2ra-1266/14 — încasarea restanței la plata salariului și repararea prejudiciului moral

prima instanță – D. Mardari dosarul nr. 2ra-1266/14 instanța de apel – S. Caitaz, A. Doga, A. Nogai ÎNCHEIERE 16 aprilie 2014 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Valeriu Brînza în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Valeriu Brînza împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Antala-Com” cu privire la încasarea restanței salariale, penalității de întârziere și repararea prejudiciului moral împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 ianuarie 2014, prin care a fost respinsă cererea de apel depusă de către Valeriu Brînză și menținută hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chișinău din 05 noiembrie 2013, prin care acțiunea a fost admisă parțial constată: La 17 iunie 2013, Valeriu Brînză a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Antala-Com” cu privire la încasarea restanței salariale, penalității de întârziere și repararea prejudiciului moral. În motivarea acțiunii a indicat că conform ordinului nr. 56 din 12 noiembrie 2012 emis de administrația SRL „Antala-Com” a fost eliberat din funcția deținută în baza art. 85 alin. (1) din Codul muncii din propria inițiativă. Menționează că la eliberarea lui din funcția deținută administrația SRL „Antala- Com” avea față de reclamant restanțe la plata salariului în mărime de 10850 lei. Afirmă că vina administrației SRL „Antala-Com” este demonstrată prin faptul că până la moment pârâtul refuză benevol să achite restanța la salariu creată, iar încercările de soluționare a litigiului apărut pe cale amiabilă a eșuat.

Cu referire la art. 330 alin. (2) Codul muncii, susține că administrația SRL „Antala- Com” urmează să-i achite penalitatea de întârziere, pentru suma neachitată în mărime de 10850 lei la plata salariului, începând cu data de 12 noiembrie 2012 până la achitarea deplină a restanței la salariu, pentru fiecare zi de întârziere în mărime de 10,85 lei, care la 17 iunie 2013, mărimea penalităților constituie suma de 2366,30 lei, pentru 218 zile. Consideră că neachitarea până în prezent a restanței la salariu de către pârât reprezintă o încălcare a dreptului reclamantului la proprietate. Mai indică că la 04 iunie 2013 a expediat în adresa pârâtului cererea prealabilă, care a fost recepționată la 05 iunie 2013, însă în pofida faptului că au trecut mai mult de 10 zile, 1 SRL „Antala-Com” nu a luat măsurile prevăzute de lege privind reglementarea pe cale amiabilă litigiului apărut, fapt ce a generat adresarea în instanța de judecată.

Consideră că la stabilirea mărimii compensației pentru prejudiciu moral cauzat lui Valeriu Brînză urmează să se țină cont de faptul că SRL „Antala-Com” refuză până la moment să achite benevol restanța la salariu datorată, prin ce i-a creat reclamantului dificultăți materiale majore, în urma cărui fapt a fost impus să demisioneze din propria inițiativă, iar în consecință este nevoit să se adreseze în instanța de judecată pentru apărarea drepturilor, care i-au fost lezate. Prejudiciul moral cauzat de către pârât îl apreciază la suma de 10000 lei.

Solicită încasarea de la pârât în beneficiul reclamantului a sumei de 10850 lei – suma neachitată la salariu, penalități de întârziere din suma neachitată la salariu în mărime de 10850 lei, începând cu data de 12 noiembrie 2012, în mărime de 10,85 lei pentru fiecare zi de întârziere până la data restituirii integrale a sumei solicitate, iar care la 17 iunie 2013 (pentru 218 zile), constituie suma de 2365,30 lei, paguba morală cauzată de pârât prin acțiunile ilegale în mărime de 10000 lei, precum și cheltuielile de asistență juridică achitată pentru angajarea avocatului în mărime de 6000 lei, cât și cheltuielile în mărime de 90 lei suportate pentru primirea informației de la ÎS „CRIS Registru”.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 05 noiembrie 2013 a fost admisă parțial acțiunea, încasat de la SRL „Antala-Com” în beneficiul lui Valeriu Brînză suma de 10850 lei, cu titlu de salariu restant, cu reținerea din această sumă a plăților obligatorii la bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale și suma de 1590 lei - cu titlu de cheltuieli de judecată, în total 12440 lei. Totodată, a fost indicat că în conformitate cu art. 256 alin. (1) lit. b) CPC, hotărârea privind plata unui salariu mediu lunar în sumă de 2170 lei se execută imediat, cu reținerea din această sumă a plăților obligatorii la bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale. La fel, a fost încasat de la SRL „Antala-Com” taxa de stat în mărime de 325,50 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 ianuarie 2014 cererea de apel depusă de către Valeriu Brînză a fost respinsă, cu menținerea hotărârii primei instanțe. La 26 februarie 2014, Valeriu Brînză a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și parțială a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri prin care a încasa penalitățile de întârziere din plata restanței la salariu în mărime de 10850 lei, începând cu data de 12 noiembrie 2012, care constituie 10,85 lei pentru fiecare zi de întârziere, iar care la data de 26 noiembrie 2013, când a fost achitat salariul (pentru 373 zile ), constituia suma de 4004,70 lei, a pagubei morale cauzate de pârât prin acțiunile sale ilegale pe care o evaluează în mărime de 10000 lei, precum și de încasat cheltuielile de asistență juridică achitate pentru angajarea avocatului în mărime de 4500 lei.

În motivarea recursului invocă dezacordul cu hotărârile judecătorești în partea respingerii acțiunii, considerând că instanțele de judecată au emis o hotărâre contrară prevederilor art. 241 alin. (5) și alin. (6) CPC. Consideră că nu poate fi reținută justificarea de către instanțele de judecată a faptului, precum că datoria la salariu pentru lunile iulie-noiembrie 2012 a fost creată datorită unor situații neimputabile întreprinderii din imposibilitatea temporară a acesteia de a efectua careva plăți din motivul lipsei mijloacelor financiare la conturile bancare ale întreprinderii.

Intimatul contrar prevederilor art. 144 Codul muncii, la moment nu este declarat în mod oficial ca întreprindere în incapacitate de plată, dispune de mijloace fixe imobile fapt 2 demonstrat de mijlocul de transport de model „Mercedes Astros” 2541L cu n/î KBE 361, înmatriculat la 05 iulie 2012, anul producerii 2005, care a fost înregistrat la 25 aprilie 2013 după SRL ,,Antala-Com”, conform Registrului de Stat al Transporturilor, iar procurarea acestui automobil a avut loc în luna iulie 2012, adică în acel moment când recurentului i-au început restanțele la salariu, iar societatea pentru procurarea acestui automobil a cheltuit resurse financiare în mărime de 517955 lei.

Cu referire la prevederile art. 96 CPC, consideră că cheltuielile de asistență juridică încasate de la intimat în beneficiul recurentului pentru angajarea avocatului în mărime de 1500 lei nu corespunde plăților achitate de către ultimul avocatului, fapt confirmat de bonul de plată seria EP nr. 270733 din 25 aprilie 2013 anexat la materialele dosarului, iar aceste cheltuieli au fost reale, deoarece în acestea au fost prevăzute atât acțiunile avocatului efectuate în vederea pregătirii cererii de chemare în judecată, manifestată prin obținerea informației de la organele abilitate, privind deținerea la balanța sa a mijloacelor patrimoniale de către firma ,,Antala-Com” SRL, a propunerii administrației pe cale amiabilă a soluționării acestui litigiu, a întocmirii cererii de chemare în judecată, participării în instanțele de judecată, interpelărilor efectuate Inspectoratului Fiscal Ciocana, privind deținerea de către întreprindere a conturilor bancare, cât și a capacității de plată a acesteia și întreprinderii de măsuri în conformitate cu legislația în vigoare, privind executarea hotărârii de judecată, întocmirii cererii de apel și recurs, și participării sale la judecarea cauzei în apel.

Astfel, invocă că decizia recurată a fost pronunțată cu neaplicarea legii, care trebuia să fie aplicată, cât și cu interpretarea în mod eronat a legii. Susține că instanțele de judecată nu s-au clarificat cu admisibilitatea acțiunii în totalitate, deoarece nu au cercetat sub toate aspectele cauza și nu sunt elucidate documentele justificative, care confirmă cu certitudine întemeierea acestora, bazându-se pe aprecierea eronată atât a legii, cât și a probelor prezentate de către recurent, încălcând normele de drept material și procedural. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul în termen.

Prin referința expediată în adresa Curții Supreme de Justiție la 10 aprilie 2014, ,,Antala-Com” SRL a solicitat respingerea recursului declarat de Valeriu Brînză ca fiind inadmisibil. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, 3 sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Valeriu Brînza nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Valeriu Brînza, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Valeriu Brînza ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Valeriu Brînza se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Oleg Sternioală 4