1ra-1145/2017 — art.192-1 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.192-1 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 al. 1 pct. 8, 12 CPP
1ra-1145/2017 — art.192-1 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 1ra-1145/2017
Curtea Supremă de Justiție
DECIZIE
02 august 2017 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte - Ursache Petru,
judecători - Timofti Vladimir și Toma Nadejda,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
avocatul Spînu Ludmila în numele inculpatului Colei Leonid, prin care se solicită
casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 septembrie
2016, în cauza penală privindu-l pe
Colei Leonid Vsevolod, născut la xxxx, originar și
domiciliat în mun. xxxx, bd. xxxx, ap. xxx.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
27.11.2013 – 09.12.2015 (prima instanță);
09.03.2016 – 30.09.2016 (instanța de apel);
14.06.2017 – 02.08.2017 (instanța de recurs ordinar).
Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul
penal al Curții Supreme de Justiție,
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 09 decembrie 2015,
Colei Leonid a fost achitat pe art. 192¹ alin. (1) Cod penal, întrucât fapta nu
întrunește elementele infracțiunii.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că Colei Leonid se
învinuiește în aceia că la 21 septembrie 2012, a răpit automobilul de model BMW
X5 cu n/î K AR 738, care-i aparține părții vătămate Nicolaev Roman, care se afla
la auto serviciul SRL „Carmarc” cu sediul pe bd. Decebal, 72/2, mun. Chișinău,
care ulterior a fost implicat într-un accident rutier, în urma căruia automobilul în
cauză a fost deteriorat, cauzând astfel părții vătămate o daună materială în sumă de
200 000 lei, procurorul încadrând faptele în prevederile art. 192¹ alin. (1) Cod
penal – „răpirea mijlocului de transport fără scop de însușire”.
Sentința menționată a fost atacată cu apeluri de către:
1
3.1. Procurorul în Procuratura sect. Botanica mun. Chișinău, Barbalat
Nadejda, prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea
unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Colei
Leonid să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 192¹
alin. (1) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare pe un
termen de 2 ani invocând că în cadrul examinării cauzei vinovăția lui Colei Leonid
a fost dovedită integral prin totalitatea probelor administrate, care au fost eronat
apreciate și altele ignorate de către prima instanță.
Mai mult, prima instanță a acceptat versiunea părții apărării, punând la baza
sentinței exclusiv declarațiile inculpatului Colei Leonid.
La fel, prima instanță a dedus o concluzie paradoxală, constatând că „în
acest caz, la momentul săvârșirii infracțiunii, mijlocul de transport se afla în
posesia legitimă a făptuitorului” fără să i-a în calcul că în cadrul cercetării
judecătorești s-a constatat că Colei Leonid nu avea nici o atribuție în domeniul
prestării serviciilor de reparare a automobilelor, nu îl repara, nu îl testa, acesta fiind
doar un manager, fapt ce confirmă acțiunea de răpire a mijlocului de transport.
3.2. Partea vătămată Nicolaev Roman, prin care a solicitat casarea sentinței,
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Colei Leonid să fie
recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 192¹ alin. (1) Cod
penal, invocând că sentința este ilegală, neîntemeiată și nefondată, prima instanță a
interpretat eronat legea, cât și circumstanțele, dând o apreciere incorectă probelor
anexate la dosar care dovedesc vinovăția inculpatului.
La fel, a menționat că din declarațiile martorilor rezultă că inculpatul Colei
Leonid nu avea dreptul de a poseda automobilul, în speță Colei Leonid, având
calitatea de manager, nu avea nici un drept asupra mijlocului de transport, mai mult
decât atât, inculpatul singur a declarat că nu avea în obligațiunile sale de serviciu
acest drept, nici măcar nu i-a fost încredințat în legătură cu munca prestată, prin
urmare a luat cheile de la automobilul părții vătămate în afara auto serviciului,
unde a fost comis accidentul rutier din vina acestuia, astfel s-au violat grav
prevederile normative care reglementează regimul posesiei asupra mijloacelor de
transport, în acest sens prin acțiunea de deposedare ce se caracterizează prin
scoaterea mijlocului de transport din posesia victimei, a trecut folosința mijlocului
de transport în posesia sa, adică urcându-se, și conducând automobilul dat, în
scopuri personale. Reieșind din aceste circumstanțe rezultă clar faptul că latura
obiectivă este îndeplinită, adică, deposedarea și imposedarea era prezentă în cazul
dat.
Mai mult, partea vătămată a considerat că instanța a dat o apreciere greșită,
prin faptul că cazul dat se raportează la un litigiu de muncă, dat fiind faptul că
inculpatul nu și-a onorat obligațiile din contractul de muncă, însă reieșind din
circumstanțele pricinii și din probele anexate la dosar, această fapta nu numai că
este doar o încălcare si o neonorare corespunzătoare a obligațiilor de muncă, dar în
2
mod clar și neîndoielnic se încadra în normele Codului penal al Republicii
Moldova, astfel, prima instanță eronat a apreciat faptul că infracțiunea nu
întrunește elementele infracțiunii.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 septembrie
2016, au fost admise apelurile declarate de către procuror și de către partea
vătămată, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit,
pentru prima instanță prin care condamnatul Colei Leonid a fost recunoscut
vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de articolul 192¹, alin. (1) Cod penal și
stabilită o pedeapsă cu amendă în mărime 600 unități convenționale, cu
echivalentul a 12 000 lei. Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Nicolaev
Roman a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului desbăgubirilor
cuvenite să hotărască instanța civilă.
4.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că la 21 septembrie
2012, de către inculpatul Colei Leonid a fost răpit automobilul de model BMW X5
cu numărul de înmatriculare K AR 738, care-i aparține părții vătămate Nicolaev
Roman, care se afla în autoservice-ul S.R.L. „Carmarc” cu sediul pe bulevardul
Decebal 72/2, mun. Chișinău, care ulterior a fost implicat într-un accident rutier în
urma căruia automobilul a fost deteriorat, cauzând astfel părții vătămate o daună
materială în sumă de 200 000 lei.
Astfel, instanța de apel a constatat că probele prezentate în sprijinul
învinuirii, au confirmat faptul, că inculpatul Colei Leonid, fiind manager -
specialist la SRL „Carmarc”, ducea evidența automobilelor și nu avea nici o
atribuție în domeniul prestării serviciilor de reparare și testare a automobilelor.
Totodată, inculpatul Colei Leonid, fiind în stare de ebrietate provocată de substanțe
narcotice, fără permisiunea proprietarului automobilului, sau al persoanei
responsabile - directorul întreprinderii, ilegal a luat automobilul, ce-i aparținea
părții vătămate de pe teritoriul întreprinderii și s-a deplasat în oraș, astfel violând
prevederile normative care reglementează regimul posesiei asupra mijlocului de
transport, deoarece automobilul nu i-a fost încredințat în legătură cu atribuțiile
exercitate; responsabil de soarta automobilului victimei fiind directorul SRL
„Carmarc”, acesta fiind persoana căreia i-a fost încredințat automobilul, de rând cu
mecanicul care a efectuat reparația automobilului.
În atare situație, instanța de apel a constatat vinovăția inculpatului în răpirea
mijlocului de transport, fără scop de însușire, calificând fapta condamnatului în
prevederile art. 192¹ alin. (1) Cod penal – răpirea mijlocului de transport, fără scop
de însușire.
Mai mult, instanța de apel a constatat că la urmărire penală partea vătămată
Nicolaev Roman a solicitat recunoașterea sa în calitate de parte civilă (vol. I, f. d.
66) și prin ordonanța din 20 februarie 2013 a fost recunoscută în calitate de parte
civilă (vol. I, f. d. 67).
3
Astfel, din probatoriul cauzei, s-a constatat, că prin infracțiunea săvârșită de
inculpat, părții vătămate Nicolaev Roman i-a fost cauzat prejudiciul material.
La fel, instanța de apel a conchis că prima instanță a emis o sentință care nu
cuprinde analiza și evaluarea completă, obiectivă și sub toate aspectele a
mijloacelor de probe administrate, sub aspectul aprecierii probelor și calificării
faptei, în vederea stabilirii adevărului cu privire la săvârșirea infracțiunii de către
inculpat, astfel, la darea soluției de achitare a inculpatului, prima instanță n-a
acordat deplină eficiență dispozițiilor articolelor 7, 101, 384 Cod de procedură
penală.
În consecință, instanța de apel a menționat că prima instanță greșit a apreciat
probele administrate în pofida faptului, că probatoriul administrat în cauză
dovedește cu certitudine vinovăția inculpatului Colei Leonid în săvârșirea
infracțiunii prevăzute de articolul 192¹, alin. (1) Cod penal.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul
Spînu Ludmila în numele inculpatului Colei Leonid, indicând temeiurile de recurs
din art.427 alin. (1) pct. 8) și 12) Cod de procedură penală, solicitând casarea totală
a deciziei cu menținerea sentinței de achitare, invocând că:
- nu au fost întrunite elementele infracțiunii;
- faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită;
- instanța de apel a pus accent pe faptul că inculpatul Colei Leonid, fiind
manager-specialist la SRL „Carmarc”, ducea evidența automobilelor și nu avea
nici o atribuție în domeniul prestării serviciilor de reparare și testare a
automobilelor. Astfel, mijlocul de transport nu i-a fost încredințat în legătură cu
atribuțiile exercitate. Însă instanța de apel nu a ținut cont de declarațiile martorilor,
a inculpatului date în cadrul ședinței de judecată;
- recurentul nu este de acord cu calificarea faptei imputate inculpatului Colei
Leonid, or instanța de apel nu a ținut cont de probele cercetate în ședința de
judecată, și anume declarațiile martorilor Jeleascov V. și Barbuța I., care au
declarat că toți cunoșteau ca Colei Leonid ducea automobilul părții vătămate cu
consimțământul lui Ganea G., și nu o făcea pentru prima dată. Anterior a mai dus
automobile la sediul părții vătămate;
- ilegalitatea acțiunii de răpire derivă din aspectul juridic al obiectului
material al infracțiunii specificate la art. 192¹ Cod penal: mijlocul de transport este
străin făptuitorului, iar răpirea are un caracter ilegal, dacă mijlocul de transport
nu aparține făptuitorului, nu i-a fost încredințat acestuia în legătură cu munca
prestată, nu-l reține în alt mod etc. și, în același rând făptuitorul nici nu presupune
un asemenea drept;
- lipsește cu desăvârșire latura obiectivă a acestei fapte prejudiciabile,
făptuitorul cu consimțământul lui Ganea G. și la rugămintea părții vătămată
Nicolaev Roman a luat mijlocul de transport de model BMW X5 cu n/î K AR 738
ce aparține părții vătămate. Astfel, luarea mijlocului de transport de către
4
inculpatul Colei Leonid a avut loc în prezența consimțământului și nu în absența
acestuia așa după cum solicită norma materială;
- instanța de apel 1-a recunoscut vinovat pe Colei Leonid în săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art.192¹ alin. (l) Cod penal, necătând la faptul că partea
acuzării nu a prezentat probe suficient de doveditoare pentru a condamna pe Colei
Leonid pentru o infracțiune mai puțin gravă, or, alin. (1) al art. 192¹ se aliniază la
această categorie de infracțiune, iar în lumina CEDO instanța în lipsa unor probe
suficiente urmează să achite sau să recalifice acțiunile persoanei în cauză. Fapt ce
nu s-a întâmplat;
- în ceea ce privește motivul infracțiunii, nu poate fi reținut motivul declarat
de martorul Ganea G., inculpatul a luat mijlocul de transport și îl ducea părții
vătămate pentru a-i oferi un serviciu și a demonstra că este un bun angajat, acesta
vine în contradicție cu declarațiile inculpatului care a declarat că de mai multe ori a
dus automobilele la sediul părții vătămate după reparație, la cererea lui Ganea G. și
însuși părții vătămate. Or, martorul Jeleascov V., a declarat că de obicei nu duc
automobilele la clienți, însă partea vătămată a reparat mai multe automobile și la
solicitarea lui Nicolaev R, după reparație le ducea la sediul acestuia sau a mai
declarat că test - draiver se realizau de Colei L., Ganea Gh. și masterul Barbuța
Igor. De aici deduce că în atribuțiile lui Colei L., intrau și alte acțiuni decât cele
menționate în fișa de post. Astfel, după cum a declarat și inculpatul la cererea lui
Ganea G. îndeplinea alte atribuții puse în sarcină de către Ganea G. care este
administrator la SRL „Carmac”;
- recurentul remarcă că de fapt lipsesc semnele și elementele componenței de
infracțiune incriminate, mai mult se aseamănă cu o răfuială a părții vătămate cu
inculpatul Colei Leonid, care după cum declară partea vătămată se eschiva de la
achitarea pagubei. Inculpatul a recunoscut contravenția săvârșită, și paguba are de
gând să o restituie, doar că la moment nu dispune de suma respectivă, solicitând în
acest sens să fie întocmit un grafic privind achitarea pagubei;
- partea vătămată Nicolaev Roman, urmărește drept scop doar recuperarea
daunelor materiale suportate în rezultatul implicării în accidentul rutier a
mijlocului de transport ce îi aparține - automobilul de model BMW X5 cu n/î K
AR 738 la volanul căruia se afla inculpatul Colei Leonid, or, această cale de
recuperare a prejudiciului material suportat în accidentul rutier de către Nicolaev
Roman o consideră cea mai reală, prin prezentarea către Compania de asigurare a
sentinței de condamnare pe numele lui Colei Leonid privind recunoașterea
vinovăției în răpirea mijlocului dat de transport, astfel de situație presupune
încasarea primei de la companie a prejudiciului suportat. Astfel, partea vătămată cu
rea voință declară că inculpatul Colei Leonid, a luat mijlocul de transport fără
consimțământul lui, fapt care vine în contradictoriu cu declarațiile inculpatului și a
martorilor date în ședința de judecată.
5
La recursul ordinar declarat de avocatul Spînu Ludmila în numele
inculpatului Colei Leonid în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 1¹)
Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, prin care a manifestat
dezacordul cu recursul ordinar, a solicitat respingerea recursului ca vădit
neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale motivând prin faptul că instanța de apel, just
a constatat circumstanțele de drept și de fapt ale cauzei și corect a încadrat
acțiunile făptuitorului.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport
cu materialele cauzei și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului
expusă în referință, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din
următoarele considerente.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța
de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în
cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul împotriva
deciziilor pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la
data pronunțării deciziei.
În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a
declarat recurs ordinar în termen.
Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar
examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de
procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de
recurent.
Autorul recursului invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) și 12) Cod de
procedură penală, potrivit cărora hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului
pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd
nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare
juridică greșită.
Verificînd legalitatea hotărîrii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține
că temeiurile invocate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor
cauzei, invocînd în acest context următoarele.
Autorul recursului consideră că „nu s-a dovedit faptul comiterii infracțiunii
imputate, nefiind întrunite elementele infracțiunii”.
La acest capitol, Colegiul penal menționează că, sub aspectul situației de
„neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri cînd s-a produs
condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive
ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește
latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acțiuni și prejudiciu).
Colegiul penal constată că instanța de apel corect a respectat prevederile
art.414 Cod de procedură penală și a audiat martorul Cervinschi Vadim, martorul
6
Ganea Ghenadie, a supus verificării declarațiile date în prima instanță de către
inculpatul Colei Leonid și partea vătămată Nicolaev Roman, și probele materiale
scrise administrate, în urma la ce corect a adoptat soluția pronunțată referitor la
vinovăția inculpatului, expusă în pct. 4.1. a prezentei decizii, considerînd că
argumentele apărării cu privire la nevinovăția acestuia nu și-au găsit confirmare în
cadrul cercetării judecătorești.
Probele indicate sînt amănunțit și detaliat descrise în decizia instanței de apel
(f. d. 119-122, vol. II), care sînt pertinente și concludente, coroborează între ele și
nu prezintă careva dubii.
Prezența în acțiunile inculpatului atît a elementelor care caracterizează
latura obiectivă a infracțiunii imputate, cît și a celor care caracterizează latura
subiectivă a acestei infracțiuni, au fost demonstrate prin probele descrise în
decizia instanței de apel, acumulate la faza urmăririi penale și examinate în
cadrul ședințelor de judecată a instanței de fond.
Instanța de recurs, fără a reitera întreaga motivare a instanței de apel, pe care
și-o însușește sub aspectul stării de fapt și de drept reținute, conchide asupra
legalității și temeiniciei concluziilor instanței de fond, care a constatat existența
faptei și vinovăției inculpatului Colei Leonid în comiterea infracțiunii prevăzute de
art. 1921 alin. (1) Cod penal, fiind stabilite în cauză toate elementele constitutive
ale răpirii mijlocului de transport fără scop de însușire.
Astfel, instanța de apel s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și de
drept relevante și și-a motivat concluziile prin cumulul de probe administrate în
cauză, cărora le-a dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma art.101 Cod de
procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității,
veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt
și de drept, ceea ce contrazic argumentele aduse de recurent precum că „lipsesc
semnele și elementele componenței de infracțiune incriminate, mai mult se
aseamănă cu o răfuială a părții vătămate cu inculpatul Colei Leonid și lipsește cu
desăvîrșire latura obiectivă a acestei fapte prejudiciabile”. Prin urmare, se
constată că au fost respectate prevederile art.101 Cod de procedură penală.
La fel, în recursul depus de către avocatul Spînu Ludmila în numele
inculpatului Colei Leonid, se mai invocă ca temei de casare a hotărîrilor
judecătorești și art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală - faptei săvîrșite
i s-a dat o încadrare juridică greșită, însă Colegiul penal conchide că temeiul dat nu
persistă în cauza dată.
Toate probele prezentate și cercetate în mod legal în instanța de apel au
indicat la confirmarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii ce i se
impută.
Astfel, instanța de apel s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și de
drept relevante și și-a motivat concluziile în baza cumulului de probe administrate
în cauză, cărora le-a dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma art.101 Cod de
7
procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității,
veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt
și de drept.
Colegiul penal menționează că instanța de apel corect a stabilit că
nerecunoașterea vinovăției de către inculpatul Colei Leonid, nu echivalează cu
achitarea acestuia, deoarece există probe pertinente și concludente, care, în
ansamblu cu circumstanțele cauzei, dovedesc cu certitudine existența răpirii
mijlocului de transport, fără scop de însușire și vinovăția inculpatului în săvîrșirea
infracțiunii incriminate. Astfel, vinovăția inculpatului Colei Leonid fiind cu
certitudine dovedită prin următoarele probe, descrise în decizia atacată (f. d. 119-
122, vol. II), cum sunt : declarațiile părții vătămate Nicolaev Roman, care a
menționat că :„automobilul de model „BMW X5”, n. î. KAR 738, regulat se
deservea la autoserviciul indicat, dar niciodată n-a rugat pe cineva din
colaboratorii de aici să îl aducă după deservire, inclusiv și în ziua accidentului”
(f. d. 25-27, vol. II), martorului Ganea Ghenadie, care a menționat că : „după
reparația automobilelor la serviciul său, proprietarii singuri veneau după
automobile și n-au fost cazuri, cînd ultimii au rugat colaboratorii săi să le aducă
automobilele. A mai precizat că, în cazul dat, inculpatul Colei Leonid singur, fără
a spune cuiva, a luat automobilul de model „BMW X5”, n. î. KAR 738 și s-a
pornit, din spusele lui spre oficiul părții vătămate Nicolaev Roman” (f. d. 28-30,
103, vol. II), martorului Cervinschi Vadim, care a menționat că : „de către
inculpatul Colei Leonid, pe viaductul din bd. Dacia, mun. Chișinău, la 21
septembrie 2012 a fost comis un accident rutier în timp ce conducea automobilul
de model „BMW X5”, n. î. K AR 738, despre care a auzit din convorbirea
telefonică a lui Ganea Ghenadie cu o persoană, după ce ultimul, împreună cu
Bărbuță Igor, s-au dus la fața locului. A precizat că nici personal, nici de la colegi
n-a auzit să fi primit inculpatul Colei Leonid indicații de la Ganea Ghenadie
pentru a duce automobilul de model „BMW X5”, n. î. K AR 738, la oficiul părții
vătămate Nicolaev Roman” (f. d. 31-33, 101-102, vol. II), cît și prin probele scrise
cercetate de instanța de apel și anume:
- procesul-verbal de sesizare a cetățeanului Nicolaev Roman despre săvârșirea
infracțiunii din 19 februarie 2013 ( vol. I, f. d. 7);
- plîngerea cetățeanului Nicolaev Roman din 19 februarie 2013 (vol. I, f. d. 8);
- procesul-verbal de confruntare din 02 aprilie 2013, efectuat între partea
vătămată Nicolaev Roman și bănuitul Colei Leonid, prin care părțile au rămas pe
pozițiile inițiale (vol. I, f. d. 92-93);
- procesul-verbal de confruntare din 08 aprilie 2013, efectuat între martorul
Ganea Ghenadie și bănuitul Colei Leonid, prin care părțile au rămas pe pozițiile
inițiale (vol. I, f. d. 94-96);
- materialele accidentului rutier nr. 11741, care a avut loc la 21 septembrie
2012 în municipiul Chișinău;
8
- procesul-verbal de examinare medicală (f. d. 139-140, vol. I), prin care s-a
stabilit că inculpatul Colei Leonid a comis accidentul rutier fiind în stare de
ebrietate provocată de stupefiante.
Colegiul penal nu acceptă nici motivele invocate în recursul ordinar cu privire
la ignorarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și anume că „în
lumina CEDO instanța în lipsa unor probe suficiente urmează să achite sau să
recalifice acțiunile persoanei în cauză, fapt ce nu s-a întâmplat”, considerîndu-le
declarative și nerelevante pentru speța dată, decizia instanței de apel fiind corect
motivată.
La fel, instanța de recurs menționează, că recurentul își motivează solicitările
prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, însă motivele de
reapreciere a probelor nu se conțin între temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427
Cod de procedură penală, astfel că criticele formulate împotriva hotărîrilor
judecătorești atacate nu sunt motivate sub aspectul casării acestora, ca fiind ilegale.
Astfel spus, reaprecierea probelor, în modul propus de către apărătorul
inculpatului, nu se încadrează în prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură
penală, deoarece reaprecierea probelor nu poate fi efectuată de instanța de recurs,
deoarece în recurs se verifică numai chestiunile de drept.
Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiurile invocate
de recurent prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 8) și 12) Cod de procedură penală,
nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului depus de către avocatul Spînu
Ludmila în numele inculpatului Colei Leonid. Astfel de erori de drept în speța
examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată,
iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Spînu Ludmila
în numele inculpatului Colei Leonid, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții
de Apel Chișinău din 30 septembrie 2016, în cauza penală privindu-l pe Colei
Leonid Xxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 25 august 2017.
Președinte Ursache Petru
Judecătorii Timofti Vladimir
Toma Nadejda
9