1ra-1163/2017 — art.152 alin.1, 179 alin.1 CP

1ra-1163/2017 — art.152 alin.1, 179 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul 1ra-1163/17

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

09 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Pavliuc Ghenadie în numele inculpatului Barbă Ilie, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 17 noiembrie

2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 martie

2017, în cauza penală în privința lui

Barbă Ilie XXX,

născut la xxx, originar și domiciliat în xxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

2016, Barbă Ilie a fost achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii

prevăzute de art. 152 alin.(1) Cod penal, pe motivul existenței circumstanțelor

ce înlătură caracterul penal al faptei.

Prin aceiași sentință, Barbă Ilie a fost condamnat în baza art. 179 alin.(1)

Cod penal (red. până la intrarea în vigoare a Legii nr. 207 din 28.07.2016) la

amendă în mărime de 280 unități convenționale, echivalentul a 5600 lei.

A fost admisă parțial acțiunea civilă și s-a dispus încasarea de la

inculpat în beneficiul lui Xxx, suma de xxx cheltuielile pentru asistența

juridică și suma de xxx cu titlu de prejudiciu moral.

Acțiunea civilă înaintată de Xxx a fost respinsă.

rechizitoriu, Barbă Ilie este învinuit de faptul că la 11 aprilie 2015, aproximativ

1

la ora 2100, aflându-se în curtea casei nr. xx, din str-la xxx, or. Xxx, în rezultatul

unui conflict apărut cu Xxx i-a aplicat acestuia multiple lovituri cu o scândură

peste diferite părți ale corpului, cauzându-i conform raportului de expertiză

medico-legală nr 11006/D din 26 mai 2015, vătămare corporală medie.

Tot el, la 11 aprilie 2015, aproximativ la orele 2100, a pătruns prin acces

liber, și anume: prin ușa casei, amplasate în or. Xxx, str-la Xxx, rămânând

ilegal în domiciliul lui Xxx. La cerințele legale a lui Xxx de a părăsi locuința,

Barbă I. nu s-a conformat, fiind scos afară de către Timofei Ermurache, care se

afla la domiciliul lui Xxx.

părților vătămate Xxx, Xxx, și inculpatul, care au solicitat:

- avocatul Covali S. în numele părților vătămate, casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță

de condamnare a lui Barbă I. potrivit învinuirii aduse la pedeapsă reală,

totodată să fie admise acțiunile civile înaintate.

În argumentarea apelului a menținat că instanța de fond eronat a

interpretat și apreciat probele cauzei, fapt ce a dus la adoptarea unei hotărâri

ilegale.

Astfel, s-a constatat faptul că Barbă Ilie acționând cu intenție i-a cauzat

părții vătămate Xxx vătămare medie a integrității, fapt confirmat prin raportul

de expertiză medico-legală, precum și prin declarațiile martorilor și anume că

în privința victimei s-a aplicat lovituri cu o ștachetă.

Însă, necătând la aceste circumstanțe, instanța eronat a apreciat faptul că

inculpatul a acționat în limitele legitimei apărări, or, acest lucru nu doar că nu

se confirmă prin nimic, dar în genere se contrazice cu cele constatate de către

instanța de judecată, care a constatat faptul că Barbă I. este vinovat de violare

de domiciliu a părții vătămate Xxx.

Nu poate fi considerată legitimă apărare acțiunea persoanei care cu rea

intenție a comis infracțiunea de violare de domiciliu însoțită de aplicarea

violenței și amenințarea proprietarului, refuzând să părăsească domiciliul iar

apoi să fie considerate ca fiind în legitimă apărare atacând direct și nemijlocit

atât proprietarii casei cât și persoanele aflate în acel moment în domiciliul

acestuia, or, este nu doar o absurditate totală ci o încălcare gravă admisă de

instanță.

2

Mai mult, din circumstanțele constatate în ședința de judecată se

confirmă că anume părțile vătămate Xxx și Xxx au acționat în limita legitimei

apărări, or, anume aceste persoane au căzut în acțiunile ilicite ale inculpatului.

Instanța de fond greșit a calificat acțiunile inculpatului ca fiind în

legitimă apărare, deoarece potrivit normelor invocate legitimă apărare se

consideră acțiunea de a respinge un atac direct, imediat și material îndreptat

împotriva sa. Nu pot fi calificate astfel acțiunile inculpatului, atât timp cât

acesta fără a avea acordul proprietarului a intrat în domiciliul părții vătămate

i-a aplicat lovituri, l-a amenințat și a refuzat să părăsească domiciliul ca fiind

legitimă apărare.

Totodată, avocatul nu este de acord cu interpretarea instanței că

inculpatul ar fi acționat în legitimă apărare față de atacul părților vătămate, în

acest sens făcând referire la motivarea soluției instanței, prin care

Crapovnițchi Stanislav a fost condamnat pentru vătămare gravă.

La fel, a reținut ca fiind nefondată motivarea soluției instanței care a

considerat că inculpatul a recurs la acțiuni violente de lovire cu o ștachetă

împotriva lui Xxx, anume pentru a stopa acțiunile ultimului de lovire cu un

cuțit pe soția inculpatului Săndache T. și de a respinge atacul în privința sa.

Apelantul nu este de acord nici cu recalificarea acțiunilor inculpatului

din art. 179 alin.(2) în cele ale art. 179 alin.(1) Cod penal, considerând că

instanța a recalificat acțiunile pe motivul că partea vătămată Xxx nu a

prezentat probe în vederea confirmării intensității presupusei violențe

aplicate de către inculpat asupra lui Xxx. Cele menționate fiind ilegale,

deoarece pentru consumarea acestei infracțiuni, nu este necesar de a fi

aplicată violența, ci doar amenințarea cu aplicarea acesteia, în cazul dat faptul

este confirmat prin declarațiile părților vătămate și a martorului prezent în

momentul comiterii infracțiunii, mai mult că aplicarea violenței și

amenințarea a fost efectuată de către inculpat nu doar asupra proprietarului,

dar și asupra tuturor celor prezenți, însă necătând la normele legale invocate

și circumstanțele de fapt constatate, instanța eronat a calificat acțiunile

inculpatului.

Instanța de fond a lăsat fără soluționare acțiunea civilă înaintată de Xxx,

explicându-i ca acest fapt nu împiedică de a se adresa cu o cerere de chemare

în judecată în ordinea procedurii civile, însă în partea dispozitivă a sentinței a

indicat că se respinge acțiunea civilă înaintată de acesta.

3

Prin urmare, instanța a admis erori de drept ce lezează drepturile

participanților la proces, căci în cazul în care instanța a motivat că lasă fără

examinare acțiunea civilă, urma să dispună acest lucru și în partea dispozitivă

a sentinței, fapt care nu este indicat.

Referitor la acțiunea civilă a părții vătămate Xxx instanța nu a luat în

considerație toate probele și circumstanțele aduse în confirmarea cuantumului

prejudiciului moral solicitat de partea vătămată, fapt ce a dus la adoptarea

unei hotărâri disproporționale în latura civilă privind prejudiciul cauzat prin

infracțiune și suma dispusă spre încasare.

- inculpatul Barbă I., casarea parțială a sentinței în partea condamnării

în baza art. 179 alin.(1) Cod penal, cu pronunțarea unei noi hotărâri de

achitare, totodată să fie respinsă, ca neîntemeiată acțiunea civilă înaintată de

partea vătămată Crapovnițchi S.

A indicat că instanța urma să dea o apreciere corectă depozițiilor sale

care atât în cadrul urmăririi penale, cât și în instanța de judecată nu a

recunoscut vina în săvârșirea infracțiunilor incriminate. Acest fapt fiind

confirmat și prin declarațiile martorilor Gurițanu V., Gurițanu E. și Grigoriță

A.

Astfel, nu s-a dovedit că el a comis violarea de domiciliu, adică a

pătruns ilegal în domiciliul lui Xxx, precum și că intenționat i-a cauzat

vătămări corporale medii lui Xxx, din contra cauza lui înlătură caracterul

penal al faptei, deoarece după cum a relatat el s-a aflat în stare de legitimă

apărare.

Nu este de acord cu declarațiile părților vătămate, considerând că sunt

depuse pentru a fi dusă în eroare instanța de judecată, pentru ca Barbă I. să fie

condamnat pentru comiterea infracțiunilor imputate.

Reținând cele menționate, a indicat că urmărirea penală a fost efectuată

superficial în neconcordanță cu normele legii procesuale penale.

2017, au fost admise apelurile declarate de avocatul Covali S. în numele

părților vătămate Xxx, Xxx, și de inculpatul Barbă I., casată parțial sentința

contestată, inclusiv din oficiu în baza art. 409 alin.(2) CPP și pronunțată o

nouă hotărâre.

- Barbă Ilie a fost condamnat în baza art. 152 alin.(1) Cod penal la 1 an și

6 luni închisoare și în baza art. 179 alin.(1) Cod penal la 1 an închisoare.

4

În baza art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

parțial al pedepselor aplicate, definitiv i-a fost stabilită pedeapsa de 2 ani

închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate a fost

suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 1 an.

S-a încasat din contul lui Barbă I. în beneficiul lui Xxx și Xxx cheltuielile

de asistență juridică în sumă de 5000 lei, fiecăruia.

S-a încasat de la inculpat în beneficiul lui Xxx. prejudiciul moral în

mărime de xxx, iar în beneficiul lui Xxx suma de xxx, în rest, acțiunea civilă a

fost respinsă. În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

comiterii de către Barbă I. a infracțiunii prevăzută de art. 152 alin.(1) Cod

penal - vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, care nu

este periculoasă pentru viață, dar care a fost urmată fie de dereglarea îndelungată a

sănătății, totodată a conchis că, soluția instanței de fond privind achitarea

inculpatului în baza normei date, pe motiv că s-a constatat legitima apărare

este una neîntemeiată, care a fost apreciată incorect și anume că există

circumstanțe care înlătură caracterul penal al faptei (f.d.209, vol.II).

Astfel, instanța în urma cercetării probelor a concluzionat că instanța de

fond judecând cauza referitor la învinuirea adusă în săvârșirea infracțiunii de

violarea de domiciliul, a verificat complet, sub toate aspectele circumstanțele

cauzei, a dat o apreciere corectă probelor prezentate de părți din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, corect

ajungând la concluzia de vinovăție a inculpatului Barbă I. în săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 179 alin.(1) Cod penal, soluție care urmează a fi

menținută.

Prin urmare, potrivit rechizitoriului organul de urmărire penală a

încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 179 alin.(2) Cod penal, însă,

instanța de fond verificând sub toate aspectele probele administrate a

constatat că acuzatorul de stat nu a prezentat probe care ar dovedi

calificativul „aplicarea violenței”.

Pentru a fi aplicată răspunderea în baza art.179 alin.(2) Cod penal este

necesar ca violența sau amenințarea cu violența să urmărească scopul violării

de domiciliu și să se aplice înainte de a se consuma acțiunea (inacțiunea) de

violare de domiciliu.

5

În sensul dispoziției de la alin. (2) art. 179 Cod penal, noțiunea

„violență", utilizată în sintagma „aplicarea violenței" presupune vătămarea

intenționată ușoară a integrității corporale (în sensul art.78 din Codul

contravențional).

Chiar dacă în norma alin. (2) art. 179 Cod penal se utilizează la general

termenul „violență", aceasta nu înseamnă că la folosirea aceluiași termen

trebuie să se rezume cel care aplică legea penală. De fiecare dată, urmează să

se consemneze în ce s-a concretizat această violență, doar astfel se poate

confirma oportunitatea aplicării alin. (2) art.179 Cod penal.

Atât în cadrul urmăririi penale, cât și instanțelor judecătorești nu au fost

prezentate probe care ar confirma că Barbă I. ar fi aplicat violență asupra lui

Xxx, care ar fi de o intensitate identică celei „de cauzare a integrității

corporale ușoare”, or, prima instanță a menționat în mod întemeiat că în speță

nu a fost efectuată nici o expertiză medico-legală care ar demonstra că

inculpatul i-ar fi cauzat lui Xxx vătămări intenționate ale integrității corporale.

În baza probelor examinate, instanța de fond întemeiat a constatat că

lipsește temeiul aplicării răspunderii penale în baza alin.(2) al art. 179 Cod

penal, deoarece nu s-a demonstrat că inculpatul a exercitat violență în privința

lui Xxx, și anume manifestată prin faptul aplicării loviturii cu pumnul în față

și loviturii cu bara din lemn în regiunea spatelui, așa cum i-a fost înaintată

învinuirea prin rechizitoriu.

Reieșind din situația de fapt constatată, confirmată de materialele

cauzei, instanța de fond corect a încadrat acțiunile lui Barbă I. în baza art. 179

alin.(1) Cod penal (red. de până la intrarea în vigoarea a Legii nr. 207 din

28.07.2016), potrivit indicii calificativi – pătrunderea, rămânerea ilegală în

domiciliul unei persoane fără consimțământul acesteia precum și refuzul de a

le părăsi la cererea ei.

Cât privește argumentele inculpatului privind achitarea sa pentru

învinuirea adusă în baza infracțiunii de violare de domiciliu, instanța a

conchis că acest temei nu și-a găsit confirmare, deoarece probele administrate

demonstrează contrariul și anume, din declarațiile părților vătămate Xxx, Xxx

și martorului Ermurachi T. rezultă că Barbă I. a intrat în casa lui Xxx, a împins

ușa și a început a striga, de ce nu dă volumul muzicii mai încet, aceștia i-au

răspuns de ce intră în casă fără voie, adică că inculpatul a pătruns ilegal în

domiciliul lui Xxx. Prin urmare, declarațiile părților vătămate și martorului

6

nominalizat nu conțin careva divergențe, care ar pune la îndoială veridicitatea

lor, dimpotrivă confirmând circumstanțele comiterii infracțiunii, aceste

persoane au avut contact vizual direct cu inculpatul la momentul comiterii

faptei.

Astfel, depozițiile inculpatului privind nevinovăția sa în comiterea

faptelor incriminate, sunt combătute prin probe pertinente, concludente, utile

și veridice, care coroborează între ele și demonstrează vinovăția inculpatului.

La fel, a menționat că, concluzia instanței de fond privind nevinovăția

inculpatului în baza art. 152 alin.(1) Cod penal, este neîntemeiată, deoarece

instanța nu a verificat sub toate aspectele împrejurările de fapt și de drept a

cauzei în raport cu probele anexate, prin urmare fiind eronată soluția de

achitare a lui Barbă I. care contravine cumulului de probe cercetate și

analizate.

Instanța de apel a considerat că argumentele instanței de fond privind

achitarea inculpatului de sub învinuirea de comitere a infracțiunii

nominalizate din motiv că acesta se află în legitimă apărare nu și-a găsit

confirmare, deoarece nu au fost întrunite cerințele obligatorii impuse de

dispozițiile art. 36 Cod penal și nu au fost prezentate careva probe precum că

inculpatul a săvârșit fapta pentru a respinge un atac direct, imediat și real,

îndreptat împotriva sa.

Din norma art. 36 Cod penal rezultă că condițiile cu privire la atac,

trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să fie direct, imediat, material și

real; să fie îndreptat împotriva propriei persoane, a altei persoane sau

împotriva unui interes public; să pună în pericol grav persoana sau drepturile

acelui atac ori interesul public.

În aceeași ordine de idei, condițiile cu privire la apărare indică că:

apărarea este admisă pentru a respinge un atac îndreptat împotriva unei

persoane sau a unui interes public; apărarea se realizează printr-o faptă

prevăzută de legea penală; apărarea să fie îndreptată împotriva atacatorului;

apărarea să fie concomitentă cu atacul; apărarea să fie proporțională cu

gravitatea atacului.

Instanța de fond a indicat că a existat un atac cu un cuțit exercitat de

Xxx și Xxx împotriva lui Sandachi T. (concubina inculpatului) și a inculpatului

Barbă I., precum că acest fapt reiese din declarațiile inculpatului și martorului

Gorceac I.

7

Prima instanță reținând existența atacului cu cuțitul, a făcut trimitere la

sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 22 septembrie 2016, prin care

Xxx a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151

alin.(1) Cod penal pentru că i-a aplicat lui Sandachi T. două lovituri cu cuțitul,

cauzându-i vătămare gravă a integrității corporale.

Astfel, instanța eronat a considerat că a existat un atac cu un cuțit

exercitat de Xxx și Xxx împotriva lui Sandachi T. și a inculpatului, deoarece în

speță inculpatului îi este adusă învinuirea precum că el i-a cauzat vătămare

corporală medie lui Xxx.

Acțiunile inculpatului nu pot fi încadrate drept legitimă apărare,

deoarece a fost încălcată condiția că apărarea să fie îndreptată împotriva

atacatorului și anume Xxx nu a atacat cu cuțitul sau cu un alt obiect nici pe

Barbă I. nici pe concubina acestuia.

La materialele cauzei lipsesc probe care ar confirma că Barbă I. a comis

fapta pentru a respinge un atac direct, imediat și real, îndreptat împotriva sa,

nefiind întrunite cerințele obligatorii impuse de dispoziția art. 36 CP, or, nu a

avut loc legitima apărare, deoarece Xxx a ieșit primul la poartă pentru a vedea

ce se întâmplă, nu avea asupra sa careva obiecte sau arme pentru a crea un

risc real asupra vieții sau sănătății inculpatului, or, obiectul special adaptat

pentru cauzarea de vătămări corporale avea doar inculpatul – scândura cu

care a aplicat lovituri părții vătămate.

Infracțiunea de vătămare medie a integrității corporale a lui Xxx este

confirmată prin declarațiile părții vătămate Xxx, Xxx, a martorului Ermurachi

T., precum și declarațiile inculpatului Barbă I. care a recunoscut că la lovit cu

scândura pe Xxx, precum și probele materiale.

La stabilirea tipului și măsurii de pedeapsă inculpatului, instanța a ținut

cont de criteriile de individualizare a pedepsei, de prevederile art. 61, 75 Cod

penal, de gravitatea infracțiunilor săvârșite, de motivul acesteia, de persoana

celui vinovat, care anterior a fost judecat, însă antecedentele penale fiind

stinse, astfel, a considerat de a-i stabili inculpatului pedeapsa cu aplicarea

art.84 alin.(1) și 90 CP.

Referitor la acțiunea civilă înaintată de părțile civile, a menționat că

partea motivată a sentinței nu coincide cu partea dispozitivă, deoarece s-a

indicat că acțiunea civilă este lăsată fără soluționare, însă în dispozitiv

menționându-se că aceasta a fost respinsă.

8

În acest sens, s-a reținut prevederile art. 219, 225 Cod de procedură

penală și 1398, 1422 Cod civil.

Astfel, instanța a conchis de a încasa de la inculpat prejudiciul moral în

beneficiul lui xxx suma de xxx, iar în beneficiul lui Xxx – xxx și a cheltuielilor

de asistență juridică câte 5000 lei, pentru fiecare, luând în considerație că la

materialele cauzei sunt anexate bonurile ce confirmă cheltuielile suportate.

ordinar avocatul Pavliuc Gh. în numele inculpatului Barbă I., care, invocând

temeiul prevăzut la art. 427 alin.(1) pct.6) CPP, solicită casarea acesteia,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri prin care să fie menținută

sentința în baza art. 152 alin.(1) Cod penal de achitare, pe motivul existenței

circumstanței care înlătură caracterul penal al faptei prevăzut la art. 36 Cod

penal și achitarea inculpatului în baza art. 179 alin.(1) Cod penal, din lipsa în

acțiunile acestuia a elementelor infracțiunii. Totodată, să fie respinse acțiunile

civile înaintate.

În argumentarea recursului a indicat că inculpatul nu a comis violarea

de domiciliu, adică nu a pătruns ilegal în domiciliul lui Xxx precum nici nu s-

a dovedit faptul că intenționat i-a cauzat vătămări corporale lui Xxx, din

contra cauza lui înlătură caracterul penal al faptei, deoarece inculpatul s-a

aflat în stare de legitimă apărare.

Declarațiile părților vătămate le consideră neobiective, având intenția

de a duce instanța în eroare, astfel, acestea urmează a fi apreciate critic.

În urma cercetării probelor, vinovăția lui Barbă I. nu a fost confirmată.

Învinuirea nu este clară, concretă și previzibilă, situație care contravine art.

296 Cod de procedură penală și care duce la nulitatea actului procedural

conform art. 251 CPP. Odată ce ordonanța de punere sub învinuire și

rechizitoriul în care se conține învinuirea sunt nule, devin nule și celelalte acte

procedurale.

Astfel, consideră că urmărirea penală a fost efectuată superficial privind

examinarea tuturor circumstanțelor săvârșirii infracțiunii, iar organul de

urmărire penală a pus la baza învinuirii inculpatului niște probe

contradictorii, dobândite prin metode de constrângere, violarea drepturilor și

libertăților persoanei, în mare măsură pe declarațiile mincinoase ale părților

vătămate, cât și a martorilor, care nu au confirmat vinovăția lui Barbă I. în

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 152 alin.(1) și 179 alin.(1) Cod penal.

9

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului declarat de către avocat în numele inculpatului, considerându-l

inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, invocând că recurentul solicită casarea

hotărârilor contestate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de

achitare. Astfel, recurentul nefiind de acord cu modalitatea de apreciere a

probelor, a invocat drept temei prevederile art. 427 alin.(1) pct.6) CPP, însă

motivele date nu se conțin în temeiul prevăzut de art. 427 alin.(1) CPP. Prin

urmare, instanțele inferioare, au verificat, s-au pronunțat și apreciat fiecare

probă din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității

ei, just au constatat circumstanțele de drept și de fapt ale cauzei, corect

încadrând acțiunile inculpatului în baza art. 152 alin.(1) și 179 alin.(1) Cod

penal.

în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este

vădit neîntemeiat.

Potrivit textului recursului, avocatul Pavliuc Gh. în numele lui Barbă I.

invocă temei de casare a deciziei instanței de apel pct. 6) alin. (1) art.427 Cod

de procedură penală, care stipulează, că hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

Colegiul penal constată că, motivele invocate de recurent nu și-au găsit

confirmare la examinarea recursului menționat, nefiind stabilite presupusele

erori de drept invocate de autor.

Avocatul și-a întemeiat recursul în baza pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, menționând că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, însă acesta nu argumentează expres asupra căror

anume motive instanța nominalizată nu s-a pronunțat și nu sunt cuprinse în

decizia contestată.

În atare situație, Colegiul penal consideră nefondat temeiul nominalizat

de avocat în această parte și reiterează că invocarea unor pretinse erori admise

10

la etapa judecării cauzei de către instanța de apel, urmează a fi precedate de o

motivare corespunzătoare privind esența acestora și indicarea expresă a

circumstanțelor cauzei cărora sunt subsecvente, ceea ce în cazul dat nu s-a

realizat.

Din conținutul recursului rezultă că avocatul Pavliuc Gh. în numele

inculpatului invocă dezacordul cu aprecierea probelor și a nevinovăției lui

Barbă I. în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 152 alin.(1) și 179 alin.(1)

Cod penal, totodată, solicită casarea deciziei instanței de apel, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, de achitare în baza art.152 alin.(1) CP

din motivul existenței circumstanței care înlătură caracterul penal al faptei

prevăzut de art. 36 alin.(2) Cod penal, iar pe art. 179 alin.(1) CP, din lipsa în

acțiunile inculpatului a elementelor constitutive ale infracțiunii.

Astfel, instanța de apel în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate la

dosar, verificându-le sub aspectul pertinenței și concludenței, atât pe cele

obținute în procesul urmăririi penale cât și în cadrul ședințelor de judecată,

fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția lui Barbă I. în comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 152 alin.(1) și 179 alin. (1) Cod penal, să fie

justă și întemeiată.

Necătând la faptul că, inculpatul vina nu și-a recunoscut, instanța de

apel a constatat că vinovăția inculpatului pe deplin a fost dovedită prin: -

declarațiile părții vătămate Xxx, care a explicat că la 11.04.2015, aproximativ la

ora 2030, Barbă I. a intrat în casa fratelui său Xxx și a început a striga de ce nu

închide muzica. Când a intrat în casă, l-a lovit pe acesta în regiunea feței.

Ermurachi T. care se afla în casă l-a scos pe inculpat. Acolo se mai aflau niște

persoane, însă nu le cunoaște. Ulterior, a ieșit să închidă poarta, iar Barbă I.

stătea după poartă și l-a lovit cu o scândură peste mână de câteva ori. În

rezultat i-a fracturat mâna; - declarațiile părții vătămate Xxx care a relatat că la

11.04.2015, în jurul orei 21 00, se afla la domiciliu. La el a venit vecinul

Ermurachi T. pentru a discuta la ce oră să meargă la biserică pentru a sfinți

cozonacul, tot atunci i-a propus acestuia să servească un pahar de vin. Între

timp, Barbă I. a intrat în casă, a împins ușa brusc și a început a striga. Acesta a

intrat direct la bucătărie strigând de ce nu dă volumul muzicii mai încet, la ce

s-a ridicat în picioare, spunându-i de ce a intrat în casă fără voie. Inculpatul i-

a aplicat o lovitură cu pumnul și el a căzut. Ermurachi T. văzând aceasta s-a

11

ridicat de la masă și l-a scos pe Barbă I. afară. Când a căzut, a observat că de

afară mai veneau trei persoane, printre care fratele lui Barbă I. și cumnatul

său, iar Ermurachi T. i-a dat pe toți afară din ogradă. Apoi, din urma lor a

plecat Xxx și a închis poarta. După care a intrat în casă, continuând lucrul.

Aproximativ după 20 minute s-a auzit că cineva bătea la poartă și fratele său a

mers să vadă cine este. Pregătea bucate la bucătărie și se uita pe geam cum

fratele deschide poarta. De după gard, a ieșit Barbă I. cu o scândură în mână și

l-a lovit pe fratele său Xxx în cap, acesta apărându-se cu mâna, a fost lovit

peste aceasta, pe care a fracturat-o. Ulterior, au vrut să intre în ogradă, însă

Xxx s-a opus, interzicându-le. Când s-a întors cu spatele, Barbă I. din nou l-a

lovit în cap și fratele său Valeriu a căzut jos în ogradă. Văzând cele

întâmplate, a ieșit să închidă poarta, dar Barbă I. l-a lovit cu scândura la spate

și la cap, după care l-a luat pe Valeriu a închis ușa și a chemat poliția. Nu i-a

permis inculpatului să intre în domiciliul lui Xxx, fiindcă avea intenția de a-i

aplica lovituri. Însă, necătând la acestea, Barbă I. a intrat, iar când i-a cerut să

părăsească locuința, inculpatul l-a lovit; - declarațiile martorului Ermurachi T.

care a declarat că la 11 aprilie 2015 s-a pornit la magazin, însă a intrat pe la

vecinul său Xxx, care stătea la masă cu fratele său Valeriu. Au stat la masă și

vorbeau despre pregătirile de sărbătoarea Paștelui. Discutând, în casă a intrat

Barbă I. care a spus să de-a muzica mai încet, la ce Stanislav i-a spus că nimeni

nu la invitat la el în casă. Barbă I. l-a lovit pe Xxx, acesta căzând jos. Văzând

aceasta, l-a apucat pe inculpat și l-a scos în drum pentru a-l liniști. Ulterior, a

venit cumnatul lui Barbă I. pe care îl linișteau împreună. S-au apropiat alți

vecini, inclusiv și soția lui Barbă I. Între timp, ultimul s-a smuls din mâinele

lui Ermurachi T., a rupt o scândură din gard și l-a lovit. După aceasta a venit

Vasile, vecinul lor, ca să-l apere pe Ermurachi T., luându-se la bătaie cu Barbă

I. Vasile a împins-o pe Tatiana și pe Barbă I. ca să-l apere. În scurt timp,

Tatiana a strigat că “a tăiat-o”, la ce Barbă I. și-a exprimat dorința de a-i lovi

din motiv că soția lui a păgubit. În acel moment, Xxx nu se afla în drum,

deoarece când a fost lovit de către inculpat, el a rămas în casă jos; - declarațiile

martorului Gorceag I., care a relatat că pe inculpat și partea vătămată Xxx îi

cunoaște. În 2015, aproximativ în luna aprilie, în sâmbăta Paștelui, Barbă I. se

certa în drum cu Xxx, cu care sunt în relații bune și nu a auzit ca să se certe.

Conflictul a avut loc în drum, fiind inițiat de Xxx, însă nu cunoaște motivul. A

menționat că inculpatul și partea vătămată aveau acces liber unul la celălalt.

12

Xxx l-a tăiat pe Barbă I. și pe soția acestuia, după care a venit ambulanța și

poliția. A precizat că nu a văzut dacă Barbă I. a lovit pe cineva, și materialele

cauzei: - procesul-verbal de sesizare despre săvârșirea infracțiunii; - raportul de

expertiză medico-legală nr. 11006/D din 14.05.2015, potrivit căruia lui Xxx i-a fost

cauzată vătămare corporală medie și anume fractura osului ulnar pe stânga,

care a fost cauzată în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent

dur, plagă tăiat - înțepată nepenetrantă a hemitoracelui drept; - procesul-verbal

de confruntare dintre Xxx și Barbă I. din 29.05.2015, potrivit cărora ambii își

mențin declarațiile depuse; - procesul-verbal de confruntare dintre martorul

Ermurachi T. și învinuitul Barbă I. din 29.05.2015, din declarațiile lui Barbă I.

rezultă că inițial la poartă au ieșit Xxx și Ermurachi T., după care și Xxx cu

care s-au bătut; - procesul-verbal de confruntare dintre victima Xxx și învinuitul

Barbă I. din 29.05.2015, potrivit căreia din declarațiile părții vătămate reiese că

el a ieșit la poartă ca să vadă cine bate și imediat a fost lovit de către Barbă I.

cu scândura, apoi a ieșit și Xxx cu care s-au bătut; - procesul-verbal de audiere a

lui Barbă I. în calitate de bănuit din 19.05.2015, din care rezultă că inițial la

poartă au ieșit Xxx cu vecinul Ermurachi T., unde, au început să se numească

cu cuvinte necenzurate, atunci s-au îmbrâncit, la lovit pe Valeriu cu scândura,

apoi a ieșit Xxx care a tăiat-o pe soție cu cuțitul și l-a înfipt și pe el cu

scândura.

Rezumând în ansamblu probele administrate, Colegiul penal statuează

că, nu se constată prezența a careva dubii privind vinovăția inculpatului, în

săvârșirea infracțiunilor incriminate, astfel că nu este prezentă nici o

discordanță între cele reținute de instanța de apel și conținutul real al

probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință

pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

Referitor la afirmația recurentului precum că urmărirea penală a fost

efectuată superficial și unilateral privind examinarea tuturor circumstanțelor

săvârșirii infracțiunii, instanța de recurs reține că cele nominalizate sunt

neîntemeiate și declarative, deoarece instanța de apel corect a reținut că legea

procesual-penală permite contestarea atât a acțiunilor, cât și a inacțiunilor

organului de urmărire penală, însă la caz nu au fost înaintate careva plângeri

pe parcursul procesului penal precum că inculpatului i-ar fi fost încălcate

careva drepturi sau interese.

Cât privește argumentul din recurs că învinuirea adusă lui Barbă I. nu

13

este clară, concretă și previzibilă, care contravine art.296 Cod de procedură

penală, astfel duce la nulitatea actului de procedură conform prevederilor art.

251 CPP, iar odată ce ordonanța de punere sub învinuire și rechizitoriul, în

care se conține învinuirea sunt nule, precum devin nule și celelalte acte

procedurale, inclusiv hotărârile adoptate, Colegiul penale ține să menționeze

că, lui Barbă I. în prezența avocatului i-au fost aduse la cunoștință atât

ordonanța de punere sub învinuire, cât și rechizitoriul, i-au fost explicate

drepturile și obligațiile, însă careva demersuri referitor la neclaritatea

învinuirii nu au fost formulate, precum și nu a fost înaintată nici o cerere

privind concretizarea învinuirii, iar în cadrul ședinței instanței de fond la

întrebarea președintelui ședinței dacă lui Barbă I. îi este clară învinuirea

adusă, acesta a răspuns afirmativ, și anume că „învinuirea îi este clară, vina nu

o recunoaște” (f.d.144, vol.II), fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței

de judecată. Mai mult ca atât, nici ulterior în cadrul ședinței instanței de apel,

din partea participanților la proces (inculpat și avocatul acestuia) nu au fost

formulate cereri sau demersuri în acest sens.

Așadar, ținând cont de cele menținate mai sus și analizând materialele

cauzei - ordonanța de punere sub învinuire și rechizitoriul, Colegiul conchide

că, învinuirea înaintată inculpatului este clară și concretă, cu descrierea

tuturor elementelor obligatorii prevăzute de normele de drept care

reglementează întocmirea și adoptarea acestora.

La fel, instanța reține că motivele recurentului precum că la baza

învinuirii inculpatului au fost puse probe contradictorii, bazate pe declarațiile

mincinoase a părților vătămate, cât și a martorilor, care nu confirmă vinovăția

inculpatului, considerând că a fost încălcat pct.6) din Hotărârea Plenului CSJ

privind sentința judecătorească nr.5, potrivit căreia, vinovăția persoanei în

săvârșirea faptei se consideră dovedită numai în cazul când instanța de

judecată, călăuzindu-se de principiul prezumției nevinovăției, cercetînd

nemijlocit toate probele prezentate, iar îndoielile, care nu pot fi înlăturate,

fiind interpretate în favoarea inculpatului și în limita unei proceduri legale, a

dat răspunsuri la toate chestiunile prevăzute în art.385 Cod de procedură

penală, instanța de recurs le consideră neîntemeiate și declarative, care

urmează a fi respinse, deoarece nu au suport legal și contravin materialelor

cauzei.

În acest sens, Colegiul penal reține că, toate probele prezentate și

14

cercetate în mod legal în cadrul ședinței instanței de fond și apel au indicat la

confirmarea vinovăției inculpatului Barbă I. în comiterea infracțiunilor ce i se

impută, iar temeiuri pentru casarea hotărârii judecătorești lipsesc.

Argumentele autorului recursului, precum că instanța de apel a apreciat

incorect și unilateral probele administrate în cauză nu au nici un suport legal.

Totodată, în recursul declarat de recurent acesta critică soluția instanței

și în latura civilă, însă Colegiul penal conchide că instanța de apel corect a

soluționat acțiunea civilă înaintată de părțile vătămate Xxx și Xxx și careva

temei de a interveni în soluția adoptată instanța nu are.

În concluzie instanța de recurs conchide că, decizia instanței de

apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au

dus la admiterea acestora, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se

încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Astfel, analizând materialele cauzei și hotărârea judecătorească atacată,

Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea

acesteia, iar dezacordul autorului recursului cu aprecierea probelor de către

instanțele de fond, nu se încadrează în temeiurile de recurs, prevăzute de

art.427 Cod de procedură penală.

În acest context, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

recursului ordinar declarat de avocatul Pavliuc Gh. în numele inculpatului, ca

fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Pavliuc

Ghenadie în numele inculpatului Barbă Ilie, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 21 martie 2017, în cauza penală în

privința lui Barbă Ilie, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 august 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

15