1re-43/2017 — art.42, alin.5, art.249 alin.2 lit. b CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.42, alin.5, art.249 alin.2 lit. b CP
- Temei legal
- art.453 CPP
1re-43/2017 — art.42, alin.5, art.249 alin.2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 1re-43/2017
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
D E C I Z I E
01 august 2017 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte Ursache Petru
judecători Toma Nadejda
Nicolaev Ghenadie
Timofti Vladimir
Moraru Petru
judecând, fără citarea părților la proces, recursul în anulare declarat de
condamnații Galușca Gheorghe Ilie, Neagu Ivan Gheorghe și avocatul acestora
Drăniceru Vasile, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Anenii Noi din
07 octombrie 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
15 decembrie 2016, în cauza penală în privința lui
Galușca Gheorghe Ilie, născut la XXXXXX,
originar din XXXXXX, domiciliat XXXXXX,
Neagu Ivan Gheorghii, născut la XXXXXX,
originar din XXXXXX, domiciliat XXXXXX.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 30.01.2013 – 06.03.2014;
Rejudecare: 03.11.2015 – 07.10.2016;
Instanța de recurs: 05.05.2014 - 18.06.2014,
Rejudecare: 1) 28.01.2015 – 12.03.2015, dispusă rejudecarea;
2) 22.10.2016 – 15.12.2016;
Instanța de recurs în anulare: 22.08.2014 – 16.12.2014, dispusă rejudecarea.
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Anenii Noi din 06 martie 2014, Galușca Gheorghe
Ilie și Neagu Ivan Gheorghii au fost condamnați în baza art.42 alin.(5), 46, 249
alin.(2) lit. b) Cod penal la amendă în mărime de 300 unități convenționale, pentru
fiecare.
Neagu Ivan a fost obligat de-a achita în folosul bugetului dreptul de import a
mărfurilor în mărime de 95332, 97 lei, lăsând spre folosire corpurile delicte.
1
Instanța de fond a constatat că, Neagu Ivan Gheorghii în comun acord și
prin înțelegere prealabilă cu Galușca Gheorghe Ilie, Greițer Denis Veaceslav, Scorț
Andrei Mihail, Scorț Igor Mihail, Stolearenco Roman Serghei și Cernalev Iurie
Andrei, la instigarea și sub conducerea lui Greițer Veaceslav Dmitri, alias
„director”, organizându-se în perioada lunii martie 2012 într-o reuniune stabilă de
persoane cu scopul de a comite o infracțiune de eschivare de la achitare a plăților
vamale și anume a taxelor vamale în conformitate cu prevederile pct. (10) a
Regulamentului privind transportarea mărfurilor prin posturile vamale interne de
control aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 792 din 08.07.2004, art. 118 Cod
vamal și Legii cu privire la tariful vamal, a mărfurilor de larg consum, în proporții
mari, de două sau mai multe persoane, în următoarele circumstanțe:
La 29 martie 2012 în jurul orelor 02.00, Neagu Ivan Gheorghii, fiind la volanul
automobilului de marca Mercedes 220 cu n/î XXXXXX, însoțit de complicele său,
Galușca Gheorghe Ilie, care conducea automobilul de marca „Mazda” MVP cu
n/î XXXXXXs-au deplasat împreună cu mai multe persoane, care desfășoară
activitate de întreprinzător în piețele mun. Chișinău, prin regiunea transnistreană,
prin punctul de trecere Cuciurgan - Pervomaisc, în Ucraina, or. Odessa, piața km 7,
de unde ultimii au procurat mărfuri de larg consum în asortiment, în sumă de
270 833 lei, care au fost transmise lui Galușca Gheorghe și Neagu Ion.
Ulterior, Galușca Gheorghe și Neagu Ivan, fiind membrii unei reuniuni stabile
de persoane, care s-au organizat în prealabil, în vederea înlesnirii și asigurării
săvârșirii infracțiunii de eschivare de la achitarea plăților vamale, au depozitat
mărfurile recepționate în unul din depozitele aflate pe teritoriul pieței km 7,
or. Odessa, Ucraina, după care, Neagu Ion și Galușca Gheorghe, împreună cu
persoanele care au procurat mărfurile, s-au reîntors în Republica Moldova.
În continuarea acțiunilor sale criminale, Neagu Ivan l-a contactat pe
cet. Greițer Veaceslav Dmitri, căruia i-a comunicat despre locul depozitării,
cantitatea mărfurilor și necesitatea organizării transportării acestora în regiunea
transnistreană și ulterior peste frontiera vamală a Republicii Moldova și
neachitarea pentru aceste mărfuri a taxelor vamale, pentru a fi transmise
persoanelor care desfășoară activitate de întreprinzător în piețele mun. Chișinău și
primirii recompensei pentru acest fapt.
Ulterior, Greițer Veaceslav, continuându-și acțiunile sale criminale, întru
realizarea informației furnizate de către Neagu Ion, i-a comunicat feciorului
acestuia Greițer Denis Veaceslav despre necesitatea deplasării ultimului în
Ucraina, or. Odessa, piața Km 7și transportării mărfurilor de la depozitul, unde
erau stocate de către Neagu Ion și Galușca Gheorghe, în regiunea transnistreană,
iar ulterior în Republica Moldova și nedeclararea acestora la organul vamal în
vederea achitării pentru asemenea mărfuri a taxelor vamale prevăzute de Legea cu
privire la tariful vamal.
Astfel, la 29.03.2012, Greițer Denis Veaceslav a luat de la Renchez Valentin
automobilul de marca Mercedes-Benz Sprinter cu n/î XXXXXX, care aparține
2
feciorului său - cet. Renchez Petru Valentin, XXXXXX, în vederea transportării
mărfurilor de larg consum pe teritoriul Republicii Moldova.
Tot în aceeași zi, aproximativ la ora 23:00, Greițer Denis Veaceslav, însoțit de
Stolearenco Roman Serghei, care conducea automobilul de marca Wolkswagen
Transporter cu n/î XXXXXX, s-au deplasat în Ucraina, or. Odessa, piața Km 7.
La 30.03.2012, aproximativ la orele 01:00, Greițer Denis Veaceslav, împreună
de Stolearenco Roman Serghei, după ce au încărcat în mijlocul de transport
menționat supra, mărfurile în valoare de 270 833 lei din depozitul în care Neagu
Ion și Galușca Gheorghe le-au stocat, s-au deplasat spre regiunea transnistreană,
iar ulterior în Republica Moldova.
Tot în aceeași zi, aproximativ la ora 04.00, Greițer Denis Veaceslav, care
conducerea automobilul de marca Mercedes-Benz Sprinter cu n/î XXXXXX, însoțit
de Stolearenco Roman Serghei, au introdus mărfurile în regiunea transnistreană,
iar apoi ocolind postul vamal intern de control Gîrbovăț-Anina, neachitând taxele
vamale în sumă de 95 332, 97 lei, introducând mărfuri de larg consum în valoare
de 270 833 lei, pe care le-au stocat la domiciliul cet. Scorț Igor Mihail, Stolearenco
Roman Serghei și Scorț Andrei Mihail, situat în or. Anenii Noi.
La 31.03.2012, aproximativ la orele 04:00, Greițer Veaceslav Dmitri,
continuându-și acțiunile sale criminale, l-a contactat pe cet. Scorț Andrei Mihail și
i-a comunicat, că este necesar să transporte marfa stocată din Anenii Noi spre
mun. Chișinău și să o depoziteze la domiciliul cet. Neagu Ion situat în
mun. Chișinău, XXXXXX.
Ulterior, în scopul realizării intențiilor criminale, Scorț Andrei Mihail i-a
contactat telefonic pe fratele său Scorț Igor Mihail, Stolearenco Roman Serghei și
Cernalev Iurie Andrei, comunicându-le despre necesitatea transportării mărfurilor
de larg consum aflate în depozitul din Anenii Noi în mun. Chișinău.
În continuare, prelungindu-și acțiunile sale criminale, Scorț Andrei Mihail cu
automobilul de marca „Toyota Land Cruser Prado” cu n/î XXXXXX, împreună cu
Scorț Igor Mihail cu automobilul de marca „Honda CRV” cu n/î XXXXXX
și Cernalev Iurie Andrei cu automobilul de marca „VAZ 2121” (Niva) cu
n/î XXXXXX au transportat mărfurile de larg consum din or. Anenii Noi în
mun. Chișinău, XXXXXX, la domiciliul cet. Neagu Ivan Gheorghii, unde au fost
recepționate și descărcate de către aceștia împreună cu Galușca Gheorghe Ilie.
Împotriva sentinței au declarat recursuri inculpatul I. Neagu și avocatul
V. Drăniceru în numele acestuia, și inculpatul Gh. Galușca, care au solicitat casarea
acesteia și pronunțarea unei hotărâri de achitare, pe motiv că fapta nu a fost
săvârșită de către dânșii, deoarece reieșind din actele cauzei inculpații la trecerea
bunurilor peste frontiera vamală a R. Moldova nu au participat, bunurile au fost
aduse la domiciliul lui I. Neagu de alte persoane; instanța nu a reținut că întru
susținerea învinuirii aduse în baza art.249 Cod penal, partea acuzării nu a
prezentat nici o probă, ce ar confirma faptul că inculpații s-au eschivat de la
achitarea plăților vamale, toate probele pe care s-a întemeiat învinuirea se bazează
pe cele acumulate întru confirmarea infracțiunii prevăzute de art.248 Cod penal,
3
ceea ce contravine art.113 Cod penal, 96 alin.(1), 100 alin.(1) și 101 alin.(1) Cod de
procedură penală; instanța incorect, făcând referire la sentința Judecătoriei Anenii
Noi din 26.12.2012 și constatând că inculpații au acționat în strânsă legătură cu
persoanele condamnate prin sentința dată, a reținut săvârșirea infracțiunii de
către aceștia prin participație și grup criminal organizat - art.42 alin.(5) și 46 Cod
penal, de rând ce prin sentința la care s-a făcut referire persoanele care au
acceptat acordul de recunoaștere a vinovăției au fost condamnate doar în baza
art.249 alin.(2) lit. b) Cod penal, fără a fi considerați ca participanți la săvârșirea
infracțiunii acționând ca un grup criminal organizat; instanța a lăsat fără apreciere
faptul că înregistrările audio, video și fotografiile din actele cauzei dobândite ca
mijloace de probă urmau a fi excluse din dosar, deoarece au fost obținute contrar
prevederilor legale și potrivit art.94 alin.(1) Cod de procedură penală, nu pot fi
puse la baza unei sentințe de condamnare; instanța nu a ținut seama că din actele
cauzei rezultă că marfa din R. Ucraina a fost transportată cu două unități de
transport de alte persoane, dar descărcată în gospodăria lui I. Neagu, nefiind
stabilită cantitatea și valoarea mărfii, și dacă inculpații cunoșteau modalitatea
transportării ei; incorect instanța a dispus doar de la I. Neagu achitarea în folosul
bugetului dreptul de import în mărime de 95332,97 lei, de rând ce la comiterea
infracțiunii au participat ca complici opt persoane și neîntemeiat nu a dispus
încetarea procesului penal, în legătură cu expirarea termenului de prescripție;
instanța a judecat cauza contrar competenței prevăzute de art.40 alin.(1) Cod de
procedură penală, care îi revenea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău, reieșind din
momentul și locul consumării infracțiunii.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 18 iunie 2014, au
fost respinse ca nefondate, recursurile declarate, cu menținerea hotărârii atacate.
În motivarea soluției adoptate instanța de recurs a indicat că, prima
instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a tras concluzia
că inculpații au comis infracțiunea imputată, împrejurări ce au fost constatate prin
totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate prin prisma
art.101 Cod de procedură penală, astfel că vinovăția inculpaților de săvârșirea
faptei prejudiciabile incriminate a fost dovedită, inclusiv și prin sentința
Judecătoriei Anenii Noi din 26.12.2012, adoptată în procedura acordului de
recunoaștere a vinovăției, prin care pentru aceleași acțiuni săvârșite au fost
recunoscuți vinovați și condamnați în baza art.249 alin.(2) lit. b) Cod penal
D.Greițer, A.Scorț, Ig.Scorț, R.Stolearenco, Iu.Cernalev și V.Greițer, precum și prin
declararțiile martorilor XXXXXX, care au indicat că procurând marfa de la piața din
or. Odessa, au depozitat-o și aceasta urma să fie transportată legal în mun.
Chișinău de către inculpații I. Neagu și Gh. Galușca, cărora urmau a le fi achitate
toate cheltuielile pentru trecerea peste frontieră și achitarea costurilor vamale,
precum și probele scrise - procesele-verbale ale interceptărilor convorbirilor
telefonice și înregistrării comunicărilor dintre I.Neagu, Gh.Galușca și D.Greițer,
A.Scorț, Ig.Scorț, R.Stolearenco și Iu. Cernalev, procesele-verbale de percheziție a
automobilului de model „Mercedes Sprinter”, cu n/î XXXXXX din 31.03.2012, de
4
percheziție la domiciliul lui I.Neagu, de examinare a mărfii de larg consum din
17.04.2012, 19.04.2012 ridicate în cadrul perchezițiilor de la domiciliul lui
I.Neagu, raportul de expertiză nr.1229-1233 din 07.06.2012, scrisoarea de răspuns
de la Serviciul Vamal nr.28/02-8358 din 12.07.2012, corpurile delicte recunoscute
în cadrul urmării penale.
În concluzie, instanța a constatat că prima instanță, audiind inculpații,
martorii, analizând cumulul de probe, corect a concluzionat că vinovăția
inculpaților I.Neagu și Gh.Galușca de comiterea infracțiunii imputate a fost
dovedită integral, corect încadrând acțiunile acestora în baza art.42 alin.(5), 46,
249 alin.(2) lit. b) Cod penal.
De asemenea, instanța de recurs a considerat nefondate argumentele
inculpaților și apărătorului, precum că nu au fost acumulate probe ce ar fi
confirmat vinovăția acestora și că sentința se bazează pe presupuneri, aceste
afirmații fiind o versiune de apărare și care se combate integral atât prin
materialele cauzei, cât și prin probele administrate în cadrul cercetării
judecătorești.
Referitor la măsura de pedeapsă stabilită inculpaților, instanța de recurs a
concluzionat că prima instanță le-a aplicat acestora o pedeapsă echitabilă, ținând
seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpaților, de
atitudinea lor față de fapta săvârșită.
Hotărârea nominalizată a fost atacată cu recurs în anulare de către
avocatul V. Drăniceru în numele inculpatului I. Neagu și inculpat, care au solicitat
casarea acesteia, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, invocând că instanța
ajungând la concluzia menținerii sentinței de condamnare, urma să dezvăluie
concluzia dată, expunându-și punctul său de vedere asupra fiecărei probe aduse în
sensul acuzării, ce pe caz nu a avut loc, fiind înfăptuită o apreciere eronată și
formală de ordin general a probelor administrate și circumstanțelor cauzei,
considerând demonstrată vinovăția inculpatului, prin urmare instanța de recurs
nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în recurs, inclusiv și a celui de
ce doar I. Neagu a fost obligat să achite dreptul de import a mărfurilor în sumă de
95332,37 lei, fără a motiva hotărârea în acest sens, prin ce i-a fost încălcat dreptul
inculpatului la un proces echitabil prevăzut de art.6 CEDO; motivarea hotărârii nu
corespunde cu dispozitivul acesteia; instanța de recurs a menținut sentința, fără a
lua în considerație faptul că din momentul săvârșirii infracțiunii au trecut mai mult
de doi ani și, în temeiul art.60 Cod penal, procesul penal urma a fi încetat, pe
motivul expirării termenului de prescripție, cu liberarea inculpatului de
răspundere penală, în rest, invocând aceleași motive ca și în recurs, descrise la
pct.3 al prezentei decizii.
Prin decizia Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din
16 decembrie 2014 a fost admis recursul în anulare declarat de avocatul Drăniceru
Vasile în numele inculpatului Neagu Ivan și inculpat, casată decizia Colegiului
penal al Curții de Apel Bender din 18 iunie 2014 în partea condamnării lui Neagu
5
Ivan, iar prin extindere și în privința lui Galușca Gheorghe, și dispusă rejudecarea
cauzei în ordine de recurs în Curtea de Apel Chișinău.
Pentru a pronunța soluția, instanța de recurs în anulare a ținut cont de
prevederile art.443 Cod de procedură penală – efectul extensiv al recursului și
limitele judecării lui, examinînd cauza prin extindere și cu privire la inculpatul
Galușca Gheorghe, care nu a declarat recurs, însă, în temeiul art.452 alin.(2) Cod de
procedură penală, avea dreptul de a ataca hotărârea sus menționată, având în
vedere că prin aceasta nu i se va crea o situație mai gravă.
Reținând prevederile date, Colegiul a conchis că instanța de recurs nu a
verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza materialului din dosar și
a documentelor prezentate în instanța de recurs și nu a acordat deplină eficiență
prevederilor art.417 alin.(1) Cod de procedură penală, ceea ce echivalează cu erori
judiciare, ce s-au soldat cu o hotărâre nemotivată.
Astfel, din materialele dosarului rezultă că împotriva sentinței a depus
recursuri inculpatul I.Neagu, avocatul acestuia V.Drăniceru și inculpatul
Gh.Galușca, cu invocarea motivelor menționate la pct.3 al prezentei decizii, în
susținerea cerințelor privind casarea hotărârii primei instanțe.
Instanța de recurs, fără a verifica motivele recurenților și temeiurile de drept
ce au servit motiv pentru declararea recursurilor și fără a se pronunța asupra
tuturor argumentelor invocate de recurenți, pripit a respins recursurile declarate
de către inculpații I.Neagu și Gh.Galușca, ca nefondate, constatând doar faptul că
prima instanță, reieșind din probele cauzei, corect a tras concluzia că inculpații
I.Neagu și Gh.Galușca sunt vinovați de comiterea infracțiunii prevăzute de art.42
alin.(5), 6, 249 alin.(2) lit. b) Cod penal, iar asupra recursului avocatului în
dispozitivul hotărârii nici nu s-a expus.
Pe când, după cum rezultă din recursurile declarate, recurenții,
exprimându-și dezacordul cu hotărârea primei instanțe și contestând-o cu recurs,
au invocat argumente concrete sub aspectul erorilor de drept comise la judecarea
cauzei, și anume: - judecarea cauzei a fost efectuată contrar competenței prevăzute
de art.40 alin.(1) Cod de procedură penală, reieșind din momentul și locul
consumării infracțiunii; - organul de urmărire penală întru susținerea învinuirii,
nu au adus nici o probă, ce ar confirma faptul că inculpații s-au eschivat de la
achitarea plăților vamale; - instanța incorect i-a recunoscut pe inculpați vinovați în
comiterea infracțiunii prevăzute de art.42 alin.(5), 46, 249 alin.(2) lit. b) Cod penal,
de rând ce prin sentința Judecătoriei Anenii Noi din 26.12.2012, D.Greițer, A.Scorț,
Ig.Scorț, R.Stolearenco, Iu.Cernalev și V.Greițer au fost recunoscuți vinovați și
condamnați doar în baza art.249 alin.(2) lit. b) Cod penal, adică fără a fi considerați
ca participanți la săvârșirea infracțiunii acționând ca un grup criminal organizat;
- înregistrările audio, video și fotografiile din actele cauzei dobândite ca mijloace
de probă urmau a fi excluse din dosar, deoarece au fost obținute contrar
prevederilor legale și, potrivit art.94 Cod de procedură penală, nu pot fi puse la
baza unei sentințe de condamnare; - marfa din R. Ucraina a fost transportată de
alte persoane cu unități de transport ce nu aparțin inculpaților, ci doar a fost
6
descărcată în gospodăria lui I. Neagu, fără a se stabili ce fel de marfă, cui aparține,
cantitatea și valoarea acesteia; - că dispozitivul sentinței nu este clar în ce privește
lăsarea spre folosirea lui I. Neagu a corpurilor delicte, fără o concretizare a
acestora; - că incorect s-a dispus achitarea în folosul bugetului dreptul de import în
mărime de 95332,97 lei doar de la I. Neagu, de rând ce la comiterea infracțiunii au
participat opt persoane, ca complici și că neîntemeiat nu s-a dispus încetarea
procesului penal, în legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la
răspundere penală, în temeiul art.60 Cod penal.
Astfel că, instanța de recurs avea obligația ca în mod precis și explicit, prin
argumente relevante și suficiente, darea unui răspuns detaliat la fiecare argument,
să rezolve problemele de drept apărute la judecarea recursurilor ordinare, prin
întocmirea corectă a hotărârii adoptate, adică prin analiza materiei reglementării
și jurisprudenței.
Lipsa motivărilor cerințelor legii într-o hotărâre judecătorească poate ridica
probleme conform art.6 § 3 (b) din Convenție, referitoare la accesul la justiție,
situație în care nu sunt indicate cu suficientă claritate temeiurile pe care se
bazează hotărârea, ceea ce împiedică folosirea efectivă a procedurilor de
contestare și afectează grav respectarea garanțiilor procedurale la un proces
echitabil.
Totodată, în decizie, instanța de recurs a făcut referire la declarațiile
martorilor XXXXXX, precum și actele cauzei - procesele-verbale ale interceptărilor
convorbirilor telefonice și înregistrării comunicărilor dintre I.Neagu, Gh.Galușca și
D.Greițer, A.Scorț, Ig.Scorț, R.Stolearenco și Iu.Cernalev; de percheziție din
31.03.2012 în automobil și la domiciliul lui I.Neagu; de examinare a mărfii de larg
consum din 17.04.2012 și 19.04.2012 ridicate în cadrul perchezițiilor de la
domiciliul acestuia, raportul de expertiză nr.1229-1233 din 07.06.2012, scrisoarea
de răspuns de la Serviciul Vamal nr.28/02-8358 din 12.07.2012, considerând că
acestea, analizate în ansamblu, demonstrează vinovăția inculpaților, însă aceste
probe nu au fost verificate în ședința instanței de recurs și nu au fost reflectate în
procesul-verbal al ședinței de judecată, astfel instanța și-a întemeiat concluziile pe
probele cercetate de către prima instanță.
De asemenea, Colegiul lărgit a reținut că, în cadrul judecării recursului
împotriva hotărârilor judecătorești pentru care nu este prevăzută calea de atac –
apelul (art.448 Cod de procedură penală), instanța de recurs verifică hotărârea
atacată pe baza materialului din dosarul cauzei și a oricăror documente noi
prezentate în instanța de recurs, însă și în această procedură, la fel, instanța de
recurs este investită de a examina cauza în fapt și în drept, și nu poate proceda la o
apreciere globală asupra vinovăției sau a nevinovăției inculpatului, fără a-l asculta
pe acesta și fără a evalua, în mod direct, elementele de probă prezentate de părți,
care la caz nu a avut loc, reieșind din faptul că inculpații nu au fost audiați în
instanța de recurs referitor la învinuirea imputată, fiindu-le oferit doar cuvântul în
dezbateri, în care și-au susținut poziția că dânșii nu se fac vinovați de fapta
imputată.
7
În contextul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și, în
special, a hotărârii din 25.07.2000 în cauza lui Tierce și alții împotriva San Marino,
faptul dat se consideră ca o încălcare a art.6 CEDO – dreptului la un proces
echitabil.
Instanța de recurs în anulare a dispus rejudecarea cauzei în Curtea de Apel
Chișinău, în legătură cu faptul că Curtea de Apel Bender a fost lichidată.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 martie 2015
au fost admise, dar din alte motive, recursul inculpatului I. Neagu și avocatului său
V. Drăniceru, și recursul inculpatului Gh. Galușca, casată sentința și dispusă
rejudecarea cauzei de către instanța de fond - Judecătoria Anenii Noi în alt complet
de judecată în vederea administrării de probe suplimentare.
În motivarea soluției date instanța de recurs, verificând legalitatea
hotărârii atacate, pe baza materialului din dosarul cauzei penale, în contextul
motivelor invocate în cererile de recurs și, examinând cauza în raport cu motivele
recursurilor sub toate aspectele, complet și obiectiv, a conchis că, cauza a fost
examinată pripit, unilateral, fără a pătrunde în esența cauzei.
În primul rând, instanța de judecată nu a motivat hotărârea asupra faptului că
I. Neagu a fost obligat să achite dreptul de import a mărfurilor în sumă de
95332,37 lei, de rând ce conform rechizitoriului la comiterea infracțiunii au
participat și alte persoane, ca complici, nefiind clar care a fost aportul fiecăruia din
ei la comiterea infracțiunii și care vor fi consecințele pentru fiecare în parte, prin
ce i-a fost încălcat dreptul inculpatului la un proces echitabil prevăzut de art. 6
CEDO.
În al doilea rând, motivarea hotărârii nu corespunde cu dispozitivul acesteia,
fără a lua în considerație faptul că din momentul săvârșirii infracțiunii au trecut
mai mult de doi ani și, în temeiul art. 60 Cod penal, procesul penal urma a fi
încetat, pe motivul expirării termenului de prescripție, cu liberarea inculpatului de
răspundere penală.
Instanța de fond s-a pronunțat fără a verifica probele care au fost solicitate de
participanți și în mod pripit a dat o sentință care reflectă starea de fapt imputată
inculpaților I. Neagu și Gh. Galușca fără a clarifica împrejurările reale în care a fost
comisă fapta incriminată, menționând că nu au fost administrate toate probele
care ar confirma vinovăția inculpaților sau ar putea fi puse în confirmarea poziției
lor de nevinovăție.
Partea apărării a făcut obiecții cu privire la competența Judecătoriei Anenii
Noi privind examinarea cauzei, însă instanța nu s-a expus în acest sens, fapt care
poate influența hotărârea adoptată.
Astfel, instanța de recurs, notificând prevederile art. 449 alin.(1) pct.2) lit. c)
Cod de procedură penală, a indicat că, la o nouă examinare instanța de fond
necesită să țină cont de cele relatate mai sus, să examineze cauza penală în privința
inculpaților Galușca Gheorghe și Neagu Ivan minuțios, multilateral, sub toate
aspectele, să analizeze și să aprecieze la justa valoare toate versiunile care
confirmă sau infirmă învinuirea inculpaților Galușca Gheorghe și Neagu Ivan în
8
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (5), 46, 249 alin. (2) lit. b) Cod
penal, și în dependență de probele administrate a pronunța o hotărâre legală,
întemeiată și bine motivată.
Prin sentința Judecătoriei Anenii Noi din 07 octombrie 2016 Galușca
Gheorghe Ilie și Neagu Ivan Gheorghii au fost recunoscuți vinovați de săvârșirea
infracțiunii prevăzută de art. art. 42 alin. (5), 46, 249 alin. (2) lit. b) Cod penal, și
încetat procesul penal în privința lui Galușca Gheorghe Ilie și Neagu Ivan Gheorghi,
în legătură cu expirarea termenului prescripției de tragere la răspundere penală.
S-a dispus confiscarea în proprietatea statului: bunurile și mărfurile de larg
consum în valoare de 270 833 lei, ce au fost ridicate în cadrul percheziției de la
domiciliul lui Neagu Ivan la data de 31.03.2012 și transmise spre păstrare lui
Galușca Gheorghe, iar în cazul lipsei bunurilor materiale supuse confiscării, s-a
dispus confiscarea de la Galușca Gheorghe, în folosul statului, a contravalorii
acestora în sumă de 270 833 (două sute șaptezeci mii opt sute treizeci și trei) lei.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a stabilit în fapt, că Neagu
Ivan Gheorghii în comun acord și prin înțelegere prealabilă cu Galușca Gheorghe
Ilie, Greițer Denis Veaceslav, Scorț Andrei Mihail, Scorț Igor Mihail, Stolearenco
Roman Serghei și Cernalev Iurie Andrei, la instigarea și sub conducerea lui Greițer
Veaceslav Dmitri, alias „director”, organizându-se în perioada lunii martie 2012
într-o reuniune stabilă de persoane cu scopul de a comite o infracțiune de
eschivare de la achitarea plăților vamale și anume a taxelor vamale în conformitate
cu prevederile pct. (10) a Regulamentului privind transportarea mărfurilor prin
posturile vamale interne de control aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 792 din
08.07.2004, art. 118 Cod vamal și Legii cu privire la tariful vamal, a mărfurilor de
larg consum, în proporții mari, de două sau mai multe persoane, în următoarele
circumstanțe:
La 29 martie 2012 în jurul orelor 02.00, Neagu Ivan Gheorghii, fiind la volanul
automobilului de marca Mercedes 220 cu n/î XXXXXX, însoțit de complicele său,
Galușca Gheorghe Ilie, care conducea automobilul de marca „Mazda” MVP cu
n/î XXXXXX s-au deplasat împreună cu mai multe persoane, care desfășoară
activitate de întreprinzător în piețele mun. Chișinău, prin regiunea transnistreană,
prin punctul de trecere Cuciurgan - Pervomaisc, în Ucraina, or. Odessa, piața km 7,
de unde ultimii au procurat mărfuri de larg consum în asortiment, în sumă de
270 833 lei, care au fost transmise lui Galușca Gheorghe și Neagu Ion.
Ulterior, Galușca Gheorghe și Neagu Ivan, fiind membrii unei reuniuni stabile
de persoane, care s-au organizat în prealabil, în vederea înlesnirii și asigurării
săvârșirii infracțiunii de eschivare de la achitarea plăților vamale, au depozitat
mărfurile recepționate în unul din depozitele aflate pe teritoriul pieței Km 7,
or. Odessa, Ucraina, după care, Neagu Ion și Galușca Gheorghe, împreună cu
persoanele care au procurat mărfurile, s-au reîntors în Republica Moldova.
În continuarea acțiunilor sale criminale, Neagu Ivan l-a contactat pe
cet. Greițer Veaceslav Dmitri, căruia i-a comunicat despre locul depozitării,
cantitatea mărfurilor și necesitatea organizării transportării acestora în regiunea
9
transnistreană și ulterior peste frontiera vamală a Republicii Moldova și
neachitarea pentru aceste mărfuri a taxelor vamale, pentru a fi transmise
persoanelor care desfășoară activitate de întreprinzător în piețele mun. Chișinău și
primirii recompensei pentru acest fapt.
Ulterior, Greițer Veaceslav, continuându-și acțiunile sale criminale, întru
realizarea informației furnizate de către Neagu Ion, i-a comunicat feciorului
acestuia Greițer Denis Veaceslav despre necesitatea deplasării ultimului în
Ucraina, or. Odessa, piața Km 7 și transportării mărfurilor de la depozitul, unde
erau stocate de către Neagu Ion și Galușca Gheorghe, în regiunea transnistreană,
iar ulterior în Republica Moldova și nedeclararea acestora la organul vamal în
vederea achitării pentru asemenea mărfuri a taxelor vamale prevăzute de Legea cu
privire la tariful vamal.
Astfel, la 29.03.2012, Greițer Denis Veaceslav a luat de la Renchez Valentin
automobilul de marca Mercedes-Benz Sprinter cu n/î XXXXXX, care aparține
feciorului său - cet. Renchez Petru Valentin, XXXXXX, în vederea transportării
mărfurilor de larg consum pe teritoriul Republicii Moldova.
Tot în aceeași zi, aproximativ la ora 23:00, Greițer Denis Veaceslav, însoțit de
Stolearenco Roman Serghei, care conducea automobilul de marca Wolkswagen
Transporter cu n/î XXXXXX, s-au deplasat în Ucraina, or. Odessa, piața Km 7.
La 30.03.2012, aproximativ la orele 01:00, Greițer Denis Veaceslav, împreună
de Stolearenco Roman Serghei, după ce au încărcat în mijlocul de transport
menționat supra, mărfurile în valoare de 270 833 lei din depozitul în care Neagu
Ion și Galușca Gheorghe le-au stocat, s-au deplasat spre regiunea transnistreană,
iar ulterior în Republica Moldova.
Tot în aceeași zi, aproximativ la ora 04.00, Greițer Denis Veaceslav, care
conducerea automobilul de marca Mercedes-Benz Sprinter cu n/î XXXXXX, însoțit
de Stolearenco Roman Serghei, au introdus mărfurile în regiunea transnistreană,
iar apoi ocolind postul vamal intern de control Gîrbovăț - Anina, neachitând taxele
vamale în sumă de 95 332, 97 lei, introducând mărfuri de larg consum în valoare
de 270 833 lei, pe care le-au stocat la domiciliul cet. Scorț Igor Mihail, Stolearenco
Roman Serghei și Scorț Andrei Mihail, situat în or. Anenii Noi.
La 31.03.2012, aproximativ la orele 04:00, Greițer Veaceslav Dmitri,
continuându-și acțiunile sale criminale, l-a contactat pe cet. Scorț Andrei Mihail și
i-a comunicat, că este necesar să transporte marfa stocată din Anenii Noi spre
mun. Chișinău și să o depoziteze la domiciliul cet. Neagu Ion, situat în
mun. Chișinău, XXXXXX.
Ulterior, în scopul realizării intențiilor criminale, Scorț Andrei Mihail i-a
contactat telefonic pe fratele său Scorț Igor Mihail, Stolearenco Roman Serghei și
Cernalev Iurie Andrei, comunicându-le despre necesitatea transportării mărfurilor
de larg consum aflate în depozitul din Anenii Noi în mun. Chișinău.
În continuare, prelungindu-și acțiunile sale criminale, Scorț Andrei Mihail cu
automobilul de marca „Toyota Land Cruser Prado” cu n/î XXXXXX, împreună cu
Scorț Igor Mihail cu automobilul de marca „Honda CRV” cu n/î XXXXXX și Cernalev
10
Iurie Andrei cu automobilul de marca „VAZ 2121” (Niva) cu n/î XXXXXX au
transportat mărfurile de larg consum din or. Anenii Noi în mun. Chișinău,
XXXXXX, la domiciliul cet. Neagu Ivan Gheorghi, unde au fost recepționate și
descărcate de către aceștia împreună cu Galușca Gheorghe Ilie.
Astfel, Neagu Ivan Gheorghii și Galușca Gheorghe Ilie, contrar prevederilor
pct. (10) a Regulamentului privind transportarea mărfurilor prin posturile vamale
interne de control aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 792 din 08.07.2004, au
contribuit la introducerea pe teritoriul vamal a Republicii Moldova prin regiunea
transnistreană, mărfuri de larg consum, fără achitarea drepturilor de import în
sumă de 95 332(nouăzeci și cinci mii trei sute treizeci și doi) lei 97 bani.
Instanța de fond a încadrat în drept acțiunile inculpaților Neagu Ivan
Gheorghii și Galușca Gheorghe Ilie în baza art. 42 alin. (5), 46, 249 alin. (2) lit. b)
Cod penal - fiind membrii grupului criminal organizat, în calitate de complici, au
săvârșit infracțiunea de eschivare de achitare a plăților vamale în proporții mari,
caracterizată prin acordarea de mijloace sau instrumente la săvârșirea infracțiunii,
tăinuirea mijloacelor și instrumentelor de săvârșire a infracțiunii, urmele acesteia și
obiectele dobândite pe cale criminală precum și prin promiterea procurării și
ulterior comercializării acestor bunuri, fiind membrii unei reuniuni stabile de
persoane, care s-au organizat în prealabil pentru a comite infracțiunea de
eschivarea de la achitarea plăților vamale a mărfurilor și a altor valori în proporții
mari, de două sau mai multe persoane.
Împotriva sentinței au declarat recurs inculpații Galușca Gheorghe, Neagu
Ivan și avocatul acestora Draniceru Vasile, solicitând achitarea inculpaților, pe
motiv că fapta nu a fost comisă de ei.
În motivarea recursului au indicat că instanța de fond nejustificat a dat
prioritate probelor acuzării în defavoarea inculpaților; sentința atacată nu se
încadrează în baza art. 384 alin. (3-4) Cod de procedură penală, iar unele chestiuni
prevăzute de art. 385 Cod de procedură penală au fost soluționate formal, sentința
fiind adoptată contrar prevederilor art. 389 alin. (1-2) Cod de procedură penală.
Recurenții au indicat că în sentință nu este indicat cuantumul daunei, însă
simultan se dispune încasarea în proprietatea statului a bunurilor materiale în
sumă de 270 883 lei. Această sumă a fost determinată în Republica Moldova la
07.06.2012 și este absolut greșită poziția expusă că marfa s-a procurat în Odessa la
această sumă. Raportul de expertiză, materialele cauzei confirmă că această sumă
nu este valoarea în vamă a mărfii, din care, conform Legii „Cu privire la tariful
vamal nr.1380-20.11.1997 și Regulamentul aprobat prin H.G. nr.600-14.05.2002
se calculează drepturile de import. Totodată, nu există o concluzie despre valoarea
în vamă a mărfii și deci este inadmisibil a concluziona despre mărimea drepturilor
de import de plată, iar inexistența calculului legal al valorii în vamă a mărfii
condiționează inexistența calculului legal a drepturilor de import și astfel nu se
confirmă - proporțiile mari prevăzute de art. 249 Cod penal.
Au considerat că incorect toți făptuitorii la 02.04.2012 au fost puși sub
învinuire pentru comiterea infracțiunii de contrabandă. Ulterior, mecanic, fără
11
careva justificare cu normele de drept penal și procedural-penal s-a făcut
calificarea în baza art. 249 Cod penal, subliniind că inculpații n-au avut și n-au
calitate de subiect al infracțiunii prevăzute de art. 249 Cod penal, în contextul
prevederilor art. 123, 127/3 Cod Vamal, iar pe parcursul examinării cauzei,
instanța de fond a ignorat ilegalitățile admise în cadrul urmăririi penale.
Recurenții au mai indicat că instanța nu a motivat prin probe și acțiuni
concrete faptul că eschivarea de la achitarea plăților vamale a fost consumată la
30.03.2012.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 decembrie
2016 a fost admis din alte motive, recursul declarat de inculpații Galușca
Gheorghe, Neagu Ivan și de avocatul acestora Draniceru Vasile, casată parțial
sentința Judecătoriei Anenii Noi din 07 octombrie 2016 și pronunțată o nouă
hotărâre, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin care Galușca
Gheorghe Ilie și Neagu Ivan Gheorghii recunoscuți vinovați în comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (5), 46, 249 alin. (2) lit. b) Cod penal, au fost
liberați de pedeapsă în legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere
la răspundere penală prevăzut de art. 60 Cod penal.
În rest, dispozițiile sentinței în partea confiscării bunurilor au fost menținute.
Pentru a pronunța soluția dată, instanța de recurs a constatat că, instanța
de fond, analizând probele administrate în ședința de judecată, a stabilit corect
situația de fapt și de drept, încadrând acțiunile inculpaților Neagu Ivan Gheorghii
și Galușca Gheorghe Ilie în baza art. 42 alin. (5), 46, 249 alin. (2) lit. b) Cod penal -
fiind membrii grupului criminal organizat, în calitate de complici, au săvârșit
infracțiunea de eschivare de achitare a plăților vamale în proporții mari,
caracterizată prin acordarea de mijloace sau instrumente la săvârșirea infracțiunii,
tăinuirea mijloacelor și instrumentelor de săvârșire a infracțiunii, urmele acesteia și
obiectele dobândite pe cale criminală precum și prin promiterea procurării și
ulterior comercializării acestor bunuri, fiind membrii unei reuniuni stabile de
persoane, care s-au organizat în prealabil pentru a comite infracțiunea de
eschivarea de la achitarea plăților vamale a mărfurilor și a altor valori în proporții
mari, de două sau mai multe persoane.
Instanța de recurs a menționat că, în ședința instanței de fond, inculpații
Neagu Ivan Gheorghii și Galușca Gheorghe Ilie și-au exercitat dreptul procesual de
a nu da declarații și de a nu participa la ședințele de judecată, fapt solicitat și
confirmat prin cererea acestora anexată la materialele cauzei, iar prin încheierea
Judecătoriei Anenii Noi din 26 ianuarie 2016, cererea inculpaților privind
examinarea cauzei penale în lipsa acestora a fost admisă, în baza art. 321 alin. (6)
Cod de procedură penală (f.d. 26, vol. IX).
Deși inculpații au declarat în ședința instanței de recurs că nu recunosc vina
de săvârșirea infracțiunii imputate, solicitând achitarea, instanța de recurs a
reținut că, vinovăția lui Neagu Ivan Gheorghii și Galușca Gheorghe Ilie în comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (5), 46, 249 alin. (2) lit. b) Cod penal este
dovedită prin cumulul de probe administrate de organul de urmărire penală,
12
cercetate de instanța de fond și verificate de instanța de recurs, respectându-se
legislația procesual penală, cărora li s-a dat o apreciere corectă și legală, prin
prisma art. 101 Cod de procedură penală.
Instanța de recurs a considerat ca lipsite de temei argumentele inculpaților și
avocatului acestora precum că sentința nu este legală, întemeiată și motivată,
deoarece acestea sunt declarative, fără vreun suport probatoriu, fără a fi
enumerate concret care condiții de fond sau de formă nu au fost respectate de
către instanța de fond la adoptarea sentinței și care sunt viciile ce determină
posibilitatea hotărârii atacate de casare.
În aceeași ordine de idei, instanța de recurs a respins ca nefondată alegația
avocatului inculpaților, precum că sentința instanței de fond nu este suficient de
motivată, or, potrivit avizului nr. 11 (2008) al Consiliului Consultativ al
Judecătorilor Europeni (CCJE) în atenția Comitetului de Miniștri al Consiliului
Europei privind calitatea hotărârilor judecătorești, “obligația instanțelor de a-și
motiva hotărârile nu trebuie înțeleasă ca necesitând un răspuns la fiecare
argument invocat în sprijinul unui mijloc de apărare ridicat. Întinderea acestei
obligații poate varia în funcție de natura hotărârii. În conformitate cu
jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, întinderea motivației depinde
de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica în instanță, precum și de
prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinale și de practicile diferite
privind prezentarea și redactarea sentințelor și hotărârilor în diferite state. Pentru
a răspunde cerințelor procesului echitabil, motivația ar trebui să evidențieze că
judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate În
cazul unui complet, judecătorul responsabil de completul de judecată trebuie să
explice clar faptele și chestiunile asupra cărora completul trebuie să se pronunțe”.
Instanța de recurs a conchis că hotărârea atacată este legală, întemeiată și
motivată, bazată pe principiile generale ale efectuării justiției, asigurându-se:
contradictorialitatea procesului; egalitatea cetățenilor în fața judecății și a legii,
respectarea cinstei și demnității persoanei; cercetarea nemijlocită și publică a
probelor; cercetarea sub toate aspectele, completă și obiectivă, a probelor
prezentate și administrate; respectarea cerințelor privind publicitatea; secretul
deliberării judecătorilor, astfel încât argumentele invocate de recurenți sunt pur
formale și reprezintă o tendință a inculpaților de a se apăra și de a se eschiva de la
răspunderea penală.
Au fost considerate nejustificate și argumentele recurenților, precum că în
cadrul urmăririi penale au fost grav încălcate drepturile inculpaților, instanța de
apel constatând că toate acțiunile organului de urmărire penală au fost efectuate
cu respectarea legislației procesual penale în vigoare, realizarea acțiunilor de
urmărire penală a avut loc cu autorizarea judecătorului de instrucție, potrivit
normelor de procedură penală inculpații au fost asistați de apărător la îndeplinirea
tuturor acțiunilor procesuale, nefiind încălcat dreptul la apărare al inculpaților, a
fost respectat dreptul constituțional al inculpaților cu privire la un proces echitabil
și contradictoriu, egalitatea armelor, accesul la probele acumulate, și nu există nici
13
un temei de declarare a nulității a actelor procedurale din cadrul prezentei cauze
penale.
Instanța de recurs a respins ca fiind neîntemeiate argumentele recurenților,
precum că actul de acuzare în privința inculpaților este bazat pe presupuneri și
dubii, deoarece în baza motivelor expuse supra, se constată indubitabil vinovăția
inculpatului Neagu Ivan, încadrarea juridică în baza art. 42 alin. (5), 46, 249
alin. (2) lit. b) Cod penal, caracterizată prin acordarea de mijloace sau instrumente
la săvârșirea infracțiunii, fiind membru unei reuniuni stabile de persoane, care
s-au organizat în prealabil pentru a comite infracțiunea de eschivare de la
achitarea plăților vamale a mărfurilor și altor valori în proporții mari de două sau
mai multe persoane și lui Galușca Gheorghe - în baza art. 42 alin. (5), 46, 249
alin. (2) lit. b) Cod penal, caracterizată prin acordarea de mijloace sau instrumente
la săvârșirea infracțiunii, fiind membru unei reuniuni stabile de persoane, care
s-au organizat în prealabil pentru a comite infracțiunea de eschivare de la
achitarea plăților vamale a mărfurilor și altor valori, în proporții mari de două sau
mai multe persoane a fost demonstrată cu certitudine, astfel încât instanța de
recurs a respins solicitarea apărării cu privire la achitarea inculpaților.
Totodată, instanța de recurs a indicat că prin sentința Judecătoriei Anenii Noi
din 26.12.2012, Greițer Veaceslav, Greițer Denis, Stolearenco Roman, Scorț Andrei,
Scorț Igor și Cernalev Iurie au fost recunoscuți vinovați de comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 249 alin. (2) lit. b) Cod penal, care au comis-o cu încă două
persoane în privința cărora urmărirea penală a fost disjunsă în procedură
separată, fiindu-le stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 300 (trei
sute) unități convenționale, ceea ce constituie suma de 600 (șase mii) lei, iar
conform art. 88 alin. (5) Cod penal, Greițer Denis, Stolearenco Roman, Scorț
Andrei, Scorț Igor au fost liberați de executarea pedepsei (f.d. 42-56 vol. VIII).
În speță, a fost constatată săvârșirea aceleiași fapte infracționale, or, fapta a
fost comisă de către Greițer Veaceslav, Greițer Denis, Stolearenco Roman, Scorț
Andrei, Scorț Igor, Cernalev Iurie, Neagu Ivan și Galușca Gheorghe, iar în privința
lui Neagu Ivan și Galușca Gheorghe urmărirea penală a fost disjunsă în procedură
separată.
Instanța de recurs a reținut că Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a
statuat în cauza Brumărescu vs România nr. 28342/95 că respectarea dreptului la
un proces echitabil și al principiului securității raporturilor juridice trebuie
interpretat în preambulul Convenției, care proclamă preeminența dreptului și
care, printre altele, presupune că o dată ce o hotărâre a rămas definitivă, soluția sa
nu mai poate fi pusă în discuție.
Astfel, fiind reținut că, conform sentinței Judecătoriei Anenii Noi din
26.12.2012, devenită definitivă și irevocabilă, care are putere de lucru judecat, s-a
constatat că inculpații Greițer Veaceslav, Greițer Denis, Stolearenco Roman, Scorț
Andrei, Scorț Igor, Cernalev Iurie, Neagu Ivan și Galușca Gheorghe au săvârșit
infracțiunea în comun, astfel încât fapta comisă a fost deja constatată printr-o
hotărâre judecătorească irevocabilă.
14
Totodată, instanța de recurs a constatat că, instanța de fond urma să
pronunțe sentință de condamnare cu recunoașterea vinovăției inculpaților în
comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (5), 46, 249 alin. (2) lit. b) Cod
penal, cu liberarea de pedeapsă în legătură cu expirarea termenului de prescripție
de tragere la răspundere penală prevăzut de art. 60 Cod penal, dar nu sentință de
încetare a procesului penal și în acest sens a specificat prevederile art. 389
alin. (4) pct. 3) Cod de procedură penală.
Instanța de recurs a reținut că infracțiunea comisă de inculpații Neagu Ivan și
Galușca Gheorghe, la data de 30 martie 2012, potrivit art. 16 Cod penal face parte
din categoria celor ușoare, iar conform art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal, persoana
se liberează de răspundere penală dacă au expirat doi ani din ziua săvârșirii
infracțiunii ușoare, astfel că, la momentul judecării recursului nominalizat, au
expirat mai mult de doi ani de la săvârșirea infracțiunii.
Nefiind de acord cu hotărârile judecătorești, declară recurs în anulare
condamnații Galușca Gheorghe Ilie, Neagu Ivan Gheorghii și avocatul acestora
Drăniceru Vasile, care solicită casarea acestora cu adoptarea unei hotărâri de
achitare a condamnaților de sub învinuirea imputată.
În motivarea recursului invocă argumente similare, care au fost expuse în
cererea de recurs, considerând că atât prima instanță cât și instanța de recurs la
rejudecarea cauzei au adoptat hotărâri cu aceleași erori, care au fost expres
indicate în decizia instanței superioare din 16.12.2014, deoarece nu s-a ținut cont
de motivele remiterii cauzei la rejudecare și nici nu s-a dat răspuns la motivele
invocate în recursurile declarate.
Suplimentar, mai menționează că nu sunt de acord cu încheierea irevocabilă a
instanței de apel din 21.09.2015, prin care s-a dispus competența de judecare a
cauzei Judecătoria Anenii Noi, deoarece, în opinia recurenților, competența fiind a
Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău.
Judecând recursul în anulare, în baza materialelor din dosar, Colegiul
penal decide respingerea acestuia ca inadmisibil din următoarele considerente.
În textul art. 455 alin.(2) Cod de procedură penală, se specifică căror cerințe
trebuie să corespundă cererea de recurs în anulare, în special conținutul acesteia.
Norma procesuală reglementează obligația recurentului de a aduce în textul
recursului argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea temeiurilor
prevăzute în art. 453 Cod de procedură penală.
În speță, din textul recursului declarat, Colegiul constată că condamnații
solicită casarea hotărârilor de condamnare în privința lor, deoarece nu au săvârșit
infracțiunea incriminată, neinvocând nici un temei din cele prevăzute de art. 453
Cod de procedură penală, solicitare susținută de avocatul acestora, Drăniceru
Vasile.
În acest sens, Colegiul penal menționează că dispoziția art. 453 alin.(1) Cod
de procedură penală, stipulează expres care sunt temeiurile de declarare a
recursului în anulare, și anume, că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în
anulare, în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în
15
care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea
atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează
Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii, iar alin.(2) al aceluiași
articol prevede că recursul în anulare este inadmisibil, dacă nu se întemeiază pe
temeiurile prevăzute în prezentul articol sau este declarat repetat.
Potrivit art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală, viciu fundamental în cadrul
procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, se consideră
încălcarea esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru
Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate
internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale.
Colegiul penal reține faptul că, criticile formulate de către recurenți în
recursul în anulare declarat, au format obiect de examinare la judecarea cauzei
penale în privința lor, în instanța de fond, care, ulterior a fost verificată de instanța
de recurs, asupra cărora aceasta s-a expus printr-o hotărâre motivată și
argumentată, inclusiv asupra tuturor capetelor de cerere invocate de recurenți.
La fel, se reține că competența de rejudecare a hotărârilor judecătorești
irevocabile poate fi exercitată pentru a corecta erorile de drept, și nu pentru o
revizuire a aspectelor de fapt. Punerea la îndoială a modului de administrare a
probelor și reaprecierea acestora la etapa recursului în anulare, după cum se
solicită de către recurenți, nu se încadrează în prevederile art. 453 Cod de
procedură penală.
În ce privește argumentul suplimentar, invocat în recursul în anulare, privitor
la competența teritorială, Colegiul penal reține că instanța de recurs nu s-a expus
asupra acestui motiv, deoarece acesta n–a fost invocat în recursul ordinar.
Raportând normele citate, la textul recursului declarat, Colegiul conchide că,
recurenții nu invocă circumstanțe concrete, considerate a fi relevante pentru
dispunerea rejudecării cauzei și nu motivează în ce constă viciul fundamental
admis de instanțele ierarhic inferioare la judecarea cauzei în privința lor, cu
indicarea normelor legale care prevăd drepturile și libertățile pretinse a fi esențial
încălcate, denumirea acestor drepturi și libertăți, esența încălcărilor respective
raportată la normele procesual penale și la alte legi naționale, convenții și tratate
internaționale, modul și măsura în care încălcările presupuse ar fi afectat
hotărârea atacată, omițându-se cu desăvârșire argumentarea ilegalității hotărârii
contestate în acest sens.
Astfel, din considerentele menționate și având în vedere că, recursul în
anulare a recurenților nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în alin. (1)
art. 453 Cod de procedură penală, Colegiul penal conchide că recursul în anulare
declarat de condamnații Galușca Gheorghe Ilie, Neagu Ivan Gheorghii și avocatul
acestora Drăniceru Vasile urmează a fi respins ca inadmisibil, pe motiv că nu
îndeplinește cerințele de formă și de conținut prevăzute de art. 455 Cod de
procedură penală.
În temeiul art. 457, 434, 435 alin. (1) pct.1) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
16
D E C I D E :
Se respinge ca inadmisibil recursul în anulare declarat de condamnații
Galușca Gheorghe Ilie, Neagu Ivan Gheorghe și avocatul acestora Drăniceru Vasile,
cu menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
15 decembrie 2016, în cauza penală în privința lui Galușca Gheorghe Ilie și
Neagu Ivan Gheorghii.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată integral la data de 25 august 2017.
Președinte Ursache Petru
Judecător Toma Nadejda
Judecător Nicolaev Ghenadie
Judecător Timofti Vladimir
Judecător Moraru Petru
17