru săvârșirea diferitor infracțiuni, antecedentul nefiind stins, nu

are loc permanent de trai, se caracterizează negativ, se află la evidența medicului

psihiatru (f.d.49, vol.1), circumstanțe care atenuează răspunderea acestuia nu au

fost reținute, dar a fost reținută circumstanța agravantă - săvârșirea infracțiunii de

către o persoană care anterior a fost condamnat pentru alte infracțiuni, precum și de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Reieșind din circumstanțele indicate supra, precum și faptul că, în acțiunile

inculpatului Col Aleftin se reține starea de recidivă, instanței de apel a ajuns la

concluzia că, corectarea și reeducarea vinovatului este posibilă cu stabilirea unei

pedepsei sub formă de închisoare, și totodată, menționând că prin Legea din

21 iunie 2013 a fost modificată sancțiunea art. 188 Cod penal, în sensul agravării,

instanța de apel a considerat oportun de a fi aplicate prevederile art.10 alin. (1) Cod

penal, stabilindu-i inculpatului Col Aleftin pedeapsa în limitele prevăzute de legea

anterioară, care prevedea o pedeapsă mai ușoară.

atacată cu recurs ordinar de inculpatul Col Aleftin, la 18 mai 2017, care solicită

casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, pe motiv că nu

au fost cercetate probele solicitate de el, ce confirmă nevinovăția sa de cele

incriminate, iar probelor administrate în speță nu au fost apreciere în modul

corespunzător.

15

declarat de inculpat, solicitând respingerea acestuia ca inadmisibil, cu menținerea

hotărârii atacate ca fiind legală și întemeiată.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Analizând recursul declarat de către inculpat, Colegiul penal constată, că acesta

nu invocă careva temei prescris în art. 427 Cod de procedură penală, însă solicită

achitarea, pe motiv că nu a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat,

temeiul de drept prescris în art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, atunci când nu au fost întrunite

elementele infracțiunii.

Instanța de recurs menționează, că potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se

consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a

corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele

componenței infracțiunii prevăzute de norma penală.

Colegiul penal reține, că acest temei include cazurile când nu a fost stabilită

fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de

probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au

fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale

infracțiunii.

În conformitate cu materialele cauzei inculpatul Col Aleftin Gheorghe a fost pus

sub învinuire în baza art. 188 alin. (5) Cod penal - tâlhăria, adică atacul săvârșit în

scopul sustragerii bunurilor în proporții deosebit de mari, însoțit de violență

periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate, cu amenințarea cu

aplicarea unei asemenea violențe, săvârșită de trei persoane deghizate, prin

pătrundere în încăpere, cu aplicarea altor obiecte folosite în calitate de armă, cu

vătămarea gravă a integrității corporale, însă prima instanță a reîncadrat acțiunile

inculpatului în baza art. 188 alin. (3) lit. c), d) Cod penal, deoarece partea acuzării nu

a prezentat probe pertinente și concludente privind prezența în acțiunile

inculpatului a calificativului „atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul

sustragerii bunurilor în proporții deosebit de mari”.

Ulterior, la rejudecarea cauzei, instanța de apel a verificat legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală, și a conchis că acțiunile inculpatului Col Aleftin

urmează a fi încadrate în baza art.188 alin.(3) lit. c) Cod penal, cu indicii calificativi:

tâlhărie, adică atacul săvârșit asupra persoanei în scopul sustragerii bunurilor,

însoțite de violență periculoasă pentru viață sau sănătatea persoanei agresate ori de

16

amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, săvârșită de două sau mai multe

persoane, de o persoană mascată, prin pătrundere în locuință, cu folosirea altor

obiecte în calitate de armă, cu vătămarea gravă a integrității corporale sau a

sănătății.

Analizând decizia atacată, Colegiul penal consideră, că instanța de apel legal și

întemeiat a casat parțial hotărârea primei instanțe, în partea constatării vinovăției și

stabilirii pedepsei acestuia, precum și în partea încasării cheltuielilor de judecată cu

pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, deoarece la rejudecarea cauzei a

ținut cont de prevederile art. 436 alin.(2) Cod de procedură penală și respectând

cerințele art. 414 alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală, în hotărârea

adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile declarate,

aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa cum este

indicat în pct. 14 din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o

însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară.

Mai mult ca atât, instanța de recurs menționează, că temeiurile invocate de

către recurent, precum și argumentele acestuia au constituit obiect de examinare la

rejudecarea cauzei în instanța de apel, și asupra acestora instanța judecătorească s-a

expus argumentat în hotărârea pronunțată.

Totodată, Colegiul penal relevă că, instanța de recurs nu analizează conținutul

mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o

altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțe, acestea fiind atribuțiile

exclusive al instanțelor de fond și de apel.

Cu referire la alegațiile inculpatului, precum că instanța de apel neîntemeiat a

respins demersul înaintat de el, prin care s-a solicitat audierea martorilor indicați în

cererea de apel declarată, astfel, fiind încălcat dreptul la apărare, Colegiul penal

le consideră nefondate, deoarece în decizia sa, instanța de apel a indicat că:

„...în vederea asigurării dreptului la un proces echitabil, a dispus admiterea parțială a

cererii inculpatului Col Aleftin privind audierea numiților XXXXXX, XXXXXX, punând

pe seama părții apărării obligația de a asigura prezența persoanelor pentru a fi

audiate în instanța de apel. Ulterior, constatând că partea apărării nu a asigurat

prezența numiților XXXXXX, XXXXXX, Colegiul penal a dispus aducerea forțată a

martorilor. Potrivit materialelor prezentate de poliție, aducerea forțată a numiților

XXXXXX, XXXXXX nu a putut fi asigurată pe motivul plecării peste hotarele Republicii

Moldova și respectiv internării în spital pentru tratament.” (f.d.294, vol. VI).

Instanța de recurs menționează că, această motivare este bazată pe

procesul-verbal al ședinței de judecată întocmit în instanța de apel (f.d.213, 220-

221, 264-265, vol. VI).

Colegiul penal ține să remarce, că instanța de apel în decizia pronunțată a

calculat în mod eronat valoarea prejudiciul cauzat prin infracțiune, raportându-l nu

la salariul mediu lunar pe economie prognozat la momentul săvârșirii infracțiunii,

dar la salariul mediu lunar pe economie prognozat la momentul pronunțării deciziei,

astfel stabilind în mod eronat, că valoarea prejudiciului nu constituie proporții mari

(79700 lei : 3850 lei ( salariul mediu lunar pe economie prognozat pentru anul

17

2013) = 20.70 salarii medii lunare pe economie, ceea ce constituie proporții mari).

Însă, ținând cont de faptul că, acuzarea de stat nu a contestat cu recurs ordinar

decizia pronunțată la caz, instanța de recurs nu va interveni în soluție pentru a nu

agrava situația inculpatului în propriul recurs.

Ținând cont de cele expuse supra, instanța de recurs conchide, că în speța

examinată n-a fost constatată prezența a unor erori de drept, care ar servi drept

temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate,

deoarece instanța de apel n-a admis o eroare gravă de fapt, care ar afecta soluția

acesteia.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de

art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar, declarat de

inculpatul Col Aleftin Gheorghe se declară inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Col Aleftin

Gheorghe împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din

27 martie 2017, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la data de 25 august 2017.

Președinte Toma Nadejda

Judecător Filincova Svetlana

Judecător Bejenaru Iurie

18