1ra-987/2017 — art.145 alin. 1 CP

Dosarul 1ra-987/2017

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

12 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

condamnatul Secu Mihail împotriva sentinței Judecătoriei Hîncești din 22 iunie

2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 noiembrie 2016

în cauza penală în privința lui

Secu Mihail XXXXX,

născut la XXXXXXX, originar și domiciliat până la reținere în

s. XXXXXX, str. XXXXX, nr. XX, r-nul XXXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

1.de la 18 mai 2016- până la 22 iunie 2016; (instanța de fond);

ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin..(1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art.145 alin.(3) lit. h) Cod penal, la 20 de ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

perioada 01–06 iunie 2004, fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflându-se în casa

concubinei sale Țîba Natalia din str. Komunisticescaia 86, or. Ilinsc, r-nul

Ramensk, reg. Moscova, F. Rusă, în rezultatul unui conflict apărut spontan,

intenționat i-a aplicat ultimei multiple lovituri pe diferite părți ale corpului, după

care a strangulat-o cu o funie și, în rezultatul asfixiei mecanice Țîba Natalia a

decedat. Ulterior, pentru a ascunde urmele infracțiunii, Secu Mihail a îngropat

cadavrul victimei pe terenul agricol de lângă casa acesteia.

solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, cu

reîncadrarea acțiunilor sale din prevederile art.145 alin.(3) în cele ale art.149 Cod

penal, deoarece în materialele dosarului lipsesc probe ce ar demonstra vina lui

în săvârșirea omorului intenționat al victimei.

1

2006, apelul inculpatului a fost respins, ca nefondat.

declarat recurs ordinar, solicitând casarea acestora, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunile sale să fie încadrate în baza

art.149 Cod penal, invocând repetat aceleași argumente ca și în cererea de apel.

2006, recursul declarat a fost respins, ca neîntemeiat.

hotărârilor judecătorești, cu remiterea cauzei la rejudecare în prima instanță,

argumentând că acestea sunt ilegale fiind adoptate în lipsa unor probe

incontestabile, care ar confirma că el ar fi omorât-o pe victimă prin tortură și

strangulare.

2006, recursul în anulare a fost declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

condamnatul și avocatul acestuia A.Ghițu, care au solicitat casarea acestora și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunile condamnatului să fie

reîncadrate în baza art.149 Cod penal, pe motiv că instanțele judecătorești au

apreciat greșit circumstanțele cauzei, deoarece din materialul probator rezultă că

ultimul nu a avut intenția de a-i curma viața victimei.

10.Prin hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție din 22 noiembrie 2010

recursurile în anulare declarate au fost admise, casate parțial sentința Judecătoriei

Hîncești din 16 noiembrie 2005, deciziile Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 08 februarie 2006, Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din

26 aprilie 2006 și hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție din 25 septembrie

2006, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărîre prin care, acțiunile lui Secu M.

au fost reîncadrate din prevederile art. 145 alin.(3) lit.h) în cele ale art.145 alin.(1)

Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa-14 ani și 6 luni închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip închis.

dânsul la etapa urmăririi penale și judecării cauzei s-a aflat în arest o perioadă

mai mare de 10 luni în conformitate cu prevederile art. 186 alin. (5), (9) Cod de

procedură penală, iar de la 07.04.2005 până la 08.02.2006 a fost deținut fără

mandat de arest. Prin hotărârea Curții Constituționale din 23.02.2016 au fost

2

declarate neconstituționale prevederile normei de drept sus indicate, astfel a

solicitat revizuirea cauzei în temeiul art. 458 Cod de procedură penală.

cererea condamnatului cu privire la revizuirea cauzei, ca fiind neîntemeiată.

În argumentarea soluției adoptate instanța de fond a reținut că prin

hotărârea Curții Constituționale din 23.02.2016 s-a decis că arestul preventiv

poate fi aplicat pe o perioadă totală de cel mult 12 luni, care include atât etapa

urmăririi penale, cât și etapa judiciară, până la emiterea încheierii judecătorești

prin care persoana este eliberată din arest sau momentul pronunțării sentinței de

către instanța de fond. Totodată, efectele hotărârii menționate nu se extind asupra

persoanelor care se află în stare de arest, în privința cărora există o sentință de

condamnare iar cauza se examinează în instanța de apel.

În consecință instanța de fond a conchis că în speță hotărârile prin care Secu

M. a fost condamnat au fost pronunțate până la data emiterii hotărârii Curții

Constituționale din 23.02.2016, astfel că efectele acesteia nu se extind asupra

condamnatului.

casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să

fie admisă cererea de revizuire.

În argumentarea cererii de apel Secu M. a invocat motive similare cu cele

menționare în cererea de revizuire și anume: 1. a fost deținut în Izolatorul de

detenție preventivă 168 ore; 2. s-a aflat în arest preventiv o perioadă mai mare de

10 luni fără mandat de arest.

noiembrie 2016 a fost respins ca nefondat apelul declarat.

În argumentarea deciziei adoptate instanța de apel a constatat că instanța

de fond corect a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire depusă de

condamnat, deoarece în speță nu persistă nici un temei de revizuire prevăzut la

art. 458 Cod de procedură penală, iar argumentele invocate de condamnat în

susținerea apelului sunt declarative, nefiind confirmate prin nici o probă și, deci

nu pot fi reținute ca temei justificativ de casare a sentinței contestate.

instanței de apel din 01 noiembrie 2016 a declarat recurs ordinar condamnatul,

care, invocând temeiul de drept prevăzut la art. 458 alin. (3) pct. 4) Cod de

3

procedură penală, solicită casarea hotărârilor contestate și dispunerea deschiderii

procedurii de revizuire, argumentând următoarele:

- atât instanța de fond cât și cea de apel nu au luat în considerație nici un

argument invocat în cererile de revizuire și apel prin ce a fost încălcat art. 13

CEDO;

- s-a aflat în arest preventiv o perioadă mai mare de 10 luni fără mandat de

arest, fapt ce a dus la încălcarea art. 5 din CEDO;

- prin rechizitoriul întocmit de Procuratura r-nul Ramensk, reg. Moscova, a

fost învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 105 alin. (1) Cod penal al

F. Ruse fapt ce echivalează cu art. 145 alin. (1) Cod penal al R. Moldova, însă prin

sentința Judecătoriei Hîncești din 16.11.2005 a fost condamnat în baza art. 145

alin. (3) lit. h) Cod penal;

- la examinarea cauzei în instanța de fond nu a fost audiat nici un martor

fiind doar citite depozițiile acestora din cadrul urmăririi penale, astfel i-a fost

încălcat dreptul garantat de art. 6 &3 lit. d) CEDO;

- în prezenta cauză au fost încălcate prevederile art. 186 alin. (6), (11), 175

alin. (9), art. 303 alin. (1)Cod de procedură penală;

de procedură penală, a depus referință privind opinia sa asupra recursului

inculpatului, solicitând declararea inadmisibilității acestuia ca fiind vădit

neîntemeiat, argumentând că deși Curtea Constituțională prin Hotărârea din

23.02.2016 a recunoscut neconstituțională aflarea inculpaților în arest mai mult de

12 luni și, respectiv, prevederile art. 186 Cod de procedură penală, aceasta nu are

caracter retroactiv, fapt stipulat în art. 26 alin. (7) al Legii nr. 317 din 13.12.1994 cu

privire la Curtea Constituțională.

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide

inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.

Dispoziția art.458 alin.(3) Cod de procedură penală, prevede cazurile de

revizuire a procesului penal și anume: 1) s-a constatat, prin sentință penală

irevocabilă, comiterea unei infracțiuni în timpul urmăririi penale sau în legătură

cu judecarea cauzei; 2) s-au stabilit alte circumstanțe de care instanța nu a avut

cunoștință la emiterea hotărârii și care, independent sau împreună cu

circumstanțele stabilite anterior, dovedesc că cel condamnat este nevinovat ori a

săvârșit o infracțiune mai puțin gravă sau mai gravă decât cea pentru care a fost

4

condamnat sau dovedesc că cel achitat sau persoana cu privire la care s-a dispus

încetarea procesului penal este vinovat/vinovată; 3) două sau mai multe hotărâri

judecătorești irevocabile nu se pot concilia; 4) Curtea Constituțională a recunoscut

drept neconstituțională prevederea legii aplicată în cauza respectivă.

Din conținutul normei vizate rezultă că revizuirii pot fi supuse hotărârile

irevocabile a instanțelor de fond, pronunțate pe fondul cauzei penale cum sunt

sentința de achitare, de condamnare ori de încetare a procesului penal.

Conform art.465 Cod de procedură penală, sentințele instanței de revizuire,

date în conformitate cu art.462 alin.(4), 464 Cod de procedură penală, pot fi supuse

apelului și recursului potrivit prevederilor art.400 și 420 Cod de procedură penală.

Deși, recurentul în recursul declarat nu indică nici un temei de drept

prevăzut la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, din conținutul acestuia

rezultă, că autorul semnalează temeiul de drept prevăzut la pct. 6) al normei de

drept sus menționată, potrivit căreia hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel.

Colegiul constată că temeiul la care se referă autorul recursului, nu este

aplicabil din punctul de vedere al prezenței erorii de drept, care ar fi temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

Instanța de recurs consideră că, argumentul recurentului prin care se indică

că atât instanța de fond cât și cea de apel nu au luat în considerație nici un

argument invocat în cererile de revizuire este neîntemeiat, or în viziunea

Colegiului acestea s-au pronunțat în hotărârile adoptate asupra tuturor motivelor

invocate de condamnat, iar partea descriptivă a hotărârilor conține argumentarea

concluziilor instanțelor la acest capitol.

Argumentul indicat de recurent prin care se invocă că prin rechizitoriul

întocmit de Procuratura r-nul Ramensk, reg. Moscova, dânsul a fost învinuit de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 105 alin. (1) Cod penal al F. Ruse fapt ce

echivalează cu art. 145 alin. (1) Cod penal al R. Moldova, însă prin sentința

Judecătoriei Hîncești din 16.11.2005 a fost condamnat în baza art. 145 alin. (3) lit.

h) Cod penal, Colegiul îl respinge ca neîntemeiat, deoarece prin hotărârea

Plenului Curții Supreme de Justiție din 22 noiembrie 2010 sentința menționată a

fost casată parțial și pronunță o nouă hotărâre prin care, acțiunile lui Secu M. au

fost reîncadrate din prevederile art. 145 alin.(3) lit.h) în cele ale art.145 alin.(1)

5

Cod penal. Prin urmare, Secu M. a fost condamnat în baza art.145 alin.(1) Cod

penal, și la moment execută pedeapsa închisorii pentru săvârșirea acestei

infracțiuni.

Alegațiile recurentului referitor la încălcarea art. 5 din CEDO pe motiv că

s-a aflat în arest preventiv o perioadă mai mare de 10 luni fără mandat de arest și

încălcarea prevederilor art. 186 alin. (6), (11), 175 alin. (9), art. 303 alin. (1) Cod de

procedură penală nu constituie temei de revizuire a procesului penal prevăzut la

art. 458 alin (3) Cod de procedură penală, care expres și exhaustiv prevede

cazurile în care hotărârile judecătorești irevocabile pot fi supuse revizuirii. Mai

mult, instanțele ierarhic inferioare s-au pronunțat în hotărârile adoptate asupra

acestui motiv, argumentându-și riguros în acest sens concluziile (f.d.36-37, 73,

vol. II, pct. 23) pe care Colegiul penal le consideră juste și întemeiate și a căror

reluare nu se mai impune.

Conform art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia

în cazul în care constată că acesta este vădit neîntemeiat.

În acest context, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului ordinar

declarat de inculpatul Secu Mihail, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de condamnatul Secu Mihail,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 noiembrie

2016, în cauza penală în privința lui Secu Mihail, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 10 august 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

6