2ra-1266/14 — încasarea restanței la plata salariului și repararea prejudiciului moral

prima instanță – D. Mardari dosarul nr. 2ra-1266/14

instanța de apel – S. Caitaz, A. Doga, A. Nogai

ÎNCHEIERE

16 aprilie 2014 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Vera Macinskaia

Oleg Sternioală

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Valeriu

Brînza

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Valeriu Brînza împotriva

Societății cu Răspundere Limitată „Antala-Com” cu privire la încasarea restanței salariale,

penalității de întârziere și repararea prejudiciului moral

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 ianuarie 2014, prin care a fost

respinsă cererea de apel depusă de către Valeriu Brînză și menținută hotărârea Judecătoriei

Ciocana, mun. Chișinău din 05 noiembrie 2013, prin care acțiunea a fost admisă parțial

constată:

La 17 iunie 2013, Valeriu Brînză a depus cerere de chemare în judecată împotriva

SRL „Antala-Com” cu privire la încasarea restanței salariale, penalității de întârziere și

repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a indicat că conform ordinului nr. 56 din 12 noiembrie 2012

emis de administrația SRL „Antala-Com” a fost eliberat din funcția deținută în baza art. 85

alin. (1) din Codul muncii din propria inițiativă.

Menționează că la eliberarea lui din funcția deținută administrația SRL „Antala-

Com” avea față de reclamant restanțe la plata salariului în mărime de 10850 lei.

Afirmă că vina administrației SRL „Antala-Com” este demonstrată prin faptul că

până la moment pârâtul refuză benevol să achite restanța la salariu creată, iar încercările de

soluționare a litigiului apărut pe cale amiabilă a eșuat.

Cu referire la art. 330 alin. (2) Codul muncii, susține că administrația SRL „Antala-

Com” urmează să-i achite penalitatea de întârziere, pentru suma neachitată în mărime de

10850 lei la plata salariului, începând cu data de 12 noiembrie 2012 până la achitarea

deplină a restanței la salariu, pentru fiecare zi de întârziere în mărime de 10,85 lei, care la

17 iunie 2013, mărimea penalităților constituie suma de 2366,30 lei, pentru 218 zile.

Consideră că neachitarea până în prezent a restanței la salariu de către pârât

reprezintă o încălcare a dreptului reclamantului la proprietate.

Mai indică că la 04 iunie 2013 a expediat în adresa pârâtului cererea prealabilă, care

a fost recepționată la 05 iunie 2013, însă în pofida faptului că au trecut mai mult de 10 zile,

1

SRL „Antala-Com” nu a luat măsurile prevăzute de lege privind reglementarea pe cale

amiabilă litigiului apărut, fapt ce a generat adresarea în instanța de judecată.

Consideră că la stabilirea mărimii compensației pentru prejudiciu moral cauzat lui

Valeriu Brînză urmează să se țină cont de faptul că SRL „Antala-Com” refuză până la

moment să achite benevol restanța la salariu datorată, prin ce i-a creat reclamantului

dificultăți materiale majore, în urma cărui fapt a fost impus să demisioneze din propria

inițiativă, iar în consecință este nevoit să se adreseze în instanța de judecată pentru

apărarea drepturilor, care i-au fost lezate. Prejudiciul moral cauzat de către pârât îl

apreciază la suma de 10000 lei.

Solicită încasarea de la pârât în beneficiul reclamantului a sumei de 10850 lei –

suma neachitată la salariu, penalități de întârziere din suma neachitată la salariu în mărime

de 10850 lei, începând cu data de 12 noiembrie 2012, în mărime de 10,85 lei pentru

fiecare zi de întârziere până la data restituirii integrale a sumei solicitate, iar care la

17 iunie 2013 (pentru 218 zile), constituie suma de 2365,30 lei, paguba morală cauzată de

pârât prin acțiunile ilegale în mărime de 10000 lei, precum și cheltuielile de asistență

juridică achitată pentru angajarea avocatului în mărime de 6000 lei, cât și cheltuielile în

mărime de 90 lei suportate pentru primirea informației de la ÎS „CRIS Registru”.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 05 noiembrie 2013 a fost

admisă parțial acțiunea, încasat de la SRL „Antala-Com” în beneficiul lui Valeriu Brînză

suma de 10850 lei, cu titlu de salariu restant, cu reținerea din această sumă a plăților

obligatorii la bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale și suma de 1590 lei - cu titlu de

cheltuieli de judecată, în total 12440 lei. Totodată, a fost indicat că în conformitate cu

art. 256 alin. (1) lit. b) CPC, hotărârea privind plata unui salariu mediu lunar în sumă de

2170 lei se execută imediat, cu reținerea din această sumă a plăților obligatorii la bugetul

de stat și bugetul asigurărilor sociale. La fel, a fost încasat de la SRL „Antala-Com” taxa

de stat în mărime de 325,50 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 ianuarie 2014 cererea de apel depusă de

către Valeriu Brînză a fost respinsă, cu menținerea hotărârii primei instanțe.

La 26 februarie 2014, Valeriu Brînză a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și

parțială a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri prin care a încasa

penalitățile de întârziere din plata restanței la salariu în mărime de 10850 lei, începând cu

data de 12 noiembrie 2012, care constituie 10,85 lei pentru fiecare zi de întârziere, iar care

la data de 26 noiembrie 2013, când a fost achitat salariul (pentru 373 zile ), constituia

suma de 4004,70 lei, a pagubei morale cauzate de pârât prin acțiunile sale ilegale pe care o

evaluează în mărime de 10000 lei, precum și de încasat cheltuielile de asistență juridică

achitate pentru angajarea avocatului în mărime de 4500 lei.

În motivarea recursului invocă dezacordul cu hotărârile judecătorești în partea

respingerii acțiunii, considerând că instanțele de judecată au emis o hotărâre contrară

prevederilor art. 241 alin. (5) și alin. (6) CPC.

Consideră că nu poate fi reținută justificarea de către instanțele de judecată a

faptului, precum că datoria la salariu pentru lunile iulie-noiembrie 2012 a fost creată

datorită unor situații neimputabile întreprinderii din imposibilitatea temporară a acesteia de

a efectua careva plăți din motivul lipsei mijloacelor financiare la conturile bancare ale

întreprinderii.

Intimatul contrar prevederilor art. 144 Codul muncii, la moment nu este declarat în

mod oficial ca întreprindere în incapacitate de plată, dispune de mijloace fixe imobile fapt

2

demonstrat de mijlocul de transport de model „Mercedes Astros” 2541L cu n/î KBE 361,

înmatriculat la 05 iulie 2012, anul producerii 2005, care a fost înregistrat la 25 aprilie 2013

după SRL ,,Antala-Com”, conform Registrului de Stat al Transporturilor, iar procurarea

acestui automobil a avut loc în luna iulie 2012, adică în acel moment când recurentului

i-au început restanțele la salariu, iar societatea pentru procurarea acestui automobil a

cheltuit resurse financiare în mărime de 517955 lei.

Cu referire la prevederile art. 96 CPC, consideră că cheltuielile de asistență juridică

încasate de la intimat în beneficiul recurentului pentru angajarea avocatului în mărime de

1500 lei nu corespunde plăților achitate de către ultimul avocatului, fapt confirmat de

bonul de plată seria EP nr. 270733 din 25 aprilie 2013 anexat la materialele dosarului, iar

aceste cheltuieli au fost reale, deoarece în acestea au fost prevăzute atât acțiunile

avocatului efectuate în vederea pregătirii cererii de chemare în judecată, manifestată prin

obținerea informației de la organele abilitate, privind deținerea la balanța sa a mijloacelor

patrimoniale de către firma ,,Antala-Com” SRL, a propunerii administrației pe cale

amiabilă a soluționării acestui litigiu, a întocmirii cererii de chemare în judecată,

participării în instanțele de judecată, interpelărilor efectuate Inspectoratului Fiscal

Ciocana, privind deținerea de către întreprindere a conturilor bancare, cât și a capacității

de plată a acesteia și întreprinderii de măsuri în conformitate cu legislația în vigoare,

privind executarea hotărârii de judecată, întocmirii cererii de apel și recurs, și participării

sale la judecarea cauzei în apel.

Astfel, invocă că decizia recurată a fost pronunțată cu neaplicarea legii, care trebuia

să fie aplicată, cât și cu interpretarea în mod eronat a legii.

Susține că instanțele de judecată nu s-au clarificat cu admisibilitatea acțiunii în

totalitate, deoarece nu au cercetat sub toate aspectele cauza și nu sunt elucidate

documentele justificative, care confirmă cu certitudine întemeierea acestora, bazându-se

pe aprecierea eronată atât a legii, cât și a probelor prezentate de către recurent, încălcând

normele de drept material și procedural.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de

la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

La caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul în termen.

Prin referința expediată în adresa Curții Supreme de Justiție la 10 aprilie 2014,

,,Antala-Com” SRL a solicitat respingerea recursului declarat de Valeriu Brînză ca fiind

inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată

a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea

au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de

recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

3

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Valeriu Brînza nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța

de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu

și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie

efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel

recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Valeriu Brînza,

asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de Valeriu Brînza ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

dispune:

Recursul declarat de către Valeriu Brînza se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Vera Macinskaia

Oleg Sternioală

4