1re-74/2017 — art. 191 CPP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 191 CPP
- Temei legal
- art. 456 CPP
1re-74/2017 — art. 191 CPP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 1re-74/2017
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
19 iulie 2017 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte URSACHE Petru
judecători NICOLAEV Ghenadie
MORARU Petru
examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de avocatul
Lozovscaia Tatiana în numele lui Meșcoi Ion, prin care se solicită casarea deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 noiembrie 2016,
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 01.09.2016 – 15.06.2016;
Instanța de recurs: 21.10.2016 – 02.11.2016
C O N S T A T Ă:
La 01 septembrie 2016 în adresa Judecătoriei Orhei a parvenit spre examinare
cererea avocatului Lozovscaia Tatiana privind liberarea provizorie pe cauțiune a
învinuitului Meșcoi Ion.
Prin încheierea Judecătoriei Orhei din 15 septembrie 2016, a fost admisă cererea
avocatului Lozovscaia Tatiana privind înlocuirea măsurii preventive – arestul preventiv,
cu liberarea provizorie pe cauțiune, fiind stabilită mărimea cauțiunii în mărime de 300
unități convenționale în privința lui Meșcoi Ion învinuit de comiterea infracțiunilor
prevăzute la art. 206 alin. (2) lit. a), c), 165 alin. (2) lit. a), b), d) Cod penal.
La data de 19.09.2016, respectând termenul și procedura prevăzute de art. 311
alin. (1) Cod de procedură penală, procurorul în Procuratura Orhei, Macovei Alexandru,
a înaintat o cerere de recurs, prin care a solicitat casarea încheierii judecătoriei Orhei din
15.09.2016, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care a respinge ca
fiind neîntemeiată cererea avocatului în interesele lui Meșcoi Ion.
În motivarea recursului, procurorul a invocat că Meșcoi Ion s-a eschivat de la
organul de urmărire penală în privința acestuia fiind aplicată arestarea preventivă în
contumacie, însă necătând la aceasta dânsul a părăsit teritoriul RM, fiind reținut și extrădat
autorităților RM, totodată învinuitul fiind ulterior eliberat, a părăsit din nou domiciliul,
1
trecînd frontiera Republicii Moldova, totodată învinuitul nu dispune de domiciliu
permanent în Republica Moldova, domiciliul acestuia fiind stabilit în Federația Rusă,
împreună cu familia.
În concluzie, procurorul a indicat că privarea de libertate a învinuitului Meșcoi Ion
este justificată, întemeiată și necesară pentru buna desfășurarea a urmăririi penale.
De asemenea, a menționat și faptul că la adoptarea încheierii prima instanță a omis
că fapta pentru care învinuitul este cercetat, prezintă un pericol social deosebit și este de
o rezonanță sporită în societate, pericol ce rezultă nu numai din limitele de pedeapsa
stabilite de legiuitor, ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptei,
săvârșirea infracțiunii prin participare de către un grup de persoane cu repartizarea
rolurilor între ei, în privința unor minori, fapte ce denotă periculozitatea socială ridicată a
infracțiunii.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 noiembrie 2016,
recursul a fost admis, încheierea a fost casată, iar cererea avocatului Lozovscaia Tatiana a
fost respinsă.
În motivarea încheierii, instanța de recurs a indicat că în speța dată sunt aplicabile
prevederile art. 192 Cod de procedură penală, care stipulează că liberarea provizorie pe
cauțiune poate fi acordată în cazul în care este aplicată măsura asiguratorie pentru
repararea prejudiciului cauzat de infracțiune și s-a depus cauțiunea stabilită de judecătorul
de instrucție sau de către instanță. Alin. (2), prevede că liberarea provizorie pe cauțiune
nu se aplică dacă se constată unul din cazurile prevăzute la art. 191 alin.(2), (2/1) Cod de
procedură penală, indică că judecătorul de instrucție sau instanța de judecată dispune, prin
încheiere, respingerea demersului de arestare preventivă sau de arestare la domiciliu și
aplicarea măsurii de liberare provizorie pe cauțiune, stabilește valoarea cauțiunii, precum
și termenul de depunere a acesteia. Alin. (3), în perioada liberării provizorii pe cauțiune,
persoana este obligată să se prezinte la citarea organului de urmărire penală sau instanței
de judecată și să comunice orice schimbare a domiciliului. Față de persoana liberată
provizoriu pe cauțiune pot fi aplicate și alte obligații prevăzute de art. 191 alin.(3, (4) Cod
de procedură penală, dacă învinuitul, inculpatul nu depune cauțiunea în termenul stabilit
de instanța de judecată, la demersul procurorului se dispune înlocuirea măsurii cu arestarea
preventivă sau arestarea la domiciliu.
Reieșind din prevederile menționate mai sus, instanța de recurs a stabilit că
temeiurile invocate de norma sus precitată nu au fost întrunite, astfel s-a constatat cu
certitudine necesitatea menținerii arestului preventiv în privința învinuitului, reieșind din
faptul că prin încheierea judecătoriei Orhei din 28.01.2015, în privința învinuitului Meșcoi
Ion, a fost aplicată măsura preventivă - arestul preventiv în contumacie, fiind emis un
mandat de arestare pe un termen de 30 de zile, la 05 februarie 2015 învinuitul a fost anunțat
în căutare, iar din momentul anunțării în căutare a învinuitului Meșcoi Ion, organul de
urmărire penală nu cunoaște careva date despre locul aflării acestuia, fapt care denotă clar
și exigent că temeiurile care au stat la baza aplicării măsurii preventive sub formă de arest
preventiv în privința lui Meșcoi Ion și-au păstrat actualitatea.
2
În cazul dat, instanța de recurs a menționat că menținerea față de învinuitul Meșcoi
Ion a măsurii preventive „arestul preventiv” este justificată, întemeiată și este necesară,
deoarece are drept scop asigurarea bunei desfășurări a procesului penal sau a împiedica
învinuitul să se ascundă de urmărirea penală, spre aceea ca nu cumva să împiedice
stabilirea adevărului pe caz, astfel că aplicarea măsurii neprivative de libertate la etapa
actuală, nu este corespunzătoare stării de fapt a lucrurilor.
Referindu-se la personalitatea și caracterizarea învinuitului, inclusiv la momentul
de comitere a faptelor încriminate, instanța de recurs a punctat că în cazul dat, învinuitul
Meșcoi Ion anterior nu a fost judecat și ar fi caracterizat pozitiv, însă aceste împrejurări
nu exclud pericolul real al învinuitului de a se eschiva de la organul de urmărire penală și
prin acțiuni directe a contribui la ascunderea urmelor infracțiunii incriminate, precum și
aceste împrejurări nu prevalează asupra circumstanțelor și bănuielii rezonabile privind
continuitatea activității infracționale a acestuia, în cazul aflării lui la libertate.
La acest capitol, instanța de recurs a reținut drept declarative și formale alegațiile
apărării cu referință la faptul că la moment nu se efectuează careva acțiuni procesuale în
cauza penală și că părțile vătămate au depus cereri în care indică că nu au careva pretenții
față de învinuit, or, aceste circumstanțe în opinia instanței de recurs constituie rezultatul
unor influențe admise de către învinuit asupra pătimiților, cu atât mai mult că organul de
urmărire penală nu a verificat cu certitudine declarațiile părților vătămate.
Nefiind de acord cu decizia instanței de recurs, avocatul Lozovscaia Tatiana a
atacat-o cu recurs în anulare, solicitând casarea acesteia cu menținerea încheierii
Judecătoriei Orhei din 15 septembrie 2016.
În motivarea recursului, avocatul indică că analizând temeiurile care au stat la baza
aplicării arestării preventive a învinuitului Meșcoi Ion, prima instanță corect a constatat
că în cauză nu mai persistă riscul zădărnicirii aflării adevărului, acuzarea nu a prezentat
careva probe din care să urmeze intenția învinuitului de a se eschiva de la urmărirea penală
sau de a influența stabilirea adevărului pe cauză, organul de urmărire penală a avut
suficient timp pentru a efectua acțiunile de urmărire penală strict necesare în lipsa
acuzatului, în vederea confirmării sau combaterii învinuirii formulate, acțiunile strict
necesare de acumulare a probelor pe cauză, lipsind riscul influențării acestora din partea
învinuitului.
Din probele anexate nu rezultă prezența cazului excepțional, precum și careva
pericol real al dispariției învinuitului ori risc al exercitării din partea lui a presiunii asupra
martorilor sau al deteriorării mijloacelor de probă. Mai mult decât atât în ședința de
judecată s-a constatat că în momentul depunerii cererii în asemenea circumstanțe măsura
preventivă urmează a fi înlocuită cu una mai blândă, reieșind din faptul că a decăzut
necesitatea de a menține învinuitul în arestare preventivă. Instanța de judecată a ajuns la
concluzia de a înlocui în privința învinuitului Meșcoi Ion măsura preventivă Liberarea
provizorie pe cauțiune.
În continuare, recurentul indică că prima instanță corect a considerat că, în speța
dată, în acest moment, actualitatea motivelor apărării au prioritate, vor contribui la
3
desfășurarea normală a procesului penal, însă prin aplicarea unei măsuri preventive mai
blânde cum liberarea provizorie pe cauțiune, care urmează a fi aplicată pentru asigurarea
desfășurării procesului penal.
Aplicarea ei se va asigura comportamentul respectiv al bănuitului, învinuitului,
inculpatului, în scopul desfășurării normale a procesului penal și al asigurării executării
sentinței.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat, în raport
cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din
următoarele considerente.
Conform prevederilor art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul
General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), și în numele
acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție
recurs în anulare împotriva hotărîrilor judecătorești după epuizarea căilor ordinare de atac.
În corespundere cu prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală
cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu
menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărîrii atacate.
Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se
menționează că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării
erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în
cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a
Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii.
Prin urmare, instanța de recurs remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în
anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărîrilor judecătorești prin care a fost
judecată cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau
de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de
Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică calea
apelului și recursului ordinar.
În contextul celor expuse, Colegiul penal conchide că, în ordinea recursului în
anulare, potrivit modificărilor din Codul de procedură penală din 27 octombrie 2012, poate
fi atacată doar sentința, legalitatea căreia a fost verificată pe căile ordinare de atac – în
apel și în recurs și a devenit irevocabilă.
Astfel, hotărârile judecătorești, prin care s-au soluționat alte chestiuni decât
vinovăția persoanei, în speța dată a fost soluționată înlocuirea măsurii preventive, arestul
preventiv aplicat lui Meșcoi Ion, au numai un dublu grad de jurisdicție, prima instanță și
de recurs, cale de atac, prevăzută de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se permite
nici o derogare.
Prin urmare, raportînd prevederile legale menționate supra la cauza dată, instanța
de recurs constată că recurentul contestă decizia instanței de recurs prin care s-a soluționat
cererea avocatului Lozovscaia Tatiana privind înlocuirea măsurii preventive, arestul
preventiv, iar o atare hotărâre irevocabilă nu este susceptibilă de a fi atacată în ordinea
recursului în anulare, deoarece nu cade sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile
4
prevăzute la alin. (1) art. 452 Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în
anulare la Curtea Supremă de Justiție.
Așadar, având ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod de
procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către
avocatul Lozovscaia Tatiana în numele lui Meșcoi Ion, întrucât acest a nu corespunde
cerințelor de formă și conținut prevăzute la art. 455 Cod de procedură penală.
În conformitate cu prevederile art. 456, art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură
penală, Colegiul penal
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul Lozovscaia Tatiana în
numele lui Meșcoi Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02
noiembrie 2016, deoarece nu corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute la art. 455
Cod de procedură penală.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 18 august 2017.
Președinte URSACHE Petru
Judecător NICOLAEV Ghenadie
Judecător MORARU Petru
5