1ra-1026/2017 — art.264 alin.3 lit.a Cod penal

1ra-1026/2017 — art.264 alin.3 lit.a Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul 1ra-1026/17

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

19 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Bulbuc Boris în numele inculpatei Caucovscaia Maria, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Orhei din 09 martie 2016 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 septembrie 2016, în cauza

penală în privința lui

Caucovscaia Maria XXX,

născută la xxx, originară din xxx, domiciliată în xxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

Maria a fost condamnată în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, la 3 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijlocul de transport pe un

termen de 2 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedeapsei închisorii a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 an.

Corpul delict automobilul de model “XXX”, cu n/î XXX, s-a dispus de a

fi returnat proprietarului.

Caucovscaia Maria, la 05 mai 2014, aproximativ la ora 0330, deținând permis

de conducere a vehiculelor de categoria „X” cu numărul xxx, eliberat la

19.10.2007, fiind trează și conducând automobilul de model „Xxx”, cu

numărul de înmatriculare XXX, în care se aflau în calitate de pasageri cet.

1

Caucovschii M. și Tonciuc G., pe traseul M-2 Chișinău-Soroca în direcția or.

Chișinău, la distanța de 140 de metri de la borna kilometrică care indică

distanța de 33 km de la începutul drumului, în apropierea s. Peresecina, r-nul

Orhei, intrând în curba semnalizată prin indicatoarele rutiere 1.34.1 și

respectiv 1.34.2 (curbă deosebit de periculoasă) și manifestând imprudență în

traficul rutier, încălcând prevederile pct. 45.1) al Regulamentului circulației

rutiere conform căruia, o obligă să conducă vehiculul în conformitate cu

limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de starea psihofiziologică

ce influențează atenția și reacția; dexteritatea în conducere care i-ar permite să

prevadă situațiile periculoase; starea tehnică a vehiculului și particularitățile

încărcăturii; situația rutieră, pct. 45.2) care prevede că, în cazul în care în

limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el

trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol

siguranța traficului, și pct. 42.4) potrivit căruia, intrarea pe banda extremă

stânga destinată circulației în sens opus este interzisă, astfel, nu a adaptat

viteza de deplasare a vehiculului la starea psihofiziologică proprie, la

dexteritatea în conducere și a admis deraparea autovehiculului pe care îl

conducea, rezultat la ce a ieșit pe contrasens și a tamponat partea laterală din

dreapta a automobilului pe care îl conducea, partea frontală a camionului de

model „Xxx” cu numărul de înmatriculare Xxx, condus de către Xxx,

cauzându-i astfel pasagerului Xxx potrivit raportului de expertiză medico-

legală nr. 143/D din 06.06.2014, vătămare corporală gravă.

inculpatei care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei hotărâri de achitare, pe motiv că faptele inculpatei nu întrunesc

elementele componenței de infracțiune.

În argumentarea apelului a indicat că sentința de condamnare este

neîntemeiată, inculpata pe parcursul procesului penal a declarat că nu este

vinovată, menționând că nu a avut posibilitatea de a evita impactul. Ea a

respectat prevederile indicate în Regulamentul Circulației Rutiere, precum și

personal a suportat vătămări corporale. Faptul traumatizării lui Tanciuc G. a

afectat-o enorm, deoarece aceasta fiind ruda sa, iar inculpata i-a fost

permanent alături pe perioada tratamentului, acordându-i ajutor, inclusiv și

material.

Astfel, declarațiile inculpatei au fost confirmate de martorul

Caucovschii Mihail, care a fost prezent în momentul comiterii accidentului și

2

a relatat că Caucovscaia Maria a respectat normele în trafic, se deplasa cu

viteza regulamentară pe banda sa, neavând posibilitatea de a evita impactul.

Prin probele administrate în prezenta cauză, nu se confirmă vinovăția

inculpatei, iar potrivit art. 264 alin. (3) Cod penal, fapta prejudiciabilă a

normei indicate constă în încălcarea regulilor de securitate a circulației rutiere

de către persoana care conduce mijlocul de transport. Însă, în acțiunile

inculpatei nu există careva încălcări, deoarece ea a respectat toate regulile

prevăzute în Regulamentul circulației rutiere. În speță, lipsește fapta

prejudiciabilă și vinovăția.

septembrie 2016, a fost respins, ca nefondat apelul declarat de avocatul

Bulbuc B. în numele inculpatei.

de prima instanță, cu respectarea prevederilor art.101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității

și coroborării reciproce, confirmă vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii

imputate și acțiunile ei corect au fost încadrate în prevederile art. 264 alin.(3)

lit.a) Cod penal.

Cât privește declarațiile inculpatei precum că ea nu ar fi comis faptele

imputate, nu a încălcat prevederile Regulamentului circulației rutiere,

instanța le-a reținut că acestea nu corespund adevărului și sunt depuse în

scopul de a se eschiva de la răspunderea penală pentru faptele comise,

deoarece ele se combat prin probele analizate și apreciate prin prisma

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, care demonstrează vinovăția

lui Caucovscaia M. în comiterea infracțiunii imputate.

Totodată, instanța a menționat că declarațiile inculpatei sunt

contradictorii, or, aceasta a relatat că în noaptea când a avut loc accidentul ea

mergea regulamentar pe banda sa și nu a încălcat prevederile Regulamentului

circulației rutiere, iar în instanță a indicat că la ultima cotitură a fost orbită de

către automobilul care venea din sens opus și a ieșit pe a doua bandă a

carosabilului pe care mergea, astfel celălalt șofer i-a lovit cu automobilul său

și i-a împins până a revenit pe banda sa.

Astfel, prin probele prezentate se confirmă că vinovată de comiterea

accidentului este conducătorul automobilului de model „Xxx”, care e

Caucovscaia M., ultima apropiindu-se de o curbă periculoasă nu a adaptat

viteza de deplasare a vehiculului și nu a dat dovadă de dexteritate în

3

conducere și a admis deraparea autovehiculul pe carosabilul umed, ca

rezultat la ce a ieșit pe contrasens și a tamponat partea laterală din dreapta de

camionul de model „Xxx”, care se deplasa regulamentar pe banda sa de

circulație din sens opus.

În acest sens, instanța corect a reținut concluzia primei instanțe, care a

respins versiunea inculpatei potrivit căreia aceasta a fost orbită de un

automobil ce venea în întâmpinare și a simțit o lovitură puternică, or, după ce

a fost orbită inculpata a continuat deplasarea automobilului fără a reduce

viteza, lipsind urmele de frânare la fața locului.

Referitor la pedeapsa aplicată, instanța de apel a menționat că aceasta a

fost stabilită în conformitate cu prevederile art.7, 61 și 75 Cod penal.

Astfel, Colegiul penal a constatat că instanța de fond corect a conchis că

reeducarea inculpatei este posibilă prin izolarea ei de societate, cu aplicarea

art. 90 Cod penal.

Bulbuc B. în numele inculpatei, care, invocând temeiul prevăzut la art. 427

alin.(1) pct. 8) CPP, solicită casarea acestora și pronunțarea unei hotărâri de

achitare, deoarece nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

A menționat că inculpata a pledat nevinovată, acesta fiind primul caz

când se află pe banca acuzaților, explicând că nu a avut posibilitatea să evite

impactul. Ea a respectat prevederile Regulamentului circulației rutiere,

personal a avut de suferit, având vătămări corporale. Referitor la partea

vătămată Xxx, aceasta fiind ruda sa, iar faptul traumatizării ultimei a afectat-o

într-o măsură sporită, fiind alături pe perioada tratamentului, acordându-i

ajutor, inclusiv și material, ultima pretenții nu are față de inculpată.

Din declarațiile martorilor audiați în ședința de judecată și anume

Caucovschii M., Luțișin B., Pântea V., Furtună B., reprezentantului legal al

părții vătămate Leonov S., precum și probele materiale nu se confirmă

vinovăția inculpatei.

Astfel, fapta inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii imputate

deoarece în speță lipsesc fapta prejudiciabilă și vinovăția.

În argumentarea recursului a invocat aceleași motive care anterior le-a

menționat în cererea de apel.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

4

recursului declarat de către avocat, considerându-l inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat, invocând că recurentul solicită casarea hotărârilor contestate,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de achitare. Astfel, recurentul

nefiind de acord cu modalitatea de apreciere a probelor, a invocat drept temei

prevederile art. 427 alin.(1) pct. 8) CPP, însă motivele date nu se conțin în

temeiul prevăzut de art. 427 alin.(1) CPP.

în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

În conformitate cu art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Recurentul în recurs a invocat ca temei de casare a hotărârilor

judecătorești pct. 8) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, considerând că

fapta inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii incriminate, solicitând

pronunțarea unei hotărâri de achitare.

Raportând norma dată la situația în cauză, Colegiul conchide că acest

temei nu și-a găsit confirmare, nefiind stabilită presupusa eroare de drept

invocată de avocat.

Astfel, sub aspectul situației de ,,neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se

înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile

acestuia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective

(persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau

subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Colegiul penal reține că, instanțele de fond, în baza probelor

administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința

de judecată, cu respectarea prevederilor art.100 alin.(4) Cod de procedură

penală, le-a dat o apreciere justă, potrivit art.101 Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și

coroborării lor, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept,

corect ajungând la concluzia privind vinovăția lui Caucovscaia M. în

5

comiterea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(3) lit. a) Cod penal, încadrarea

juridică a acțiunilor acesteia fiind justă.

Concluziile instanței de fond și de apel sunt corecte și se întemeiază pe

cumulul de probe administrate, cum sunt declarațiile reprezentantului legal al

părții vătămate Xxx, care a relatat că Tonciuc G. este mama sa. Referitor la

cazul dat cunoaște că în noaptea de 05.05.2014 mama sa, Tonciuc G. se

îndrepta spre aeroport împreună cu inculpata și Caucovschii M., cu

automobilul de model xxx, care aparține cu drept de proprietate lui

Caucovscaia M. Aproximativ la orele 0400, a fost telefonat de către Caucovschii

Mihail care, i-a comunicat că au avut un accident rutier, după or. Orhei. S-a

deplasat la spitalul din or. Orhei, unde, atât mama sa Tonciuc G., cât și

inculpata erau traumate, doar Caucovschii M. nu avea răni. Mama sa, se află

în Federația Rusă, în spital, unde trece un curs de reabilitare după tratament.

Față de inculpată, nu au careva pretenții; - declarațiile martorului Luțișin Boris,

care a declarat că la data de 05 mai 2014, la orele 03 40 , se deplasa la volanul

automobilului Mercedes, cu n/î AN AY 941, care aparține SRL „Ambalaj

Bulboaca”. Se deplasa pe traseu în regiunea s. Peresecina, r-nul Orhei și la o

distanță de 70 metri brusc a apărut o lumină puternică. Automobilul de

model Audi a iluminat spre el și a frânat. Lumina la automobilul său ardea la

faza scurtă. El circula cu viteza de 20-30 km/oră, iar la acel moment nu a putut

să întreprindă nimic. Automobilul de model Audi l-a lovit în partea stângă a

autovehicolului, în rezultatul căruia automobilul condus de inculpată s-a

întors și a căzut în cuveta din partea sa. Locul tamponării a avut loc pe banda

sa. Schița accidentului s-a întocmit la fața locului, care a fost semnată imediat.

Din cauza că Caucovscaia M. mergea cu viteza mare a avut loc accidentul

rutier; - declarațiile martorului Pîntea V., care a explicat că pe inculpată o

cunoaște de la momentul accidentului. El activează în calitate de șofer la xxx

și conduce automobilul de model xxx. La data de 05.05.2014 se deplasa spre

Bălți de la Anenii Noi. Mergea în urma lui Luțișin B. La ieșirea din s.

Peresecina, r-nul Orhei, aproape de cotitură venea un automobil, care a

alunecat de pe traseu și a tamponat automobilul xxx condus de colegul său,

Luțișin B. Nu poate spune cu ce fază mergea automobilul, însă totul a avut loc

pe neașteptate. După accident a ieșit din camion și a sunat la poliție și

ambulanță. La volanul automobilului se afla Caucovscaia Maria, iar în salon

încă două persoane. În urma accidentului a avut de suferit șoferul și

pasagerul din spate. Afară timpul era după ploaie și carosabilul era umed. A

6

observat că colegul Luțișin B. a frânat brusc, deoarece el mergea din urmă.

Personal a văzut momentul ciocnirii, cum luminile au dispărut și a avut loc

tamponarea. De la lovitură automobilul Xxx s-a întors invers și a fost

răsturnat în cuvetă, iar camionul cum s-a oprit așa și a rămas; - declarațiile

martorului Fortună B.; - declarațiile martorului Caucovschii Mihail, care a declarat

că la data de 05.05.2014, dimineața mergea împreună cu Caucovscaia Maria și

Tonciuc G. spre aeroport. La volan se afla Caucovscaia M., el lângă șofer iar

soția sa în spate. La ieșirea din or. Orhei, ploaia s-a mai liniștit, însă l-a

cotitura spre s. Peresecina, ploaia s-a acutizat. La ultima cotitură spre s.

Peresecina, mergeau cu viteza de 55 km/h. Când a cotit, a apărut o lumină de

la un automobil. Brusc a simțit o lovitură și a pierdut cunoștința. Revenindu-

și a auzit cum Caucovscaia M. gemea. Întorcându-se a văzut că soția sa era

dată pe spate. A dat să iasă din automobil, însă era prins cu centura de

siguranță. A început a striga și de sub centură, pe geam a ieșit afară. A

încercat să deschidă ușa unde se afla șoferul însă nu reușea, a mai încercat o

dată și s-a deschis ușa din partea dreaptă. Lovitura a avut loc din partea

dreaptă. Automobilul se afla cu partea din spate spre acostament dar partea

din față era întoarsă spre traseu în direcția Bălți. Caucovscaia M. și-a revenit

după care el s-a urcat în automobil să vadă cum se simte soția sa. Când s-a

urcat să vadă ce este cu soția, ia ridicat capul și a înțeles că are traumă la gât,

în spate, chemând ajutor. A sunat la ambulanță. Consideră că Caucovscaia M.

mergea corect și nu a avut posibilitatea să evite impactul, aceasta se deplasa

pe banda sa, precum și probele materiale: - procesul-verbal de cercetare la fața

locului cu planșa și schița accidentului de circulație; - procesul-verbal de examinare a

mijlocului de transport; - procesele-verbale al examinării medicale de constatare a

faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei nr. 155 și 156 din

05.05.2014 în privința lui Luțișin B. și Caucovscaia M., potrivit cărora ambii

conducători la momentul examinării fiind treji; - raportul de expertiză medico-

legală nr. 143/D din 06.06.2014, potrivit căreia lui Tonciuc G. i-a fost cauzată

vătămare gravă a integrității corporale.

Astfel, Colegiul penal conchide că instanțele judecătorești corect au

statuat că prin declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate și

martorilor nominalizați mai sus este relatată realitatea celor întâmplate,

întemeiat ajungând la concluzia despre vinovăția inculpatei Caucovscaia M.,

iar faptul nerecunoașterii vinovăției de către aceasta nu echivalează cu

achitarea ei, de vreme ce există probe pertinente și concludente, care, în

7

ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, dovedesc cu certitudine

vinovăția acesteia în săvârșirea infracțiunii imputate.

Analizând materialele cauzei Colegiul constată că în speță sunt întrunite

elementele infracțiunii în baza căreia Caucovscaia M. a fost condamnată, prin

urmare argumentul recurentului precum că inculpata a respectat prevederile

Regulamentului circulației rutiere și dânsa nu a comis faptele infracționale

imputate, instanța de recurs conchide, că cele invocate reprezintă părerea

subiectivă a recurentului, însă din materialele cauzei și din textul deciziei

atacate rezultă că instanța de apel corect și-a motivat concluzia în privința

acestui aspect, conducându-se de circumstanțele cauzei, stabilind că

Caucovscaia Maria conducând automobilul de model xxx, apropiindu-se de o

curbă periculoasă nu a adaptat viteza de deplasare a vehicolului, nu a dat

dovadă de dexteritate în conducere și a admis deraparea automobilului pe

carosabilul umed, astfel, ca rezultat a ieșit pe contrasens și a tamponat partea

laterală din dreapta a camionului de model „xxx”, care se deplasa

regulamentar pe banda sa de circulație din sens opus.

Mai mult ca atât, Colegiul penal reține că instanțele de fond corect au

respins versiunea de apărare a inculpatei care a indicat că ea a fost orbită de

un automobil ce venea din întâmpinare, simțind o puternică lovitură, or, după

ce Caucovscaia M. a fost orbită a continuat deplasarea cu automobilul, fără a

reduce viteza, fapt confirmat prin lipsa urmelor de frânare la fața locului.

Generalizând cele menționate, Colegiul penal conchide că argumentele

invocate de recurent privind nevinovăția lui Caucovscaia M. nu au suport

probatoriu și contravin probelor administrate.

La fel, Colegiul statuează, că la aprecierea probelor judecătorii sunt

independenți, nefiind legați de opinia altor persoane, iar dezacordul unei

părți în acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei

hotărâri de condamnare sau de achitare. Colegiul constată că la caz nu este

prezentă nici o discordanță între cele reținute de instanțele de fond și

conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut

drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul

probator o susține.

Totodată, recursul înaintat repetă întocmai textul apelului declarat de

avocat în numele inculpatei, argumentele expuse de recurent au fost anterior

invocate în apel, iar instanța de apel, pe deplin le-a examinat, apreciind toate

probele din dosar în ansamblu, și, conform art. 414 alin.(3), 417 alin. (1) pct.8)

8

Cod de procedură penală, s-a pronunțat detaliat asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Mai mult, invocarea în recursul ordinar a dezacordului cu modul de

apreciere a probelor administrate în dosar nu poate servi drept temei de

casare a unei hotărâri judecătorești definitive, atât timp cât alte circumstanțe

nu sunt invocate.

Instanța de recurs menționează că în acțiunile inculpatei sunt prezente

semnele constitutive ale infracțiunii imputate, iar nerecunoașterea vinovăției

de către aceasta în comiterea infracțiunii date, nu poate servi temei de

achitare, de vreme ce în cursul judecării cauzei au fost administrate suficiente

probe care confirmă cu certitudine vinovăția lui Caucovscaia M. în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.(3) lit.a) Cod penal și este apreciată de

către instanța de recurs drept o modalitate de exercitare a dreptului la

apărare, urmărind scopul evitării răspunderii penale.

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat pe motiv că acesta

este vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Bulbuc Boris în

numele inculpatei Caucovscaia Maria, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 14 septembrie 2016, în cauza penală în privința

lui Caucovscaia Maria, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 17 august 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

9