1ra-1075/2017 — art. 42 alin. 3, 362 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 42 alin. 3, 362 alin. 1 CP
- Temei legal
- Nici un temei de drept din art. 427 CPP
1ra-1075/2017 — art. 42 alin. 3, 362 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 1ra-1075/2017
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
26 iulie 2017 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte - Petru Ursache,
judecătorii - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
către avocatul Rusu Victor în numele inculpatului Bragoi Eugeniu, prin care se
solicită casarea sentinței Judecătoriei Hîncești din 02 decembrie 2016 și deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 februarie 2017, în cauza
penală în privința lui
Bragoi Eugeniu
Termenul examinării cauzei:
instanța de fond: 28.10.2016 - 02.12.2016,
instanța de apel: 27.12.2016 - 07.02.2017,
instanța de recurs: 05.06.2017 - 26.07.2017,
Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală
legal executată.
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Hîncești din 02 decembrie 2016, adoptată în
ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Bragoi Eu. a fost
condamnat în baza art. 42 alin. (3), 362 alin. (1) Cod penal, la 1 an închisoare, iar
în temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită a fost suspendată condiționat pe
un termen de probă de 3 ani.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut că, la 20.08.2016,
Bragoi Eu. împreună cu Bălan D., urmărind scopul cupidant rezultat din
contrabanda cu țigări, au elaborat un plan de realizare a acestor intenții, care
presupunea procurarea țigărilor, obținerea pe diverse căi a instrumentelor și
mijloacelor de comitere a infracțiunii, cooptarea altor persoane care să contribuie
la traversarea cutiilor în care se aflau pachetele de țigări peste râul ”Prut”, din R.
Moldova în România, în afara punctelor de trecere a frontierei, instruirea acestor
persoane asupra modului de operare, care presupunea și traversarea ilegală a
frontierei comune a R. Moldova și României, supravegherea sectorului de
frontieră pentru a realiza deplasarea clandestină a persoanelor și cutiilor de
1
țigări, fără a fi observate de către echipele mobile de patrulare ale
Departamentului Poliției de Frontieră, transportul persoanelor cooptate până la
malul râului ”Prut” și înapoi, remunerările pentru ajutorul acordat, pregătirea și
dosirea uneltelor de comitere a acestor activități ilegale. Conform planului
elaborat de către Bragoi Eu. și Bălan D., urma ca Țugui M., Strungari D., Luca R.,
Trifan Gh. și Iepuraș N. să se deplaseze pe traseul indicat din s. Cotul Morii, r-
nul Hîncești, spre malul râului ”Prut”, după care, înotând peste cursul de apă al
râului ”Prut”, să treacă cutiile cu pachete de țigări peste malul românesc, unde
trebuia să le predea la un anumit loc de lângă traseul numitului Bălan D. După
aceasta Țugui M., Strungarii D., Luca R., Trifan Gh. și Iepuraș N. trebuia să
revină în R. Moldova traversând prin înot, prin același loc, râul ”Prut”, iar de pe
malul moldovenesc al râului să se deplaseze până la locul de aflare al lui Bragoi
Eu. Ultimul avea sarcina de a-i aștepta și de a-i transporta cu automobilul de
marca ”BMW”, cu n/î HGV 952 pe Țugui M., Strungari D., Luca R., Trifan Gh. și
Iepuraș N. din s. Cotul Morii, r-nul Hîncești până în mun. Chișinău. După
împărțirea rolurilor, urmând indicațiile din planul criminal descris supra la
20.08.2016, în jurul orei 1930, Bălan D. a traversat frontiera de stat a R. Moldova în
mod legal prin P.T.F. ”Leușeni-Albița (auto)”, direcția ”ieșire”, cu automobilul
de marca/model ”BMW 320”, cu n/î HNU 715, deplasându-se pe direcția s.
Gorban, județul Vaslui, România până la locul convenit, unde urma să-i
întâlnească pe Țugui M., Strungari D., Luca R., Trifan Gh. și Iepuraș N. pentru a
primi cutiile cu pachetele de țigări.
Concomitent, la 20.08.2016, în jurul orelor 2200, Țugui M., Strungaru D.,
Luca R., Trifan Gh. și Iepuraș N., urmând planul criminal elaborat și descris mai
sus, s-au apropiat de malul râului ”Prut”, în regiunea semnului de frontieră nr.
1138, aval 100 din s. Cotul Morii, r-nul Hîncești, după care prin înot au trecut pe
malul românesc de fiecare câte două cutii de țigări. Înaintând în interiorul
teritoriului României, în apropierea traseului unde urma să predea cutiile de
țigări, Strungaru D. a fost surprins și reținut de reprezentanții poliției de
frontieră ai României, iar Țugui M., Luca R., Trifan Gh. și Iepuraș N. au reușit să
fugă, revenind în R. Moldova, prin traversarea ilegală prin înot a aceluiași
segment al râului ”Prut”. La rândul său, minorul Iepuraș N., a.n. 19.12.1998, nu a
reușit să ajungă pe malul moldovenesc al râului ”Prut”, cadavrul acestuia fiind
depistat în albia râului la 24.08.2016, în așa fel constatându-se decesul acestuia.
Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Rusu V., în numele
inculpatului Bragoi Eu., care a solicitat casarea acesteia și emiterea unei noi
hotărâri, cu aplicarea în privința inculpatului a amnistiei, conform prevederilor
art. 107 Cod penal.
În motivarea apelului declarat, apelantul a invocat că, în ședința de
judecată inculpatul a depus o cerere, scrisă personal, prin care a solicitat
2
examinarea cauzei în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală,
deoarece a recunoscut în totalitate săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu, a
fost de acord cu probele administrate la etapa urmăririi penale și nu a solicitat
administrarea de noi probe. Totodată, apelantul a indicat că, prin infracțiunea
săvârșită de inculpat, nu a fost cauzat prejudiciu material și nu există careva
persoane vătămate prin acțiunile sale, iar acesta conștientizează cele întâmplate
și îi pare rău de acțiunile sale. Astfel, din circumstanțele relatate anterior, rezultă
că în privința inculpatului, instanța de judecată urma să aplice Legea privind
amnistia, or, efectele acesteia au un caracter obligatoriu, în sensul că aplicarea
acesteia se face din oficiu, indiferent de poziția făptuitorului, adică chiar dacă
acesta ar refuza amnistia, deoarece este vorba de un act al autorității legiuitoare,
obligatoriu atât pentru organele statului, cât și pentru toți membrii societății.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 februarie
2017, a fost respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea fără modificări a
sentinței.
În motivarea deciziei adoptate, instanța de apel a menționat că, cauza a
fost judecată în ordinea prevăzută de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,
inculpatul a beneficiat de reducerea cu 1/ a limitei maxime de pedeapsă
3
prevăzută de sancțiunea normei penale în baza căreia a fost condamnat.
Temeiuri pentru aplicarea unei pedepse mai ușoare decât cea prevăzută de lege
nu a fost constatată.
Cu referire la solicitarea apelantului privind aplicare în privința
inculpatului a actului amnistiei, instanța de apel a menționat că, conform art. (1)
al Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea
independenței Republicii Moldova - prezenta lege se aplică condiționat și
exclusiv persoanelor inculpate care manifestă căință activă în cadrul procesului
penal iar conform alin. (2) al aceleiași legi, căința activă a persoanei se determină
în conformitate cu criteriile stabilite la art. 57 Cod penal, fără a ține cont de
criteriul gravității faptei comise.
Analizând în continuare materialele cauzei, instanța de apel a constatat că,
inculpatul a săvârșit prezenta infracțiune la 20.08.2016, adică la numai patru zile
de la pronunțarea sentinței Judecătoriei Hâncești din 16.08.2016, prin care a fost
condamnat în baza art. 42 alin. (3), 362 alin. (1) Cod penal, la pedeapsă sub formă
de amendă în mărime de 4 200 lei, care a fost achitată la 05.09.2016, adică după
săvârșirea prezentei infracțiuni.
În atare situație, instanța de apel a reținut că, nu poate fi amnistiat
inculpatul, deoarece există restricția prevăzută la art. 1 din Legea privind
amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței
Republicii Moldova - inculpatul nu a manifestat căință activă în cadrul
procesului penal.
3
Totodată, instanța de apel a menționat că, conform art. 2 alin. (1) al Legii
privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea
independenței Republicii Moldova - procesul penal încetează până la faza de
judecare a cauzei referitor la infracțiunea săvârșită până la adoptarea prezentei
legi, adică, până la 29.07.2016.
Analizând materialele cauzei, instanța de apel a constatat că, inculpatul a
săvârșit prezenta infracțiune la 20.08.2016, adică după adoptarea legii
menționate.
În atare situație, nu poate fi amnistiat inculpatul, deoarece există restricția
prevăzută la art. 2 alin. (1) din Legea privind amnistia în legătură cu aniversarea
a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova - inculpatul a
săvârșit infracțiunea după adoptarea prezentei legi.
În acest context, instanța de apel a considerat imposibilă încetarea
procesului penal în privința inculpatului în legătură cu intervenirea amnistiei.
Relevante, în sensul concluziei enunțate, instanța de apel a reținut și
mențiunile cuprinse în sentință, ”(…) deși inculpatul a recunoscut vina integral,
instanța nu poate considera situația lui drept una, care s-ar încadra în noțiunea de căință
activă, fapt datorat condamnărilor anterioare, inclusiv pentru comiterea unei fapte
similare la doar patru zile de la pronunțarea sentinței anterioare. Din considerentele
expuse supra, instanța respinge cererea inculpatului și apărătorului său cu privire la
încetarea procesului penal cu aplicarea Legii cu privire la amnistie” (f.d. 43, vol.II).
În afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, examinând
aspectele de fapt și de drept ale cauzei conform cerințelor art. 409 alin. (2) Cod de
procedură penală, de către instanța de apel nu au fost reținute careva temeiuri de
a interveni în sentință.
Totodată, instanța de apel a menționat că, la soluționarea chestiunii cu
privire la pedeapsa stabilită inculpatului se observă că prima instanță n-a acordat
deplină eficiență prevederilor art. 34 alin. (1) și 82 alin. (2) Cod penal, adică, la
individualizarea pedepsei nu s-a luat în considerație faptul că inculpatul a
săvârșit infracțiunea în stare de recidivă, însă, instanța de apel este în
imposibilitate să intervină în această parte a sentinței, deoarece, conform art. 410
alin. (1) Cod de procedură penală, soluționând cauza nu poate crea o situație mai
gravă pentru persoana care a declarat apel.
Împotriva hotărârilor nominalizate declară recurs ordinar avocatul Rusu
V. în numele inculpatului, care, fără a invoca vreun temei de drept din cele
prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora și
pronunțarea unei noi hotărâri, prin care în privința inculpatului să fie aplicată
amnistia, conform prevederilor art. 107 Cod penal.
În motivarea recursului declarat, recurentul invocă argumente similare
celor indicate anterior în apel și descrise în pct. 3. al prezentei decizii, suplimentar
4
menționând că, în privința inculpatului instanța de judecată urma să aplice
Legea privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25 - a de la proclamarea
independenței R.Moldova.
Efectele amnistiei au un caracter obligatoriu, în sensul că aplicarea
amnistiei se face din oficiu, indiferent de poziția făptuitorului, adică chiar dacă
acesta ar refuza amnistia, deoarece este vorba de un act al autorității legiuitoare,
obligatoriu atât pentru organele statului, cât și pentru toți membrii societății.
Deci, prin respingerea neîntemeiată de către instanța de judecată a cererii lui
Bragoi Eu. privind încetarea procesului penal prin aplicarea legii cu privire la
amnistie, a fost încălcat art. 6 CoEDO, dreptul la un proces echitabil.
Mențiunea instanței de judecată cu referire la lipsa căinței active a
inculpatului, este una eronată, or, însăși solicitarea lui Bragoi Eu. de a fi
examinată cauza penală în baza art. 3641 Cod de procedură penală,
demonstrează că acesta recunoaște săvârșirea faptelor expuse în rechizitoriu, mai
mult decât atât, inculpatul a cooperat cu organul de urmărire penală și nu a
ascuns careva circumstanțe ale faptei săvârșite de către acesta. În ceea ce privește
obligarea inculpatului de a repara prejudiciul material, ca condiție a existenței
căinței active, organul de urmărire penală nu a stabilit existența cărorva persoane
vătămate prin fapta infracțională a inculpatului.
6.1. În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de
procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra
recursului ordinar declarat, solicitând inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit
neîntemeiat și lipsit de temei legal.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat
împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în baza celor invocate
în recurs și în raport cu materialele dosarului, Colegiul penal conchide asupra
inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de
apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel, în baza temeiurilor expres prevăzute de acest
articol.
Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de
recurs decide inadmisibilitatea recursului ordinar în cazul în care constată că
acesta nu corespunde cerințelor de conținut, conform prevederilor art. 430 Cod
de procedură penală.
Art. 430 Cod de procedură penală, stipulează cerințele, cărora trebuie să
corespundă cererea de recurs, în special, textul recursului trebuie să conțină
argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute în
art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și cu
invocarea problemei de drept ce persistă în cauză, indicând care este eroarea
5
comisă de instanță. Suplimentar instanța de recurs examinează cauza numai în
limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind
în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația
condamnaților.
Cerințele nominalizate, deși sunt obligatorii, nu au fost respectate de către
recurent.
Colegiul penal, verificând motivele recursului declarat, constată că
avocatul Rusu V., în argumentarea recursului, face trimitere la o serie de
evenimente care în viziunea sa sunt încălcări procedurale, admise de instanțe la
judecarea prezentei cauze, însă nu specifică concret temeiul prevăzut de legea
procesuală la utilizarea acestei căi de atac și anume, nu descrie care este eroarea
de drept din cele enumerate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, care s-a
comis la judecarea cauzei de către instanța de apel și în ce constă esența erorii
respective.
Astfel, în cazul în care autorul nu invocă concret în recurs temeiul pe care
se bazează, din cele reglementate de norma procesuală penală, un asemenea
recurs se consideră ca fiind necorespunzător după conținut, deoarece nu
îndeplinește exigențele prevăzute de pct. 5) art. 430 Cod de procedură penală și
urmează a fi respins ca inadmisibil.
Or, Colegiul penal constată că recursul ordinar declarat de avocat în
numele inculpatului, nu întrunește condițiile legale de conținut, iar instanța de
recurs nu este competentă să completeze recursul inculpatului cu circumstanțe
de drept, care l-ar justifica sub acest aspect, întrucât potrivit art. 24 alin. (2) Cod
de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală,
nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese
decât interesele legii.
Astfel, statuând asupra faptului că autorul recursului a invocat cu totul
alte argumente care nu-și găsesc reflectare în temeiurile prevăzute în art. 427
alin. (1) Cod de procedură penală și anume că, în speță nu au fost identificate
careva interdicții de aplicare în privința inculpatului a Legii Nr. 210 din
29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea
independenței RM, Colegiul conchide că acestea nu sunt erori de drept, care ar
putea duce la casarea unei hotărâri judecătorești.
Deoarece temeiurile pentru recurs ordinar sunt expres și limitativ stipulate
în lege, rezultă că motivarea recursului trebuie să se refere numai la acestea, cu
indicarea expresă a temeiurilor pe care se întemeiază, astfel recurentul nu a
respectat aceste cerințe obligatorii.
În speță, avocatul Rusu V. la întocmirea recursului nu a îndeplinit toate
dispozițiile prevăzute la art. 430 Cod de procedură penală și în situația dată se
6
impune, inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, pe motiv, că acesta nu
îndeplinește cerințele de conținut.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Rusu Victor
în numele inculpatului Bragoi Eugeniu, împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 07 februarie 2017, în cauza penală în privința lui
Bragoi Eugeniu, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut, prevăzute în art.
430 pct. 5) Cod de procedură penală.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 august 2017.
Președinte Petru Ursache
Judecătorii Constantin Alerguș
Vladimir Timofti
7