1ra-815/2017 — art. 191 alin. 1, 361 alin. 1 CP

1ra-815/2017 — art. 191 alin. 1, 361 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-815/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte: Petru Ursache,

Judecătorii: Petru Moraru, Ghenadie Nicolaev, Nadejda Toma și Vladimir Timofti

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de avocatul

Burlacu Silviu în numele părții vătămate SRL „Arboris-Com”, de avocatul Staruș Denis

în numele inculpatului și inculpat, și de Gheorghiu Vladimir, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2016, în

cauza penală în privința lui

Gheorghiu Serghei Xxxxxxxx, născut la

xx xxxxxxxx xxxxx, originar și domiciliat

mun. Xxxxxx, str. Xxxxxxxx, x, ap. xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 29.08.2013 – 10.12.2014;

Instanța de apel: 27.01.2015 – 02.10.2015;

Instanța de recurs: 08.02.2016 – 05.07.2016;

Instanța de apel: 18.08.2016 – 07.12.2016;

Instanța de recurs: 29.03.2017 – 08.08.2017.

A C O N S T A T A T:

Gheorghiu Serghei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 191 alin. (5) Cod

penal, la 8 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

Procesul penal în privința lui Gheorghiu Serghei în baza art. 361 alin. (1) Cod

penal, a fost încetat din motivul intervenirii termenului prescripției tragerii la

răspundere penală.

Acțiunea civilă înaintată de reprezentantul părții civile SRL „Arboris-Com” a fost

admisă parțial, fiind dispusă încasarea din contul inculpatului în beneficiul SRL

„Arboris-Com” a prejudiciului material în sumă de 143913,87 lei, în rest pretențiile au

fost respinse ca neîntemeiate.

Serghei fiind angajat în calitate de manager la SRL „Arboris-Com” în perioada

2006-2010 urmărind scopul falsificării, deținerii și folosirii documentelor oficiale false,

precum și a ștampilei false a întreprinderii date, a folosit o ștampilă cu carcasă metalică,

pe care a utilizat-o într-o cerere cu antetul vechi al întreprinderii, semnând din numele

directorului - Felix Grincu și în luna octombrie 2010 a prezentat-o la SA „Orange

Moldova” trecând astfel nr. de telefon SIM xxxxxxxxx din proprietatea întreprinderii

SRL „Arboris-Com” în proprietatea sa, cauzând prin acțiunile sale daune de imagine a

întreprinderii nominalizate.

1

Tot Gheorghiu Serghei, activând în funcția de manager la SRL „Arboris-Com”,

în atribuțiile căruia conform contractului individual de muncă nr. 4 din 02 februarie

2007 era de a primi comenzile, încasarea banilor, inclusiv a avansului pentru comenzi,

având scopul însușirii ilicite a bunurilor altei persoane încredințate în administrarea sa,

folosind intenționat situația de serviciu, pe parcursul anului 2010 a încheiat contracte de

prestare a serviciilor nr. 1, 18, 75, 87, 116, 119, 121, 123, în baza cărora a încasat sume

de bani (avans) și a eliberat facturi fiscale, ulterior a doua parte a banilor transmiși de

clienți i-a însușit, cauzând întreprinderii nominalizate conform raportului de expertiză

financiar-contabilă nr. 287 din 15 noiembrie 2012, o daună materială în proporții

deosebit de mari, în sumă de 143913,87 lei.

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Gheorghiu Serghei să fie condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, la 13 ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

În argumentarea apelului acuzatorul de stat a invocat că prima instanță greșit a

ajuns la concluzia că corectarea inculpatului poate fi atinsă prin stabilirea pedepsei

minime prevăzută de sancțiunea normei penale în baza căreia acesta a fost condamnat,

fără a ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite și de faptul că inculpatul anterior de

mai multe ori a fost tras la răspundere penală, în speță nefiind stabilite circumstanțe

atenuante, astfel că sancțiunea aplicată nu va contribui la realizarea scopului pedepsei

penale.

3.1. Avocatul Constantinov Victor în numele inculpatului și inculpatul, au

contestat cu apel sentința, solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de

achitare și respingerea acțiunii civile.

În motivarea apelului au invocat următoarele:

- la materialele cauzei nu au fost administrate probe, care ar demonstra săvârșirea

de către Gheorghiu Serghei a infracțiunii de delapidare;

- argumentarea sentinței este contrară materialelor cauzei, or instanța a constatat

că inculpatul a însușit banii transmiși de clienți cu titlu de „avans”, însă prin rechizitoriu

lui Gheorghiu Serghei i-a fost incriminată însușirea sumelor primite la executarea

comenzilor, concluzie care rezultă și din raportul de expertiză nr. 287 din 15 noiembrie

2012, or sumele încasate în calitate de avans și cele achitate la executarea comenzilor

sunt absolut diferite;

- instanța nu a dat apreciere faptului că comenzile au fost executate în primăvara

anului 2011 și clienții au achitat a doua parte a sumei pentru lucrul efectuat după

executarea integrală a comenzilor, astfel că inculpatul nu a avut posibilitatea să

însușească banii întrucât a fost concediat în decembrie 2010, fapt care rezultă din

declarațiile martorilor Ceaețchii Victor, Goleahovschi Tatiana și Poparcea Victoria;

- conform evidenței contabile sumele încasate de la Preida Serghei și

Poparcea Victoria în baza contractelor nr. 87, 119 și 121 au fost înregistrate ca datorii,

pe când martorii au declarat că banii pentru comenzi au fost achitați în contabilitatea

întreprinderii;

- declarațiile martorului Chiosea Elena, care era unica persoană responsabilă

pentru evidența contabilă, urmează a fi apreciate critic, deoarece acestea sunt orientate

spre ascunderea adevărului de primire a banilor în contabilitate, care prin falsificarea

documentelor contabile au fost înregistrate ca datorii;

2

- instanța a lăsat fără apreciere declarațiile martorilor apărării care au indicat că în

realitate comenzile au fost executate în anul 2011, iar banii i-au achitat în contabilitate,

fapt ce se confirmă prin dispozițiile de plată nr. 21, 29, 106.

2015, au fost respinse ca nefondate apelurile și menținută sentința.

Pentru pronunțarea soluției enunțate, instanța de apel a constatat că probele

cercetate confirmă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate, iar suma

de 143914,87 lei formează datoria lui Gheorghiu Serghei față de SRL „Arboris-Com”,

aceasta fiind confirmată prin actele contabile ale întreprinderii, care au fost reflectate în

actul privind rezultatele reviziei tematice a activității economico-financiare din

29 decembrie 2011 și raportul de expertiză nr. 287 din 15 noiembrie 2011.

În continuare, instanța de apel a relevat că din actele cauzei și declarațiile

martorilor rezultă că contractele nr. 118, 116, 123, 121, 119, 87, 75 au fost semnate de

către inculpat și dânsul era responsabil pentru toate achitările care urmau a fi efectuate.

Totodată, instanța de apel a menționat că în speță nu au fost stabilite temeiuri

pentru înăsprirea pedepsei, aceasta fiind echitabilă în raport cu fapta săvârșită și

suficientă pentru atingerea scopului pedepsei penale și reeducarea inculpatului.

alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, a declarat recursuri ordinare solicitând

casarea hotărârilor judecătorești adoptate cu pronunțarea unei hotărâri de achitare pe

episodul privind delapidarea averii străine, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de

inculpat și încetarea procesului penal pe capătul de învinuire în baza art. 361 alin. (1)

Cod penal.

În argumentarea recursului apărarea a invocat că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor argumentelor invocate în apel, și anume:

- inculpatul fiind concediat de la SRL „Arboris-Com” la 24 decembrie 2010, nu

a putut primi a doua parte de bani de la clienți în sumă de 143913,87 lei, deoarece

comenzile conform contractelor încheiate au fost executate cu întârziere abia în anul

2011, astfel că clienții au achitat a doua parte din sumă la primirea comenzii în

contabilitate;

- în speță cu certitudine s-a stabilit că suma de 65865 lei încasată de la Preida

Serghei în baza contractului nr. 87, incriminată ca fiind sustrasă de către inculpat, a fost

achitată de client integral în contabilitatea SRL „Arboris-Com” fapt confirmat prin

chitanțele din 12 și 20 aprilie 2011 (f.d. 166-167, vol.II);

- din materialele cauzei s-a constatat, că suma de 1572,59 euro, incriminată ca

fiind însușită de inculpat în baza contractelor nr. 119 și 121 din 14 și respectiv

19 octombrie 2010, la fel a fost achitată de beneficiarul Poparcea Viorel în contabilitate,

fapt confirmat prin ordinul de încasare nr. 181 și chitanța nr. 106 din 08 august 2011

(f.d. 46, vol.III);

- raportul de expertiză nr. 287 din 15 noiembrie 2012 care a fost pus la baza

hotărârilor de condamnare nu conține date concrete referitor la: faptul când au fost

calculate neajunsurile și potrivit cărui curs, celui din anul 2010 sau celui din anul 2011,

or, potrivit cursului valutar pentru luna decembrie 2010, când inculpatul activa la

SRL „Arboris-Com”, 1 euro echivala cu 15,83 lei, iar la 31 iulie 2011, 1 euro echivala

cu 16,30 lei;

3

- inculpatul a fost eliberat din funcție la 24 decembrie 2010, iar în raportul de

expertiză nr. 287 din 15 noiembrie 2012 este indicat că „conform datelor de evidență

contabilă la 31 iulie 2011 datoria celor 6 clienți pe toate cele 7 contracte constituie

143913,87 lei”, astfel nefiind estimat presupusul prejudiciu adus întreprinderii de către

inculpat conform cursului valutar oficial la 24 decembrie 2010 - dată când acesta a fost

concediat;

- învinuirea înaintată prin rechizitoriu este vagă, neclară și imprecisă, astfel că

prin judecarea unei cauze pregătite incomplet de partea acuzării lui Gheorghiu Serghei

i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil garantat atât de legislația națională cât și

de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

2016, au fost admise recursurile, casată decizia instanței de apel cu dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Pentru argumentarea soluției pronunțate, instanța de recurs a menționat că

temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală - instanța nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, invocate de recurent și-au găsit confirmare în

cauza dată, deoarece deși instanța de apel a menționat în textul deciziei argumentele

formulate de avocatul Constantinov Victor în cererea de apel, totuși în partea motivată,

contrar prevederilor art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală, nu s-a pronunțat asupra

tuturor argumentelor.

De asemenea, instanța de recurs ordinar a statuat, că instanța de apel contrar

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, superficial a cercetat probele, redând

conținutul declarațiilor martorilor și a probelor scrise, însă nu a menționat care fapte

concrete confirmă acestea, nefiind apreciate, admise sau respinse, cu argumentarea

concluziei sale.

La fel, instanța de apel a omis să se pronunțe în decizia adoptată asupra

dispozițiilor de plată nr. 21 și nr. 29 eliberate pe numele lui Preida Serghei și nr. 106

eliberată pe numele lui Poparcea Viorel (f.d. 166-167, 192, vol.II), acestea nu numai că

nu au fost analizate în coroborare cu alte probe, dar în general au fost ignorate, nefiind

reflectate (indicate) în textul deciziei, pe când apărarea în apelul declarat a invocat, că

prin aceste dispoziții se confirmă, că circa 100000 lei din suma ce figurează în raportul

de expertiză ca fiind prejudiciu, au fost încasate și trebuiau să fie reflectate în actele

contabile.

2016, a fost respins ca nefondat apelul procurorului, admis apelul declarat de avocatul

Constantinov Victor în numele inculpatului, casată sentința, inclusiv din oficiu în baza

art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală și pronunțată o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care: Gheorghiu Serghei a fost recunoscut

vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal, cu încetarea

procesului penal din motivul expirării termenului prescripției tragerii la răspundere

penală, în temeiul art. 60 Cod penal, cu liberarea inculpatului de răspundere penală.

Gheorghiu Serghei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 191

alin. (1) Cod penal, la 2 (doi) ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita activitate în

domeniul gestionării bunurilor pe termen de 3 (trei) ani.

4

A fost admisă parțial acțiunea civilă, fiind dispusă încasarea din contul

inculpatului în beneficiul părții vătămate SRL „Arboris-Com” suma de 42797

(patruzeci și două mii șapte sute nouăzeci și șapte) lei, cu titlu de prejudiciu material.

În rest, pretențiile privind recuperarea prejudiciului material și prejudiciului

moral au fost respinse ca neîntemeiate.

7.1. Cu referire la învinuirea înaintată în baza art. 361 alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel a constatat în fapt, că Gheorghiu Serghei, fiind angajat al

întreprinderii „Arboris-Com” SRL în calitate de manager, în perioada anilor 2006-2010,

urmărind scopul falsificării, deținerii și folosirii documentelor oficiale false, precum și a

ștampilei false a întreprinderii date, a folosit o ștampilă falsă cu carcasă metalică a

întreprinderii „Arboris-Com” SRL, pe care a utilizat-o într-o cerere cu antetul vechi al

întreprinderii, semnând din numele directorului „Arboris-Com” SRL, Grincu Felix și în

luna octombrie 2010, cu nr. 29, a prezentat-o la SA „Orange Moldova”, trecând în acest

mod nr. de telefon SIM xxxxxxxxx din proprietatea „Arboris-Com” SRL în proprietatea

sa, cauzându-i astfel prin acțiunile sale daune de imagine companiei „Arboris-Com”

SRL.

Conform raportului de expertiză nr. 411 din 17 august 2012 s-a concluzionat că,

pe cererea depusă de Gheorghiu Serghei la SA „Orange Moldova” a fost imprimat

clișeul ștampilei „Arboris-Com” SRL, cu carcasă de metal.

Instanța de apel a menționat că prima instanță a depășit limitele învinuirii

înaintate în rechizitoriu inculpatului Gheorghiu Serghei cu privire la infracțiunea

prevăzută de art. 361 alin. (1) Cod penal, prin indicarea în plus a calificativelor

„confecționarea”, „vânzarea” documentelor oficiale false și „vânzarea imprimatelor sau

a sigiliilor false” ale unor întreprinderi.

La fel, instanța de apel a punctat, că deși inculpatul a recunoscut parțial vina,

vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal,

este dovedită pe deplin prin probele acumulate la dosar, cercetate nemijlocit în ședința

de judecată, cu respectarea principiului contradictorialității și egalității armelor, și

anume prin: declarațiile reprezentantului părții vătămate, Grincu Felix (f.d. 159-160,

162, vol.II); martorilor Chiosea Elena (f.d. 36, 163, 174, vol.II); Chiriac Silvia (f.d. 57,

vol.I; 161, vol.II); raportul de constatare tehnico-stiințifică nr. 53 din 26 ianuarie 2014

(f.d. 42-47, vol.I); raportul de expertiză tehnică a actelor nr. 411 din 17 august 2012

(f.d. 27-32, vol.I).

Ca urmare, instanța de apel a conchis că inculpatul Gheorghiu Serghei urmează a

fi recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal,

după semnele calificative „deținerea, folosirea documentelor oficiale false, care acordă

drepturi și eliberează de obligații, confecționarea ștampilelor unor întreprinderi,

instituții, organizații, indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de

organizare”.

Cu referire la declarațiile martorului Goleahovschi Tatiana (f.d. 194, vol.II),

instanța de apel a conchis, că prima instanță eronat a stabilit că, acestea demonstrează

vinovăția inculpatului Gheorghiu Serghei în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 361

alin. (1) Cod penal, or, acestea se referă la efectuarea și achitarea comenzilor executate

de către SRL „Arboris-Com”.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiate argumentele părții apărării cu privire la

indicațiile lui Grincu Felix privind confecționarea ștampilei în corp metalic or, acestea

5

au un caracter declarativ, inculpatul urmărind scopul de a se eschiva de la tragerea sa la

răspundere penală. În acest sens, reținând declarațiile reprezentantului părții vătămate,

Grincu Felix, potrivit căror ștampila întreprinderii se afla la administratorul

Gheorghiu Serghei, care în lipsa lui administra întreprinderea, iar la necesitate ștampila

putea fi luată de contabilul-șef.

Instanța de apel a notat că pentru realizarea laturii obiective a infracțiunii,

Gheorghiu Serghei a confecționat ștampila SRL „Arboris-Com” prin imitarea acesteia,

fapt stabilit prin raportul de expertiză nr. 53 din 26 ianuarie 2011, iar odată cu

transmiterea ștampilei în carcasă metalică contabilului Chiosea Elena, inculpatul s-a

deposedat de obiectul material al infracțiunii.

A mai reținut instanța de apel, că faptul posedării și folosirii anume de către

Gheorghiu Serghei a ștampilei falsificate se confirmă prin declarațiile reprezentantului

părții vătămate, Grincu Felix, conform cărora, la venirea acestuia la oficiul SA „Orange

Moldova”, i-a fost prezentată scrisoarea cu antet de model vechi, care nu se aplica la

SRL „Arboris-Com” din 2007, cât și prin rezultatele raportului de expertiză nr. 411 din

17 august 2012, potrivit cărora, impresiunea de pe cererea în original depusă de

Gheorghiu Serghei la SA „Orange Moldova” din numele SRL „Arboris-Com” a fost

creată cu ajutorul clișeului de ștampilă SRL „Arboris-Com” cu carcasă din metal, care,

potrivit concluziilor raportului de expertiză nr. 53 din 26 ianuarie 2011, este una

falsificată.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză nr. 53 din 26 ianuarie 2011, anume

ștampila cu corp din plastic, ridicată de la administratorul SRL „Arboris-Com”

reprezintă ștampila, caracteristicile tehnice ale căreia sunt redate în adeverința

nr. AA 152506 privind fabricarea ștampilei pentru SRL „Arboris-Com”.

În opinia instanței de apel, prima instanță a conchis corect că, anume ștampila cu

carcasă metalică este falsă, fiind confecționată de către Gheorghiu Serghei.

În acest sens fiind reținute și declarațiile martorului Chiosea Elena, care

îndeplinea atribuții de contabil la SRL „Arboris-Com” și care a declarat că după

demisia lui Gheorghiu Serghei, s-au întâlnit și acesta i-a transmis ștampila în corp

metalic, iar până la plecarea inculpatului contabilul astfel de ștampilă nu a văzut.

La capitolul individualizării pedepsei penale, instanța de apel a reținut, că

infracțiunea prevăzută de art. 361 alin. (1) Cod penal, potrivit art. 16 alin. (2) Cod

penal, face parte din categoria infracțiunilor ușoare, iar potrivit art. 60 Cod penal, acest

fapt constituie temei de încetare a procesului penal, din motivul intervenirii termenului

prescripției de tragere la răspundere penală, cu liberarea inculpatului de răspundere

penală.

7.2. Cu referire la învinuirea înaintată în baza art. 191 alin. (5) Cod penal.

Instanța de apel a constatat, că Gheorghiu Serghei, având scopul însușirii ilicite a

bunurilor altei persoane încredințate în administrarea sa, activând în calitate de manager

al SRL „Arboris-Com”, în perioada 01 ianuarie 2009-30 martie 2013, având conform

contractului individual de muncă nr. 4 din 02 februarie 2007, atribuții de primire a

comenzilor de la clienți pentru confecționarea elementelor de tâmplărie, încasarea

banilor, inclusiv a avansului pentru comenzi, pe parcursul anului 2010 a încheiat

contracte de prestare a serviciilor cu clienții: nr. 1, 18, 116, 123, 121, 119, 87, 75, în

baza cărora încasa sume de bani, eliberând facturi fiscale, ulterior însușind a doua parte

a banilor transmiși de către clienți, eschivându-se de la eliberarea facturilor fiscale și

6

nefiind reflectată în evidența contabilă a întreprinderii, însușind în acest mod mijloacele

financiare primite, cauzându-i astfel companiei SRL „Arboris-Com”, un prejudiciu

material în mărime de 42797 lei.

Instanța de apel a apreciat ca fiind greșită concluzia primei instanțe privind

condamnarea lui Gheorghiu Serghei în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, considerând că

acțiunile acestuia urmează a fi calificate în baza art. 191 alin. (1) Cod penal.

În acest context, instanța de apel a indicat că, deși inculpatul nu a recunoscut vina

în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (1) Cod penal, vinovăția acestuia

este dovedită pe deplin prin probele acumulate la dosar, cercetate nemijlocit în ședința

de judecată, cu respectarea principiului contradictorialității și egalității armelor, și

anume prin: declarațiile reprezentantului părții vătămate, Grincu Felix (f.d. 159-160,

162, vol.II); martorilor Grincu Olesi (f.d. 75, 169, vol.II), Chiosea Elena (f.d. 36, 163,

174, vol.II), Ceban Ala (f.d. 238, vol.I; 164, vol.II), Ceaețchii Victor (f.d. 115, 170,

vol.II), Cărăuș Zinaida (f.d. 116, 171, vol.II), Goleahovschi Tatiana (f.d. 194, vol.II),

Poparcea Victoria (f.d. 188, vol.II), Vladicescu Viorel (f.d. 189, vol. II), precum și prin

contractul individual de muncă nr. 4 din 2007, din care rezultă că Gheorghiu Serghei a

fost angajat în calitate de manager la SRL ,,Arboris-Com” (f.d. 147-148, vol.I).

Analizând componența infracțiunii incriminate inculpatului, instanța de apel a

precizat, că în speță obiectul material al delapidării îl constituie banii pe care inculpatul

Gheorghiu Serghei îi gestiona, fără ca aceștia să-i aparțină.

Încredințarea nemijlocită a bunurilor de către persoana juridică

SRL „Arboris-Com” s-a făcut în baza relațiilor contractuale dintre ultima și

inculpat, precum și a însărcinării speciale date de către fondatorul/administratorul

SRL „Arboris-Com”, Felix Grincu.

Latura obiectivă a delapidării se caracterizează prin săvârșirea acțiunii îndreptate

spre însușirea ilegală a bunurilor altei persoane fizice sau juridice, în a cărei posesie sau

detenție se află. Luarea banilor s-a făcut anume în detrimentul SRL „Arboris-Com”,

acțiune prin care s-a adus atingere poziției bunurilor din sfera patrimonială a ultimei,

producându-i pagube materiale. Însușirea a constat în scoaterea banilor din patrimoniul

SRL „Arboris-Com” și luarea acestora în stăpânirea lui Gheorghiu Serghei, ultimul

fiind ulterior în stare să dispună de aceștia potrivit voinței sale.

Delapidarea este o infracțiune de rezultat, având componență materială și se

consideră consumată din momentul însușirii ilegale a bunurilor altei persoane, astfel

inculpatul a obținut posibilitatea reală de a se folosi sau a dispune de banii

SRL „Arboris Com”, străini pentru acesta, după dorință.

Instanța de apel a mai specificat că subiectul activ al infracțiunii de delapidare în

speță este Gheorghiu Serghei, care poseda și calitatea de administrator/gestionar în

cadrul SRL „Arboris-Com” în sensul art. 191 Cod penal.

Subiectul pasiv al infracțiunii de delapidare este persoana juridică SRL

„Arboris-Com”.

Instanța de apel a reținut, că potrivit declarațiilor reprezentantului părții vătămate

SRL „Arboris-Com”, Grincu Felix, date în ședința de judecată, în perioada anilor

2006-2009 Gheorghiu Serghei a fost adjunctul său, având multiple atribuții, inclusiv

lucrul cu clienții, primirea și plasarea comenzilor în lucru, supravegherea îndeplinirii

acestor comenzi, controlul executării comenzilor, conlucrarea cu furnizorii de materiale

care erau necesare pentru îndeplinirea comenzilor, plasarea reclamei în diferite mijloace

7

de informare, angajarea și concedierea personalului întreprinderii și lucrul nemijlocit cu

acesta, având acces liber la ștampila societății, la documentele contabile și de strictă

evidență.

În perioada aflării lui Grincu Felix în concediu sau în deplasări de serviciu,

inculpatul administra după propria convingere și mijloacele bănești ale societății.

Faptul că, inculpatul avea acces la sursele financiare ale SRL „Arboris-Com” și

la gestionarea acestora a fost confirmat și prin declarațiile martorului Chiosea Elena,

care a indicat în ședința de judecată că, atunci când venea clientul, dânsul încasa banii,

iar când nu era la serviciu, banii erau încasați de Gheorghiu Serghei care îi transmitea

când revenea la serviciu.

La comenzile executate, clientul urma să achite restul prețului comenzii la

contabil sau la Gheorghiu Serghei, dacă contabilul nu era pe loc.

La fel, martorul Ceban Ala a declarat instanței că, potrivit actelor oficiale, nu

cunoaște cine din angajații SRL „Arboris-Com” era împuternicit să primească banii

pentru comenzi, dar verbal de către Grincu Felix a fost împuternicit Gheorghiu Serghei.

Faptul că, inculpatul avea atribuții de gestionare a mijloacelor bănești ale

SRL „Arboris-Com” se probează și prin declarațiile martorului Grincu Olesi, care a

menționat că, sumele de bani pe care le transmiteau clienții erau preluate nemijlocit de

către Gheorghiu Serghei, iar comenzile erau executate de către secția executări, condusă

de Ceban Ala.

Faptul că o parte din banii pentru comenzile clienților erau transmiși inculpatului

se confirmă și prin declarațiile martorului Ceaețchii Maxim, care i-a transmis lui

Gheorghiu Serghei suma de 500 euro, ale martorului Cărăuș Zinaida, care i-a transmis

lui Gheorghiu Serghei suma de 500 euro, Goleahovschi Tatiana, care i-a transmis lui

Gheorghiu Serghei 1000 euro, ceea ce indică asupra netemeiniciei argumentelor

inculpatului, potrivit cărora acesta nu a fost responsabil de primirea banilor.

Cu referire la declarațiile martorului Boșcăneanu Anton date în ședința de

judecată a primei instanțe, contrar concluziilor primei instanțe, instanța de apel a

considerat că acestea nu demonstrează vinovăția inculpatului Gheorghiu Serghei în

săvârșirea infracțiunilor imputate, deoarece nu sunt relevante cauzei.

De asemenea, instanța de apel a reținut că, organul de urmărire penală și prima

instanță au pus la baza învinuirii lui Gheorghiu Serghei actul din 29 decembrie 2011

întocmit de CCCEC privind rezultatele reviziei tematice a activității

economico-financiare a SRL „Arboris-Com”, prin care s-a constatat datoria lui

Gheorghiu Serghei față de SRL „Arboris-Com” în sumă de 143914 lei.

Instanța de apel a stabilit că actul de revizie respectiv nu demonstrează cu

certitudine vinovăția inculpatului Gheorghiu Serghei în însușirea anume a sumei de

143914 lei, or, însuși organul constatator a indicat expres în actul de revizie că, pentru

confirmarea cu certitudine a sumei prejudiciului, controlului nu i s-au prezentat probe

ce atestă achitarea integrală a comenzilor de către beneficiari nemijlocit lui

Gheorghiu Serghei (f.d. 156-161, vol.I).

La fel, instanța de apel a reținut că, organul de urmărire penală și prima instanță

au pus la baza învinuirii lui Gheorghiu Serghei și raportul de expertiză

financiar-contabilă nr. 287 din 15 noiembrie 2012, prin care s-a concluzionat că,

diferența dintre datele documentelor prezentate spre investigații privind lucrările

îndeplinite și cele achitate în perioada 01 ianuarie 2009-30 martie 2011, conform

8

contractelor nr. 1, 18, 116, 123, 121, 119, 87, 75, constituie suma de 143913,87 lei,

responsabil pentru neintroducerea în casa întreprinderii a mijloacelor bănești în sumă de

143913,87 lei, în urma livrării obiectelor de tâmplărie produse de SRL „Arboris-Com”

pentru perioada anului 2010 o poartă managerul Gheorghiu Serghei, conform

contractului individual de muncă (f.d. 45, vol.I).

Instanța de apel a menționat că, în mod contrar concluziilor organului de urmărire

penală și ale primei instanțe privind temeinicia acestuia, raportul respectiv conține

concluzii parțial eronate, iar cuantumul prejudiciului cauzat de către inculpat părții

vătămate SRL „Arboris-Com” este echivalent cu suma de 42797 lei, dar nu 143913,87

lei.

Totodată, la adunarea sumelor comenzilor indicate în raportul de expertiză

contabilă nr. 287 din 15 noiembrie 2012, rezultă suma de 125970,28 lei, dar nu suma de

143913,87 lei.

De altfel, prima instanță nu a stabilit că, în speță, o parte din comenzile indicate

în raportul de expertiză contabilă nr. 287 din 15 noiembrie 2012 au fost executate în

primăvara anului 2011 și clienții respectivi au achitat a doua parte a lucrărilor după

executarea integrală a comenzilor. Inculpatul a fost concediat în luna decembrie 2010,

astfel că, acesta nu a primit bani de la clienți după concedierea sa.

Mai mult, cu clientul Preida Serghei a fost încheiat contractul nr. 87 din 24 iunie

2010, suma totală a contractului constituind 7400 euro.

Contractul a fost semnat de către client și din partea SRL „Arboris-Com” de către

Gheorghiu Serghei. Conform dispoziției de încasare nr. 118 din 24 iunie 2010, clientul

a achitat un avans la contabilitatea întreprinderii în mărime de 2500 euro.

Ulterior, la 11 august 2010, prin dispoziția de încasare nr. 150 au fost achitate la

contabilitate încă 1000 euro. Clientul urma ca restul sumei să o achite după primirea

comenzii. Astfel, la materialele dosarului sunt anexate originalele dispozițiilor de

încasare nr. 21 din 12 aprilie 2011 și nr. 29 din 20 aprilie 2011, din care rezultă că,

clientul Preida Serghei a achitat sumele de 52634,28 lei și 13229,60 lei pentru comanda

nr. 87 din 24 iunie 2010 (f.d. 166-167, vol.II).

Banii au fost achitați în aprilie 2011, adică după ce inculpatul a fost concediat.

Aceste circumstanțe nu au fost elucidate de către prima instanță, iar Preida

Serghei nu a fost audiat în ședința de judecată.

În acest sens, contabilul Chiosea Elena a declarat că, ordinele de încasare nr. 21

din 12 aprilie 2011 și nr. 29 din 20 aprilie 2011 pentru sumele de 52636,28 lei și

13229,60 lei sunt originale și sunt semnate de acesta, cu aplicarea ștampilei firmei.

Deși contabilul a presupus că, sumele respective se datorează unor alte comenzi,

nu a putut explica anume care comenzi și nu a putut prezenta sau face trimitere la alte

contracte. La fel, deși a insistat că, ordinele de încasare nominalizate au fost achitate

pentru alte contracte, contabilul nu a putut explica clar din ce cauză în aceste documente

este indicată comanda nr. 87 din 24 iunie 2010 și numele clientului Preida Serghei.

Cu referire la cazul clientului Poparcea Viorel, instanța de apel a reținut că a fost

încheiat contractul nr. 121 din 19 octombrie 2010, iar valoarea contractului constituia

829,59 euro. Conform dispoziției de încasare cu nr. 181 din 15 octombrie 2010, clientul

a achitat un avans la contabilitatea întreprinderii în sumă de 400 euro, iar restul sumei

urma să o achite după primirea comenzii.

9

Conform dispoziției de încasare nr. 106 din 08 august 2011, rezultă că, Poparcea

Viorel a achitat suma de 17306,90 lei la contabilitatea SRL „Arboris-Com”, adică după

concedierea inculpatului.

Fiind audiată în ședința de judecată, Poparcea Victoria a declarat că, la 08 august

2011 a achitat la contabilitatea SRL „Arboris-Com” integral suma celor două contracte.

În total suma de 17306,90 lei.

La fel, Poparcea Victoria a declarat că, în anul 2011 a achitat a doua partea a

sumei către contabilitate, dar nu inculpatului Gheorghiu Serghei, deoarece ultimul nu

mai activa.

În concluzie instanța de apel a precizat, că reieșind din raportul de expertiză

nr. 287 seria BB 06626 din 15 noiembrie 2012, rezultă că prejudiciul cauzat SRL

„Arboris-Com” este de 42797 lei, dar nu de 143913,87 lei, or, nu a fost probată

însușirea de către Gheorghiu Serghei a sumelor de 65865,88 lei (achitată de clientul

Preida Serghei) și suma de 17306,90 lei (achitată de clientul Poparcea Viorel).

De asemenea, totalul sumelor comenzilor indicate în raportul de expertiză

contabilă nr. 287 din 15 noiembrie 2012 este de 125970,28 lei, dar nu suma de

143913,87 lei și rezultă că 125970,28 lei - 65865,88 lei - 17306,90 lei = 42797 lei.

Cu referire la cuantumul prejudiciului, instanța de apel a specificat că, în temeiul

prevederilor art. 126 alin. (1) Cod penal, în redacția Legii nr. 207 din 29 iulie 2016, în

vigoare din 07 noiembrie 2016, se consideră proporții mari valoarea bunurilor sustrase,

dobândite, primite, fabricate, distruse, utilizate, transportate, păstrate, comercializate,

trecute peste frontiera vamală, valoarea pagubei pricinuite de o persoană sau de un grup

de persoane, care depășește 20 de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite

prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârșirii faptei.

Reieșind din informațiile publicate pe site-ul oficial al Biroului Național de

Statistică, rezultă că, în anul 2010 (anul săvârșirii infracțiunii), câștigul salarial mediu al

unui salariat din economia națională a constituit 2971,7 lei.

Astfel, prin prisma prevederilor art. 10 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea

prevederilor art. 126 alin. (1) Cod penal în redacția Legii nr. 207 din 29 iulie 2016, în

vigoare din 07 noiembrie 2016, suma de 42797 lei - prejudiciul cauzat de inculpat părții

vătămate SRL „Arboris-Com” nu constituie proporții mari, iar în rezultat instanța de

apel a dispus recalificarea acțiunilor inculpatului din alin. (5) art. 191 Cod penal în

alin. (1) art. 191 Cod penal.

La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel a reținut că în anul 2010,

la data săvârșirii infracțiunii, art. 191 alin. (1) Cod penal, prevedea pedeapsa sub formă

de amendă în mărime de până la 500 unități convenționale sau închisoare de până la 3

ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de

a exercita o anumită activitate pe termen de până la 3 ani.

Având în susținere prevederile art. art. 16 alin. (3), 61, 75 Cod penal, instanța de

apel reținând atitudinea inculpatului față de cele săvârșite, de faptul că inculpatul nu a

recunoscut vina, deși anterior inculpatul a fost atras la răspundere penală, acesta nu a

tras concluziile necesare, considerând că pedeapsa închisorii pe termen de 2 ani, cu

executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții sau de a exercita activitate în domeniul gestionării bunurilor pe termen de 3 ani,

este justificată, echitabilă și rațională.

10

Instanța de apel a respins argumentul procurorului, prin care a solicitat

condamnarea lui Gheorghiu Sergiu în baza art. 191 alin. (5) Cod penal, la 13 ani

închisoare.

7.3. Cu referire la acțiunea civilă înaintată, instanța de apel a remarcat că

deoarece prejudiciul cauzat părții vătămate SRL „Arboris-Com” constituie suma de

42797 lei, iar vinovăția lui Gheorghiu Serghei în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 191 alin. (1) Cod penal, a fost dovedită în ședința de judecată, rezultă că anume

această sumă urmează a fi încasată de la inculpat, în rest pretențiile înaintate de

SRL „Arboris-Com” cu privire la repararea prejudiciului material și a celui moral în

sumă de 400000 lei, au fost respinse ca nefondate.

temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar

decizia instanței de apel, solicitând casarea parțială a acesteia, cu pronunțarea unei noi

hotărâri prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 191 alin. (4) Cod penal, cu

admiterea integrală a acțiunii civile în sumă de 143913,87 lei.

În argumentarea recursului apărarea a invocat ilegalitatea parțială a deciziei

contestate, menționând următoarele.

Instanța de apel eronat a calificat și încadrat acțiunile lui Gheorghiu Serghei

conform prevederilor art. 191 alin. (1) Cod penal, stabilind că prejudiciul ce a fost

cauzat SRL „Arboris-Com” este de 42797 lei și calificativele componenței de

infracțiune săvârșită de Gheorghiu Serghei nu se încadrează ca fiind proporții mari sau

deosebit de mari, deoarece prejudiciul material în sumă de 143913,87 lei a fost constatat

prin raportul de expertiză financiar-contabilă nr. 287 din 15 noiembrie 2012.

Concluzia acestui raport nu a fost contestată de Gheorghiu Serghei, mai mult,

acesta nu a solicitat efectuarea unei noi expertize financiar-contabile nici în cadrul

urmăririi penale și nici la examinarea cauzei în instanțele de fond, fapt ce denotă că a

fost de acord cu concluzia raportului dat.

Relevă că instanța de apel a intervenit în concluzia raportului de expertiză

financiar-contabilă nr. 287 din 15 noiembrie 2012 din inițiativă proprie făcând calcule

proprii, fără a audia un specialist sau expert în domeniu, atribuindu-și calitatea de expert

fără a avea cunoștințe speciale în domeniul dat.

Mai mult, consideră recurentul că instanța de apel a calificat acțiunile

inculpatului în baza art. 191 alin. (1) Cod penal, trecând cu vederea prevederile art. 191

alin. (2) lit. c) Cod penal, stabilind din proprie inițiativă că suma de 42797 lei nu este un

prejudiciu considerabil pentru SRL „Arboris-Com”.

La fel, recurentul menționează că instanța de apel la stabilirea pedepsei i-a aplicat

inculpatului o pedeapsă prea blândă, ignorând că acesta nu a recunoscut vina și evident

nu se căiește sincer în cele săvârșite.

8.1. Avocatul Staruș Denis în numele inculpatului și inculpatul, în temeiul

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, au contestat decizia instanței de apel

cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de achitare,

din motiv că faptele incriminate în baza art. art. 191 alin. (1), 361 alin. (1) Cod penal,

nu au fost săvârșite de inculpat.

În argumentarea recursului apărarea invocă că în speță au fost încălcate

prevederile referitor la sesizarea corectă a instanței de judecată, și anume partea acuzării

a înaintat instanței de judecată un rechizitoriu formal și declarativ, iar ca urmare contrar

11

prevederilor art. art. 66 alin. (2) pct. 1), 296 alin. (2) Cod de procedură penală,

inculpatul nu a fost informat clar și precis cu privire la învinuirea înaintată, fiind lipsit

de dreptul de a-și asigura posibilitatea pregătirii și exercitării apărării, fiind afectate

grav principiile generale ale procesului penal: asigurarea dreptului la apărare și

principiul contradictorialității în procesul penal (art. art. 17, 24 Cod de procedură

penală), iar ca consecință și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor

omului și libertăților fundamentale.

Subliniază recurentul că instanța de judecată este valabil sesizată numai în cazul

în care este îndeplinită condiția, că rechizitoriul este întocmit în corespundere cu

prevederile legii. Astfel, neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege cu privire la forma

și conținutul rechizitoriului echivalează cu încălcarea prevederilor legale referitoare la

sesizarea instanței, încălcare, care potrivit art. 251 alin. (3) Cod de procedură penală,

atrage nulitatea absolută a actului procedural, adică nu se înlătură în nici un mod.

Instanța de judecată nu poate dispune restituirea dosarului la procuror în vederea

refacerii rechizitoriului, deoarece în reglementarea Codului de procedură penală nu sunt

dispoziții exprese, în ceea ce privește, efectul extensiv al nulității actului procedural de

sesizare a instanței și în acest caz soluția este de a înceta procesul penal cu eliberarea

inculpatului din arest.

Cu referire la contradicțiile depistate în decizia instanței de apel, recurentul

menționează că, deoarece instanța de apel a declarat că probele cheie nu pot fi puse la

baza sentinței de condamnare, respectiv urma să achite inculpatul dar nu să recalifice

fapta.

În acest sens evidențiază că Actul de revizie tematică efectuat de către CCCEC la

întreprinderea - SRL „Arboris-Com” a fost apreciat critic de către instanța de apel, iar o

altă probă neaplicată totalmente de instanța de apel este și raportul de expertiză

financiar-contabilă nr. 287 din 15 decembrie 2012 (f.d. 45-52 vol.II), care a stat la baza

învinuirii lui Gheorghiu Serghei în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (5)

Cod penal. Consideră recurentul, că instanța de apel corect a menționat că acest raport

este unul neclar și conține concluzii parțial viciate ce se referă la sumele calculate și

incriminate, însă instanța urma să aprecieze viciile de calcul în favoarea inculpatului și

să constate că, dacă pe parcursul judecării cauzei s-au găsit cecuri în sume de 65865,88

lei și 17306,90 lei, atunci este evidentă reaua credință a părții vătămate

SRL „Arboris-Com” și a contabilității acesteia care intenționat nu a prezentat cecurile

expertului, revizorului și instanței, acestea fiind prezentate însăși de clienți în original în

prima instanță.

Mai relevă apărarea că contractele indicate de acuzare cu nr. 1, 18, 116, 123, 121,

119, 87, 75, într-adevăr au fost încheiate de către Gheorghiu Serghei cu clienții firmei în

anul 2010, de la care ultimul a încasat avansuri de aproximativ 50% pe care le-a

transmis contabilității firmei - fapt confirmat de acuzare, contabil și prin raportul de

expertiză, restul sumelor urmau a fi achitate de clienți după executarea lucrărilor din

lemn.

Conform declarațiilor clienților Preida Serghei, Poparcea Viorel, Ceaețchii

Victor, Țurcan Natalia, Goleahovschii Vladimir, aceștia univoc au menționat că

comenzile le-au primit în anul 2011, cu întârziere deoarece la întreprindere nu era

lumină.

12

Când au primit comenzile în anul 2011 Gheorghiu Serghei deja nu mai activa și a

doua parte a sumelor bănești a fost achitată în casa întreprinderii.

Instanța de apel corect a statuat că conform ordinului nr. 31 din 24 decembrie

2010, Gheorghiu Serghei a fost concediat din funcție la 24 decembrie 2010 însă raportul

de expertiză nr. 287 seria BB 06626 din 15 noiembrie 2012, reflectă lipsa mijloacelor

bănești din casa întreprinderii SRL „Arboris-Com” pentru anul 2011.

Consideră apărarea, că pentru a calcula corect care ar fi fost paguba adusă

întreprinderii SRL „Arboris-Com” de către un angajat care din 24 decembrie 2010 nu se

mai afla la întreprindere, era corect să fie pusă întrebarea expertului: care este

prejudiciul adus întreprinderii de către acesta la 24 decembrie 2010, conform cursului

oficial la data nominalizată, or, inculpatul nu poate răspunde pentru ceea ce s-a

întâmplat la întreprindere după concedierea sa.

Evidențiază recurentul că clienții SRL „Arboris-Com” au declarat că în anul 2011

Gheorghiu Serghei nu mai activa la fabrică și au achitat a doua parte a sumelor bănești

datorate în contabilitatea firmei, astfel: clientul Țurcan Natalia, cu care s-a încheiat

contractul nr. 75 din 31 mai 2010 a indicat că restul sumei pentru comandă urma

să achite după primirea comenzii, a achitat două avansuri la întreprinderea

SRL „Arboris-Com” în anul 2010 când lucra Gheorghiu Serghei, iar restul sumei a

achitat în anul 2011 în contabilitatea întreprinderii.

Cu clientul Preida Serghei a fost încheiat contractul nr. 87 din 24 iunie 2010, care

a prezentat bonurile în original pe toată comanda.

Cu clientul Goleahovschii Vladimir a fost încheiat contractul nr. 116 din

24 octombrie 2010, cu suma totală de 1850 euro, contractul a fost semnat de către client

și din partea SRL „Arboris-Com”, de Gheorghiu Serghei.

Conform dispoziției de încasare nr. 174 din 29 septembrie 2010, clientul a achitat

un avans la contabilitatea întreprinderii în sumă de 1000 euro, restul urma să achite

după primirea comenzii în 2011, astfel, după primirea comenzii, în anul 2011 a achitat a

doua tranșă de 850 euro, dar cui, nu ține minte, dar a declarat că nu lui Gheorghiu

Serghei.

Cu clientul Ceaețchii Victor a fost încheiat contractul nr. 118 din 28 septembrie

2010, în sumă totală de 1037 euro. Contractul a fost semnat de către client și din partea

SRL „Arboris-Com” de către Gheorghiu Serghei.

Conform dispoziției de încasare nr. 180 din 15 octombrie 2010, clientul a achitat

un avans la contabilitatea întreprinderii de 8000 lei, restul urma să achite după primirea

comenzii în 2011, a doua tranșă fiind achitată la contabilitatea întreprinderii.

Cu clientul Poparcea Viorel a fost încheiat contractul cu nr. 119 din 14 octombrie

2010, în sumă totală de 1443 euro. Contractul a fost semnat de către client și din partea

SRL „Arboris-Com” de către Gheorghiu Serghei.

Conform dispoziției de încasare nr. 178 din 15 octombrie 2010, clientul a achitat

un avans la contabilitatea întreprinderii de 300 euro, restul urmând să achite după

primirea comenzii.

Cu clientul Poparcea Victoria a fost încheiat contractul nr. 121 din 19 octombrie

2010, în sumă totală de 829,59 euro. Contractul a fost semnat de către client și din

partea SRL „Arboris-Com” de către Gheorghiu Serghei.

Conform dispoziției de încasare nr. 181 din 15 octombrie 2010, clientul a achitat

un avans la contabilitatea întreprinderii de 400 euro, iar restul urma să achite după

13

primirea comenzii. Suma finală pe marfa livrată a fost achitată la 08 august 2011,

acestuia fiindu-i eliberată chitanță contabilă. După primirea mărfii a achitat definitiv

costul acesteia unui domn pe care nu îl ține minte, dar știe precis că nu era Gheorghiu

Serghei.

Cu clientul Cărăuș Zinaida a fost încheiat contractul nr. 123 din 14 octombrie

2010, în sumă totală de 1144 euro. Contractul a fost semnat de către client și din partea

SRL „Arboris-Com” de către Gheorghiu Serghei. Conform dispoziției de încasare

nr. 182 din 15 octombrie 2010, clientul a achitat un avans la contabilitatea întreprinderii

de 784,41 lei, restul urma să achite după primirea comenzii.

Susține recurentul că la examinarea cauzei penale în instanța de fond, apărarea a

prezentat mai multe bonuri de casă achitate de clientul - Preida Serghei și Poparcea

Victoria, în original privind sumele de 65865,88 lei (f.d. 166-167, vol.II) și 17306,90 lei

(f.d. 188, vol.II), pe care erau aplicate semnătura contabilului Chiosea Elena și

ștampila SRL „Arboris-Com”. Aceste bonuri au servit temei pentru ca instanța de

apel după rejudecarea cauzei să constate că totuși Gheorghiu Serghei nu a sustras

suma de 83172,78 lei, și această sumă totuși a fost trecută prin contabilitatea

SRL „Arboris-Com”.

În concluzie, recurentul susține că probele prezentate denotă nevinovăția

inculpatului și servesc temei de achitare a acestuia, pe când instanța de apel l-a

condamnat la 2 ani privațiune de libertate, deși sancțiunea articolului incriminat prevede

și pedeapsa amenzii.

8.2. Gheorghiu Vladimir, a declarat recursuri ordinare (4 recursuri) solicitând

casarea hotărârilor judecătorești adoptate în speță, din motiv că inculpatul Gheorghiu

Serghei, nu a săvârșit infracțiunea incriminată.

Susține că la judecarea cauzei a fost încălcat principiul prezumției nevinovăției,

iar instanța de apel rejudecând cauza nu a îndeplinit indicațiile date anterior de instanța

de recurs, probele nefiind apreciate la justa valoare.

recurs declarată de avocatul Burlacu Silviu în numele părții vătămate

SRL „Arboris-Com”, solicitând respingerea acestuia ca tardiv și inadmisibil.

Susține apărarea că odată ce partea vătămată nu a contestat sentința cu apel, în

virtutea art. 420 alin. (4) Cod de procedură penală, la moment are dreptul să conteste

decizia instanței de apel doar în partea micșorării prejudiciului material.

Totodată, indică că recursul dat este unul nemotivat, deoarece apărarea a invocat

generic unul din temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, pentru declararea recursului, însă nu a corelat situația de fapt și drept a cauzei la

norma citată.

9.1. Asupra recursurilor declarate de avocatul Burlacu Silviu în numele părții

vătămate SRL „Arboris-Com” și avocatul Staruș Denis în numele inculpatului și

inculpat a prezentat referință procurorul, care s-a expus pentru inadmisibilitatea acestora

ca fiind vădit neîntemeiate, deoarece instanța de apel corect a stabilit circumstanțele de

fapt și de drept și just a ajuns la concluzia privind vinovăția lui Gheorghiu Serghei în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. art. 191 alin. (1), 361 alin. (1) Cod penal,

împrejurări care au fost constatate din probele administrate la cauză, fiind corect

apreciate, cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală.

14

Menționează acuzarea că argumentele invocate de recurenți au format obiect de

judecare în instanța de apel, asupra cărora acesta s-a expus cu respectarea normelor de

procedură penală.

concluzionează că acestea urmează a fi respinse, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca inadmisibil, cu menținerea

hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat cu respectarea

condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este nefondat).

Recursul este nefondat în cazul când hotărârea atacată este legală, întemeiată și

motivată.

10.1. Cu referire la recursurile declarate de avocatul Burlacu Silviu în numele

părții vătămate SRL „Arboris-Com” și de avocatul Staruș Denis în numele

inculpatului și inculpat.

Conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului, pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel, în baza temeiurilor stipulate în acest articol.

Din textul recursurilor, se constată că recurenții invocă drept temei de declarare a

acestora prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit căruia

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția sau acesta este expus neclar, ori instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței

Însă, verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

reține că temeiul indicat nu și-a găsit confirmare, invocând în acest context următoarele.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursurile

declarate, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 7. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept

privind vinovăția inculpatului, în conformitate cu prevederile normelor de procedură

penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la

dosar care au fost apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității

și coroborării lor, instanța de apel pronunțându-se argumentat și detaliat asupra

motivelor pentru care a recalificat acțiunile inculpatului și respins versiunile apărării

privind achitarea acestuia, probele administrate pe caz demonstrând concludent

prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii prevăzute la art. art. 191

alin. (1), 361 alin. (1) Cod penal, adică însușirea ilegală a bunurilor altei peroane

încredințate în administrarea vinovatului și deținerea, folosirea documentelor oficiale

false, care acordă drepturi și eliberează de obligații, confecționarea ștampilelor unor

întreprinderi, instituții, organizații, indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de

organizare.

15

Pe lângă aceasta, recursurile declarate, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 8., 8.1. din prezenta decizie, sunt întemeiate pe critica modului în care

instanța de apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1), (2) Cod de

procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor, iar

judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma

cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă

apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

probelor și circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propun recurenții este o

competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei de drept

separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel,

invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Totodată, instanța de recurs consideră, că decizia instanței de apel cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care instanța de apel

le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă rigorilor

și exigențelor din art. 6 CțEDO.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de instanța de apel. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia

luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație

penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o

curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de

primă instanță (hotărârile CEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Cu referire la argumentele invocate de recurenți privind dezacordul cu

recalificarea acțiunilor inculpatului de la prevederile alin. (5) art. 191 Cod penal la

alin. (1) art. 191 Cod penal, Colegiul lărgit menționează următoarele.

Potrivit art. 414 alin. (1), (4) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o

nouă apreciere probelor.

În acest context, Colegiul reține că instanța de apel just a stabilit că, raportul de

expertiză financiar-contabilă nr. 287 din 15 noiembrie 2015 conține concluzii

parțial eronate, deoarece potrivit concluziilor acestuia, la adunarea sumelor

comenzilor indicate în acesta rezultă suma de 125970,28 lei (8976+14262+

18822+7181+66311+10418,28), dar nu suma de 143913,87 lei.

Totodată, la materialele dosarului au fost anexate originalele dispozițiilor de

încasare nr. 21 din 12 aprilie 2011 și nr. 29 din 20 aprilie 2011, din care rezultă că,

clientul Preida Serghei a achitat sumele de 52634,28 lei și 13229,60 lei pentru comanda

nr. 87 din 24 iunie 2010 (f.d. 166-167, vol.II).

16

La fel, conform dispoziției de încasare nr. 106 din 08 august 2011, rezultă că,

Poparcea Viorel a achitat suma de 17306,90 lei la contabilitatea SRL „Arboris-Com”

(f.d. 192, vol.II).

Deci, instanța de apel corect a reținut că, nu a fost probată de acuzare însușirea de

către Gheorghiu Serghei a sumelor de 65865,88 lei, achitată de clientul Preida Serghei

și suma de 17306,90 lei, achitată de clientul Poparcea Viorel, iar prejudiciul cauzat

SRL „Arboris-Com” este de 42797 lei, dar nu de 143913,87 lei (125970,28 lei -

65865,88 lei - 17306,90 lei = 42797 lei).

Potrivit art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală, concluziile despre vinovăția

persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri.

Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile Codului

de procedură penală, se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului.

Astfel, Colegiul penal consideră corectă concluzia instanței de apel, care cu

trimitere la prevederile art. art. 10, 126 alin. (1) Cod penal, a stabilit că suma de 42797

lei nu constituie proporții mari, dispunând recalificarea acțiunilor inculpatului din

alin. (5) art. 191 Cod penal în alin. (1) art. 191 Cod penal.

Colegiul lărgit respinge argumentul avocatului Burlacu Silviu referitor la faptul

că instanța de apel și-a atribuit calitatea de expert intervenind în concluzia raportului de

expertiză financiar-contabilă nr. 287 din 15 noiembrie 2015, fără a avea cunoștințe în

domeniu, deoarece instanța de apel la examinarea probei date cu efectuarea unui calcul

matematic simplu, ce a constat în adunarea sumelor de bani indicate de expert alături de

suma obținută în urma efectuării acelorași calcule, fără a se implica în investigațiile

efectuate de expert, a stabilit că concluzia expusă este parțial eronată, la caz nefiind

necesară audierea unui specialist sau expert în domeniu.

La fel, instanța de recurs respinge și argumentul avocatului Burlacu Silviu în

numele părții vătămate privind recalificarea acțiunilor inculpatului potrivit alin. (4)

art. 191 Cod penal, deoarece, ținând cont de modificările operate la art. 126 Cod penal,

de art. 10 alin. (1) Cod penal și salariul mediul lunar pe economie, prognozat pentru

anul 2010, suma de 42797 lei nu constituie proporții mari.

Mai mult, Colegiul respinge ca nefondate alegațiile avocatului părții vătămate

referitor la faptul că instanța de apel a trecut cu vederea prevederile art. 191 alin. (2)

lit. c) Cod penal, stabilind din proprie inițiativă că suma de 42797 lei nu este un

prejudiciu considerabil pentru SRL „Arboris-Com”, or, cu referire la literatura de

specialitate se indică că, circumstanța agravantă „cu cauzarea de daune în proporții

considerabile” are un caracter estimativ.

Ea nu este formalizată prin prevederi legale, așa cum este cazul „proporțiilor

mari” sau al „proporțiilor deosebit de mari”, ori al „proporțiilor mici”.

Motivația legiuitorului constă în aceea că în societate ar exista o stratificare

patrimonială accentuată între diferite grupuri sociale.

Prin urmare, una și aceeași valoare materială a bunului este interpretată în mod

diferit de reprezentanții păturii socialmente vulnerabile și de reprezentanții păturii

avute. Astfel, dacă partea vătămată are o stare materială „satisfăcătoare”, atunci nu va

funcționa circumstanța agravantă „săvârșirea infracțiunii cu cauzarea de daune în

proporții considerabile”. Dacă însă starea materială a părții vătămate este

„nesatisfăcătoare”, atunci amintita circumstanță agravantă devine funcțională.

În alți termeni, legea penală oferă o apărare mai energică părții vătămate având o

17

stare materială „nesatisfăcătoare”, în comparație cu apărarea de care beneficiază partea

vătămată care are o stare materială „satisfăcătoare”.

La caz, instanței de apel nu i-au fost prezentate probe care ar confirma faptul că

situația financiară a părții vătămate SRL „Arboris-Com” este ,,nesatisfăcătoare”.

Or, potrivit art. 5 alin. (2) Cod penal, apărarea drepturilor și intereselor unei

persoane nu poate fi realizată prin încălcarea drepturilor și intereselor altei persoane.

Colegiul penal respinge ca neîntemeiate argumentele părții apărării referitoare la

faptul că, partea acuzării a înaintat instanței de judecată un rechizitoriu formal și

declarativ, ca urmare contrar prevederilor art. art. 66 alin. (2) pct. 1), 296 alin. (2) Cod

de procedură penală, inculpatul nu a fost informat clar și precis cu privire la învinuirea

înaintată, fiind lipsit de dreptul de a-și asigura posibilitatea pregătirii și exercitării

apărării, fiind afectate grav principiile generale ale procesului penal: asigurarea

dreptului la apărare și principiul contradictorialității în procesul penal (art. art. 17, 24

Cod de procedură penală), iar ca consecință și prevederile art. 6 CțEDO, deoarece

recalificarea acțiunilor inculpatului de către instanța de judecată de la alin. (5) art. 191

Cod penal, în baza căruia cauza a fost trimisă în judecată, la alin. (1) art. 191 Cod penal,

care de altfel este în favoarea inculpatului, nu constituie o încălcare a dreptului

inculpatului la apărare, principiului contradictorialității în procesul penal și art. 6

CțEDO.

Totodată, instanța reține că din textul recursurilor declarate, recurenții își exprimă

și dezacordul cu decizia instanței de apel în partea stabilirii pedepsei inculpatului.

În acest context, Colegiul penal consideră, că la individualizarea pedepsei

inculpatului pentru infracțiunea săvârșită, instanța de apel a acordat deplină eficiență

prevederilor art. art. 7, 61, 75 Cod penal, pedeapsa aplicată inculpatului este

individualizată corect, este echitabilă și este în concordanță cu scopul pedepsei penale -

de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni atât de către inculpat, cât și de alte persoane.

Astfel, împrejurările enunțate denotă în mod concludent că hotărârea contestată

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că motivarea soluției nu

contrazice dispozitivul hotărârii și acesta este expus clar, pedeapsa stabilită este

individualizată corect și că recursurile ordinare sunt neîntemeiate.

Prin urmare, odată ce recursurile de pe rol sunt neîntemeiate, acestea urmează a fi

respinse ca inadmisibile, cu menținerea hotărârii atacate.

10.2. Cu referire la recursurile declarate de Gheorghiu Vladimir.

Potrivit art. 401 raportat la art. 421 Cod de procedură penală, pot declara recurs

ordinar procurorul, inculpatul, partea vătămată, partea civilă și partea civilmente

responsabilă, martorul, expertul, interpretul, traducătorul și apărătorul, orice persoană

ale cărei interese legitime au fost prejudiciate printr-o măsură sau printr-un act al

instanței, iar în numele inculpatului, părții vătămate, părții civile și părții civilmente

responsabile – și de către apărător sau reprezentantul lor legal.

Conform dispozițiilor art. 430 pct. 2) Cod de procedură penală, cererea de recurs

trebuie să cuprindă: numele și prenumele recurentului, calitatea procesuală sau

mențiune cu privire la persoana interesele căreia le reprezintă și adresă ei.

Potrivit acestor stipulări legale cererea de recurs poate fi depusă de către partea

sau persoana împuternicită corespunzător, așa cum prevede art. 421 Cod de procedură

penală, însă Gheorghiu Vladimir nu are calitate procesuală în cauza penală care îl

18

vizează pe Gheorghiu Serghei, din care motiv se reține că acesta nu poate fi titular al

dreptului de recurs ordinar.

În consecință, raportând situația reținută în cauză, la prevederile art. art. 429, 430

Cod de procedură penală, Colegiul conchide asupra respingerii recursului, ca

inadmisibil.

Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de avocatul

Burlacu Silviu în numele părții vătămate SRL „Arboris-Com”, de avocatul Staruș Denis

în numele inculpatului și inculpat, și de Gheorghiu Vladimir, în cauza penală în privința

lui Gheorghiu Serghei Xxxxxxxx, cu menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 07 decembrie 2016.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 august 2017.

Președinte /semnătura/ Petru Ursache

Judecătorii /semnătura/ Petru Moraru

/semnătura/ Ghenadie Nicolaev

/semnătura/ Nadejda Toma

/semnătura/ Vladimir Timofti

Copia corespunde originalului,

Judecător Petru Moraru

19