1ra-912/2017 — art. 329 al.1 CP

1ra-912/2017 — art. 329 al.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-912/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

18 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

Judecători - Timofti Vladimir, Alerguș Constantin, Nicolaev Ghenadie, Moraru

Petru

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Bradu Valentina, prin care

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 octombrie

2016, în cauza penală privind-o pe

Oleinicenco Galina Xxxx, născută la xxxx,

originară și domiciliată în s. xxxx, r-nul xxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

privința lui Oleinicenco Galina pe art. 329 alin. (1) Cod penal, a fost încetat.

Oleinicenco Galina se învinuiește că deținând funcția de specialist pentru

reglementarea regimului funciar în cadrul primăriei s. Zoloteivca, fiind angajată prin

dispoziția primarului Harcenco Tatiana din 15 aprilie 2011, prin urmare fiind

persoană cu funcție de răspundere, manifestând o atitudine neglijentă față de

atribuțiile sale de serviciu, contrar prevederilor Legii nr. 1308 din 25.07.1998

„Privind prețul normativ și modul de vânzare cumpărare a pământului” a întocmit

borderoul de calcul a terenului cu modul de folosință pentru construcții, cu nr.

cadastral 2338104.082 și suprafața de 0,2 ha, situat în intravilanul s. Nicolaevca, r-

ul Anenii Noi. Astfel, Oleinicenco Galina interpretând eronat prevederile art. 6 al

Legii nr. 1308, incorect a aplicat tariful pentru calcularea prețului normativ al

pământului pentru o unitate grad hectar, fapt care a condiționat diminuarea prețului

de vânzare cumpărare a terenului de la 214632 lei până la 7378 lei, astfel cauzând

daune în proporții mari intereselor publice în valoare de 207254 lei.

1

Prima instanță a indicat că acțiunile inculpatei Oleinicenco Galina au fost

încadrate în baza art. 329 alin. (1) Cod penal, - îndeplinirea necorespunzătoare de

către o persoană publică a obligațiilor de serviciu ca rezultat al unei atitudini

neglijente față de ele, dacă aceasta a cauzat daune în proporții mari intereselor

publice.

Noi, Mihai Nicolai, prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi

hotărâri prin care Oleinicenco Galina să fie recunocută vinovată de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. (1) Cod penal, iar în conformitate cu

prevederile art. 60 Cod penal, procesul penal în privința lui Oleinicenco Galina să

fie încetat, din cauza intervenirii termenului de prescripție de tragere la răspundere

penală, invocând că:

- instanța de judecată, incorect a apreciat faptul că la 09 ianuarie 2014 în

momentul punerii sub învinuire a lui Oleinicenco Galina în baza art. 329 alin (1)

Cod penal, survenise deja termenul de prescripție. Conform sancțiunii acestui articol

la data punerii sub învinuire, pedeapsa stabilită de către legiuitor pentru această

infracțiune era de până la 3 ani, prin urmare conform art. 16 Cod penal, constituia o

infracțiune mai puțin gravă;

- prescripția răspunderii penale constă în stingerea raportului juridic penal de

conflict, născut prin săvârșirea unei infracțiuni, ca urmare a nerealizării lui într-un

anumit termen prevăzut de lege;

- necesitatea apărării valorilor sociale și eficiența constrângerii penale reclamă

o reacție promptă și inevitabilă față de orice infracțiune săvârșită, prin tragerea la

răspundere și sancționarea infractorilor. Dacă însă, din diverse motive, tragerea la

răspundere penală întârzie, trecerea timpului produce consecințe care pot pune sub

semnul îndoielii utilitatea și legitimitatea constrângerii penale, fapt care și constituie

prescripția;

- dacă intervine prescripția în cursul procesului penal, procurorul sau, după

caz, instanța va dispune încetarea acestuia, învinuitul sau inculpatul are însă dreptul

de a cere continuarea procesului penal și dacă se constată nevinovăția procurorul va

dispune scoaterea de sub urmărire penală, iar instanța de judecată va pronunța

achitarea;

- încălcând prezumția de nevinovăție și dreptul la un proces echitabil (art. 6

par. 2 Convenție), nu este posibil de dispus încetarea procesului constatând

prescripția în cazul când învinuitul/inculpatul nu-și recunoaște vinovăția în

comiterea infracțiunii;

- instanța de judecată urma să stabilească vinovăția inculpatei, care ar avea

drept scop restabilirea echității sociale, așa cum la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei instanța se bazează pe prevederile art. 61 și art. 75 Cod penal, care se referă

la scopul pedepsei penale, criteriile generale de individualizare a pedepsei;

2

- în privința inculpatei, Oleinicenco Galina, prima instanță a aplicat eronat

legea.

2016, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința primei instanțe.

se află în concordanță deplină cu materialele cauzei și corect a fost statuată de către

prima instanță, neconstatându-se temeiuri de casare a sentinței, iar prima instanță a

dat o apreciere corectă probelor și circumstanțelor cauzei penale, examinând probele

administrate din punct de vedere a utilității și veridicității lor, sub toate aspectele,

complet și în mod obiectiv, călăuzindu-se de Lege, stabilind în mod just expirarea

termenului de prescripție de tragere la răspundere penală a inculpatei, Oleinicenco

Galina, și ca urmare încetarea procesului penal intentat în privința ultimei.

Astfel, instanța de apel a indicat că în privința inculpatei Oleinicenco Galina

urmează a fi aplicată legea penală la momentul comiterii infracțiunii ce prevedea

sancțiunea sub formă de amendă în mărime de până la 500 unități convenționale sau

cu închisoare până la 2 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a

ocupa funcții sau de a exercita o activitate pe un termen de până la 3 ani, deoarece

modificările ulterioare adoptate în sancțiunea art. 329 alin. (1) Cod penal, au înăsprit

pedeapsa și nu au efect retroactiv.

În această ordine de idei, instanța de apel a conchis că conform art. 16 alin.

(2) Cod penal, inculpata Oleinicenco Galina a fost învinuită de comiterea unei

infracțiuni ușoare, iar faptele imputate inculpatei Oleinicenco Galina au fost comise

la 08 iunie 2011.

În acest context, instanța de apel ținând cont de prevederile art. 60 alin. (1) lit.

a) Cod penal, a constatat că termenul de tragere la răspundere penală a inculpatei

Oleinicenco Galina a expirat la 08 iunie 2013, însă aceasta a fost pusă sub învinuire

abea pe 09 ianuarie 2014, urmărirea penală fiind pornită la 17 iulie 2013, adică după

expirarea termenului de tragere la răspundere penală.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că la data examinării sesizării

Inspecției Financiare și la data emiterii ordonanței de pornire a urmăririi penale,

termenul de prescripție de atragere la răspundere penală a expirat, iar organul de

urmărire penală urma a refuza pornirea urmăririi penale, sau ulterior a înceta

urmărirea penală.

La fel, instanța de apel a notat că este justă concluzia primei instanțe în ceea

ce privește faptul că, procurorul în Procuratura Anenii Noi, la data înaintării

învinuirii, 09 ianuarie 2014 urma să constate expirarea termenului de prescripție și

conform art. 53 lit. g) Cod penal și art. 275 alin. (4) Cod de procedură penală, să

înceteze urmărirea penală în privința inculpatei, pe faptul „săvârșirii infracțiunii

prevăzute de art. 329 alin. (1) Cod penal”, însă contrar prevederilor art. 274 alin. (4)

Cod de procedură penală, art. 53 lit. g) Cod penal, a pus-o sub învinuire pe

Oleinicenco Galina la 09 ianuarie 2014 în baza art. 329 alin. (1) Cod penal.

3

Totodată, instanța de apel a respins argumentul procurorului asupra faptului

că nu a recunoscut-o pe Oleinicenco Galina vinovată în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 329 alin. (1) Cod penal, deoarece după cum s-a constatat supra, la

data pornirii urmăririi penale în privința inculpatei termenul de prescripție de

atragere la răspundere penală era expirat deja, iar urmărirea penală conform rigorilor

legale nu urma a fi pornită.

Instanța de apel a mai relatat că inculapta Oleinicenco Galina, atât la faza

urmăririi penale, cât și la faza judecării cauzei a înaintat cereri în care a solicitat

încetarea urmăririi penale pe motivul expirării termenului de prescripție (f.d. 110,

160, 161, vol. I).

Subsidiar, instanța de apel a remarcat faptul că în speță nu sunt prezente careva

temeiuri de întrerupere sau suspendare a termenului de prescripție.

În acest sens, instanța de apel a notat că sunt pertinente și prevederile pct. 54

din Hotărârea Curții Constituționale, nr.14 din 27.05.2014 pentru controlul

constituționalității Art. II a Legii nr. 56 din 4 aprilie 2014 pentru completarea

articolului 60 din Codul penal al Republicii Moldova (prescripția tragerii la

răspundere penală) (Sesizarea nr.27a/2014), în care se statuează că: „(...) necesitatea

reglementării prescripției tragerii la răspundere penală reiese din chintesența

acestei instituții, or răspunderea penală, ca mijloc de realizare a ordinii de drept

prin constrângere, trebuie să intervină cît mai curând după săvîrșirea infracțiunii.

Justificarea prescripției este strâns legată de rațiunea represiunii penale, care, după

trecerea unui interval îndelungat de timp de la săvîrșirea infracțiunii, devine

ineficientă în raport cu scopul pedepsei penale”, precum și în pct. 55 din aceeași

hotărâre se arată că, „rațiunea reglementării prescripției răspunderii penale o

constituie garantarea securității juridice prin fixarea unor termene pentru

intentarea acțiunilor penale și prevenirea unor atingeri dreptului la apărare”.

De asemenea, instanța de apel a menționat că starea de fapt reținută și de drept

apreciată, concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate în cauză,

relevate și analizate în cuprinsul sentinței, verificate în apel, respectiv a conchis că

nu există temei pentru a da o nouă apreciere probelor, instanța de apel fiind solidară

cu concluziile primei instanțe privind constatarea circumstanțelor puse la baza

sentinței de încetare, or considerentele primei instanțe sunt motivate și argumentate

din punct de vedere al temeiniciei și legalității.

Mai mult, instanța de apel a notat că din conținutul cererii de apel și a

materialelor cauzei penale rezultă că apelantul a invocat aceleași afirmații pe care

le-a făcut în fața primei instanțe și la care aceasta a răspuns detaliat, respectându-se

dreptul la un proces echitabil a părților, inclusiv sub aspectul motivării hotărârii de

condamnare, sentința conținând răspunsuri amănunțite cu privire la fiecare argument

invocat de părți, permițând părților să utilizeze eficient dreptul de apel.

Astfel, instanța de apel a stabilit că din conținutul hotărârii contestate se

constată că exigențele art. 6 CEDO au fost respectate, din motiv că prima instanță a

4

dat o apreciere corectă probelor în cauză soluționând toate problemele ce urmează a

fi rezolvate la adoptarea sentinței de condamnare, adoptând o hotărâre conformă

cerințelor legii.

în Procuratura de circumscripție, Bradu Valentina, care indicând temeiul pentru

recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea

totală a deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța

de apel, în alt complet de judecată, invocând în argumentare că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii și acesta este expus neclar sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

- la motivarea soluției de respingere a apelului declarat de procuror, instanța

de apel greșit a concluzionat că starea de fapt și de drept se află în concordanță

deplină cu materialele cauzei și corect a fost statuată de prima instanță, și nu a

constatat temeiuri de casare a sentinței;

- prima instanță nu a dat o apreciere cuvenită art. 394 Cod de procedură

penală, or aceasta deși a făcut referire la fapta inculpatei încadrată în baza art. 329

alin. (1) Cod penal, nu a descris fapta infracțională considerată ca fiind dovedită, în

baza căreia urma să fie încetat procesul penal;

- în partea descriptivă a sentinței de încetare din 11 mai 2016, nu se cuprinde

descrierea faptei;

- partea descriptivă a sentinței nu corespunde dispozitivului ei, deoarece prima

instanță deși a considerat că vina inculpatei Oleinicenco Galina este dovedită pe

deplin, în dispozitivul sentinței nu indică faptul că ultima se face vinovată de

săvârșirea infracțiunii imputate;

- atât prima eroare admisă de către prima instanță prin nedescrierea corectă a

circumstanțelor cauzei infracționale constatate ca fiind comise de inculpată, cât și

neindicarea vinovăției inculpatei Oleinicenco Galina în săvârșirea infracțiunii

incriminate, se echivalează după formă și conținut cu adoptarea de facto a unei

sentințe de achitare, deși în realitate aceasta este o sentință de condamnare, iar aceste

erori au fost lăsate în vigoare de instanța de apel, deși în apelul declarat se face

referire la acestea;

- instanța de apel, ținând cont de prevederile art. 24, 27, 99-101, 285, 391, 394

Cod de procedură penală, urma să stabilească fapta comisă de inculpată și să pună

la baza actului de dispoziție emis, probele cercetate în prima instanță și în cadrul

instanței de apel, dându-le o apreciere proprie, considerând că din probele administr

ate la materialele cauzei rezultă vinovăția inculpatei Oleinicenco Galina, deoarece

aceasta atât în prima instanță, cât și în instanța de apel a declarat că nu recunoaște

vina în comiterea faptei imputate.

5

pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință inculpata Oleinicenco Galina care

pledează pentru inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, invocând că în cererea

de recurs sunt invocate aceleași motive ca și în cererea de apel, asupra cărora instanța

de apel s-a expus prin decizia motivată, iar cererea de recurs a fost depusă peste

termenul legal de declarare a recursului, or decizia instanței de apel a fost pronunțată

la 03.10.2016, iar recursul a fost depus la 11.11.2016.

Astfel, consideră că recursul ordinar declarat de către procuror este

neîntemeiat și inadmisibil, ca fiind declarat peste termen.

constată că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul și să dispună

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că

hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate

da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe

prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută

ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce

împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului

de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a

fost individualizată și aplicată just, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii,

dacă normele de drept procesual penal au fost corect aplicate și hotărârea adoptată

să conțină răspuns la toate motivele invocate.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile pronunțate

de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței ierarhic

6

superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se

avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau

motivarea în termeni generali-vagi, reprezintă motiv de casare.

Colegiul penal constată că aceste prevederi legale deși sunt obligatorii, nu au

fost întocmai respectate la judecarea prezentei cauze în ordine de apel.

În urma verificării materialelor cauzei sub aspectele invocate, Colegiul penal

lărgit relevă că în speță, recurentul critică decizia instanței de apel sub aspectul

menținerii sentinței de încetare a procesului penal în privința lui Oleinicenco Galina

pe învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. (1) Cod penal, din

motivul expirării termenului de prescripție, pledând pentru faptul că instanța de apel

nu s-a expus pe motivele invocate în apelul declarat de procuror, precum și că

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, indicând

incidența temeiului de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, motiv din care solicită dispunerea rejudecării cauzei de instanța de apel în

alt complet de judecată.

Verificând criticile recurentului, raportate la circumstanțele cauzei, Colegiul

penal lărgit conchide că aceste alegații s-au confirmat, iar soluția instanței de apel

nu poate fi menținută, deoarece este incident temeiul de recurs prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume cazul când instanța de apel nu s-

a pronunțat pe motivele invocate.

În acest context, Colegiul penal lărgit conchide că instanța de apel contrar

cerințelor art. 414 alin. (5) Cod de procedură penal nu s-a pronunțat asupra motivelor

invocate în apel de procuror (f.d. 204-205, vol. I) și nu a examinat nici chestiunile

esențiale supuse atenției sale, cum ar fi:

„- dacă însă, din diverse motive, tragerea la răspundere penală întârzie,

trecerea timpului produce consecințe care pot pune sub semnul îndoielii utilitatea

și legitimitatea constrângerii penale, fapt care și constituie prescripția. Prescripția

„înlătură răspunderea penală”. Aceasta presupune, prin ipoteză, existența

răspunderii penale, deci existența unei infracțiuni ce constituie temei al răspunderii

penale, însă această răspundere este înlăturată, adică suprimată, între altele, și prin

efectul prescripției. În consecință, se stinge dreptul statului de a trage la răspundere

pe infractor și de a-i aplica o pedeapsă;

- dacă intervine prescripția în cursul procesului penal, procurorul sau, după

caz, instanța va dispune încetarea acestuia, învinuitul sau inculpatul are însă

dreptul de a cere continuarea procesului penal și dacă se constată nevinovăția din

același cod, procurorul va dispune scoaterea de sub urmărire penală, iar instanța

de judecată va pronunța achitarea;

- încălcând prezumția de nevinovăție și dreptul la un proces echitabil (art. 6

7

prescripția în cauzul când învinuitul/inculpatul nu-și recunoaște vinovăția în

comiterea infracțiunii;

- instanța de judecată urma să stabilească vinovăția inculpatei, care ar avea

drept scop cât restabilirea echității sociale, așa cum la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei instanța se bazează pe prevederile art. 61 și art.75 Cod penal,

care se referă la scopul și țelul pedepsei penale, criteriile generale de

individualizare a pedepsei;

- în privința inculpatei Oleinicenco Galina, instanța a aplicat eronat legea”.

Astfel, asupra motivelor invocate în apel și acestor chestiuni esențiale relatate

supra, instanța de apel nu s-a pronunțat sau s-a pronunțat superficial, fără

argumentarea cuvenită.

În continuare, Colegiul penal lărgit menționează că potrivit prevederilor art.

389 alin. (1), (4) pct. 3) Cod de procedură penală, „(1) Sentința de condamnare se

adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția

inculpatului în săvîrșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe

cercetate de instanța de judecată. (4) Sentința de condamnare se adoptă: 3) fără

stabilirea pedepsei, cu liberarea de răspundere penală în cazurile prevăzute în

art.57 și 58 din Codul penal, cu liberarea de pedeapsă în cazul prevăzut în art.93

din Codul penal sau al expirării termenului de prescripție.”

În acest sens, se reține că din sentința primei instanțe, (f.d. 201-202, vol. I),

rezultă că deși prima instanță a adoptat o sentință de încetare a procesului penal, pe

motivul expirării termenului de prescripție de tragere la răspundere penală, ce nu

este un temei de reabilitare, se indică în partea descriptivă că: „Oleinicenco Galina

se învinuiește conform rechizitoriului […], utilizând formularea cerută de art. 394

alin. (3) pct. 1) Cod de procedură penală, pentru o sentință de achitare.

Totodată, din conținutul sentinței, reiese că prima instanță contrar cerințelor

art. 332, 385, 391, 394 Cod de procedură penală, în partea descriptivă nu a constatat

fapta comisă de inculpata Oleinicenco Galina, nu s-a expus asupra vinovăției

inculpatei în fapta imputată, nefiind efectuată nici încadrarea juridică a faptei, iar

instanța de apel, deși aceste aspecte-erori au fost invocate în apel, a omis să le

înlăture și să se expună clar asupra lor, motive din care decizia instanței de apel nu

poate fi menținută, urmează a fi casată cu dispunerea rejudecării de către instanța de

apel în alt complet de judecată.

Colegiul penal lărgit mai invocă că din decizia instanței de apel (f.d. 251, vol.

I), rezultă că instanța de apel consideră: „sentința de condamnare motivată, cu

răspunsuri amănunțite la fiecare argument invocat de părți”, „prima instanță a dat

o apreciere corectă probelor în cauză soluționând toate problemele ce urmează a fi

rezolvate la adoptarea sentinței de condamnare, adoptând o hotărâre conformă

cerințelor legii”, ce nu corespunde realității, fiindcă în sentință nu există o faptă

constatată și nici nu-i o concluzie asupra vinovăției, calificării acțiunilor, mai

8

avându-se în vedere că în speța dată inculpata Oleinicenco Galina nu recunoaște

vinovăția de comitere a infracțiunii imputate.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit constată că prima instanță, judecând cauza,

a statuat asupra soluției de încetare a procesului penal în privința lui Oleinicenco

Galina pe învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 329 alin (1) Cod

penal, însă fără a ține cont de circumstanțele de drept enumerate supra, nu a respectat

structura legală a sentinței, iar erorile admise de prima instanță nu au fost corectate

de către instanța de apel, care a menținut sentința, fără a se expune suficient pe

motivele invocate în apel, eroare de drept ce nu poate fi corectată de instanța de

recurs, motiv din care urmează a fi admis apelul declarat de procuror, cu dispunerea

rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt complet de judecată.

dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare

și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile Legii procesual penale – asupra motivelor esențiale indicate în cererea

de apel și în măsura competenței sale asupra motivelor din recursul declarat,

nominalizate în prezenta decizie, să țină cont de toate circumstanțele de fapt și de

drept ale cauzei, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă

a cauzei date, să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, și în

dependență de circumstanțele constatate, ținând cont de motivele casării deciziei

atacate, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile

art. 417 Cod de procedură penală și jurisprudența CtEDO.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Bradu Valentina, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 03 octombrie 2016, în cauza penală privind-o pe

Oleinicenco Galina Xxxx, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 17 august 2017.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

Nicolaev Ghenadie

Moraru Petru

9