1ra-679/2017 — Art.349 alin. 1 1 CP

1ra-679/2017 — Art.349 alin. 1 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-679/2017

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

24 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte: Ursache Petru,

judecători: Toma Nadejda și Alerguș Constantin,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de

avocatul Anton Vasile în numele inculpatului Leonov Andrei, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21 decembrie 2016,

în cauza penală în privința lui

Leonov Andrei XXXXX, născut la

XXXXXX, originar și domiciliat în

mun. XXXX, str. XXXXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 21.07.2014 – 17.03.2016;

Instanța de apel: 03.06.2016 – 21.12.2016;

Instanța de recurs: 20.02.2017 – 24.05.2017;

A C O N S T A T AT :

administrate în faza de urmărire penală prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală, Leonov Andrei a fost recunoscut vinovat și condamnat în

baza art. 349 alin. (11) Cod penal la 2 ani închisoare în penitenciar de tip

semiînchis.

Prin aceiași sentință Dicusară Dorin și Sîrbu Vladislav au fost condamnați

în baza art. 190 alin. (2) lit. b), c) și art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, însă

în privința acestora hotărârile nu se contestă.

la data de 03 februarie 2015, aproximativ la ora 02.30, conducând automobilul

de model „BMW” cu numărul de înmatriculare XXXXXX, avându-l ca pasager pe

Leonov Mihail, a.n. XXXXXXXXXX, pe timp de noapte, se deplasa pe

str. XXXXXXXX din mun. XXXXXXXX și la intersecția cu str. XXXXXXXXX a fost

stopat de către colaboratorii Regimentului de Patrulare Nord a MAI, Vasilos

Victor și Secrieru Vitalie. Având suspiciuni că Leonov Andrei conducea mijlocul

de transport în stare de ebrietate, colaboratorii de poliție i-au propus ultimului

să prezinte actele pe automobil și în același timp să-i urmeze la Dispensarul

Narcologic din mun. Bălți în scopul petrecerii examenului medical de stabilire a

1

stării de ebrietate și naturii ei. Leonov Andrei acționând împreună cu persoana

stabilită de urmărirea penală, în privința căreia cauza a fost disjungată, în

scopul sistării activității de serviciu a colaboratorilor de poliție nominalizați și

împiedicării acestora de a-și îndeplini obligațiunile de serviciu ce țin de

menținerea, asigurarea și restabilirea ordinei și securității publice și asigurării

prevenirii și curmării infracțiunilor și contravențiilor, s-au apropiat de

colaboratorii de poliție Vasilos Victor și Secrieru Vitalie, aplicându-le câteva

lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului, fapt în legătură

cu care, ultimii au fost nevoiți să solicite ajutorul altor colaboratori de poliție,

care, aplicând forța fizică, mijloacele speciale și arma de foc, prin efectuarea

unei împușcături în sus, i-au imobilizat pe Leonov Andrei și Leonov Mihail. În

cele din urmă, colaboratorii de poliție Vasilos Victor și Secrieru Vitalie le-au fost

cauzate vătămări neînsemnate ale integrității corporale.

inculpatului Leonov Andrei și de către inculpatul Leonov Andrei.

3.1. În motivarea apelului avocatul Movila Corina în numele inculpatului

Leonov Andrei, a invocat următoarele argumente:

- instanța de fond la stabilirea pedepsei nu a luat în considerație motivele

invocate de apărare și anume că potrivit art. 61 alin. (2) Cod penal pedeapsa

penală are drept scop mai întâi de toate corectarea condamnatului, iar

corectarea presupune scop al pedepsei conștientizarea de către infractor a celor

săvârșite;

- în conformitate cu principiul individualizării pedepsei (art.7 Cod penal) în

coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei inserate la

art. 75 alin. (1) Cod penal instanța de judecată aplică pedeapsă luând în

considerare caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și

scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea, daunei

prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea,

ținându-se cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Conform alin. (2) o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzuți pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsa mai blândă, din

numărul celor menționate nu va asigura atingerea scopului pedepsei;

- categoriile pedepselor aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul

penal într-o anumită consecutivitate de la cea mai blândă - amenda, până la cea

mai aspră - detențiune pe viață;

- instanța nu a ținut cont de acest fapt, numindu-i cea mai aspră pedeapsă

care este prevăzută de prezentul articol;

- concluzia instanței cu privire la faptul că reeducarea inculpatului este

posibilă numai în condițiile izolării de societate, alte pedepse fiind insuficiente

pentru corectarea sa nu sunt motivate;

- la individualizarea pedepsei inculpatului Leonov Andrei, instanța nu a

ținut cont de circumstanțele reale de săvârșire a infracțiunii și a celor personale

ale inculpatului, care nu prezintă pericol social, cât și de unele circumstanțe în

care s-au desfășurat evenimentele, ținând cont de gradul de participație a

inculpatului, de circumstanțele atenuante cum ar fi căința sinceră de cele

întâmplate, recunoașterea integrală a vinovăției și solicitarea ca examinarea

2

cauzei să fie efectuată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, prezența la

întreținere a copiilor minori;

- la individualizarea pedepsei, instanța de judecata nu a luat în considerație

că infracțiunea prevăzută de art. 349 alin. 11 Cod penal face parte din categoria

infracțiunilor mai puțin grave, fiind prevăzută pedeapsa cu amendă în mărime

de la 500 la 1000 unități convenționale sau cu munca neremunerată în folosul

comunității de la 180 până la 240 ore sau cu închisoarea de până la 3 ani;

- instanța nu a apreciat dacă scopul poate fi atins și fără executarea

pedepsei cu închisoare. O condiție prevăzută expres în art. 90 alin. (1) Cod

penal constituie concluzia instanței, că nu este rațional, ca acesta să execute

pedeapsa stabilită, poate: dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate vinovatului. Deci instanța de judecată nu a ținut cont de

condițiile, expres prevăzute de lege;

- conform jurisprudenței CtEDO „Soluția mai potrivită pentru problema

supraaglomerării ar fi reducerea numărului de deținuți prin utilizarea mai

frecventă a măsurilor punitive non-privative de libertate prin minimizarea

recurgerii la detenția preventivă”, amintind în acest scop Recomandării

Comitetului de Miniștri nr. R(99)22 și nr. R(2006)13, care invită statele să

încurajeze procurorii și judecătorii de a folosi cât mai mult posibil alternativele

de detenție având scopul de a rezolva problema creșterii numărului deținuților

în închisori;

- din considerentele indicate și ținând cont de analiza cumulativă a

criteriilor de individualizare și coroborarea probelor care furnizează

informațiile respective, precum și indicarea temeiurilor care fundamentează

proporționalitatea între scopul reeducării infractorului, prin caracterul

retributiv al pedepsei aplicate si așteptările societății față de actul de justiție

realizat sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, precum și aplicând

efectul circumstanțelor atenuante indicate de mai sus, consideră, că corectarea

inculpatului Leonov Andrei este posibilă fără privarea acestuia de libertate, iar

prin sentința contestată i-a fost aplicată o pedeapsă prea aspră.

Au solicitat admiterea apelului, casarea parțială a sentinței Judecătoriei

Bălți din 17 martie 2016 în latura stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi

hotărâri și stabilirea în privința inculpatului Leonov Andrei a unei pedepse

neprivative de libertate.

3.2. În motivarea apelului inculpatul Leonov Andrei, a invocat următoarele

argumente:

- prima instanță i-a stabilit o pedeapsă prea aspră, reieșind din faptul, că a

recunoscut vinovăția integral în comiterea infracțiunii imputate, se căiește

sincer de cele comise;

- instanța de judecată nu a luat în considerație toate circumstanțele

atenuante la individualizarea pedepsei, precum și faptul că are la întreținere

copii minori;

- este posibilă aplicarea unei pedepse sub formă de amendă, în limitele

prevăzute la art. 349 alin. (11) Cod penal.

A solicitat admiterea apelului, casarea parțială a sentinței Judecătorie Bălți

din 17 martie 2016 în latura stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și

3

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de

amendă în limitele prevăzute de sancțiunea art. 349 alin. (11) Cod penal.

2016, a fost respins ca nefondat apelul avocatului Movila Corina în numele

inculpatului Leonov Andrei și apelul inculpatului Leonov Andrei, cu menținerea

sentinței fără modificări.

instanță a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele

și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o

apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, iar tuturor în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor,

corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului Leonov Andrei în

săvârșirea faptelor incriminate, în urma judecării cauzei pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală conform prevederilor art. 3641 Cod de

procedură penală.

La fel, instanța de apel a mai menționat, că instanța de fond la stabilirea

pedepsei a ținut cont în deplină măsură de principiile generale de aplicare a

pedepsei consfințite în art. 61 alin. (2) Cod penal, precum și de criteriile

generale de individualizare a pedepsei potrivit prevederilor art. 75 Cod penal,

care prevăd scopul pedepsei penale de restabilire a echității sociale, de corijare

a celui condamnat, de prevenirea săvârșirii de el a noi infracțiuni, stabilind

inculpatului o pedeapsă echitabilă faptei comise, pedeapsă, care corespunde

împrejurărilor cauzei, normelor legale și va atinge scopul de corectare și

reeducare a inculpatului.

Instanța de apel a menționat, că instanța de fond la stabilirea pedepsei

inculpatului a luat în considerație circumstanțele cauzei, faptul că a depus

cerere prin care a solicitat judecarea cauzei în baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, a ținut cont de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, precum și de faptul că inculpatul Leonov Andrei stă la

evidența medicului narcolog, fiind consumator de droguri, a fost condamnat în

anii 2007-2008 la pedeapsă condiționată și muncă neremunerată în folosul

comunității, iar prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

12 septembrie 2010 în baza art. 188 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, cu aplicarea

art. 70 alin. (3) și art. 85 alin. (1) Cod penal la 5 ani 3 luni închisoare în

penitenciar de tip semiînchis.

În circumstanțele stabilite ale cauzei penale instanța de apel nu a constatat

prezența circumstanțelor sau a erorilor de drept ce ar genera casarea hotărârii

atacate sub aspectul invocat și aplicarea față de inculpat a unei pedepse mai

blânde sub formă de amendă după cum se solicită în apelurile declarate,

deoarece soluția adoptată de către instanța de fond este întemeiată și motivată,

măsura de pedeapsă stabilită inculpatului Leonov Andrei este echitabilă în

raport cu circumstanțele cauzei, cu personalitatea acestuia și va atinge scopul

de corectare și reeducare a inculpatului.

Sancțiunea art. 349 alin. (11) Cod penal prevede pedeapsa sub formă de

amendă în mărime de la 500 la 1000 unității convenționale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare

de până la 3 ani, inculpatului Leonov Andrei fiindu-i stabilită pedeapsa cu

4

închisoare redusă cu o treime din limita minimă de pedeapsa cu închisoarea

prevăzută de sancțiunea articolului respectiv, totodată ținându-se cont și de

faptul că inculpatul anterior a fost judecat prin decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 12 mai 2010.

Astfel, instanța de apel a menționat, că pedeapsa stabilită inculpatului se

încadrează în limitele prevăzute de lege și nu este oportună aplicarea în privința

lui a unei pedepse mai blânde sub formă de amendă în circumstanțele

constatate pe caz, după cum se solicită în apelurile declarate.

declară recurs ordinar avocatul Anton Vasile în numele inculpatului Leonov

Andrei.

În motivarea recursului, neinvocând nici un temei de drept prevăzut de

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a indicat aceleași argumente

invocate în cererea de apel.

recursului pe motiv, că recurentul nu a invocat nici-un temei de drept prevăzut

de art. 427 Cod de procedură penală.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal menționează că potrivit practicii judiciare constante erorile

de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit conținutului recursului, recurentul invocă temeiul de drept

prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care prevede că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel atunci când: „s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale”.

Analizând decizia instanței de apel, în raport cu argumentele recursului,

Colegiul penal constată, că astfel de temei nu și-a găsit confirmarea la

examinarea recursului declarat reieșind din următoarele.

Conform art. 7 Cod penal, la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul

și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală.

Potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și,

respectiv, are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnatului, cât și a altor persoane.

În conformitate cu art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

5

Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Astfel, analizând în ansamblu totalitatea probelor administrate și cercetate

în cadrul întregului proces penal, Colegiul penal consideră că instanța de apel

corect a conchis că vinovăția inculpatului este deplin dovedită și acțiunile lui

Leonov Andrei corect au fost încadrate în temeiul art. 349 alin. (11) Cod penal.

Conform art. 349 alin. (11) Cod penal prevede pedeapsa sub formă de

amendă în mărime de la 500 la 1000 unități convenționale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare

de până la 3 ani.

Totodată, reieșind din prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu

și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă neremunerată în

folosul comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă. Dacă pedeapsa prevăzută de

lege este detențiunea pe viață, se aplică pedeapsa închisorii de 30 de ani.

Prin urmare, Colegiul penal atestă că instanțele ierarhic inferioare corect

au stabilit măsura și mărimea pedepsei în privința inculpatului, la aprecierea

căreia a luat în considerație că inculpatul Leonov Andrei stă la evidența

medicului narcolog fiind consumator de droguri, a fost condamnat în anii 2007

– 2008 la pedeapsă condiționată și muncă neremunerată în folosul comunității,

iar prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 12 mai 2010 în baza

art. 188 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, cu aplicarea art. 70 alin. (3) și art. 85

alin. (1) Cod penal a fost condamnat la 5 ani și 3 luni închisoare în penitenciar

de tip semiînchis (f. d. 101, vol. II).

Potrivit prevederilor art. 90 Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu

intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență,

instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa

stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu

suspendare condiționată a executării pedepsei și termenul de probă. În acest

caz, instanța de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate, dacă în

termenul de probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă

infracțiune și, prin comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți

încrederea ce i s-a acordat.

6

Astfel, referitor la neaplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, instanța de

recurs remarcă că textul art. 90 alin. (1) Cod penal, prin sintagma „poate”, oferă

posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica prevederile acestei

norme.

În contextul celor expuse mai sus, Colegiul penal reține, că la stabilirea

pedepsei inculpatului Leonov Andrei, pentru infracțiunea comisă, prima

instanță și cea de apel nu au comis erori de drept, pedeapsa aplicată

inculpatului este una corectă, deoarece la stabilirea acesteia au fost respectate

exigențele legii, iar argumentele recursului în acest sens sunt neîntemeiate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiul invocat de

recurent prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu și-a

găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de eroare de drept în speța

examinată nu s-a comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și

întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Anton Vasile în

numele inculpatului Leonov Andrei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 21 decembrie 2016, în cauza penală în privința lui Leonov

Andrei XXXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 23 iunie 2017.

Președinte Ursache Petru

Judecători Toma Nadejda

Alerguș Constantin

7