1ra-1533/16 — art.188 alin.3 lit.c,CP

1ra-1533/16 — art.188 alin.3 lit.c,CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr.1ra-1533/16

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 noiembrie 2016 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco, Liliana Catan, Iurie Diaconu, Ion Guzun,

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 11 aprilie 2016, declarate de procurorul

în Procuratura de nivelul Curții de Apel Cahul, Calendari Dumitru și inculpații

Col Aleftin Gheorghe, născut la 12 iunie 1988,

originar și domiciliat în s.Cazaclia, r-nul Ceadâr-

Lunga,

Russu Valerii Igor, născut la 13 februarie 1995,

originar și domiciliat în or.Taraclia, str.Lesnaia 57

și

Avtutov Vladislav Anatolii, născut la 25

decembrie 1995, originar și domiciliat în

or.Taraclia, str.Lesnaia 95.

Termenul examinării cauzei:

16.04.2015 - 11.04.2016,

13.07.2016 - 08.11.2016.

C O N S T A T Ă :

vinovați și condamnați:

- Col Aleftin în baza art.188 alin.(3) lit.c), d) Cod penal la 9 ani închisoare, în

penitenciar de tip închis și încetat procesul penal în baza art.187 alin.(1) Cod penal, pe

motivul împăcării părților.

- Russu Valerii în baza art.188 alin.(2) lit.b), c), d) Cod penal, cu aplicarea

prevederilor art.79 Cod penal, la 5 ani închisoare.

Conform art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei cu închisoarea pe un termen de probă de 4 ani.

- Avtutov Vladislav în baza art.188 alin.(2) lit.b), c), d) Cod penal, cu aplicarea

prevederilor art.79 Cod penal, la 4 ani închisoare.

Conform art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei

cu închisoarea pe un termen de probă de 3 ani.

prealabilă, împreună cu Russu Valerii și Avtutov Vladislav, acționând din interes material, cu

scopul sustragerii bunurilor altor persoane prin atac tîlhăresc, fiind mascați în măști și

mănuși, prin fereastră, au pătruns în domiciliul din str.Lenin 57, s.Cazaclia, r-nul Ceadîr-

Lunga, ce aparține lui Costandoglo Zinaida, unde în continuarea intențiilor sale criminale,

Col Aleftin a aplicat lui Vîlciu Pavel o lovitură peste față cu ranga metalică, apoi toți trei au

1

intrat în una din odăile casei, unde Col Aleftin a început a aplica lui Ianac Ana, cu mîinele și

cu un pantof găsit în casă, lovituri în regiunea capului și în diferite părți ale corpului, ce erau

însoțite de amenințări cu răfuiala fizică asupra acesteia și aplicarea violenței fizice în privința

copilului ei minor Ghiumiușliu Victor (a.n.05.12.2010), pe care l-au luat cu forța de la

aceasta și l-au dus în altă odaie. Apoi, Col Aleftin i-a legat lui Ianac Ana pe cap un pulover,

inclusiv mîinele și picioarele, iar Avtutov Vladislav i-a stropit degetele de la picioare cu apă

de colonie și, sub amenințarea de a-i da foc la degete, i-au cerut bani. Negăsind și neprimind

bani, Col Aleftin, Avtutov Vladislav și Russu Valerii, i-au înapoiat fiul ei minor Ghiumiușliu

Victor, dar Col Aleftin continuîndu-și acțiunile sale, a aruncat peste ambii un covor și a

aplicat lui Ianac Ana lovituri cu mâinile în diferite părți ale corpului, iar față de Vîlciu Pavel a

aplicat violența prin efectuarea diferitor tăieturi cu foarfeca pe mâini, cauzîndu-i vătămări

corporale grave sub formă de traumă gravă a ochiului stâng, cu lezarea globului ocular și

pierderea totală a vederii la ochiul stâng, ceia ce a provocat pierderea 1/3 a capacității de

muncă, iar lui Ianac Ana, vătămări corporale sub formă de excoriații pe palma dreaptă la

nivelul osului primului deget, leziuni ce au provocat dereglarea sănătății pe un termen nu mai

mare de 6 zile. În timpul atacului, Avtutov Vladislav, Col Aleftin și Russu Valerii, în mod

deschis au sustras telefonul mobil de model ,,Nokia M095”, în valoare de 1200 lei, ce

aparținea lui Ianac Ana, astfel, cauzându-i un prejudiciu material.

Tot Col Aleftin, la începutul lunii aprilie 2013, aproximativ la ora 19.00, acționând din

interes material, în scopul sustragerii bunurilor altor persoane, aflîndu-se în gospodăria lui

P.Calciu din str.Chirova 386, s.Cazaclia, în mod deschis a sustras de la Bannu Ana, telefonul

mobil de model „Nokia 2630”, în valoare de 500 lei, cauzîndu-i un prejudiciul material.

În motivarea soluției date instanța, reieșind din materialul probator administrat, a

ajuns la concluziua că acțiunile inculpaților urmează a fi corect calificate și anume a lui

Avtutov Vladislav și Russu Valerii în baza art.188 alin.(2) lit.b), c), d) Cod penal, iar a lui

Col Aleftin în baza art.188 alin.(3) lit.c), d) Cod penal, considerînd că nu s-a dovedit

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.188 alin.(5) Cod penal, de care au fost învinuiți.

- procurorul, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care V.Avtutov, A.Col și V.Russu să fie recunoscuți vinovați în comiterea infracțiunii

prevăzute la art.188 alin.(5) Cod penal, și în baza acestei legi să le fie stabilite următoarele

pedepse: lui A.Col – 13 ani închisoare, în penitenciar de tip închis; lui V.Russu – 10 ani

închisoare, în penitenciar de tip închis; lui V.Avtutov, în baza art.79 Cod penal – 8 ani

închisoare, în penitenciar de tip închis, argumentând că instanța greșit a reîncadrat juridic

fapta inculpaților din prevederile art.188 alin.(5) în cele ale art.188 alin.(3) lit.c), d) și art.188

alin.(2) lit b), c), d) Cod penal, întemeiindu-și soluția doar pe declarațiile inculpaților, și

incorect a apreciat critic declarațiile părții vătămate A.Ianac, care a declarat că inculpații au

solicitat suma de 10 000 euro;

- inculpatul A.Col, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei hotărâri de

achitare, invocând că probele adminsitrate nici într-un mod nu demonstrează vinovăția sa în

comiterea atacului tîlhăresc, dînsul neparticipînd la comiterea acestei infracțiuni.

admise apelurile declarate, casată parțial sentința în partea condamnării lui A.Col în baza

art.188 alin.(3) lit.c), d) Cod penal și lui V.Avtutov și V.Russu în baza art.188 alin.(2) lit.b),

c), d) Cod penal, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărîri, prin care au fost

recunoscuți vinovați și condamnați:

- Col Aleftin în baza art.188 alin.(3) lit.c) Cod penal, la 9 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis;

2

- Russu Valerii în baza art.188 alin.(3) lit.c) Cod penal, cu aplicarea art.79 Cod

penal, la 5 ani închisoare. În temeiul art.90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 4 ani;

- Avtutov Vladislav în baza art.188 alin.(3) lit.c) Cod penal, cu aplicarea art.79 Cod

penal, la 4 închisoare. În baza art.90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

4.1. Pentru pronunțarea hotărârii date instanța de apel a constatat că Col Aleftin la data

de 24 aprilie 2013, în jurul orei 0200, împreună și după înțelegerea prealabilă cu Russu Valerii

și minorul Avtutov Vladislav, acționând cu intenția de a comite un atac tîlhăresc și de a

sustrage bunurile altei persoane, armați cu tijă metalică, în măști și mănuși, au pătruns prin

fereastră în domiciliul nr.57 din str. Lenin, s.Cazaclia, r-nul Ceadîr-Lunga, care aparține lui

Constandoglo Zinaida, unde în continuarea intenției sale criminale, Col Aleftin i-a aplicat o

lovitură cu tija metalică peste față lui P.Vîlciu. După aceasta, Avtutov Vladislav, Col Aleftin

și Russu Valerii au intrat într-o odaie a domiciliului indicat, unde au început să-i aplice cu

mîinile și cu pantoful, pe care l-au găsit în casă, multiple lovituri peste față și diferite regiuni

ale corpului lui Ianac Ana, însoțite cu amenințări de răfuială fizică, și de asemenea,

amenințări de aplicare a violenței în privința copilului ei minor – V.Ghiumiușliu (a.n.

05.12.2010), pe care l-au luat cu forța de la aceasta și l-au dus în altă odaie.

Ulterior, Avtutov Vladislav, Col Aleftin și Russu Valerii i-au pus lui Ianac Ana pe cap

un pulover și l-au legat, i-au legat mîinile și picioarele, iar Avtutov Vladislav i-a stropit

degetele de la picioare cu apă de colonie și sub amenințarea de a-i da foc la degete, pretindea

de la Ianac Ana, confecții de aur și bani.

Neprimind suma și bunurile solicitate, l-au adus înapoi pe fiul minor al lui Ianac Ana,

au pus deasupra ambilor un covor țesut de casă și din nou au început să-i aplice lovituri lui

Ianac Ana. În privința lui P.Vîlciu, inculpații au început a-i aplica tăieturi cu foarfeca pe

mîini. În urma acțiunilor indicate, lui P.Vîlciu i-au fost cauzate leziuni corporale grave sub

formă de traumă gravă a ochiului stâng cu lezarea globului ocular și pierderea totală a vederii

ochiului stâng, care au provocat pierderea a 1/3 din capacitatea de muncă, iar lui A.Ianac i s-

au cauzat leziuni corporale sub formă de excoriații pe palmă dreaptă la nivel de os al

primului deget, care se referă la leziuni corporale ce au provocat dereglarea sănătății pe un

termen de 6 zile.

Pe parcursul atacului tîlhăresc Avtutov Vladislav, Col Aleftin și Russu Valerii, în

continuarea realizării intenției lor criminale, au sustras deschis telefonul de marca „Nokia”

M095 la prețul de 1200 lei, cauzându-i părții vătămate Ianac Ana o daună materială în

mărime de 1200 lei.

4.2. În motivarea deciziei adoptate, instanța de apel a menționat că instanța de fond

greșit a reținut în acțiunile lui A.Col semnul calificativ prevăzut de lit.d) alin.(3) art.188 Cod

penal, deoarece, din materialele dosarului rezultă că inculpatului nu i-a fost înaintată această

învinuirea, ceea ce este o încălcare vădită a limitelor judecării cauzei penale, întrucât aceasta

se efectuează numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

Referitor la solicitarea procurorului privind reîncadrarea juridică a faptei inculpaților

în baza art.188 alin.(5) Cod penal, instanța de apel a reținut că partea vătămată A.Ianac, abia

peste trei luni de la prima audiere, a declarat despre suma pretinsă de către inculpați, și anume

10 000 euro, iar ulterior, în ședința instanței de apel a declarat că a fost chemată de către

reprezentanții organului de urmărire penală și a semnat ceva, dar ce anume nu ține minte.

Prin urmare, având în vedere că atât inculpații, cît și părțile vătămate neagă faptul

solicitării sumei de 10 000 euro, această circumstanță nu poate fi reținută drept probă, și cu

atât mai mult, nu poate servi semn calificativ la reîncadrarea juridică a faptei inculpaților.

3

- procuror care, invocînd temei pentru recurs prevederile art.427 alin.(1) pct.6), 10),

12), 16) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei

în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, pe motiv că instanța, în decizia

pronunțată, la fila 17, greșit a ajuns la concluziile că partea vătămată A.Ianac a declarat la

data de 03.07.2013 despre faptul pretinderii sumei de 10 000 euro, abia după trei luni de la

prima audiere a acesteia, de asemenea, aceasta a declarat atît la faza urmăririi penale, cît și în

instanța de apel că peste un timp oarecare a fost chemată de a se prezenta la organele de

urmărire penală unde a semnat ceva, dar ce a semnat nu ține minte și că partea vătămată a

insistat că la data de 03.07.2013 nu a dat asemenea declarații, de rînd ce partea vătămată

A.Ianac la faza de urmărire penală, cât și la judecarea cauzei în instanța de fond a declarat

despre faptul solicitării sumei de 10 000 euro, eroare ce a constituit motivul reîncadrării

juridice greșite a faptei inculpaților și individualizarea greșită a pedepsei stabilite acestora;

- avocatul V.Cimpoeș în numele inculpatului A.Col, casarea acesteia, cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel, pe motiv că instanța nemotivat a respins

demersul prin care s-a solicitat audierea martorilor G.Mocan, M.Brudaru, A.Statarescu, care

ar fi dovedit alibiul inculpatului A.Col, iar pe motiv că a încheiat contract de asistență

juridică cu rudele inculpatului abia la 22.12.2014, recursul motivat îl va depune nu mai tîrziu

de 15.01.2015.

Așa, în recursul din 26.01.2015 depus de către avocatul V.Cimpoeș în numele

inculpatului A.Col, s-a solicitat casarea deciziei, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată, iar în susținerea cerințelor înaintate, recurentul a

invocat aceleași argumente indicate în recursul precedent, completându-l cu critica ce ține de

ignorarea instanței de apel asupra faptului că inculpații au dat declarații contradictorii, cu

scopul de a-l învinovăți de cele comise și pe inculpatul A.Col, și că instanțele nu au ținut cont

de faptul că suferă de debilitate ușoară și sindrom psihopatic.

respins, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de avocatul V.Cimpoeș în numele

inculpatului A.Col și s-a admis recursul ordinar declarat de procurorul D.Calendari, s-a casat

total decizia instanței de apel în privința lui A.Col, V.Russu și V.Avtutov, și s-a dispus

rejudecarea cauzei, pe motiv că instanța de apel, încălcând cerințele art.414 Cod de procedură

penală, a constatat circumstanțe de fapt care contravin probelor cercetate în ședința instanței

de apel, în care s-au cercetat declarațiile părții vătămate A.Ianac, deși existau divergențe

referitoare la suma pretinsă de către inculpați; - instanța de apel nu a verificat lista probelor

prezentate de partea acuzării, în care erau anexate și declarațiile părții vătămate date la faza

de urmărire penală, care după conținut, sînt în contradicție cu declarațiile acesteia date în

ședința instanței de apel și nu a respins motivat de ce a admis unele probe, fără a le respinge

pe altele; - la stabilirea pedepsei, instanța de apel nu a indicat care anume sunt circumstanțele

ce au fost identificate ca excepționale în privința inculpatului V.Avtutov și nu s-a argumentat

necesitatea aplicării prevederilor art.79 Cod penal în privința inculpatului V.Russu, precum și

aplicarea dispozițiilor art.90 Cod penal, iar la rejudecarea cauzei urmează să țină cont de

ordonanța de suspendare condiționată a urmăririi penale, care a fost pornită pe indicii

infracțiunii prevăzute la art.312 Cod penal în privința părții vătămate A.Ianac, și să i-a în

considerație eroarea de drept comisă de prima instanță, care nu a constatat fapta pentru care

inculpații au fost condamnați.

admise apelurile declarate de procuror și de inculpatul A.Col, casată partial sentința, în latura

penală, în partea învinuirii lui Col Aleftin, Russu Valerii și Avtutov Vladislav în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.188 alin.(5) Cod penal și pronunțată o nouă hotărâre, prin care

ultimii au fost recunoscuți vinovați și condamnați în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.188 alin.(3) lit.c) Cod penal, stabilindu-le pedeapsa:

4

- lui Col Aleftin, 9 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis;

- lui Russu Valerii, cu aplicarea prevederilor art.79 Cod penal, 5 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis;

- lui Avtutov Vladislav, cu aplicarea prevederilor art.79 Cod penal, 4 ani închisoare, cu

executarea ei în penitenciar de tip semiînchis.

În rest, sentința a fost menținută.

7.1. Pentru pronunțarea hotărârii date instanța de apel a constatat că Col Aleftin, la 24

aprilie 2013, ora 02.00, împreună și prin înțelegere prealabilă cu Russu Valerii și minorul

Avtutov Vladislav, acționând din interes material, cu scopul sustragerii bunurilor altor

persoane prin atac tîlhăresc, înarmați cu o tijă metalică, fiind în măști și mănuși, au pătruns

prin fereastră în domiciliul din str.Lenin 57, s.Cazaclia, r-nul Ceadîr-Lunga, ce aparține lui

Costandoglo Zinaida, unde în continuarea intenției sale criminale, Col Aleftin a aplicat o

lovitură în față cu tija metalică lui Vîlciu Pavel. După aceasta, Col Aleftin, Russu Valerii și

Avtutov Vladislav au intrat în una din odăile locuinței, unde au început să-i aplice lui Ianac

Ana multiple lovituri cu mîinele și cu un pantof, pe care l-au găsit în casă, peste diferite părți

ale corpului, însoțite de amenințări cu răfuiala fizică și de amenințări cu aplicarea violenței în

privința copilului ei minor Ghiumiușliu Victor (a.n.05.12.2010), pe care l-au luat cu forța de

la aceasta și l-au dus în altă odaie. Ulterior, Col Aleftin, Russu Valerii și Avtutov Vladislav i-

a legat lui Ianac Ana pe cap un pulover, inclusiv mîinele și picioarele, iar Avtutov Vladislav

i-au stropit degetele de la picioare cu apă de colonie și sub amenințarea de a-i da foc la

degete, i-au cerut bijuterii din aur și bani. Negăsind și neprimind suma cerută, Col Aleftin,

Avtutov Vladislav și Russu Valerii, i-au înapoiat lui Ianac Ana fiul ei minor Ghiumiușliu

Victor, au aruncat peste ambii un covor și din nou au început să-i aplice lovituri lui Ianac Ana

cu mâinile în diferite părți ale corpului, iar față de Vîlciu Pavel au aplicat violența prin

efectuarea diferitor înțepături cu foarfeca în palma mâinilor.

În rezultatul acțiunilor indicate lui Vîlciu Pavel i-au fost cauzate vătămări corporale

grave sub formă de traumă gravă a ochiului stâng, cu lezarea globului ocular și pierderea

totală a vederii la ochiul stâng, ceia ce a provocat pierderea 1/3 a capacității de muncă, iar lui

Ianac Ana - vătămări corporale sub formă de excoriații pe palma dreaptră la nivelul osului

primului deget, leziuni ce au provocat dereglarea sănătății pe un termen nu mai mare de 6

zile. În timpul atacului, în continuarea realizării intenției criminale, Avtutov Vladislav, Col

Aleftin și Russu Valerii, în mod deschis au sustras telefonul mobil de model ,,Nokia M 095”,

în valoare de 1200 lei, ce aparținea lui Ianac Ana, astfel cauzându-i un prejudiciu material.

În motivarea soluției date instanța de apel, verificând legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate, precum cercetând și apreciind fiecare probă anexată la materialele dosarului, și

anume declarațiile părților vătămate P.Vîlciu, A.Ianac, date în prima instanță și suplimentar

în instanța de apel, cît și actele cauzei - plîngerea părții vătămate A.Ianac, procesele-verbale

de cercetare la fața locului din 24.04.2013 și 25.04.2013, de predare benevolă din 24.04.2013,

de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii din 25.04.2013, de examinare a obiectului din

25.04.2013, de confruntare din 02 și 03.05.2013, rapoartele de expertiză medico-legală nr.63

din 26.04.2013 și nr.55/doc din 14.05.2013, a conchis că și-a găsit confirmare vinovăția

inculpaților A.Col, V.Russu și V.Avtutov în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.188

alin.(3) lit.c) Cod penal, tîlhărie, adică atacul săvîrșit asupra persoanei în scopul sustragerii

bunurilor, însoțite de violență periculoasă pentru viață sau sănătatea persoanei agresate ori de

amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, săvîrșită de două sau mai multe persoane,

de o persoană mascată, prin pătrundere în locuință, cu folosirea altor obiecte în calitate de

armă, cu vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății.

Instanța de apel a ajuns la o astfel de concluzie, reieșind din faptul că, partea acuzării

nu a prezentat probe pertinente și concludente privind prezența în acțiunile inculpaților a

calificativului „atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor în

5

proporții deosebit de mari”, acest calificativ a fost incriminat inculpaților, reținându-se

declarațiile părții vătămate A.Ianac, pe care instanța le-a apreciat critic, deoarece vin în

contradicție cu declarațiile depuse de partea vătămată P.Vîlciu, care a afirmat că inculpații în

acea seară nu au indicat suma de bani concretă, ci doar au cerut bani, declarații ce coincid cu

cele ale inculpaților V.Russu și A.Avtutov.

La fel, instanța de apel a respins argumentul părții acuzării că declarațiile lui P.Vîlciu

nu puteau fi reținute, fiindcă dînsul putea să nu audă de suma de 10000 euro, așa cum se afla

în altă odaie, iar după ce a fost lovit și-a pierdut cunoștința, deoarece deși acesta într-adevăr

se afla în altă odaie, dar a descris clar circumstanțele petrecute cu A.Ianac, de unde reiese că

nu a auzit nimic despre o careva sumă anumită de bani.

De asemenea, instanța de apel a concluzionat că, nu sunt suficiente pentru a fi puse la

baza condamnării inculpaților A.Col, V.Russu și V.Avtutov pentru săvîrșirea atacului asupra

unei persoane în scopul sustragerii bunurilor altei persoane în proporții deosebit de mari

declarațiile părții vătămate A.Ianac, deoarece inițial partea vătămată fiind audiată în cadrul

urmăririi penale, după cîteva ore de la săvîrșirea infracțiunii la 24.04.2013 și 26.04.2013, a

descris circumstanțele comiterii faptei în privința ei și a lui P.Vîlciu, menționînd că atacatorii

prin amenințare și aplicarea violenței au solicitat de la ea o sumă de bani și bijuterii de aur, ca

la 29.05.2013, să solicite încetarea cauzei penale în privința lui V.Russu și V.Avtutov, în

legătură cu faptul împăcării și restituirii prejudiciului cauzat, iar apoi, la 03.07.2013, să

solicite anularea ordonanței din 13.06.2013, prin care s-a dispus încetarea procesului penal în

privința lui V.Avtutov, indicând în cerere că „atunci când i-au legat picioarele și au început

să-i toarne ceva pe picioare, pentru a-i da foc, unul dintre atacatori a cerut bani în sumă de

10000 euro, acesta avea o voce răgușită, era cel ce dădea indicații pentru a-i lega picioarele și

să-i dea foc”, anume atunci când V.Avtutov și familia acestuia nu i-au acordat ajutorul

material promis lui P.Vîlciu pentru tratament. Mai mult că, aceasta nu a indicat dacă ar fi avut

posibilitatea să dețină o astfel de sumă.

Insuficiente de a fi puse la baza circumstanței agravante a indicat instanța de apel, sunt

și declarațiile inculpatului V.Russu depuse în cadrul urmăririi penale, unde acesta a declarat

că A.Col vorbea despre o femeie că are bani în sumă de 5000 euro și ei pot s-o jefuiască,

acestea nicidecum nu probează prezența în acțiunile inculpaților a calificativului „proporții

deosebit de mari”, și acestea vin în contradicție cu declarațiile lui V.Avtutov, care a declarat

că dînsul era deacord să jefuiască casa indicată de A.Col, pe motiv că acolo se găsește o sumă

mare de bani, mai mult de 1000 lei. Mai mult, instanța a conchis că declarațiile inculpaților

V.Russu și V.Avtutov, coincid cu cele ale părților vătămate A.Ianac și P.Vîlciu, cu excepția

cerinței sumei de 10000 euro, iar careva dubii de a pune la îndoială veridicitatea declarațiilor

V.Russu și V.Avtutov la descrierea faptei comise, instanței nu i-au apărut. Prin urmare,

instanța de apel a dedus că nu și-a găsit confirmare, din probele administrate, că inculpații

aveau intenția de a sustrage bunuri în proporții deosebit de mari sau în proporții mari de la

părțile vătămate.

Sub un alt aspect, instanța de apel a considerat că acțiunile întreprinse din partea

organului de urmărire penală, care în privința lui A.Ianac au pornit cauza penală pe învinuirea

în baza art.312 alin.(1) Cod penal, care a fost suspendată prin ordonanța procurorului din

18.12.2014, în condițiile în care nu este pronunțată în cauza dată o decizie irevocabilă, pot fi

calificate ca o influență asupra părții vătămate A.Ianac.

Critic a apreciat instanța de apel și afirmațiile inculpatului A.Col, precum că dînsul nu

a participat la săvârșirea infracțiunii și ale lui V.Russu și V.Avtutov că nu dînșii, dar A.Col a

intrat în domiciliul părților vătămate înarmat cu tijă metalică cu care a aplicat o lovitură lui

P.Vîlciu și cu mîinele și pantoful a aplicat lovituri lui A.Ianac, deoarece vin în contradicție cu

materialul probator administrat pe caz.

6

Respectiv, instanța de apel, reținând prevederile art.325 alin.(1) Cod de procedură

penală, a conchis că, prima instanță, reîncadrând acțiunile inculpatului A.Col din prevederile

art.188 alin.(5) în cele ale art.188 alin.(3) lit.c), d) Cod penal, incorect a reținut semnul

calificativ lit.d) - tîlhăria săvârșită cu o deosebită cruzime, care nu a fost reținut în învinuire

și nici în rechizitoriu, iar din oficiu prima instanță nu a fost în drept să-l completeze în sensul

agravării învinuirii inculpatului A.Col.

Referitor la stabilirea categoriei și termenului pedepsei aplicat inculpaților, instanța de

apel a considerat că prima instanță nu a acordat deplină efeciență principiilor de

individualizare a pedepsei și nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul

acesteia, de persoana celor vinovați, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum

și de condițiile de viață ale familiei acestora.

Prin urmare, instanța de apel, reținând prevederile art.16 alin.(4) Cod penal, că

infracțiunea comisă se atribuie celor grave, că V.Russu și V.Avtutov la locul de trai se

caracterizează pozitiv, anterior nu au fost trași la răspundere penală, iar A.Col are antecedent

penal nestins, nu are loc permanent de trai, fiind caracterizat negativ, circumstanțele ce

atenuează răspunderea inculpaților V.Russu și V.Avtutov, care s-au căit sincer de cele

comise și a celor agravante în privința lui A.Col - săvârșirea infracțiunii de către o persoană

care anteriror a fost condamnată pentru alte infracțiuni, a conchis că corectarea și reeducarea

inculpaților V.Russu și V.Avtutov poate fi posibilă cu stabilirea în privința lor a pedepsei sub

formă de închisoare, cu aplicarea prevederilor art.79 Cod penal, sub limita minimă prevăzută

de sancțiunea normei penale incriminate, reținându-se ca excepționale în seama lor faptul că

A.Avtutov la momentul săvîrșirii infracțiunii era minor și că V.Avtutov și V.Russu nu au

cauzat direct părții vătămate P.Vîlciu leziuni corporale grave, de comportamentul lor în

timpul și după comiterea infracțiunii, că dânșii după denunțarea despre comiterea infracțiunii

au recunoscut vina și au contribuit activ la descoperirea ei, prin descrierea tuturor acțiunilor

săvârșite de ei, precum și de recuperarea lunară a prejudiciului cauzat părții vătămate

P.Vîlciu, cît și repararea prejudiciului prin procurarea unui nou telefon părții vătămate

A.Ianac.

Totodată, instanța de apel în partea stabilirii pedepsei în privința inculpatului A.Col,

reținînd prevederile art.34, 82 alin.(2), 72 Cod penal, a conchis că acestuia urmează a-i fi

aplicată pedeapsa sub formă de închisoare, aceasta fiind una proporțională cu gravitatea

faptei comise și cu atitudinea lui față de acțiunile prejudiciabile, care va fi în măsură să atingă

scopul pedepsei penale.

- procurorul care, invocînd temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 10), 12) Cod

de procedură penală, solicită casarea acesteia și dispunerea rejudecării cauzei, nefiind deacord

cu soluția instanței de apel în partea calificării acțiunilor inculpaților și stabilirii pedepsei lui

V.Russu, cu aplicarea prevederilor art.79 Cod penal, pe motiv că instanța de apel incorect a

conchis că nu și-a găsit confirmare faptul că atacatorii i-ar fi solicitat lui A.Ianac suma de

10000 euro și că aceștia ar fi avut intenția de a sustrage bunuri în proporții deosebit de mari

sau în proporții mari de la partea vătămată, deoarece în cadrul urmăririi penale partea

vătămată a declarat că suma de 10000 euro de la dânsa a fost cerută în momentul atacului

tâlhăresc și nu a luat în considerație declarațiile acesteia date în ședința de judecată, în care

dânsa a concretizat că din motiv că s-a aflat în stare de șoc nu a anunțat acest fapt în

declarațiile primare date la urmărirea penală, iar apoi peste o perioadă de timp și-a adus

aminte de suma solicitată;

- instanța nu a enumerat mijloacele de probă prezentate de partea acuzării, nu le-a

descris și apreciat în coroborare cu restul probelor, conform prevederilor art.101 Cod de

procedură penală;

7

- instanța de apel nu a dat apreciere declarațiilor inculpaților V.Avtutov și V.Russu

date la urmărirea penală, întemeindu-și soluția doar pe cele date în instanță, astfel nu s-a

pronunțat asupra argumentului părții acuzării invocat în apel, și anume că în declarațiile sale

V.Russu a facut referire la suma de 5000 euro, care putea fi jefuită de la o femeie din

s.Cazaclia și, în cazul dat, acțiunile inculpaților A.Col urmau a fi corect încadrate în baza

art.188 alin.(5) Cod penal, iar a lui V.Avtutov și V.Russu - în baza art.188 alin.(4) Cod penal;

- instanța a aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, și anume în

privința inculpatului V.Russu, stabilindu-i pedeapsa cu aplicarea prevederilor art.79 Cod

penal, pe cînd nu au fost reținute în privința acestuia careva circumstanțe excepționale ce ar fi

permis aplicarea acestor prevederi;

- inculpatul A.Col care, fără a invoca vreun temei prevăzut la art.427 Cod de

procedură, solictă casarea acestea și remiterea cauzei la rejudecare, invocând că instanța de

apel incorect și-a întemeiat concluzia de vinovăție pe declarațiile inculpaților V.Avtutov și

V.Russu, precum și a părților vătămate, pe când acestea urmau a fi apreciate critic, și anume a

inculpaților, pe motiv că dânșii au dorit să ducă organul de urmărire penală în eroare și

neîntemeiat să-l incrimineze și pe dînsul, cu condiția ca să le poate fi stabilită o pedeapsă

neprivativă de libertate, iar a părților vătămate, pe motiv că aceștia nu au putut confirma ce

sumă ar fi solicitat inculpații de al ei, o dată indică la suma de 10000 euro, apoi la 5000 euro;

în privința inculpaților V.Avtutov și V.Russu de către organele de resort a fost aplicată forța

psihică pentru a-i impune să declare că și dînsul a participat la comiterea infracțiunii, nu a

avut loc recunoașterea persoanei după fotografie, prin ce nu au fost respectate drepturile sale

la un proces echitabil;

- inculpatul V.Avtutov, în cererea de recurs declarată la 06.06.2016 și cea suplimentară

din 16.06.2016, care se vor examina ca un recurs unic, solicită casarea acesteia, cu

menținerea sentinței, invocând că dânsul nu neagă faptul că a participat la săvârșirea faptei în

privința părților vătămate, însă instanța de apel incorect a constatat că dânsul intenționat a

aplicat vătămări corporale lui P.Vîlciu, pe când nici dânsul și nici V.Russu, nu au aplicat

asemenea lovituri, acestea fiind aplicate de a treia persoană, și prima instanță corect a stabilit

că a avut loc exces de autor; - instanța nu a reținut că, pe caz, după ce a fost anulată ordonanța

procurorului, prin care a fost încetat procesul penal în privința sa, pe motivul împăcării

părților, cauza urma a fi disjungată, deoarece la acel moment dînsul era minor, și urmărirea

penală urma a fi condusă de alt procuror, prin ce i-a fost încălcat dreptul la un proces

echitabil;

- inculpatul V.Russu care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală, solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței, pe motiv că instanța de

apel incorect a încadrat acțiunile lui în baza art.188 alin.(3) lit.c) Cod penal, pe cînd prima

instanță just a constat că faptele sale nu au fost cuprinse de intenția lui A.Col de a aplica

vătămări corporale și de a folosi în acest scop careva obiecte adaptate pentru provocarea

leziunilor corporale, atât el cât și V.Avtutov nu au susținut acțiunile respective și nu a aderat

la ele, de unde rezultă că A.Col a acționat în exces de autor, iar ranga metalică a fost ridicată

de către A.Col înainte de a intra în casă, cu care a și aplicat lovituri părții vătămate P.Vîlciu.

invocate, Colegiul penal consideră că acestea urmează a fi admise din următoarele

considerente.

Conform art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau

cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond fiind obligată să se pronunțe

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

8

Conform art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel

trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

La chestiuni de fapt se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta reținută ori numai

imputată s-a săvîrșit ori nu; dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a

comis; dacă probele corect au fost apreciate; dacă toate în ansamblu au fost apreciate de

prima instanță prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art.101

Cod de procedură penală.

Chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual, penal sau administrativ au

fost corect aplicate. Însă, în tot cazul instanța de apel trebuie în mod obligatoriu să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel, prin argumentare și cu trimitere la probe,

la documente, concluzia de respingere ori admitere a căruiva din motivele invocate.

Analizând aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal

constată că prevederile legale menționate, deși sînt obligatorii, nu au fost întocmai respectate

la judecarea prezentei cauzei în ordine de apel.

După cum rezultă din actele cauzei, prima instanță, cercetând și apreciind probele

administrate, a conchis că acțiunile inculpaților A.Col, V.Russu și V.Avtutov urmează a fi

reîncadrate din prevederile art.188 alin.(5) în cele ale art.188 alin.(3) lit.c), d) Cod penal în

privința lui A.Col și în cele ale art.188 alin.(2) lit.b), c), d) Cod penal în privința lui V.Russu

și V.Avtutov, deoarece nu a fost dovedit faptul că inculpații ar fi cerut de la partea vătămată

A.Ianac suma de 10000 euro și nu s-a dovedit că V.Avtutov și V.Russu au săvârșit atacul

asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de vătămarea gravă a integrității

corporale sau a sănătății, deoarece acțiunile lor nu au fost cuprinse de intenția lui A.Col,

dânșii nu au participat la aplicarea vătămării grave a integrității corporale sau a sănătății părții

vătămate P.Vîlciu și că aceștia ar fi fost înarmați cu ranga metalică, de unde rezultă că A.Col

la comiterea infracțiunii a acționat în exces de autor.

Admițând apelurile declarate de procuror, de avocatul S.Beriozov și inculpatul A.Col,

instanța de apel a casat parțial sentința și a pronunțat o nouă hotărâre, prin care i-a recunoscut

vinovați pe inculpații A.Col, V.Avtutov și V.Russu în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.188 alin.(3) lit.c) Cod penal, excluzând din învinuirea lui A.Col semnul calificativ

prevăzut la lit.d) a normei datr - „tălhăria săvârșită cu o deosebită cruzime” și, totodată,

constatând că s-a dovedit în acțiunile lui V.Avtutov și V.Russu calificativul - „tîlhăria

săvârșită cu vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății”.

Instanța de apel, a ajuns la această concluzie în urma reexaminării probelor ce au fost

dobândite în scopul constatării circumstanțelor care au importanță pentru cauză.

În sensul celor invocate, Colegiul penal reține că, în activitatea de stabilire a

adevărului, elementele care duc la realizarea cunoașterii sânt dovezile. Articolul 99 Cod de

procedură penală enunță că, în procesul penal, probatoriul constă în invocarea de probe,

propunerea de probe, admiterea și administrarea lor în scopul constatării circumstanțelor care

au importanță pentru cauză.

Potrivit art.93 Cod de procedură penală, probele sânt elemente de fapt dobândite în

modul stabilit de prezentul Cod, care servesc la constatarea existenței infracțiunii, la

identificarea făptuitorului, la constatarea vinovăției, precum și la stabilirea altor împrejurări

importante pentru justa soluționare a cauzei. Potrivit alin.(2) al acestei norme, ca probe sânt

considerate declarațiile inculpatului, ale părții vătămate, a martorilor, raportul de expertiză,

constatările medico-legale ș.a., obținute în conformitate cu prevederile legii.

Aprecierea completă și justă a probelor trebuie să se întemeieze pe o analiză

minuțioasă a materialului probator și apoi pe o sinteză a evaluărilor făcute. Analiza probelor

9

presupune examinarea fiecărui element probatoriu în parte, pentru a se înlătura tot ce nu are

legatură cu cauza, tot ce este vag și nesigur. În cadrul operației de sinteză, probele sînt

examinate în ansamblul lor, confirmându-se unele pe altele și ducând la o concluzie univocă.

Această concluzie trebuie să fie reflectată în soluția dată cauzei, soluție ce trebuie sa fie

motivată astfel încât raționamentele ce au stat la baza aprecierii probelor să poată fi supuse

controlului judiciar.

Din materialele dosarului, și anume din partea descriptivă a deciziei instanței de apel

rezultă că, instanța și-a bazat concluziile pe probele administrate în cadrul urmăririi penale, în

prima instanță, cît și suplimentar în instanța de apel, și anume declarațiile părților vătămate

A.Ianac, P.Vîlciu, a inculpaților, și probele scrise - plângerea părții vătămate A.Ianac,

procesele-verbale de cercetare la fața locului din 24.04.2013 și 25.04.2013, de predare

benevolă din 24.04.2013, de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii din 25.04.2013, de

examinare a obiectului din 25.04.2013, de confruntare din 02 și 03.05.2013, rapoartele de

expertiză medico-legală nr.63 din 26.04.2013 și nr.55/doc din 14.05.2013 și altele.

Totodată, constatând că există contradicții esențiale între declarațiile părții vătămate

A.Ianac depuse în ședința de judecată și cele date în cursul urmăririi penale, referitor la f

solicitarea sau nu a sumei de bani 10000 euro, care de fapt și este proba de bază ce stă la

calificarea acțiunilor inculpaților, instanța de apel nu a motivat care anume din aceste

declarații a părții vătămate urmează a fi reținute și considerate a fi veridice. Aceiași situație se

întrevede și la declarații părții vătămate P.Vîlciu, cât și a inculpatului V.Russu potrivit cărora

A.Col le-a spus că persoana pe care urmează să o jefuiască dispune de bani în sumă de 5000

euro. Mai mult, instanța bazându-și concluziile pe unele probe, cum ar fi declarațiile

inculpaților V.Avtutov și V.Russu date la urmărirea penală (f.d.39-40, 62, 171 v.1), a părții

vătămate A.Ianac și cererea acesteia (f.d.36, 37 v.3, 200 v.4), nici nu le-a cercetat în ședința

de judecată, fapt ce rezultă din procesul-verbal al ședinței instanței de apel (f.d.133-135 v.5).

În acest sens Colegiul penal reține că, dreptul la un proces echitabil, potrivit

Convenției Europene, se bazează pe respectarea cu strictețe a principiilor fundamentale ale

procesului judiciar: ,,egalitatea armelor”, ,,contradictorialitatea” (la administrarea probelor),

,,motivarea deciziilor”, care semnifică tratarea egală a părților pe toată durata desfășurării

procedurii în fața instanțelor de judecată, fără ca vre-una dintre ele să fie avantajată în raport

cu cealaltă sau celelalte părți în proces, așa încît, părțile să aibă posibilitatea de a-și susține

punctul de vedere într-o așa manieră, încît să nu fie puse într-o situație nedezavantajată una

față de alta (cauza Niderost-Huber vs Elveția, hotărîrea decizia din 18.02.1997; cauza Kress

vs Franța, hotărîrea din 07.06.2001).

De asemenea, instanța de apel deși a încadrat acțiunile lui V.Avtutov și V.Russu în

baza art.188 alin.(3) lit.c) Cod penal, constatând că aceștia au săvârșit tîlhăria …….însoșită

de vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății, acordând eficiență principiilor de

individualizare a pedepsei, a conchis că în cauză sunt prezente circumstanțe excepționale, ce

permit aplicarea în privința lor a prevederilor art.79 Cod penal, reținând în seama acestora așa

circumstanțe excepționale ca – rolul vinovatului în săvârșirea infracțiunii, constatând că

vătămările corporale grave părții vătămate P.Vîlciu nu au fost cauzate direct de către aceștia,

prin urmare, aceste constatări ale instanței de apel sunt contradictorii calificării faptelor

inculpaților V.Avtutov și V.Russu, ceea ce pune la îndoială calificarea faptelor acestora de

către instanța de apel.

Totodată, instanța de recurs constată că instanța de apel nu a îndeplinit indicațiile

Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 10.03.2015, nu a motivat convingător

concluzia cu privire la declarațiile părții vătămate A.Ianac, deși există divergențe referitor la

suma pretinsă de către inculpați, invocată în apelul declarat de procuror și declarațiile ei date

în instanța de apel, și că nu s-au argumentat circumstanțele excepționale prezente în cauză

pentru aplicarea prevederilor art.79 Cod penal în privința lui V.Russu.

10

Prin urmare, instanța de apel a încălcat prevederile art.436 alin.(2) Cod de procedură

penală, care stipulează că pentru instanța de rejudecare, indicațiile instanței de recurs sânt

obligatorii în măsură în care situația de fapt rămâne cea care a existat la soluționarea

recursului.

Astfel, Colegiul penal conchide că instanța de apel la judecarea apelului a comis erori

de drept, prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, deoarece se referă la

procedura de motivare a soluției instanței de apel și se consideră temei de recurs.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs, ea casează hotărîrea atacată și

dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel.

La noua rejudecare a cauzei instanța de apel are obligația să înlăture erorile

menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a soluției

adoptate și, cu respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură penală, să verifice

legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea o apreciere obiectivă probelor administrate în

cauză, avînd în vedere prevederile art.93, 95, 101 Cod de procedură penală, să se pronunțe

asupra tuturor motivelor invocate în apel și, în dependență de datele obținute, să pronunțe o

hotărîre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod de

procedură penală, concomitent verificîndu-se și motivele invocate în recursurile ordinare în

limita competenței, precum să analizeze la modul cuvenit acțiunile inculpaților, să cerceteze

amănunțit aspectele învinuirii înaintate și, ca urmare, să efectueze o încadrare juridică

corectă, și să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, ținînd cont de motivele

expuse în pct.9 al prezentei decizii.

9.1. Conform prevederilor art.435 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

soluționând recursul, rezolvă și chestiunile complementare prevăzute în art.416 Cod de

procedură penală.

Articolul 416 Cod de procedură penală prevede dreptul instanței de a soluționa unele

chestiuni complementare care nu se referă la fondul cauzei, inclusiv dreptul să dispună

aplicarea măsurii preventive inculpatului, conducîndu-se de prevederile art.329 Cod de

procedură penală.

Potrivit art.329 Cod de procedură penală, instanța din oficiu este în drept să dispună

aplicarea măsurii preventive inculpatului.

În conformitate cu prevederile art.176 Cod de procedură penală, măsurile preventive

pot fi aplicate de către instanța de judecată numai în cazurile în care există suficiente temeiuri

rezonabile de a presupune că inculpatul ar putea să se ascundă de instanță, să împiedice

stabilirea adevărului în procesul penal ori să săvârșească alte infracțiuni, de asemenea ele pot

fi aplicate de instanță pentru asigurarea executării sentinței.

Din materialele cauzei rezultă că inculpatului V.Avtutov se învinuiește în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.188 alin.(5) Cod penal sancțiunea căruia prevede pedeapsa

închisorii de la 12 la 15 ani și care, conform art.16 Cod penal, se califică ca infracțiune

deosebit de gravă. La fel, în cauză există suficiente temeiuri rezonabile, susținute prin probe,

de a presupune că inculpatul să exercite presiune asupra părților vătămate ar putea să se

ascundă de instanță și să împiedice stabilirea adevărului în procesul penal, derulării normale

și în termeni rezonabili a procesului, și asigurării executării sentinței.

Aspectele invocate mai sus se circumscriu cerințelor Curții Europene care, verificînd

temeiurile de arestare din dreptul intern în respectarea art.5 §1 din Convenție, a apreciat

asupra caracterului rezonabil al detenției preventive, arătînd că detenția este justificată doar

dacă se face dovadă că asupra procesului penal planează cel puțin unul dintre următoarele

pericole care trebuie apreciate în concret pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvîrșire a

unor noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor,

pericolul de dispariție a inculpatului.

11

Astfel, reieșind din cele expuse și ținând seama de prevederile art.416, 435 alin.(2), 329

și 176 Cod de procedură penală, Colegiul consideră oportun de a alege în privința lui

V.Avtutov măsura preventivă - arestul preventiv pe un termen de 30 de zile.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Admite recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de

Apel Cahul, Calendari Dumitru și inculpații Col Aleftin, Russu Valerii și Avtutov Vladislav,

casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 11 aprilie 2016 și dispune

rejudecarea cauzei în privința lui Col Aleftin, Russu Valerii și Avtutov Vladislav în aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Se aplică măsura preventivă în privința lui Avtutov Vladislav - arestul preventiv pe un

termen de 30 de zile, începînd cu data de 08 noiembrie 2016.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, pronunțată integral la 30 noiembrie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Liliana Catan

Iurie Diaconu

Ion Guzun

12