1re-43/2017 — art.42, alin.5, art.249 alin.2 lit. b CP

1re-43/2017 — art.42, alin.5, art.249 alin.2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1re-43/2017

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

01 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte Ursache Petru

judecători Toma Nadejda

Nicolaev Ghenadie

Timofti Vladimir

Moraru Petru

judecând, fără citarea părților la proces, recursul în anulare declarat de

condamnații Galușca Gheorghe Ilie, Neagu Ivan Gheorghe și avocatul acestora

Drăniceru Vasile, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Anenii Noi din

07 octombrie 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

15 decembrie 2016, în cauza penală în privința lui

Galușca Gheorghe Ilie, născut la XXXXXX,

originar din XXXXXX, domiciliat XXXXXX,

Neagu Ivan Gheorghii, născut la XXXXXX,

originar din XXXXXX, domiciliat XXXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Rejudecare: 03.11.2015 – 07.10.2016;

Rejudecare: 1) 28.01.2015 – 12.03.2015, dispusă rejudecarea;

2) 22.10.2016 – 15.12.2016;

C O N S T A T Ă:

Ilie și Neagu Ivan Gheorghii au fost condamnați în baza art.42 alin.(5), 46, 249

alin.(2) lit. b) Cod penal la amendă în mărime de 300 unități convenționale, pentru

fiecare.

Neagu Ivan a fost obligat de-a achita în folosul bugetului dreptul de import a

mărfurilor în mărime de 95332, 97 lei, lăsând spre folosire corpurile delicte.

1

prin înțelegere prealabilă cu Galușca Gheorghe Ilie, Greițer Denis Veaceslav, Scorț

Andrei Mihail, Scorț Igor Mihail, Stolearenco Roman Serghei și Cernalev Iurie

Andrei, la instigarea și sub conducerea lui Greițer Veaceslav Dmitri, alias

„director”, organizându-se în perioada lunii martie 2012 într-o reuniune stabilă de

persoane cu scopul de a comite o infracțiune de eschivare de la achitare a plăților

vamale și anume a taxelor vamale în conformitate cu prevederile pct. (10) a

Regulamentului privind transportarea mărfurilor prin posturile vamale interne de

control aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 792 din 08.07.2004, art. 118 Cod

vamal și Legii cu privire la tariful vamal, a mărfurilor de larg consum, în proporții

mari, de două sau mai multe persoane, în următoarele circumstanțe:

La 29 martie 2012 în jurul orelor 02.00, Neagu Ivan Gheorghii, fiind la volanul

automobilului de marca Mercedes 220 cu n/î XXXXXX, însoțit de complicele său,

Galușca Gheorghe Ilie, care conducea automobilul de marca „Mazda” MVP cu

n/î XXXXXXs-au deplasat împreună cu mai multe persoane, care desfășoară

activitate de întreprinzător în piețele mun. Chișinău, prin regiunea transnistreană,

prin punctul de trecere Cuciurgan - Pervomaisc, în Ucraina, or. Odessa, piața km 7,

de unde ultimii au procurat mărfuri de larg consum în asortiment, în sumă de

270 833 lei, care au fost transmise lui Galușca Gheorghe și Neagu Ion.

Ulterior, Galușca Gheorghe și Neagu Ivan, fiind membrii unei reuniuni stabile

de persoane, care s-au organizat în prealabil, în vederea înlesnirii și asigurării

săvârșirii infracțiunii de eschivare de la achitarea plăților vamale, au depozitat

mărfurile recepționate în unul din depozitele aflate pe teritoriul pieței km 7,

or. Odessa, Ucraina, după care, Neagu Ion și Galușca Gheorghe, împreună cu

persoanele care au procurat mărfurile, s-au reîntors în Republica Moldova.

În continuarea acțiunilor sale criminale, Neagu Ivan l-a contactat pe

cet. Greițer Veaceslav Dmitri, căruia i-a comunicat despre locul depozitării,

cantitatea mărfurilor și necesitatea organizării transportării acestora în regiunea

transnistreană și ulterior peste frontiera vamală a Republicii Moldova și

neachitarea pentru aceste mărfuri a taxelor vamale, pentru a fi transmise

persoanelor care desfășoară activitate de întreprinzător în piețele mun. Chișinău și

primirii recompensei pentru acest fapt.

Ulterior, Greițer Veaceslav, continuându-și acțiunile sale criminale, întru

realizarea informației furnizate de către Neagu Ion, i-a comunicat feciorului

acestuia Greițer Denis Veaceslav despre necesitatea deplasării ultimului în

Ucraina, or. Odessa, piața Km 7și transportării mărfurilor de la depozitul, unde

erau stocate de către Neagu Ion și Galușca Gheorghe, în regiunea transnistreană,

iar ulterior în Republica Moldova și nedeclararea acestora la organul vamal în

vederea achitării pentru asemenea mărfuri a taxelor vamale prevăzute de Legea cu

privire la tariful vamal.

Astfel, la 29.03.2012, Greițer Denis Veaceslav a luat de la Renchez Valentin

automobilul de marca Mercedes-Benz Sprinter cu n/î XXXXXX, care aparține

2

feciorului său - cet. Renchez Petru Valentin, XXXXXX, în vederea transportării

mărfurilor de larg consum pe teritoriul Republicii Moldova.

Tot în aceeași zi, aproximativ la ora 23:00, Greițer Denis Veaceslav, însoțit de

Stolearenco Roman Serghei, care conducea automobilul de marca Wolkswagen

Transporter cu n/î XXXXXX, s-au deplasat în Ucraina, or. Odessa, piața Km 7.

La 30.03.2012, aproximativ la orele 01:00, Greițer Denis Veaceslav, împreună

de Stolearenco Roman Serghei, după ce au încărcat în mijlocul de transport

menționat supra, mărfurile în valoare de 270 833 lei din depozitul în care Neagu

Ion și Galușca Gheorghe le-au stocat, s-au deplasat spre regiunea transnistreană,

iar ulterior în Republica Moldova.

Tot în aceeași zi, aproximativ la ora 04.00, Greițer Denis Veaceslav, care

conducerea automobilul de marca Mercedes-Benz Sprinter cu n/î XXXXXX, însoțit

de Stolearenco Roman Serghei, au introdus mărfurile în regiunea transnistreană,

iar apoi ocolind postul vamal intern de control Gîrbovăț-Anina, neachitând taxele

vamale în sumă de 95 332, 97 lei, introducând mărfuri de larg consum în valoare

de 270 833 lei, pe care le-au stocat la domiciliul cet. Scorț Igor Mihail, Stolearenco

Roman Serghei și Scorț Andrei Mihail, situat în or. Anenii Noi.

La 31.03.2012, aproximativ la orele 04:00, Greițer Veaceslav Dmitri,

continuându-și acțiunile sale criminale, l-a contactat pe cet. Scorț Andrei Mihail și

i-a comunicat, că este necesar să transporte marfa stocată din Anenii Noi spre

mun. Chișinău și să o depoziteze la domiciliul cet. Neagu Ion situat în

mun. Chișinău, XXXXXX.

Ulterior, în scopul realizării intențiilor criminale, Scorț Andrei Mihail i-a

contactat telefonic pe fratele său Scorț Igor Mihail, Stolearenco Roman Serghei și

Cernalev Iurie Andrei, comunicându-le despre necesitatea transportării mărfurilor

de larg consum aflate în depozitul din Anenii Noi în mun. Chișinău.

În continuare, prelungindu-și acțiunile sale criminale, Scorț Andrei Mihail cu

automobilul de marca „Toyota Land Cruser Prado” cu n/î XXXXXX, împreună cu

Scorț Igor Mihail cu automobilul de marca „Honda CRV” cu n/î XXXXXX

și Cernalev Iurie Andrei cu automobilul de marca „VAZ 2121” (Niva) cu

n/î XXXXXX au transportat mărfurile de larg consum din or. Anenii Noi în

mun. Chișinău, XXXXXX, la domiciliul cet. Neagu Ivan Gheorghii, unde au fost

recepționate și descărcate de către aceștia împreună cu Galușca Gheorghe Ilie.

V. Drăniceru în numele acestuia, și inculpatul Gh. Galușca, care au solicitat casarea

acesteia și pronunțarea unei hotărâri de achitare, pe motiv că fapta nu a fost

săvârșită de către dânșii, deoarece reieșind din actele cauzei inculpații la trecerea

bunurilor peste frontiera vamală a R. Moldova nu au participat, bunurile au fost

aduse la domiciliul lui I. Neagu de alte persoane; instanța nu a reținut că întru

susținerea învinuirii aduse în baza art.249 Cod penal, partea acuzării nu a

prezentat nici o probă, ce ar confirma faptul că inculpații s-au eschivat de la

achitarea plăților vamale, toate probele pe care s-a întemeiat învinuirea se bazează

pe cele acumulate întru confirmarea infracțiunii prevăzute de art.248 Cod penal,

3

ceea ce contravine art.113 Cod penal, 96 alin.(1), 100 alin.(1) și 101 alin.(1) Cod de

procedură penală; instanța incorect, făcând referire la sentința Judecătoriei Anenii

Noi din 26.12.2012 și constatând că inculpații au acționat în strânsă legătură cu

persoanele condamnate prin sentința dată, a reținut săvârșirea infracțiunii de

către aceștia prin participație și grup criminal organizat - art.42 alin.(5) și 46 Cod

penal, de rând ce prin sentința la care s-a făcut referire persoanele care au

acceptat acordul de recunoaștere a vinovăției au fost condamnate doar în baza

art.249 alin.(2) lit. b) Cod penal, fără a fi considerați ca participanți la săvârșirea

infracțiunii acționând ca un grup criminal organizat; instanța a lăsat fără apreciere

faptul că înregistrările audio, video și fotografiile din actele cauzei dobândite ca

mijloace de probă urmau a fi excluse din dosar, deoarece au fost obținute contrar

prevederilor legale și potrivit art.94 alin.(1) Cod de procedură penală, nu pot fi

puse la baza unei sentințe de condamnare; instanța nu a ținut seama că din actele

cauzei rezultă că marfa din R. Ucraina a fost transportată cu două unități de

transport de alte persoane, dar descărcată în gospodăria lui I. Neagu, nefiind

stabilită cantitatea și valoarea mărfii, și dacă inculpații cunoșteau modalitatea

transportării ei; incorect instanța a dispus doar de la I. Neagu achitarea în folosul

bugetului dreptul de import în mărime de 95332,97 lei, de rând ce la comiterea

infracțiunii au participat ca complici opt persoane și neîntemeiat nu a dispus

încetarea procesului penal, în legătură cu expirarea termenului de prescripție;

instanța a judecat cauza contrar competenței prevăzute de art.40 alin.(1) Cod de

procedură penală, care îi revenea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău, reieșind din

momentul și locul consumării infracțiunii.

fost respinse ca nefondate, recursurile declarate, cu menținerea hotărârii atacate.

instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a tras concluzia

că inculpații au comis infracțiunea imputată, împrejurări ce au fost constatate prin

totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate prin prisma

art.101 Cod de procedură penală, astfel că vinovăția inculpaților de săvârșirea

faptei prejudiciabile incriminate a fost dovedită, inclusiv și prin sentința

Judecătoriei Anenii Noi din 26.12.2012, adoptată în procedura acordului de

recunoaștere a vinovăției, prin care pentru aceleași acțiuni săvârșite au fost

recunoscuți vinovați și condamnați în baza art.249 alin.(2) lit. b) Cod penal

D.Greițer, A.Scorț, Ig.Scorț, R.Stolearenco, Iu.Cernalev și V.Greițer, precum și prin

declararțiile martorilor XXXXXX, care au indicat că procurând marfa de la piața din

or. Odessa, au depozitat-o și aceasta urma să fie transportată legal în mun.

Chișinău de către inculpații I. Neagu și Gh. Galușca, cărora urmau a le fi achitate

toate cheltuielile pentru trecerea peste frontieră și achitarea costurilor vamale,

precum și probele scrise - procesele-verbale ale interceptărilor convorbirilor

telefonice și înregistrării comunicărilor dintre I.Neagu, Gh.Galușca și D.Greițer,

A.Scorț, Ig.Scorț, R.Stolearenco și Iu. Cernalev, procesele-verbale de percheziție a

automobilului de model „Mercedes Sprinter”, cu n/î XXXXXX din 31.03.2012, de

4

percheziție la domiciliul lui I.Neagu, de examinare a mărfii de larg consum din

17.04.2012, 19.04.2012 ridicate în cadrul perchezițiilor de la domiciliul lui

I.Neagu, raportul de expertiză nr.1229-1233 din 07.06.2012, scrisoarea de răspuns

de la Serviciul Vamal nr.28/02-8358 din 12.07.2012, corpurile delicte recunoscute

în cadrul urmării penale.

În concluzie, instanța a constatat că prima instanță, audiind inculpații,

martorii, analizând cumulul de probe, corect a concluzionat că vinovăția

inculpaților I.Neagu și Gh.Galușca de comiterea infracțiunii imputate a fost

dovedită integral, corect încadrând acțiunile acestora în baza art.42 alin.(5), 46,

249 alin.(2) lit. b) Cod penal.

De asemenea, instanța de recurs a considerat nefondate argumentele

inculpaților și apărătorului, precum că nu au fost acumulate probe ce ar fi

confirmat vinovăția acestora și că sentința se bazează pe presupuneri, aceste

afirmații fiind o versiune de apărare și care se combate integral atât prin

materialele cauzei, cât și prin probele administrate în cadrul cercetării

judecătorești.

Referitor la măsura de pedeapsă stabilită inculpaților, instanța de recurs a

concluzionat că prima instanță le-a aplicat acestora o pedeapsă echitabilă, ținând

seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpaților, de

atitudinea lor față de fapta săvârșită.

avocatul V. Drăniceru în numele inculpatului I. Neagu și inculpat, care au solicitat

casarea acesteia, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, invocând că instanța

ajungând la concluzia menținerii sentinței de condamnare, urma să dezvăluie

concluzia dată, expunându-și punctul său de vedere asupra fiecărei probe aduse în

sensul acuzării, ce pe caz nu a avut loc, fiind înfăptuită o apreciere eronată și

formală de ordin general a probelor administrate și circumstanțelor cauzei,

considerând demonstrată vinovăția inculpatului, prin urmare instanța de recurs

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în recurs, inclusiv și a celui de

ce doar I. Neagu a fost obligat să achite dreptul de import a mărfurilor în sumă de

95332,37 lei, fără a motiva hotărârea în acest sens, prin ce i-a fost încălcat dreptul

inculpatului la un proces echitabil prevăzut de art.6 CEDO; motivarea hotărârii nu

corespunde cu dispozitivul acesteia; instanța de recurs a menținut sentința, fără a

lua în considerație faptul că din momentul săvârșirii infracțiunii au trecut mai mult

de doi ani și, în temeiul art.60 Cod penal, procesul penal urma a fi încetat, pe

motivul expirării termenului de prescripție, cu liberarea inculpatului de

răspundere penală, în rest, invocând aceleași motive ca și în recurs, descrise la

pct.3 al prezentei decizii.

16 decembrie 2014 a fost admis recursul în anulare declarat de avocatul Drăniceru

Vasile în numele inculpatului Neagu Ivan și inculpat, casată decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Bender din 18 iunie 2014 în partea condamnării lui Neagu

5

Ivan, iar prin extindere și în privința lui Galușca Gheorghe, și dispusă rejudecarea

cauzei în ordine de recurs în Curtea de Apel Chișinău.

prevederile art.443 Cod de procedură penală – efectul extensiv al recursului și

limitele judecării lui, examinînd cauza prin extindere și cu privire la inculpatul

Galușca Gheorghe, care nu a declarat recurs, însă, în temeiul art.452 alin.(2) Cod de

procedură penală, avea dreptul de a ataca hotărârea sus menționată, având în

vedere că prin aceasta nu i se va crea o situație mai gravă.

Reținând prevederile date, Colegiul a conchis că instanța de recurs nu a

verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza materialului din dosar și

a documentelor prezentate în instanța de recurs și nu a acordat deplină eficiență

prevederilor art.417 alin.(1) Cod de procedură penală, ceea ce echivalează cu erori

judiciare, ce s-au soldat cu o hotărâre nemotivată.

Astfel, din materialele dosarului rezultă că împotriva sentinței a depus

recursuri inculpatul I.Neagu, avocatul acestuia V.Drăniceru și inculpatul

Gh.Galușca, cu invocarea motivelor menționate la pct.3 al prezentei decizii, în

susținerea cerințelor privind casarea hotărârii primei instanțe.

Instanța de recurs, fără a verifica motivele recurenților și temeiurile de drept

ce au servit motiv pentru declararea recursurilor și fără a se pronunța asupra

tuturor argumentelor invocate de recurenți, pripit a respins recursurile declarate

de către inculpații I.Neagu și Gh.Galușca, ca nefondate, constatând doar faptul că

prima instanță, reieșind din probele cauzei, corect a tras concluzia că inculpații

I.Neagu și Gh.Galușca sunt vinovați de comiterea infracțiunii prevăzute de art.42

alin.(5), 6, 249 alin.(2) lit. b) Cod penal, iar asupra recursului avocatului în

dispozitivul hotărârii nici nu s-a expus.

Pe când, după cum rezultă din recursurile declarate, recurenții,

exprimându-și dezacordul cu hotărârea primei instanțe și contestând-o cu recurs,

au invocat argumente concrete sub aspectul erorilor de drept comise la judecarea

cauzei, și anume: - judecarea cauzei a fost efectuată contrar competenței prevăzute

de art.40 alin.(1) Cod de procedură penală, reieșind din momentul și locul

consumării infracțiunii; - organul de urmărire penală întru susținerea învinuirii,

nu au adus nici o probă, ce ar confirma faptul că inculpații s-au eschivat de la

achitarea plăților vamale; - instanța incorect i-a recunoscut pe inculpați vinovați în

comiterea infracțiunii prevăzute de art.42 alin.(5), 46, 249 alin.(2) lit. b) Cod penal,

de rând ce prin sentința Judecătoriei Anenii Noi din 26.12.2012, D.Greițer, A.Scorț,

Ig.Scorț, R.Stolearenco, Iu.Cernalev și V.Greițer au fost recunoscuți vinovați și

condamnați doar în baza art.249 alin.(2) lit. b) Cod penal, adică fără a fi considerați

ca participanți la săvârșirea infracțiunii acționând ca un grup criminal organizat;

- înregistrările audio, video și fotografiile din actele cauzei dobândite ca mijloace

de probă urmau a fi excluse din dosar, deoarece au fost obținute contrar

prevederilor legale și, potrivit art.94 Cod de procedură penală, nu pot fi puse la

baza unei sentințe de condamnare; - marfa din R. Ucraina a fost transportată de

alte persoane cu unități de transport ce nu aparțin inculpaților, ci doar a fost

6

descărcată în gospodăria lui I. Neagu, fără a se stabili ce fel de marfă, cui aparține,

cantitatea și valoarea acesteia; - că dispozitivul sentinței nu este clar în ce privește

lăsarea spre folosirea lui I. Neagu a corpurilor delicte, fără o concretizare a

acestora; - că incorect s-a dispus achitarea în folosul bugetului dreptul de import în

mărime de 95332,97 lei doar de la I. Neagu, de rând ce la comiterea infracțiunii au

participat opt persoane, ca complici și că neîntemeiat nu s-a dispus încetarea

procesului penal, în legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la

răspundere penală, în temeiul art.60 Cod penal.

Astfel că, instanța de recurs avea obligația ca în mod precis și explicit, prin

argumente relevante și suficiente, darea unui răspuns detaliat la fiecare argument,

să rezolve problemele de drept apărute la judecarea recursurilor ordinare, prin

întocmirea corectă a hotărârii adoptate, adică prin analiza materiei reglementării

și jurisprudenței.

Lipsa motivărilor cerințelor legii într-o hotărâre judecătorească poate ridica

probleme conform art.6 § 3 (b) din Convenție, referitoare la accesul la justiție,

situație în care nu sunt indicate cu suficientă claritate temeiurile pe care se

bazează hotărârea, ceea ce împiedică folosirea efectivă a procedurilor de

contestare și afectează grav respectarea garanțiilor procedurale la un proces

echitabil.

Totodată, în decizie, instanța de recurs a făcut referire la declarațiile

martorilor XXXXXX, precum și actele cauzei - procesele-verbale ale interceptărilor

convorbirilor telefonice și înregistrării comunicărilor dintre I.Neagu, Gh.Galușca și

D.Greițer, A.Scorț, Ig.Scorț, R.Stolearenco și Iu.Cernalev; de percheziție din

31.03.2012 în automobil și la domiciliul lui I.Neagu; de examinare a mărfii de larg

consum din 17.04.2012 și 19.04.2012 ridicate în cadrul perchezițiilor de la

domiciliul acestuia, raportul de expertiză nr.1229-1233 din 07.06.2012, scrisoarea

de răspuns de la Serviciul Vamal nr.28/02-8358 din 12.07.2012, considerând că

acestea, analizate în ansamblu, demonstrează vinovăția inculpaților, însă aceste

probe nu au fost verificate în ședința instanței de recurs și nu au fost reflectate în

procesul-verbal al ședinței de judecată, astfel instanța și-a întemeiat concluziile pe

probele cercetate de către prima instanță.

De asemenea, Colegiul lărgit a reținut că, în cadrul judecării recursului

împotriva hotărârilor judecătorești pentru care nu este prevăzută calea de atac –

apelul (art.448 Cod de procedură penală), instanța de recurs verifică hotărârea

atacată pe baza materialului din dosarul cauzei și a oricăror documente noi

prezentate în instanța de recurs, însă și în această procedură, la fel, instanța de

recurs este investită de a examina cauza în fapt și în drept, și nu poate proceda la o

apreciere globală asupra vinovăției sau a nevinovăției inculpatului, fără a-l asculta

pe acesta și fără a evalua, în mod direct, elementele de probă prezentate de părți,

care la caz nu a avut loc, reieșind din faptul că inculpații nu au fost audiați în

instanța de recurs referitor la învinuirea imputată, fiindu-le oferit doar cuvântul în

dezbateri, în care și-au susținut poziția că dânșii nu se fac vinovați de fapta

imputată.

7

În contextul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și, în

special, a hotărârii din 25.07.2000 în cauza lui Tierce și alții împotriva San Marino,

faptul dat se consideră ca o încălcare a art.6 CEDO – dreptului la un proces

echitabil.

Instanța de recurs în anulare a dispus rejudecarea cauzei în Curtea de Apel

Chișinău, în legătură cu faptul că Curtea de Apel Bender a fost lichidată.

au fost admise, dar din alte motive, recursul inculpatului I. Neagu și avocatului său

V. Drăniceru, și recursul inculpatului Gh. Galușca, casată sentința și dispusă

rejudecarea cauzei de către instanța de fond - Judecătoria Anenii Noi în alt complet

de judecată în vederea administrării de probe suplimentare.

hotărârii atacate, pe baza materialului din dosarul cauzei penale, în contextul

motivelor invocate în cererile de recurs și, examinând cauza în raport cu motivele

recursurilor sub toate aspectele, complet și obiectiv, a conchis că, cauza a fost

examinată pripit, unilateral, fără a pătrunde în esența cauzei.

În primul rând, instanța de judecată nu a motivat hotărârea asupra faptului că

I. Neagu a fost obligat să achite dreptul de import a mărfurilor în sumă de

95332,37 lei, de rând ce conform rechizitoriului la comiterea infracțiunii au

participat și alte persoane, ca complici, nefiind clar care a fost aportul fiecăruia din

ei la comiterea infracțiunii și care vor fi consecințele pentru fiecare în parte, prin

ce i-a fost încălcat dreptul inculpatului la un proces echitabil prevăzut de art. 6

CEDO.

În al doilea rând, motivarea hotărârii nu corespunde cu dispozitivul acesteia,

fără a lua în considerație faptul că din momentul săvârșirii infracțiunii au trecut

mai mult de doi ani și, în temeiul art. 60 Cod penal, procesul penal urma a fi

încetat, pe motivul expirării termenului de prescripție, cu liberarea inculpatului de

răspundere penală.

Instanța de fond s-a pronunțat fără a verifica probele care au fost solicitate de

participanți și în mod pripit a dat o sentință care reflectă starea de fapt imputată

inculpaților I. Neagu și Gh. Galușca fără a clarifica împrejurările reale în care a fost

comisă fapta incriminată, menționând că nu au fost administrate toate probele

care ar confirma vinovăția inculpaților sau ar putea fi puse în confirmarea poziției

lor de nevinovăție.

Partea apărării a făcut obiecții cu privire la competența Judecătoriei Anenii

Noi privind examinarea cauzei, însă instanța nu s-a expus în acest sens, fapt care

poate influența hotărârea adoptată.

Astfel, instanța de recurs, notificând prevederile art. 449 alin.(1) pct.2) lit. c)

Cod de procedură penală, a indicat că, la o nouă examinare instanța de fond

necesită să țină cont de cele relatate mai sus, să examineze cauza penală în privința

inculpaților Galușca Gheorghe și Neagu Ivan minuțios, multilateral, sub toate

aspectele, să analizeze și să aprecieze la justa valoare toate versiunile care

confirmă sau infirmă învinuirea inculpaților Galușca Gheorghe și Neagu Ivan în

8

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (5), 46, 249 alin. (2) lit. b) Cod

penal, și în dependență de probele administrate a pronunța o hotărâre legală,

întemeiată și bine motivată.

Gheorghe Ilie și Neagu Ivan Gheorghii au fost recunoscuți vinovați de săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. art. 42 alin. (5), 46, 249 alin. (2) lit. b) Cod penal, și

încetat procesul penal în privința lui Galușca Gheorghe Ilie și Neagu Ivan Gheorghi,

în legătură cu expirarea termenului prescripției de tragere la răspundere penală.

S-a dispus confiscarea în proprietatea statului: bunurile și mărfurile de larg

consum în valoare de 270 833 lei, ce au fost ridicate în cadrul percheziției de la

domiciliul lui Neagu Ivan la data de 31.03.2012 și transmise spre păstrare lui

Galușca Gheorghe, iar în cazul lipsei bunurilor materiale supuse confiscării, s-a

dispus confiscarea de la Galușca Gheorghe, în folosul statului, a contravalorii

acestora în sumă de 270 833 (două sute șaptezeci mii opt sute treizeci și trei) lei.

Ivan Gheorghii în comun acord și prin înțelegere prealabilă cu Galușca Gheorghe

Ilie, Greițer Denis Veaceslav, Scorț Andrei Mihail, Scorț Igor Mihail, Stolearenco

Roman Serghei și Cernalev Iurie Andrei, la instigarea și sub conducerea lui Greițer

Veaceslav Dmitri, alias „director”, organizându-se în perioada lunii martie 2012

într-o reuniune stabilă de persoane cu scopul de a comite o infracțiune de

eschivare de la achitarea plăților vamale și anume a taxelor vamale în conformitate

cu prevederile pct. (10) a Regulamentului privind transportarea mărfurilor prin

posturile vamale interne de control aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 792 din

08.07.2004, art. 118 Cod vamal și Legii cu privire la tariful vamal, a mărfurilor de

larg consum, în proporții mari, de două sau mai multe persoane, în următoarele

circumstanțe:

La 29 martie 2012 în jurul orelor 02.00, Neagu Ivan Gheorghii, fiind la volanul

automobilului de marca Mercedes 220 cu n/î XXXXXX, însoțit de complicele său,

Galușca Gheorghe Ilie, care conducea automobilul de marca „Mazda” MVP cu

n/î XXXXXX s-au deplasat împreună cu mai multe persoane, care desfășoară

activitate de întreprinzător în piețele mun. Chișinău, prin regiunea transnistreană,

prin punctul de trecere Cuciurgan - Pervomaisc, în Ucraina, or. Odessa, piața km 7,

de unde ultimii au procurat mărfuri de larg consum în asortiment, în sumă de

270 833 lei, care au fost transmise lui Galușca Gheorghe și Neagu Ion.

Ulterior, Galușca Gheorghe și Neagu Ivan, fiind membrii unei reuniuni stabile

de persoane, care s-au organizat în prealabil, în vederea înlesnirii și asigurării

săvârșirii infracțiunii de eschivare de la achitarea plăților vamale, au depozitat

mărfurile recepționate în unul din depozitele aflate pe teritoriul pieței Km 7,

or. Odessa, Ucraina, după care, Neagu Ion și Galușca Gheorghe, împreună cu

persoanele care au procurat mărfurile, s-au reîntors în Republica Moldova.

În continuarea acțiunilor sale criminale, Neagu Ivan l-a contactat pe

cet. Greițer Veaceslav Dmitri, căruia i-a comunicat despre locul depozitării,

cantitatea mărfurilor și necesitatea organizării transportării acestora în regiunea

9

transnistreană și ulterior peste frontiera vamală a Republicii Moldova și

neachitarea pentru aceste mărfuri a taxelor vamale, pentru a fi transmise

persoanelor care desfășoară activitate de întreprinzător în piețele mun. Chișinău și

primirii recompensei pentru acest fapt.

Ulterior, Greițer Veaceslav, continuându-și acțiunile sale criminale, întru

realizarea informației furnizate de către Neagu Ion, i-a comunicat feciorului

acestuia Greițer Denis Veaceslav despre necesitatea deplasării ultimului în

Ucraina, or. Odessa, piața Km 7 și transportării mărfurilor de la depozitul, unde

erau stocate de către Neagu Ion și Galușca Gheorghe, în regiunea transnistreană,

iar ulterior în Republica Moldova și nedeclararea acestora la organul vamal în

vederea achitării pentru asemenea mărfuri a taxelor vamale prevăzute de Legea cu

privire la tariful vamal.

Astfel, la 29.03.2012, Greițer Denis Veaceslav a luat de la Renchez Valentin

automobilul de marca Mercedes-Benz Sprinter cu n/î XXXXXX, care aparține

feciorului său - cet. Renchez Petru Valentin, XXXXXX, în vederea transportării

mărfurilor de larg consum pe teritoriul Republicii Moldova.

Tot în aceeași zi, aproximativ la ora 23:00, Greițer Denis Veaceslav, însoțit de

Stolearenco Roman Serghei, care conducea automobilul de marca Wolkswagen

Transporter cu n/î XXXXXX, s-au deplasat în Ucraina, or. Odessa, piața Km 7.

La 30.03.2012, aproximativ la orele 01:00, Greițer Denis Veaceslav, împreună

de Stolearenco Roman Serghei, după ce au încărcat în mijlocul de transport

menționat supra, mărfurile în valoare de 270 833 lei din depozitul în care Neagu

Ion și Galușca Gheorghe le-au stocat, s-au deplasat spre regiunea transnistreană,

iar ulterior în Republica Moldova.

Tot în aceeași zi, aproximativ la ora 04.00, Greițer Denis Veaceslav, care

conducerea automobilul de marca Mercedes-Benz Sprinter cu n/î XXXXXX, însoțit

de Stolearenco Roman Serghei, au introdus mărfurile în regiunea transnistreană,

iar apoi ocolind postul vamal intern de control Gîrbovăț - Anina, neachitând taxele

vamale în sumă de 95 332, 97 lei, introducând mărfuri de larg consum în valoare

de 270 833 lei, pe care le-au stocat la domiciliul cet. Scorț Igor Mihail, Stolearenco

Roman Serghei și Scorț Andrei Mihail, situat în or. Anenii Noi.

La 31.03.2012, aproximativ la orele 04:00, Greițer Veaceslav Dmitri,

continuându-și acțiunile sale criminale, l-a contactat pe cet. Scorț Andrei Mihail și

i-a comunicat, că este necesar să transporte marfa stocată din Anenii Noi spre

mun. Chișinău și să o depoziteze la domiciliul cet. Neagu Ion, situat în

mun. Chișinău, XXXXXX.

Ulterior, în scopul realizării intențiilor criminale, Scorț Andrei Mihail i-a

contactat telefonic pe fratele său Scorț Igor Mihail, Stolearenco Roman Serghei și

Cernalev Iurie Andrei, comunicându-le despre necesitatea transportării mărfurilor

de larg consum aflate în depozitul din Anenii Noi în mun. Chișinău.

În continuare, prelungindu-și acțiunile sale criminale, Scorț Andrei Mihail cu

automobilul de marca „Toyota Land Cruser Prado” cu n/î XXXXXX, împreună cu

Scorț Igor Mihail cu automobilul de marca „Honda CRV” cu n/î XXXXXX și Cernalev

10

Iurie Andrei cu automobilul de marca „VAZ 2121” (Niva) cu n/î XXXXXX au

transportat mărfurile de larg consum din or. Anenii Noi în mun. Chișinău,

XXXXXX, la domiciliul cet. Neagu Ivan Gheorghi, unde au fost recepționate și

descărcate de către aceștia împreună cu Galușca Gheorghe Ilie.

Astfel, Neagu Ivan Gheorghii și Galușca Gheorghe Ilie, contrar prevederilor

pct. (10) a Regulamentului privind transportarea mărfurilor prin posturile vamale

interne de control aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 792 din 08.07.2004, au

contribuit la introducerea pe teritoriul vamal a Republicii Moldova prin regiunea

transnistreană, mărfuri de larg consum, fără achitarea drepturilor de import în

sumă de 95 332(nouăzeci și cinci mii trei sute treizeci și doi) lei 97 bani.

Instanța de fond a încadrat în drept acțiunile inculpaților Neagu Ivan

Gheorghii și Galușca Gheorghe Ilie în baza art. 42 alin. (5), 46, 249 alin. (2) lit. b)

Cod penal - fiind membrii grupului criminal organizat, în calitate de complici, au

săvârșit infracțiunea de eschivare de achitare a plăților vamale în proporții mari,

caracterizată prin acordarea de mijloace sau instrumente la săvârșirea infracțiunii,

tăinuirea mijloacelor și instrumentelor de săvârșire a infracțiunii, urmele acesteia și

obiectele dobândite pe cale criminală precum și prin promiterea procurării și

ulterior comercializării acestor bunuri, fiind membrii unei reuniuni stabile de

persoane, care s-au organizat în prealabil pentru a comite infracțiunea de

eschivarea de la achitarea plăților vamale a mărfurilor și a altor valori în proporții

mari, de două sau mai multe persoane.

Ivan și avocatul acestora Draniceru Vasile, solicitând achitarea inculpaților, pe

motiv că fapta nu a fost comisă de ei.

În motivarea recursului au indicat că instanța de fond nejustificat a dat

prioritate probelor acuzării în defavoarea inculpaților; sentința atacată nu se

încadrează în baza art. 384 alin. (3-4) Cod de procedură penală, iar unele chestiuni

prevăzute de art. 385 Cod de procedură penală au fost soluționate formal, sentința

fiind adoptată contrar prevederilor art. 389 alin. (1-2) Cod de procedură penală.

Recurenții au indicat că în sentință nu este indicat cuantumul daunei, însă

simultan se dispune încasarea în proprietatea statului a bunurilor materiale în

sumă de 270 883 lei. Această sumă a fost determinată în Republica Moldova la

07.06.2012 și este absolut greșită poziția expusă că marfa s-a procurat în Odessa la

această sumă. Raportul de expertiză, materialele cauzei confirmă că această sumă

nu este valoarea în vamă a mărfii, din care, conform Legii „Cu privire la tariful

vamal nr.1380-20.11.1997 și Regulamentul aprobat prin H.G. nr.600-14.05.2002

se calculează drepturile de import. Totodată, nu există o concluzie despre valoarea

în vamă a mărfii și deci este inadmisibil a concluziona despre mărimea drepturilor

de import de plată, iar inexistența calculului legal al valorii în vamă a mărfii

condiționează inexistența calculului legal a drepturilor de import și astfel nu se

confirmă - proporțiile mari prevăzute de art. 249 Cod penal.

Au considerat că incorect toți făptuitorii la 02.04.2012 au fost puși sub

învinuire pentru comiterea infracțiunii de contrabandă. Ulterior, mecanic, fără

11

careva justificare cu normele de drept penal și procedural-penal s-a făcut

calificarea în baza art. 249 Cod penal, subliniind că inculpații n-au avut și n-au

calitate de subiect al infracțiunii prevăzute de art. 249 Cod penal, în contextul

prevederilor art. 123, 127/3 Cod Vamal, iar pe parcursul examinării cauzei,

instanța de fond a ignorat ilegalitățile admise în cadrul urmăririi penale.

Recurenții au mai indicat că instanța nu a motivat prin probe și acțiuni

concrete faptul că eschivarea de la achitarea plăților vamale a fost consumată la

30.03.2012.

2016 a fost admis din alte motive, recursul declarat de inculpații Galușca

Gheorghe, Neagu Ivan și de avocatul acestora Draniceru Vasile, casată parțial

sentința Judecătoriei Anenii Noi din 07 octombrie 2016 și pronunțată o nouă

hotărâre, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin care Galușca

Gheorghe Ilie și Neagu Ivan Gheorghii recunoscuți vinovați în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (5), 46, 249 alin. (2) lit. b) Cod penal, au fost

liberați de pedeapsă în legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere

la răspundere penală prevăzut de art. 60 Cod penal.

În rest, dispozițiile sentinței în partea confiscării bunurilor au fost menținute.

de fond, analizând probele administrate în ședința de judecată, a stabilit corect

situația de fapt și de drept, încadrând acțiunile inculpaților Neagu Ivan Gheorghii

și Galușca Gheorghe Ilie în baza art. 42 alin. (5), 46, 249 alin. (2) lit. b) Cod penal -

fiind membrii grupului criminal organizat, în calitate de complici, au săvârșit

infracțiunea de eschivare de achitare a plăților vamale în proporții mari,

caracterizată prin acordarea de mijloace sau instrumente la săvârșirea infracțiunii,

tăinuirea mijloacelor și instrumentelor de săvârșire a infracțiunii, urmele acesteia și

obiectele dobândite pe cale criminală precum și prin promiterea procurării și

ulterior comercializării acestor bunuri, fiind membrii unei reuniuni stabile de

persoane, care s-au organizat în prealabil pentru a comite infracțiunea de

eschivarea de la achitarea plăților vamale a mărfurilor și a altor valori în proporții

mari, de două sau mai multe persoane.

Instanța de recurs a menționat că, în ședința instanței de fond, inculpații

Neagu Ivan Gheorghii și Galușca Gheorghe Ilie și-au exercitat dreptul procesual de

a nu da declarații și de a nu participa la ședințele de judecată, fapt solicitat și

confirmat prin cererea acestora anexată la materialele cauzei, iar prin încheierea

Judecătoriei Anenii Noi din 26 ianuarie 2016, cererea inculpaților privind

examinarea cauzei penale în lipsa acestora a fost admisă, în baza art. 321 alin. (6)

Cod de procedură penală (f.d. 26, vol. IX).

Deși inculpații au declarat în ședința instanței de recurs că nu recunosc vina

de săvârșirea infracțiunii imputate, solicitând achitarea, instanța de recurs a

reținut că, vinovăția lui Neagu Ivan Gheorghii și Galușca Gheorghe Ilie în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (5), 46, 249 alin. (2) lit. b) Cod penal este

dovedită prin cumulul de probe administrate de organul de urmărire penală,

12

cercetate de instanța de fond și verificate de instanța de recurs, respectându-se

legislația procesual penală, cărora li s-a dat o apreciere corectă și legală, prin

prisma art. 101 Cod de procedură penală.

Instanța de recurs a considerat ca lipsite de temei argumentele inculpaților și

avocatului acestora precum că sentința nu este legală, întemeiată și motivată,

deoarece acestea sunt declarative, fără vreun suport probatoriu, fără a fi

enumerate concret care condiții de fond sau de formă nu au fost respectate de

către instanța de fond la adoptarea sentinței și care sunt viciile ce determină

posibilitatea hotărârii atacate de casare.

În aceeași ordine de idei, instanța de recurs a respins ca nefondată alegația

avocatului inculpaților, precum că sentința instanței de fond nu este suficient de

motivată, or, potrivit avizului nr. 11 (2008) al Consiliului Consultativ al

Judecătorilor Europeni (CCJE) în atenția Comitetului de Miniștri al Consiliului

Europei privind calitatea hotărârilor judecătorești, “obligația instanțelor de a-și

motiva hotărârile nu trebuie înțeleasă ca necesitând un răspuns la fiecare

argument invocat în sprijinul unui mijloc de apărare ridicat. Întinderea acestei

obligații poate varia în funcție de natura hotărârii. În conformitate cu

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, întinderea motivației depinde

de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica în instanță, precum și de

prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinale și de practicile diferite

privind prezentarea și redactarea sentințelor și hotărârilor în diferite state. Pentru

a răspunde cerințelor procesului echitabil, motivația ar trebui să evidențieze că

judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate În

cazul unui complet, judecătorul responsabil de completul de judecată trebuie să

explice clar faptele și chestiunile asupra cărora completul trebuie să se pronunțe”.

Instanța de recurs a conchis că hotărârea atacată este legală, întemeiată și

motivată, bazată pe principiile generale ale efectuării justiției, asigurându-se:

contradictorialitatea procesului; egalitatea cetățenilor în fața judecății și a legii,

respectarea cinstei și demnității persoanei; cercetarea nemijlocită și publică a

probelor; cercetarea sub toate aspectele, completă și obiectivă, a probelor

prezentate și administrate; respectarea cerințelor privind publicitatea; secretul

deliberării judecătorilor, astfel încât argumentele invocate de recurenți sunt pur

formale și reprezintă o tendință a inculpaților de a se apăra și de a se eschiva de la

răspunderea penală.

Au fost considerate nejustificate și argumentele recurenților, precum că în

cadrul urmăririi penale au fost grav încălcate drepturile inculpaților, instanța de

apel constatând că toate acțiunile organului de urmărire penală au fost efectuate

cu respectarea legislației procesual penale în vigoare, realizarea acțiunilor de

urmărire penală a avut loc cu autorizarea judecătorului de instrucție, potrivit

normelor de procedură penală inculpații au fost asistați de apărător la îndeplinirea

tuturor acțiunilor procesuale, nefiind încălcat dreptul la apărare al inculpaților, a

fost respectat dreptul constituțional al inculpaților cu privire la un proces echitabil

și contradictoriu, egalitatea armelor, accesul la probele acumulate, și nu există nici

13

un temei de declarare a nulității a actelor procedurale din cadrul prezentei cauze

penale.

Instanța de recurs a respins ca fiind neîntemeiate argumentele recurenților,

precum că actul de acuzare în privința inculpaților este bazat pe presupuneri și

dubii, deoarece în baza motivelor expuse supra, se constată indubitabil vinovăția

inculpatului Neagu Ivan, încadrarea juridică în baza art. 42 alin. (5), 46, 249

alin. (2) lit. b) Cod penal, caracterizată prin acordarea de mijloace sau instrumente

la săvârșirea infracțiunii, fiind membru unei reuniuni stabile de persoane, care

s-au organizat în prealabil pentru a comite infracțiunea de eschivare de la

achitarea plăților vamale a mărfurilor și altor valori în proporții mari de două sau

mai multe persoane și lui Galușca Gheorghe - în baza art. 42 alin. (5), 46, 249

alin. (2) lit. b) Cod penal, caracterizată prin acordarea de mijloace sau instrumente

la săvârșirea infracțiunii, fiind membru unei reuniuni stabile de persoane, care

s-au organizat în prealabil pentru a comite infracțiunea de eschivare de la

achitarea plăților vamale a mărfurilor și altor valori, în proporții mari de două sau

mai multe persoane a fost demonstrată cu certitudine, astfel încât instanța de

recurs a respins solicitarea apărării cu privire la achitarea inculpaților.

Totodată, instanța de recurs a indicat că prin sentința Judecătoriei Anenii Noi

din 26.12.2012, Greițer Veaceslav, Greițer Denis, Stolearenco Roman, Scorț Andrei,

Scorț Igor și Cernalev Iurie au fost recunoscuți vinovați de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 249 alin. (2) lit. b) Cod penal, care au comis-o cu încă două

persoane în privința cărora urmărirea penală a fost disjunsă în procedură

separată, fiindu-le stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 300 (trei

sute) unități convenționale, ceea ce constituie suma de 600 (șase mii) lei, iar

conform art. 88 alin. (5) Cod penal, Greițer Denis, Stolearenco Roman, Scorț

Andrei, Scorț Igor au fost liberați de executarea pedepsei (f.d. 42-56 vol. VIII).

În speță, a fost constatată săvârșirea aceleiași fapte infracționale, or, fapta a

fost comisă de către Greițer Veaceslav, Greițer Denis, Stolearenco Roman, Scorț

Andrei, Scorț Igor, Cernalev Iurie, Neagu Ivan și Galușca Gheorghe, iar în privința

lui Neagu Ivan și Galușca Gheorghe urmărirea penală a fost disjunsă în procedură

separată.

Instanța de recurs a reținut că Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a

statuat în cauza Brumărescu vs România nr. 28342/95 că respectarea dreptului la

un proces echitabil și al principiului securității raporturilor juridice trebuie

interpretat în preambulul Convenției, care proclamă preeminența dreptului și

care, printre altele, presupune că o dată ce o hotărâre a rămas definitivă, soluția sa

nu mai poate fi pusă în discuție.

Astfel, fiind reținut că, conform sentinței Judecătoriei Anenii Noi din

26.12.2012, devenită definitivă și irevocabilă, care are putere de lucru judecat, s-a

constatat că inculpații Greițer Veaceslav, Greițer Denis, Stolearenco Roman, Scorț

Andrei, Scorț Igor, Cernalev Iurie, Neagu Ivan și Galușca Gheorghe au săvârșit

infracțiunea în comun, astfel încât fapta comisă a fost deja constatată printr-o

hotărâre judecătorească irevocabilă.

14

Totodată, instanța de recurs a constatat că, instanța de fond urma să

pronunțe sentință de condamnare cu recunoașterea vinovăției inculpaților în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (5), 46, 249 alin. (2) lit. b) Cod

penal, cu liberarea de pedeapsă în legătură cu expirarea termenului de prescripție

de tragere la răspundere penală prevăzut de art. 60 Cod penal, dar nu sentință de

încetare a procesului penal și în acest sens a specificat prevederile art. 389

alin. (4) pct. 3) Cod de procedură penală.

Instanța de recurs a reținut că infracțiunea comisă de inculpații Neagu Ivan și

Galușca Gheorghe, la data de 30 martie 2012, potrivit art. 16 Cod penal face parte

din categoria celor ușoare, iar conform art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal, persoana

se liberează de răspundere penală dacă au expirat doi ani din ziua săvârșirii

infracțiunii ușoare, astfel că, la momentul judecării recursului nominalizat, au

expirat mai mult de doi ani de la săvârșirea infracțiunii.

condamnații Galușca Gheorghe Ilie, Neagu Ivan Gheorghii și avocatul acestora

Drăniceru Vasile, care solicită casarea acestora cu adoptarea unei hotărâri de

achitare a condamnaților de sub învinuirea imputată.

În motivarea recursului invocă argumente similare, care au fost expuse în

cererea de recurs, considerând că atât prima instanță cât și instanța de recurs la

rejudecarea cauzei au adoptat hotărâri cu aceleași erori, care au fost expres

indicate în decizia instanței superioare din 16.12.2014, deoarece nu s-a ținut cont

de motivele remiterii cauzei la rejudecare și nici nu s-a dat răspuns la motivele

invocate în recursurile declarate.

Suplimentar, mai menționează că nu sunt de acord cu încheierea irevocabilă a

instanței de apel din 21.09.2015, prin care s-a dispus competența de judecare a

cauzei Judecătoria Anenii Noi, deoarece, în opinia recurenților, competența fiind a

Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău.

penal decide respingerea acestuia ca inadmisibil din următoarele considerente.

În textul art. 455 alin.(2) Cod de procedură penală, se specifică căror cerințe

trebuie să corespundă cererea de recurs în anulare, în special conținutul acesteia.

Norma procesuală reglementează obligația recurentului de a aduce în textul

recursului argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea temeiurilor

prevăzute în art. 453 Cod de procedură penală.

În speță, din textul recursului declarat, Colegiul constată că condamnații

solicită casarea hotărârilor de condamnare în privința lor, deoarece nu au săvârșit

infracțiunea incriminată, neinvocând nici un temei din cele prevăzute de art. 453

Cod de procedură penală, solicitare susținută de avocatul acestora, Drăniceru

Vasile.

În acest sens, Colegiul penal menționează că dispoziția art. 453 alin.(1) Cod

de procedură penală, stipulează expres care sunt temeiurile de declarare a

recursului în anulare, și anume, că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în

anulare, în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în

15

care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea

atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează

Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii, iar alin.(2) al aceluiași

articol prevede că recursul în anulare este inadmisibil, dacă nu se întemeiază pe

temeiurile prevăzute în prezentul articol sau este declarat repetat.

Potrivit art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală, viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, se consideră

încălcarea esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate

internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale.

Colegiul penal reține faptul că, criticile formulate de către recurenți în

recursul în anulare declarat, au format obiect de examinare la judecarea cauzei

penale în privința lor, în instanța de fond, care, ulterior a fost verificată de instanța

de recurs, asupra cărora aceasta s-a expus printr-o hotărâre motivată și

argumentată, inclusiv asupra tuturor capetelor de cerere invocate de recurenți.

La fel, se reține că competența de rejudecare a hotărârilor judecătorești

irevocabile poate fi exercitată pentru a corecta erorile de drept, și nu pentru o

revizuire a aspectelor de fapt. Punerea la îndoială a modului de administrare a

probelor și reaprecierea acestora la etapa recursului în anulare, după cum se

solicită de către recurenți, nu se încadrează în prevederile art. 453 Cod de

procedură penală.

În ce privește argumentul suplimentar, invocat în recursul în anulare, privitor

la competența teritorială, Colegiul penal reține că instanța de recurs nu s-a expus

asupra acestui motiv, deoarece acesta n–a fost invocat în recursul ordinar.

Raportând normele citate, la textul recursului declarat, Colegiul conchide că,

recurenții nu invocă circumstanțe concrete, considerate a fi relevante pentru

dispunerea rejudecării cauzei și nu motivează în ce constă viciul fundamental

admis de instanțele ierarhic inferioare la judecarea cauzei în privința lor, cu

indicarea normelor legale care prevăd drepturile și libertățile pretinse a fi esențial

încălcate, denumirea acestor drepturi și libertăți, esența încălcărilor respective

raportată la normele procesual penale și la alte legi naționale, convenții și tratate

internaționale, modul și măsura în care încălcările presupuse ar fi afectat

hotărârea atacată, omițându-se cu desăvârșire argumentarea ilegalității hotărârii

contestate în acest sens.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere că, recursul în

anulare a recurenților nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în alin. (1)

art. 453 Cod de procedură penală, Colegiul penal conchide că recursul în anulare

declarat de condamnații Galușca Gheorghe Ilie, Neagu Ivan Gheorghii și avocatul

acestora Drăniceru Vasile urmează a fi respins ca inadmisibil, pe motiv că nu

îndeplinește cerințele de formă și de conținut prevăzute de art. 455 Cod de

procedură penală.

Colegiul penal,

16

D E C I D E :

Se respinge ca inadmisibil recursul în anulare declarat de condamnații

Galușca Gheorghe Ilie, Neagu Ivan Gheorghe și avocatul acestora Drăniceru Vasile,

cu menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

15 decembrie 2016, în cauza penală în privința lui Galușca Gheorghe Ilie și

Neagu Ivan Gheorghii.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la data de 25 august 2017.

Președinte Ursache Petru

Judecător Toma Nadejda

Judecător Nicolaev Ghenadie

Judecător Timofti Vladimir

Judecător Moraru Petru

17