1ra-1094/2017 — art. 186 alin.2 lit. d CP, art. 187 alin. 2 lit.f CP

1ra-1094/2017 — art. 186 alin.2 lit. d CP, art. 187 alin. 2 lit.f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1094/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

26 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

Judecători - Timofti Vladimir, Alerguș Constantin

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Șontea Daniel, în numele inculpatului Lipencov Roman, prin care solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 septembrie

2016, în cauza penală privindu-l pe

Lipencov Roman XXXX, născut la XXXX,

originar și domiciliat în mun. XXXX

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

2015, procesul penal de învinuire a lui Lipencov Roman în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal a fost încetat în legătură cu

împăcarea părților.

Corpul delict - un telefon mobil de model „Unite F116” de culoare neagră,

care se păstrează la partea vătămată Bondarenco Tatiana, s-a lăsat în proprietatea

acesteia.

1.1 Prin aceeași sentință Lipencov Roman învinuit de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal a fost achitat, pe motiv că, fapta nu a

fost săvârșită de către inculpat.

Lipencov Roman, la 30 aprilie 2014, urmând scopul sustragerii bunurilor altei

persoane și acționând cu intenție directă, în timpul aflării la serviciu la spălătoria

auto de pe str. Mihai Viteazul 6, mun. Chișinău, a pătruns prin acces liber în

automobilul de model „BMW X3” cu n/î C TL 404, din care a sustras un telefon

mobil de model „Unite F116” la prețul de 600 lei, efectuând apeluri în diferite

direcții, astfel consumând banii de pe cont în sumă totală de 2 791 lei, pricinuind

1

părții vătămate Bondarenco Tatiana o pagubă considerabilă în sumă totală de 3 391

lei.

Astfel, prima instanță a indicat că inculpatului Lipencov Roman i se impută

că prin acțiunile sale intenționate a săvârșit furt, adică sustragerea pe ascuns a

bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile,

infracțiunea prevăzută de art. 186 alin.(2) lit. d) Cod penal.

2.1 Tot el, la data de 27 iunie 2014, în jurul orei 21:30 min., având intenția

de a sustrage bunul altei persoane, aflându-se în ghereta de pe bd. Ștefan cel Mare

și Sfânt 192, mun. Chișinău, urmând intenția propusă, a agresat-o fizic pe Malinina

Natalia, după ce în mod deschis a sustras de pe tejgheaua magazinului bani în sumă

de 5 000 lei, după ce a părăsit locul comiterii infracțiunii cauzându-i o pagubă

considerabilă.

Astfel, prima instanță a indicat că inculpatului Lipencov Roman i se

încriminează că prin acțiunile sale intenționate a săvârșit jaf, adică sustragerea

deschisă a bunurilor altei persoane cu cauzarea de daune în proporții considerabile

infracțiunea prevăzută de art. 187 alin.(2) lit. f) Cod penal.

Procuratura sect. Buiucani, mun. Chișinău, Perevoznic Ruslan, solicitând casarea

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri noi prin care să fie încetat

procesul penal în privința lui Lipencov Roman pentru episodul infracțiunii de

sustragere pe ascuns a bunurilor din patrimoniul altei persoane prevăzute de art.

186 alin. (2) lit. d) Cod penal din motivul împăcării părților și să fie declarat

vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal,

stabilindu-i pedeapsa penală sub formă de 5 ani închisoare cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis invocând că:

- sentința de achitare a inculpatului este ilegală;

- în partea descriptivă a sentinței contrar prevederilor art. 394 alin. (1) pct. 1)

Cod de procedură penală raportat la prevederile art. 394 alin. (4) Cod de procedură

penală, nu a descris fapta, în partea ce ține de furt, considerată ca fiind dovedită,

astfel încât soluția nu a fost întemeiată pe motivele expuse în sentință;

- conform părții descriptive a sentinței sa constatat că, „Lipencov Roman

Alexandr este învinuit de faptul că ...”. Cu toate că acestea, în dispozitivul sentinței

instanța a hotărât că „se încetează procesul penal de învinuire a lui Lipencov

Roman, de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Codul Penal

în legătură cu împăcarea părților.” Temeiul respectiv este unul de nereabilitare,

astfel încât instanța urma cu certitudine să constate fapta ca fiind dovedită;

- prima instanța ignorând prevederile art. 394 alin. (3) pct. 1) Cod de

procedură penală nu a indicat învinuirea pe baza căreia cauza în privința

învinuitului, în partea ce ține de jaf, a fost trimisă în judecată ci a descris fapta

2

considerată ca fiind dovedită, astfel încât soluția nu a fost întemeiată pe motivele

expuse în sentință. Cu toate acestea, în dispozitivul sentinței de achitare, prima

instanță, deși a constatat fapta de jaf ca fiind dovedită l-a achitat pe Lipencov

Roman și a hotărât că „se achită Lipencov Roman învinuit de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, pe motiv că fapta nu a

fost săvârșită de inculpat.”;

- acuzarea nu a fost de acord cu argumentele și motivarea primei instanțe dat

fiind că prevederile art. 187 Cod penal presupun sustragerea deschisă a bunurilor

altei persoane, iar aplicarea violenței nepericuloase pentru viață sau sănătatea

persoanei se ia în considerație la calificare și servește ca o circumstanță agravantă,

care nici nu s-a reținut de organul de urmărire penală și de acuzare, or inculpatului

i-au fost incriminate prevederile art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, deci în atare

circumstanțe, lipsa leziunilor corporale constatate prin raportul de expertiză

medico-legale nu dezvinovățesc pe inculpat și nici nu infirmă declarațiile părții

vătămate care susține că a fost „apucată de gât”, or în asemenea circumstanțe, nu

apar în mod obligatoriu leziuni corporale vizibile. Apariția leziunilor corporale

depinde de intensitatea agresării, specificul organismului victimei, obiectele cu

care s-a acționat, etc;

- cu referire la conținutul procesului-verbal de confruntare dintre Lipencov

Roman și Malinina Natalia și faptul că în rezultatul acțiunii procesuale respective

nu s-a ajuns la un rezultat pozitiv, fiecare dintre părți menținându-și poziția,

remarcă că în practică sunt puține cazuri când în timpul confruntării partea apărării

își schimbă depozițiile și se recunoaște vinovată de săvârșirea faptei care i se

impută, or nerecunoașterea vinovăției în cazul dat este poziția procesuală a apărării

și nu poate fi considerat un fapt dovedit;

- prima instanță eronat a apreciat critic declarațiile părții vătămate care este

avertizată și poartă răspundere pentru denunț fals și declarații mincinoase, în

schimb nu a apreciat critic ci chiar s-a bazat pe declarațiile martorului apărării care

este în relație de rudenie de gradul I cu inculpatul și care cunoștea cu exactitate

data când fiul său a înnoptat acasă, cu toate că data respectivă nu a fost una

marcantă pentru acesta (deși tot în cadrul audierii a declarat că fiul său rar

înnoptează la părinți acasă) ceea ce acuzarea a tratat drept o încercare de a crea

pentru inculpat un alibi.

2016, a fost admis apelul declarat, casată integral sentința, pronunțând o nouă

hotărâre potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care:

Inculpatul Lipencov Roman a fost recunoscut vinovat în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, cu încetarea procesului

penal și liberarea de răspundere penală în legătură cu împăcarea părților.

3

Inculpatul Lipencov Roman a fost recunoscut vinovat în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, în baza căruia i sa

stabilit o pedeapsă penală sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, fără

amendă.

În temeiul art. 90 alin. (1) Cod penal, executarea pedepsei cu închisoarea

stabilite lui Lipencov Roman s-a suspendat condiționat cu stabilirea unei perioade

de probațiune de 3 ani.

S-a dispus încasarea din contul inculpatului în beneficiul lui Malinina

Natalia a prejudiciului material în sumă de 5000 lei.

Roman, la data de 27 iunie 2014, în jurul orei 21:30 min., având intenția de a

sustrage bunul altei persoane, aflându-se în ghereta de pe bd. Ștefan cel Mare și

Sfânt 192, mun. Chișinău, urmând intenția propusă, a agresat-o fizic pe Malinina

Natalia, după ce în mod deschis a sustras de pe tejgheaua magazinului bani în sumă

de 5 000 lei, după ce a părăsit locul comiterii infracțiunii cauzându-i o pagubă

considerabilă.

Instanța de apel, a conchis că prima instanță a analizat obiectiv cumulul de

probe prin prisma art. 101 Cod procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, care în ansamblu, dovedesc

vinovăția inculpatului Lipencov Roman în săvârșirea infracțiunii prevăzute la art.

186 alin. (2) lit. d) Cod penal, după semnele calificative: furtul, adică sustragerea

pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

Astfel, instanța de apel a considerat că prima instanță legal și întemeiat a

dispus încetarea procesului penal de învinuire a inculpatului în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, cu liberarea de

răspundere penală în legătură cu împăcarea părților.

Cât privește al doilea capăt de învinuire, instanța de apel a considerat că,

prima instanța la adoptarea sentinței incorect a stabilit circumstanțele de fapt și de

drept, și astfel, eronat a ajuns la concluzia că, inculpatul urmează a fi achitat pe

motiv că fapta nu a fost comisă de către inculpat.

Instanța de apel a menționat că, contrar prevederilor art. 394 alin. (3) pct. 1)

Cod de procedură penală, prima instanță în conținutul părții descriptive a sentinței

de achitare, eronat a constatat fapta de jaf comisă de către inculpat ca fiind

dovedită, fără indicarea învinuirii pe baza căreia cauza în privința învinuitului a

fost trimisă în judecată, adică fără a face mențiune cu privire la fapta care se

incriminează inculpatului de către organul de urmărire penale.

Cu toate că inculpatul nu și-a recunoscut vina în comiterea jafului, instanța

de apel a considerat că vina lui s-a probat cu certitudine, prin totalitatea probelor

4

administrate la dosar, analizate și apreciate de instanța de apel, descrise în decizie

la f.d. 136 V. II, prin care s-a constatat că inculpatul Lipencov Roman, la data de

27 iunie 2014, în jurul orei 21:30 min., având intenția de a sustrage bunul altei

persoane, aflându-se în ghereta de pe bd. Ștefan cel Mare și Sfânt 192, mun.

Chișinău, urmând intenția propusă, a agresat-o fizic pe Malinina Natalia, după ce

în mod deschis a sustras de pe tejgheaua magazinului bani în sumă de 5 000 lei,

după ce a părăsit locul comiterii infracțiunii cauzându-i o pagubă considerabilă.

Astfel, instanța de apel a constatat că inculpatul a comis infracțiunea

prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, după semnele calificative: jaful,

adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile.

Totodată, instanța de apel a menționat că prima instanță nu a dat o apreciere

cuvenită declarațiilor părții vătămate și greșit le-a dat o apreciere critică

declarațiilor, potrivit cărora, în timpul actului de jaf, partea vătămată a fost agresată

fizic, mijloacele financiare sustrase fiind banii din vânzări, care ar fi fost reținuți

din salariul său, iar după atacul de jaf, partea vătămată a chemat serviciul de pază

„Bercut”, după care a venit și poliția.

La fel, referitor la concluzia primei instanțe precum că, potrivit ordonanței

de pornire a urmăririi penale, s-a constatat că urmărirea penală a fost pornită la

data de 02.07.2014, în urma plângerii părții vătămate, depusă la data de

01.07.2014, adică după 3 zile de când ar fi avut loc jaful, instanța de apel a reținut

cele declarate de către partea vătămată în cadrul ședinței instanței de apel, potrivit

cărora a explicat că, imediat după comiterea jafului a chemat poliția, iar a doua zi

s-a prezentat la secția de poliție pentru a depune o plângere, la ce polițiștii i-au

comunicat să se apropie luni, când va fi prezent și inculpatul, ce se confirmă prin

plângerea care a fost depusă pe data de 30 iunie 2014.

Instanța de apel a menționat că, declarațiile oferite de către inculpat și partea

vătămată pe parcursul procesului penal nu pot fi apreciate cu același grad de

veridicitate, or, partea vătămată a fost prevenită de răspunderea penală pentru darea

declarațiilor intenționat false și a oferit declarații sub jurământ, iar declarațiile

inculpatului pot constitui o tactică de apărare în vederea eschivării de la răspundere

penală, la fel și declarațiile martorului apărării care este în relație de rudenie de

gradul I au fost apreciate de instanța de apel critic pe motiv că, inculpatul l-a

determinat pe acesta să depună în instanță declarații incomplete, mincinoase

favorabile lui în vederea eschivării inculpatului de răspundere penală pentru fapta

comisă.

Instanța de apel a constatat că inculpatul Lipencov Roman a sustras din

chioșcul unde partea vătămată lucrează suma de 5000 lei, bani pe care ultima i-a

restituit din contul său proprietarului chioșcului, ceea ce nu a pus la îndoială că

5

partea vătămată Malinina Natalia a fost prejudiciată de către inculpatul Lipencov

Roman cu o pagubă considerabilă în cuantum de 5000 lei.

La fel, instanța de apel a luat în considerare că partea vătămată Malinina

Natalia la urmărirea penală a depus o cerere privind recunoașterea în calitate de

parte civilă, de la aceasta fiind sustrasă în mod deschis suma de 5000 lei, iar în

instanța de apel a solicitat să-i fie recuperat prejudiciul material cauzat prin

infracțiune.

Instanța de apel a reținut că partea vătămată Malinina Natalia a fost

recunoscută în calitate de parte civilă prin ordonanța din 30 iunie 2014 care a

suferit un prejudiciu în sumă de 5000 lei, prejudiciu care urmează a fi recuperat din

contul inculpatului Lipencov Roman.

Instanța de apel la aprecierea categoriei și măsurii de pedeapsă, în

conformitate cu prevederile art. 7, 61, 75, 76 și 77 Codul penal, a ținut cont de

gradul prejudiciabil și pericolul social al infracțiunii, de persoana inculpatului

Lipencov Roman, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează

răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra vinovatului.

La fel, instanța de apel a considerat oportună aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal, ce va asigura realizarea scopului pedepsei penale, or pedeapsa este

echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale

pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât de către condamnat, precum și de alte persoane.

Șontea Daniel în numele inculpatului Lipencov Roman, indicând temeiurile de

recurs din art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, solicitând casarea

deciziei cu menținerea sentinței, invocând că:

- nu au fost întrunite elementele infracțiunii;

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

- instanța de apel a fost dusă în eroare de către apelant cu privire la

confirmarea vinovăției lui Lipencov Roman, pe motiv că prin prisma art.101 Cod

de procedură penală, probele dovedesc nevinovăția inculpatului;

- prin șirul de acțiuni procesuale la care a participat inculpatul pe data de 27

iunie 2017 în cadrul Inspectoratului de Poliție sect. Buiucani, mun. Chișinău se

adeveresc declarațiile inculpatului apreciate critic de către instanța de apel;

- la fel au fost apreciate critic declarațiile martorului apărării Lipencov

Alexandr, pe motiv că este tatăl inculpatului, însă nu s-a luat în calcul că el la fel ca

și partea vătămată a fost prevenit pentru darea declarațiilor intenționate false și a

oferit declarații sub jurământ;

6

- mai mult, declarațiile părții vătămate pot fi supuse criticii pe motivul că nu

sunt confirmate prin careva probe concludente, pertinente și nu coroborează cu

celelalte probe reținute în speță;

- la materialele cauzei nu există nici o probă care ar confirma lipsa banilor

din aparatul de casă, nu există un act de inventariere, lipsește plângerea din partea

persoanei juridice cărei de fapt aparțin banii și nici o probă că suma pretinsă a fost

reținută din plățile salariale ale părții vătămate Malinina Natalia;

- nu există vre-o probă ce ar demonstra că a fost solicitat serviciul de pază

„Bercut” în ziua de 27 iunie 2014;

- potrivit ordonanței de pornire a urmăririi penale, urmărirea penală a fost

pornită în urma plângerii părții vătămate depusă la data de 01.07.2014.

inculpatului în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 1¹) Cod de

procedură penală, a depus referință procurorul în Secția reprezentare a învinuirii în

Curtea Supremă de Justiție, Ghervas Iurie prin care a manifestat dezacordul cu

recursului avocatului Șontea Daniel motivând prin faptul că instanța de apel a

constatat just circumstanțele de drept și de fapt ale cauzei și corect a încadrat

acțiunile făptuitorului, considerând afirmațiile recurentului precum că în acțiunile

inculpatului nu au fost întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art. 187 alin.

(2) lit. f) Cod penal, o modalitate de apărare ce nu constituie temei de casare a

deciziei.

Mai mult, a constatat că instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor apelantului și motivarea soluției corespunde dispozitivului hotărârii

contestate, cât ține de aprecierea probelor, motivele de reapreciere a materialului

probatoriu nu se conțin în temeiurile prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil,

fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat

este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

7

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, Colegiul penal reține că recurentul indică ca temeiuri pentru

declararea recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de

procedură penală, în sensul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței și nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

reține că motivele – temeiurile de recurs invocate de recurent nu s-au confirmat în

urma cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest context următoarele.

Astfel, ce ține de temeiul de recurs specificat de recurent, prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, și anume cazurile că hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, precum și alegațiile

recurentului aduse în susținerea acestui temei, precum că între acțiunile

inculpatului și prejudiciul cauzal lipsește legătura cauzală, deoarece instanța de

apel nu și-a motivat argumentele pentru care inculpatul a fost recunoscut vinovat și

că probele care au fost aduse în susținerea vinovăției sunt nepertinente, Colegiul

penal atestă că nu se confirmă, sunt neîntemeiate și contravin materialelor cauzei,

or după cum rezultă din decizia instanței de apel, sunt descrise și analizate

circumstanțele în care a fost săvârșită fapta de jaf de către inculpatul Lipencov

Roman, coroborată cu probele din cauza penală, ce nu poate fi apreciat ca o

omisiune a instanței de apel, nefiind admisă de către instanța de apel nici o eroare

de fapt sau de drept, deoarece circumstanțele analizate de instanța de apel au reieșit

din cumulul de probe administrat, cercetat în prima instanță și verificat în instanța

de apel, apreciat corect prin prisma art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, iar

temeiuri de a interveni în decizia instanței de apel în această parte nu se identifică

de instanța de recurs ordinar.

Colegiul penal lecturând textul recursului reține că, recurentul pledează

asupra achitării inculpatului, deoarece fapta nu a fost săvârșită de inculpat, temei

ce se raportează la prevederile pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

unde este stipulat că „hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, atunci când nu au

fost întrunite elementele infracțiunii”.

Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurentului,

în sensul că inculpatul nu a săvârșit infracțiunea imputată, iar probele nu

coroborează între ele, Colegiul penal o consideră ca neîntemeiată.

8

Colegiul penal reține, că instanța de apel verificând probele (f.d. 136 vol. II)

în ședința de judecată, a motivat detaliat și clar soluția adoptată în urma propriei

metode de apreciere a probelor, ce au servit ca temei pentru soluționarea

elementelor de fapt, pe care se sprijină soluția de condamnare dispusă în cauză,

expunându-se argumentat din care motive a ajuns la concluzia de vinovăție a

inculpatului Lipencov Roman în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin.

(2) lit. f) Cod penal.

Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recurs,

referitor la nevinovăția sa, au fost obiect de dispută în cadrul instanței de apel,

asupra cărora s-au formulat și s-au punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra

tuturor alegațiilor recurentului, pe care Colegiul penal le însușește, ce este conform

practicii CEDO, hotărârea Albert vs România din 16.02.2010.

Astfel, instanța de apel reținând circumstanțele de fapt ale cauzei și-a

motivat concluzia prin cumulul de probe administrate în cauză, cărora le-a dat o

apreciere justă și obiectivă, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării

reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept.

Totodată, nu este intemeiată nici critica recurentului, în sensul pretinderii că

la baza hotărârii au fost puse declarațiile părții vătămate ce pot fi apreciate critic pe

motiv că nu sunt probe ce ar confirma declarațiile și nu coroborează cu celelalte

probe. Dimpotrivă, instanța de recurs atestă că faptul comiterii infracțiunii anume

de către inculpat se confirmă prin probele cercetate și verificate de instanța de apel.

Nu este întemeiat nici următorul motiv de critică din recursul apărătorului,

precum că nu există probe ce ar confirma lipsa banilor din aparatul de casă, lipsește

vreun act de inventariere, nu există probe ce ar confirma faptul că a fost solicitat

serviciul de pază, aceste fapte se confirmă prin declarațiile pertinente și

convingătoare a părții vătămate (f.d. 118 – 119 vol. I).

Cât ține de alegația recurentului precum că ordonanța de pornire a urmăririi

penale a fost adoptată în urma plângerii părții vătămate depusă la data de

01.07.2014, Colegiul penal, conchide că potrivit materialelor din dosar (f.d. 4 vol.

II) plângerea părții vătămate Malinina Natalia a fost depusă la 30.06.2014.

Instanța de recurs conchide că toate aceste probe coroborează între ele și

indică direct că Lipencov Roman a comis infracțiunea prevăzută de art. 187 alin.

(2) lit. f) Cod penal.

La fel, instanța de recurs menționează, că recurentul își motivează solicitările

prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, însă motivele de

reapreciere a probelor nu se conțin între temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, astfel că criticele formulate împotriva hotărârii

judecătorești atacate nu sunt motivate sub aspectul casării acesteia, ca fiind ilegală.

9

Astfel spus, reaprecierea probelor, în modul propus de către apărătorul

inculpatului, nu se încadrează în prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, deoarece reaprecierea probelor nu poate fi efectuată de instanța de recurs,

deoarece în recurs se verifică numai chestiunile de drept.

Totodată, în același context, urmează a se remarca, că la această etapă a

procedurilor, instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu

dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt,

decât cea constatată de instanța de apel, întrucât aceasta este atributul exclusiv al

primei instanțe și instanței de apel.

Din acest punct de vedere se atestă că, de fapt, în cauză nu s-au comis erorile

de drept prevăzute în pct. 6) și 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și

invocate de apărătorul inculpatului, din care considerente se dispune

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat în speța dată, ca fiind vădit

neîntemeiat.

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată sub aspectele

contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și

întemeiată, iar recursul ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Șontea Daniel,

în numele inculpatului Lipencov Roman, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 21 septembrie 2016, în cauza penală privindu-l pe

Lipencov Roman XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 24 august 2017.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

10