1ra-1131/2017 — art. 264 alin. 3 lit. a CP

1ra-1131/2017 — art. 264 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1131/2017

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

02 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

judecători - Timofti Vladimir și Toma Nadejda,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Șoronga Gabriela în numele inculpatului Vulpe Grigore, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 12 ianuarie

2017 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 aprilie 2017,

în cauza penală privindu-l pe

Vulpe Grigore Xxxxx, născut la xxxx4, originar și

domiciliat în r-nul xxxx, s. xxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

inculpatul Vulpe Grigore a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin.(3) lit. a) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa, în baza

acestei Legi sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani 6 (șase) luni

închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 3 (trei) ani.

În baza art.90 alin.(l) Cod penal, pedeapsa cu închisoare s-a suspendat

condiționat pe un termen de probă de 4 (patru) ani. În conformitate cu art.90

alin.(6) Cod penal, în termenul de probă fixat în seama inculpatului au fost puse

următoarele obligații: de a nu schimba domiciliul fără consimțământul organului

care se ocupă de executarea sentinței; de a se prezenta personal la data și ora

stabilită la organul care se ocupă de executarea sentinței; de a preda permisul de

1

conducere a vehiculelor la organul care se ocupă de executarea sentinței (în cazul

în care lipsește - confirmarea predării/ridicării la INP sau la ÎS „CRIS Registru”

sau la organul de urmărire penală); să acorde o susținere materială familiei

victimei, în mărimea mijloacelor bănești încasate prin prezenta sentință.

Acțiunea civilă înaintată de partea civilă Leu Iurie, a fost admisă parțial și s-a

încasat de la Vulpe Grigore în beneficiul lui Leu Iurie suma de 227.26 lei lunar, cu

titlu de diferența între salariul primit pînă la accidentul rutier și pensia de

dizabilitate stabilită după accident, începând de la data de 01.07.2015 și pînă la

data de 30.06.2017.

De la Vulpe Grigore s-a încasat în beneficiul lui Leu Iurie suma de 30000

(treizeci mii) lei, cu titlu de prejudiciul moral cauzat prin infracțiune.

În rest acțiunea civilă în partea încasării pensiei lunare în mărime de 2272.74

lei și a prejudiciului moral în sumă de 470000 lei, s-a respins ca neîntemeiată.

Grigore la data de 24 februarie 2015, aproximativ la ora 18:45, conducînd

automobilul de model „Mazda 2” cu numărul de înmatriculare IL BL 323, se

deplasa în mun. Chișinău pe str. Voluntarilor, din direcția str. Meșterul Manole

spre str. Uzinelor, încălcînd prevederile pct. 11 (f) a Regulamentului circulației

Rutiere, în conformitate cu care: „conducatorul de vehicul, înainte de plecare și în

timpul deplasării, este obligat să cedeze trecerea pietonilor la trecerile pentru

pietoni cu circulația nedirijată. În cazul în care înaintea trecerii pentru pietoni s-a

oprit sau a redus viteza vreun vehicul, conducătorii altor vehicule care se

deplasează pe benzile alăturate pot continua deplasarea numai asigurîndu-se că în

fața vehiculului menționat nu sunt pietoni”, cît și prevederile indicatorului rutier

5.50.1 „Trecere pentru pietoni” al Regulamentului circulației Rutiere, precum și

pct.45 (1-2) a Regulamentului circulației Rutiere, în conformitate cu care:

„conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză

stabilită, ținînd permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce

influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să

prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile

încărcăturii; d) situația rutieră, în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole

care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să

oprească pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”, ca urmare a comis

tamponarea pietonului Leu Iurie, care se deplasa regulamentar pe trecerea de

pietoni, de la dreapta spre stînga conform direcției de circulare al automobilului

condus de inculpat, prin ce din imprudență i-a cauzat părții vătămate, conform

raportului de expertiză medico-legală nr.1131/D din 19.05.2015, leziuni corporale

grave, exprimate prin „fractura cominutivă deschisă al oaselor temporale occipitale

și parintale bilateral cu trecere la bază pe stînga; hematom subdural temporo-

fronto-pariento-occipital cu efect de masa, cu dislocarea structurilor mediene; focar

2

de contuzie hemoragică grad. III occipital pe stînga; hemoragie subarahdnoidiană

traumatic masiv cu sufuziune interemisferică occipitală; pneumocefalie bazală,

fractura ambelor oase a gambei drepte, care au fost produse prin acțiunea

traumatică a unui obiect contondent dur sau la lovire de acesta, posibil în timpul și

circumstanțele indicate, prezintă pericol pentru viață și în baza acestui criteriu se

califică ca vătămare gravă.

în numele inculpatului Vulpe Grigore, prin care a solicitat casarea sentinței și

pronunțarea unei hotărîri prin care inculpatului Vulpe Grigore să-i fie numită o

pedeapsă mai blîndă, cu aplicarea art. 90 Cod penal, pe un termen de probă

minimal, fără aplicarea pedepsei complementare, - privarea de a conduce mijlocul

de transport, cu diminuarea prejudiciului moral cauzat prin infracțiune pînă la 10

mii lei.

apelul declarat a fost respins ca nefondat și menținută această sentință fără

modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a considerat că, la

pronunțarea sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de

drept și just a tras concluzia că inculpatul a săvârșit anume infracțiunea imputată.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza

penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 CPP, din punct

de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, necătând la faptul, că inculpatul Vulpe Grigore nu își recunoaște vina în

comiterea infracțiunii imputate lui, vinovăția lui se dovedește integral de

următoarea sistemă de probe, care sunt pertinente, concludente, utile și veridice și

coroborează între ele, cum ar fi: declarațiile inculpatului Vulpe Grigore (f. d. 164-

165, 176, 212, vol. I); declarațiile părții vătămate Leu Iurie (f. d. 132, vol. I);

declarațiile martorilor Albu Ion (f. d. 133-134, vol. I), Baranova Irina (f. d. 135,

vol. I), Gaviuc Ana (f. d. 141, vol. I), Ceban Serghei (f. d. 149-150, vol. I) și Toma

Natalia (f. d. 162-163, vol. I); procesul-verbal de cercetare a locului accidentului

rutier din 24.02.2015 (f. d. 8-9, vol. I); schița accidentului rutier și tabelele

fotografice, anexa la procesul-verbal de cercetare la fața locului din 24.02.2015 (f.

d. 10-17, vol. I); procesul-verbal al examinării medicale de constatare a faptului de

consumare a alcoolului și stării de ebrietate și naturii ei, potrivit căruia se constată

că martorul Ceban Serghei era treaz la momentul conducerii automobilului si

producerii accidentului rutier (f. d. 19, vol. I); raportul de expertiză medico-legală

nr.1131/D din 19.05.2015 (f. d. 41-43, vol. I); raportul de expertiză auto-tehnică

din 18.08.2016 (f. d. 194-196, vol. I).

Instanța de apel a constatat că Vulpe Grigore a comis infracțiunea prevăzută de

3

art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, adică încălcarea regulilor de securitate a

circulației de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a

cauzat din imprudență o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății.

Mai mult ca atât, instanța de apel a reiterat și faptul că sentința primei instanțe,

în privința inculpatului Vulpe Grigore a fost contestată doar în partea stabilirii

pedepsei și a încasării cuantumului prejudiciului moral, astfel instanța de apel s-a

expus doar în această parte.

Instanța de apel a considerat că instanța de judecată a ținut cont, la stabilirea

categoriei măsurii de pedeapsă inculpatului Vulpe Grigore, de toate circumstanțele

reale și personale privind individualizarea pedepsei, și anume: de caracterul

prejudiciabil al infracțiunii - că este gravă, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării lui, de persoana inculpatului - că este fără antecedente

penale, de comportamentul acestuia de până la comiterea infracțiunii și după aceea.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că instanța de fond corect a aplicat față

de Vulpe Grigore pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani 6

(șase) luni, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 3 ani, cu suspendarea executării pedepsei închisorii, în temeiul art.90 Cod penal,

pe un termen de probă de 4 (patru) ani și această măsură este legală și întemeiată,

proporțională faptelor comise, cât și circumstanțelor reale și personale, corect

constatate de către instanța de fond, sentința fiind legală și întemeiată.

Cu referire la solicitarea apelantului cu privire la anularea pedepsei

complementare, instanța de apel a considerat oportun și rezonabil de a-i menține

această pedeapsă, pe motivul că în cazul dat, lui Vulpe Grigore i-a fost aplicată ca

pedeapsă principală - pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei, pedeapsa complementară, privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport în cazul dat urmînd a fi aplicată în mod obligatoriu.

De asemenea, instanța de apel a considerat că în cazul dat nu sunt aplicabile

prevederile art. 79 Cod penal, în conformitate cu care instanța de judecată poate să

nu aplice pedeapsa complementară obligatorie deoarece, conform prevederilor art.

79 Cod penal, pot fi recunoscute circumstanțe excepționale ale cauzei, acele

circumstanțe, legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în săvârșirea

infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii, de alte

circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei,

precum și de contribuirea activă a participantului unei infracțiuni săvârșite în grup

la descoperirea acesteia.

Totodată, instanța de apel a constatat că în speță asemenea circumstanțe n-au

fost constatate, or, aceleași circumstanțe apreciate de către instanța de judecată ca

atenuante, nu mai pot fi considerate și ca excepționale, iar argumentul apelantului

precum că, în cauza dată sunt circumstanțe excepționale și că este posibil de anulat

pedeapsa complementară nu sunt fondate și se resping, or, aceste circumstanțe sunt

4

niște circumstanțe atenuante obișnuite și nu careva excepționale.

Prin urmare, așa circumstanțe, cum ar fi recunoașterea parțială a vinei și căința

sinceră, sunt niște circumstanțe atenuante obișnuite, care nu prevăd ceva

excepțional și nu pot fi considerate excepționale.

În viziunea instanței de apel, instanța de fond justificat a admis parțial acțiunea

civilă înaintată de partea vătămată și a încasat în beneficiul părții vătămate Leu

Iurie de la Vulpe Grigore prejudiciul moral în sumă de 30000 (treizeci mii) lei,

considerând ca fiind exagerată suma solicitată în mărime de 470 000 lei, ținând

cont de practica CEDO privitor la modul de încasare a prejudiciului moral (Opinia

comună privind satisfacția echitabilă //Buletinul CSJ a RM8-9/24, 2012), cât și de

prevederile art. 1423 Cod Civil, conform căruia, mărimea compensației pentru

prejudiciul moral se determină de către instanța judecătorească reieșind din

caracterul și gravitatea suferințelor psihice și fizice cauzate persoanei vătămate, de

gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, (dacă vinovăția este condiție a

răspunderii), și de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție

persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le

apreciază instanța judecătorească, luând în considerație circumstanțele în care a

fost cauzat prejudiciul (locul, timpul, vârsta etc), precum și statutul social al

persoanei vătămate. Mărimea prejudiciului moral nu depinde de mărimea

prejudiciului material.

În cauza deferită judecării, dauna morală se exprimă prin faptul că partea

vătămată Leu Iurie a suportat mari suferințe morale și dureri fizice, în urma

prejudiciului cauzat prin infracțiune de către inculpat, s-a aflat la tratament, a avut

suferințe morale.

Referitor la opinia apelantului, precum că în practica judiciară au fost cazuri de

încasare a unei sume mai mici a daunei morale, instanța de apel a reiterat faptul că

tot în practica judiciară au fost multe cazuri când s-a încasat dauna morală în mai

mari sume, și aceasta n-ar trebui să influențeze decizia instanței de apel, or, în

speța dată, instanța de apel a constatat, că suma de 30 mii lei pentru dauna morală

corespunde întocmai cerințelor legii și practicii CEDO, cît și practicii judiciare

naționale.

Șoronga Gabriela, prin care a indicat temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, a solicitat casarea hotărîrilor atacate, cu pronunțarea unei

hotărîri prin care inculpatului Vulpe Grigore să-i fie numită o pedeapsă mai blîndă,

cu aplicarea art. 90 Cod penal pe un termen de probă minimal, fără aplicarea

pedepsei complementare – privarea de dreptul de a conduce mijlocul de transport

și cu diminuarea în partea încasării prejudiciului moral cauzat prin infracțiune pînă

la 10000 lei.

În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele motive :

5

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care

a afectat soluția instanței – art. 427 alin. (1) pct. 6) CPP;

- în argumentarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că pedeapsa

principală aplicată inculpatului este una echitabilă, proporțională faptelor comise,

circumstanțelor reale și personale. Cu referire la pedeapsa complimentară, instanța

a menționat că: „... apelantul a solicitat anularea pedepsei complimentare, însă

Colegiul penal consideră oportun și rezonabil de a-i menține această pedeapsă pe

motivul că în cazul dat, lui Vulpe Grigore i-a fost aplicată pedeapsa principală-

pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pedeapsa

complimentară, privarea de dreptul de a conduce mijlocul de transport în cazul dat

urmînd a fi aplicată în mod obligatoriu;

- la acest capitol recurentul menționează că inculpatul Vulpe Grigore nu a

solicitat anularea pedepsei complimentare, ci înlăturarea pedepsei complimentare

în temeiul art. 78 alin. (2) CP al RM, care stipulează că: „... în cazul în care

instanța de judecată constată circumstanțe atenuante la săvîrșirea infracțiunii,

pedeapsa complementară, prevăzută de lege pentru infracțiunea săvîrșită, poate fi

înlăturată”. În sentința judecătorească atacată, instanța menționează despre

existența circumstanțelor atenuante și lipsa celor agravante (f. d. 11);

- asupra acestui argument important instanța de apel nu s-a expus, nu a indicat

în decizie motivele pentru care înlăturarea pedepsei complimentare în temeiul art.

78 alin. (2) CP în acest caz nu este posibilă. Rigorile dreptului la un proces

echitabil obligă instanțele de judecată să-și motiveze soluțiile clar și accesibil,

astfel încît partea să înțeleagă motivele pentru care un demers a fost respins sau

admis. Chiar și în cazul în care sancțiunea articolului incriminat prevede că

aplicarea pedepsei complimentare este obligatorie nu opțională, în temeiul art. 78

alin. (2) CP al RM, aceasta poate fi înlăturată, în condițiile prevăzute de lege;

- prin urmare, instanța nu a explicat de ce în speță nu poate fi aplicat art. 78

alin. (2) CP al RM , ci a făcut trimitere la imposibilitatea aplicării art. 79 CP în

situația în care acest lucru nici nu s-a invocat de către apărare. Nu s-a invocat

prezența circumstanțelor excepționale ci prezenta circumstanțelor atenuante -

reținute de instanță în sentință;

- cu referire la prejudiciul moral în mărime de 30 000 lei, recurentul consideră

că este exagerat. Actele cauzei denotă că partea vătămată deținea grad de

dizabilitate pînă la accident, deci dizabilitatea ei nu se datorează prezentului

accident rutier, motiv pentru care suma încasată poate fi diminuată. De asemenea,

situația materială și familiară a inculpatului nu-i permite să achite o astfel de sumă.

Este angajat, primește un salariu modest, are 2 copii la întreținere, iar infracțiunea

comisă este una din imprudență, nu intenționată.

6

pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Procurorul a menționat că instanțele inferioare judecînd cauza, au emis

hotărîrile contestate în strictă conformitate cu prevederile art.6,7, 61, 75, 76, 77

Cod penal, conform cărora, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unor

infracțiuni, i se aplică o pedeapsă echitabilă, în limitele și în strictă conformitate cu

dispozițiile legii.

cu materialele cauzei și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului

expusă în referință, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul împotriva

deciziilor pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la

data pronunțării deciziei.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recurs ordinar în termen.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de

recurent.

Lecturînd materialele cauzei penale se constată că deși recurentul în textul

recursului invocă fără a argumenta prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), de fapt el

își exprimă dezacordul cu categoria și mărimea pedepsei aplicate, temei prevăzut la

pct. 10) alin. (1) art.427 Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, sau instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt care

a afectat soluția instanței sau au fost aplicate pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Verificînd legalitatea hotărîrii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține

că temeiurile invocate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor

cauzei, invocînd în acest context următoarele.

Colegiul penal consideră că în speța examinată de către instanța de apel n-au

fost admise erorile de drept sub aspectele invocate de recurent, care ar servi drept

temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate, dat

fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art.

7

414 alin. (1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, hotărîrea cuprinzînd

motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată. În fapt, decizia instanței de apel

corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și

întemeiată, fără a fi identificate neclaritățile specificate de recurent, în legătură cu

ce nu se confirmă prezența temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

În opinia Colegiului penal, instanța de apel, în conformitate cu prevederile art.

101 Cod de procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate

la dosar, verificându-le sub aspectul pertinenții și concludenții, atât pe cele obținute

în procesul urmăririi penale cât și în cadrul ședințelor de judecată, cât ale apărării

atât și ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția inculpatului Vulpe

Grigore privind săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod

penal, să fie întemeiată și legală.

În continuare, Colegiul penal invocă că nici temeiul pentru recurs prevăzut în

art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu s-a confirmat în cauză,

întrucît prima instanță i-a aplicat inculpatului Vulpe Grigore în baza art. 264 alin.

(3) lit. a) Cod penal, pedeapsa echitabilă sub formă de 3 ani și 6 luni închisoare, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, cu

aplicarea art. 90 alin. (1) Cod penal, pedeapsa cu închisoarea fiind suspendată

condiționat pe un termen de probă de 4 ani.

Deasemenea, Colegiul penal consideră că instanța de apel a efectuat o

temeinică individualizare a pedepsei aplicate inculpatului Vulpe Grigore, atît sub

aspectul naturii cît și al cuantumului acesteia, fiind respectate criteriile generale

prevăzute în art. 75 Cod penal.

Invocînd doctrina penală și practica judiciară, Colegiul penal remarcă că prin

criteriile de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele de care instanța de

judecată este obligată să se conducă în procesul stabilirii pedepsei și la aplicarea ei

persoanei vinovate de săvîrșirea infracțiunii. Individualizarea pedepsei constă din

obligațiunea instanței de a stabili măsura pedepsei concrete infractorului, necesară

și suficientă pentru realizarea scopurilor legii penale și pedepsei penale. Legea

penală fixează cadrul legal în limitele căruia instanța de judecată efectuează

operația de stabilire și aplicare a pedepsei infractorului. Astfel, instanța de judecată

stabilește termenul sau mărimea pedepsei în limitele prevăzute de sancțiunea

normei penale din Partea Specială a Codului penal, în baza căreia a fost calificată

fapta ca infracțiune.

Astfel, Colegiul penal constată că, instanța de fond și de apel au efectuat o

corectă individualizare a pedepsei stabilite sub formă de închisoare de 3 ani și 6

luni, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3

ani, cu aplicarea art. 90 alin. (1) Cod penal, pedeapsa cu închisoarea fiind

8

suspendată condiționat pe un termen de probă de 4 ani, apelul declarat de avocatul

Șoronga Gabriela fiind corect respins, cu menținerea sentinței fără modificări.

În atare situație, Colegiul penal consideră că instanțele judecătorești inferioare

au acordat deplină eficiență prevederilor articolelor 7, 61, 75 Cod penal, aplicînd

pedeapsa corect individualizată în raport cu prevederile legii penale, care

reglementează pedeapsa, scopul acesteia și individualizarea ei.

La fel, conform ordinii stabilite pentru prima instanță, luînd în considerație

prevederile articolelor 6, 7, 61, 75, 76 Cod penal, prima instanță corect a ajuns la

concluzia de a aplica în privința inculpatului Vulpe Grigore pedeapsa, cu aplicarea

prevederilor art. 90 alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel corect a susținut poziția aleasă de prima instanță, deoarece

reieșind din datele ce-l caracterizează, inculpatul poate fi corectat fără a executa

real pedeapsa închisorii, deoarece acțiunile lui Vulpe Grigore în cazul dat se referă

la categoria de infracțiuni grave, comisă din imprudență, inculpatul este fără

antecedente penale, a recunoscut vina parțial și se căiește sincer și nu este echitabil

de a executa pedeapsa reală cu închisoare.

Referitor la solicitarea recurentului cu privire la anularea pedepsei

complementare în temeiul art. 78 alin. (2) Cod penal, Colegiul penal consideră că

instanța de apel corect a menținut această pedeapsă, pe motivul că în cazul dat, lui

Vulpe Grigore i-a fost aplicată ca pedeapsă principală - pedeapsa închisorii cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei, pedeapsa complementară, privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport în cazul dat urmînd a fi aplicată în

mod obligatoriu.

În sensul dat, Colegiul penal menționează că din practica judiciară aplicarea

prevederilor art. 78 alin. (2) este posibilă în cazul cînd în sancțiunea pedepsei este

prezentă sintagma „cu (sau fără) privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de…”, așa cum e stipulat la alin. (1) art. 264. În sensul dat,

instanța de judecată la intima convingere poate alternativ să aplice sau să nu aplice

pedeapsa complementară. Însă, în cauza penală dată, aplicarea pedepsei

complementare este obligatorie, aceasta fiind corect aplicată de către prima

instanță și menținută de către instanța de apel.

Referitor la alegațiile recurentului precum că prejudiciul moral în mărime de

30000 lei este exagerat, Colegiul penal consideră că corespunde cerințelor legii și

practicii judiciare naționale, or în urma accidentului rutier partea vătămată Leu

Iurie a suportat mari suferințe morale și dureri fizice, s-a aflat la tratament, a avut

suferințe morale.

Reieșind din cele enunțate, instanța de recurs, conchide că temeiurile indicate

de recurent nu sînt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept,

care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul rejudecării hotărîrii

judecătorești și potrivit legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit

9

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Șoronga

Gabriela în numele inculpatului Vulpe Grigore, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 04 aprilie 2017, în cauza penală privindu-l pe Vulpe

Grigore Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 25 august 2017.

Președinte Ursache Petru

Judecătorii Timofti Vladimir

Toma Nadejda

10