1ra-1024/17 — Art. 186 alin. 2 lit. b și d CP

Prin sentința Judecătoriei Anenii Noi din 24 ianuarie 2017,cauza fiind examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 364/1 Cod de procedură penală, Bivol Veaceslav XXX a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b) și d) Cod penal și i s-a stabilit definitiv o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 1 (un) an 6 (șase) luni, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

Potrivit sentinței s-a constatat că Bivol Veaceslav împreună cu alte persoane necunoscute de către organul de urmărire penală în perioada de timp cuprinsă între 04.06.2016 – 06.06.2016, a organizat ca cei trei să sustragă pe ascuns floare de lavandă de pe terenul agricol amplasat în s. XXX, r-ul XXX, care aparține XXXX în valoare totală de 5612 lei și 50 bani. Asfel acțiunile lui Bivol Veaceslav au fost încadrate juridic în baza prevederilor art. 186 alin. (2) lit. b) și d) Cod penal.

Sentința a fost atacată cu apel de către: Avocatul Capbătut Alexei în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care față de inculpat să fie aplicată Legea nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova. În motivarea cererii declarate, apărarea a invocat că: sentința este neîntemeiată deoarece sa bazat pe probele examinate și administrate în instanța de fond, dar au fost interpretate eronat. Inculpatul a restituit paguba materială pătimitului, chiar dacă acesta nu a solicitat despăgubiri. Partea vătămată a întocmit o confirmare prin care declara că nu are pretenții materiale, nici morale față de inculpat. În circumstanțele descrise, apelantul consideră că deținerea lui Bivol Veaceslav în instituțiile penitenciare, ar contribui doar la degradarea personalității lui, or, este unanim recunoscut faptul că instituțiile penitenciare nu oferă premise reale pentru corectarea și reeducarea persoanelor, mai mult, persoanele care dau dovadă că s-au corectat sânt stigmatizate de către alți deținuți care nu doresc să meargă pe calea corijării.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 martie 2017, pronunțată integral la 04 aprilie 2017, s-a respins ca nefondat apelul declarat. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a statuat că instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul a săvârșit anume infracțiunea imputată. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate și respectate prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor. Asfel, necătând la faptul că inculpatul a recunoscut vina pe deplin, vinovăția lui s-a demonstrat și de următorele probe: declarațiile învinuitului Bivol Veaceslav; declarațiile reprezentantului părții vătămate Gori Mihail; declarațiile martorului Draguțan Vitalie; procesul-verbal de cercetare la fața locului din 15.06.2016. Instanța de apel a conchis că instanța de fond a ținut cont la stabilirea categoriei și a măsurii de pedeapsă inculpatului, de toate circumstanțele reale și personale privind individualizarea pedepsei, aplicându-i o pedeapsă corectă, echitabilă și legală, și anume: de caracterul prejudiciabil al infracțiunii – că este mai puțin gravă, a recunoscut vinovăția în săvârșirea infracțiunii imputate, considerând necesar de a-i numi pedeapsa închisorii, deoarece în cazul dat o pedeapsă mai blândă nu-și v-a atinge scopul, or potrivit prevederilor art. 61 alin. (2) Cod penal pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Cu referire la cererea apelantului privitor la aplicarea față de el a Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, instanța de apel a considerat că această solicitare urmează a fi respinsă, deoarece nu întrunește condițiile necesare pentru aplicarea actului de amnistie sus-indicat, or potrivit art. 10 alin. (1) lit. m) al aceleiași Legi, amnistia nu se aplică în privința persoanei în privința căreia a fost înlăturată anterior răspunderea penală, de trei sau mai multe ori, în temeiul împăcării părților conform prevederilor art. 109 din Codul penal nr. 985-XV din 18 aprilie 2002, or după cum s-a constatat în privința inculpatului anterior a fost încetat de trei ori procesul penal în temeiul împăcării părților în conform prevederilor art. 109 din Codul penal și anume: 1) prin sentința Judecătoriei Anenii Noi din 07 decembrie 2012, procesul penal în baza art. 186 alin. (2) lit. c) Cod Penal a fost încetat în legătură cu împăcarea victimei cu făptuitorul ( f.d. 61, 62); 2) la 30 decembrie 2015 cauza penală pornită în baza art. 186 alin. (2) Cod Penal a fost încetată de Procuratura sect. Ciocana, mun. Chișinău în legătură cu împăcarea părților ( f.d. 57); 3) la 11ianuarie 2016, cauza penală pornită în baza art. 186 alin. (2) Cod Penal a fost încetată de Procuratura sect. Ciocana mun. Chișinău în legătură cu împăcarea părților (f.d. 57). Din considerentele date instanța de apel a conchis că amnistia în speța dată este inaplicabilă, or în privința inculpatului exista restricții stipulate de art. 10 alin. (1) lit. m) al Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia.

Hotărârile instanțelor de judecată sunt atacate cu recurs ordinar de către avocatul Capbătut Alexei în numele inculpatului Bivol Veaceslav, depus la data de 03 mai 2017, prin care a solicitat casarea acestora, a rejudeca cauza cu emiterea unei hotărâri prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă non privativă de libertate. În motivarea recursului declarat menționează că: Hotărârile instanțelor de judecată le consideră ilegale și neîntemeiate, deoarece sunt afectate de o eroare evidentă de drept material. Astfel, în partea descriptivă a hotărârilor de judecată nu a identificat o motivare logică și pertinentă care ar fi îndreptățit aplicarea pedepsei celei mai aspre din cele prevăzute la sancțiunea normei penale prevăzute la art. 186 alin. (2) Cod penal, aceasta în circumstanțele în care legea penală prevede pe lângă pedeapsa închisorii alte două pedepse mai ușoare precum ar fi amenda și munca neremunerată în folosul comunității. Instanțele de judecată deși au descris în textul sentinței relativ autentic probele administrate în instanță, însă le-a dat o interpretare eronată și o sentință defavorabilă inculpatului. La materialele cauzei penale date sunt anexate și fapte prin care se demonstrează cu certitudine că antecedentele penale ale inculpatului sunt stinse. În prezent comunică că rudele lui Bivol Veaceslav au restituit paguba materială față de partea vătămată, chiar dacă în instanța de fond nu a solicitat despăgubiri, mai mult ca atât a întocmit o confirmare prin care declară că nu are pretenții materiale nici morale față de inculpat. În circumstanțele respective consideră că deținerea inculpatului în instituțiile penitenciare ar contribui doar la degradarea personalității lui, ori, este unanim recunoscut faptul că instituțiile penitenciare nu oferă premise reale pentru corectarea și reeducarea persoanelor, mai mult, persoanele care dau dovadă că s-au corectat sunt stigmatizate de către alți deținuți care nu doresc să mergă pe calea corijării.

Pe cauză a fost depusă referință de către procuror, care se pronunță pentru inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, pe care îl consideră vădit neîntemeiat.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente. Potrivit art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide asupra inadmisibilității recursului ordinar declarat, dacă se constată că acesta este vădit neîntemeiat. Colegiul penal constată că, argumentul recurentului vizează în exclusivitate chestiunea individualizării pedepsei stabilite inculpatului, care acesta o consideră individualizată contrar prevederilor legale. Apreciind argumentele invocate de recurent, Colegiul penal îl consideră neîntemeiat, fiind relevante constatările instanței de apel în partea supusei critici. Astfel, Colegiul penal conchide că instanța de apel just a susținut constatările primei instanțe, care la stabilirea pedepsei a ținut cont de circumstanțele cauzei, de prevederile art. 61, 75, 79 Cod penal și 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, că infracțiunea comisă de inculpat face parte din categoria celor mai puțin grave, vina a recunoscut-o pe deplin, cauza penală fiind examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 364/1 Cod de procedură penală, de scopul pedepsei penale în restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și de faptul că în privința inculpatului anterior a fost încetat de trei ori procesul penal în temeiul împăcării părților conform prevederilor art. 109 din Codul penal. Reieșind din circumstanțele constatate, Colegiul penal apreciază justețea concluziilor instanțelor de judecată în partea individualizării pedepsei stabilite inculpatului, acestea fiind în concordanță cu circumstanțele cauzei și personalitatea inculpatului. Din considerentele enunțate, apreciind că temeiul pentru recurs, invocat de recurent, nu și-a găsit confirmare și nu au fost identificate alte temeiuri, care examinate din oficiu, să impună necesitatea casării hotărârii judecătorești atacate, Colegiul penal conchide că recursul ordinar urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece este vădit neîntemeiat, or la emiterea hotărârilor, instanțele de judecată nu au comis nici-o eroare de fapt și de drept la individualizarea și stabilirea pedepsei inculpatului.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Capbătut Alexei în numele inculpatului Bivol Veaceslav, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 martie 2017, în cauza penală în privința lui Bivol Veaceslav XXX, deoarece este vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 august 2017. Președinte Petru Ursache Judecători Vladimir Timofti Constantin Alerguș