2ra-880/18 — incasarea prejudiciului material si moral

2ra-880/18 — incasarea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosar nr 2rac-880/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani

judecătorul: Al. Negru

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

judecătorii: N. Simciuc, I. Țurcan, Iu. Cotruță

Î N C H E I E R E

20 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de Secu Mihail și avocatul Orbu

Ștefan,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Secu Mihail

împotriva Ministerului Justiției, cu privire la repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 ianuarie 2018, prin care a fost

respins apelul declarat de Secu Mihail, prin intermediul avocatului Orbu Ștefan și a

fost menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 02 martie 2017,

prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Secu

Mihail împotriva Ministerului Justiției, cu privire la repararea prejudiciului material și

moral,

c o n s t a t ă:

La data de 28 ianuarie 2016, Secu Mihail a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției, cu privire la încasarea sumei și a cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul Secu Mihail a invocat că, în baza sentinței

Judecătoriei Hîncești, din 16 noiembrie 2005, a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (3) lit. h) Cod penal și i-a fost stabilită o pedeapsă

sub formă de închisoare, pe un termen de 20 de ani. Prin Decizia Curții de Apel

Chișinău, din 08 februarie 2006 a fost respins apelul lui Secu Mihail și menținută

sentința Judecătoriei Hîncești din 16 noiembrie 2005.

1

Reclamantul Secu Mihail a indicat că, prin decizia Curții Supreme de Justiție din

22 noiembrie 2010, acțiunile lui Secu Mihail au fost recalificate în art. 145 alin. (1)

Cod penal și i-a fost stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare, pe un termen de

14 ani și 6 luni fiind inclus în termenul de executare a pedepsei, perioada aflării în stare

de arest, și anume perioada 28 martie 2005 – 22 noiembrie 2010.

Astfel, reclamantul a motivat că, printr-un act judecătoresc definitiv și

irevocabil, a fost stabilit faptul aflării lui Secu Mihail, în custodia statului, din data de

28 martie 2005 pînă la momentul înaintării prezentei cereri de chemare în judecată în

instanță.

Reclamantul Secu Mihail a menționat că, din cauza condițiilor nesatisfăcătoare

a asistenței medicale din instituțiile penitenciare, în perioada ispășirii pedepsei, Secu

Mihail a fost diagnosticat cu xxxxx, având nevoie de tratament și îngrijiri medicale

costisitoare.

Reclamantul a solicitat încasarea în contul lui Secu Mihail din bugetul public

național, suma de 500 000 lei, cu titlul de prejudiciu material și moral.

În drept, reclamantul și-a întemeiat pretențiile în baza art. 2 al Legii cu privire la

sistemul penitenciar nr. 1036-XIII din 17 decembrie 1996, punctul 507 al Statutului

executării pedepsei de către condamnați, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 583 din

26 mai 2006 și art. 3 CEDO.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 02 martie 2017, a fost

respinsă integral, ca neîntemeiată, cerere de chemare în judecată depusă de Secu Mihail

împotriva Ministerului Justiției, cu privire la repararea prejudiciului material și moral.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 ianuarie 2018, a fost respins apelul

declarat de Secu Mihail, prin intermediul avocatului Orbu Ștefan și a fost menținută

hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 02 martie 2017, în cauza civilă la

cererea de chemare în judecată depusă de Secu Mihail împotriva Ministerului Justiției,

cu privire la repararea prejudiciului material și moral.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a indicat că, la judecarea cauzei

s-a stabilit că, Secu Mihail a fost luat în custodia statului și plasat în sistemul

penitenciar la 04 aprilie 2005, iar la moment ispășește pedeapsa cu închisoare în

penitenciarului nr. 9 Pruncul.

Instanța de apel a reținut că, conform notei informative nr.2125 întocmită de

șeful DM DIP, din 12 martie 2016, precum și extrasul medical întocmit în baza actelor

medicale primare ale lui Secu Mihail, se atestă că, la intrare în sistemul penitenciar,

Secu Mihail a fost consultat de medic și investigat, conform regulilor minime de

asistență medicală, iar deținutul Secu Mihail nu a prezentat careva acuze la acel

moment.

La fel, instanța de apel a indicat că, la 14 aprilie 2006 Secu Mihail a acuzat dureri

în regiunea epigastrică, xxxxx și i-a fost stabilit diagnosticul: xxxxx în acutizare. Iar,

la 31 mai 2006 condamnatul Secu Mihail, a declarat greva foamei și a fost examinat de

2

către medicul de gardă cu acuze de slăbiciune generală, la 31 mai 2006; 03 iunie 2006;

04 iunie 2006; 07 iunie 2006-10 iunie 2006; 13 iunie 2006; -17 iunie 2006;

20 iunie 2006- 21 iunie 2006; 26 iunie 2006 - 28 iunie 2006; 01 iulie 2006; 04 iulie

2006; 07 iulie 2006; 10 iulie 2006; 13 iulie 2006 – 17 iulie 2006; 19 iulie 2006-

20 iulie 2006; 22 iulie 2006 – 23 iulie 2006.

Instanța de apel a menționat că, în perioada 10 august 2006 - 14 septembrie 2006

Secu Mihail a beneficiat de tratament în secția terapie al Penitenciarului nr. 16-Pruncul

cu diagnosticul: xxxxx de etiologie virală B, D, stadiul subcompensat, xxxxx, xxxxx”,

iar Consiliul național de determinarea a dizabilității și capacității de muncă i-a

acordat lui Secu Mihail xxxxx, pe un termen de un an.

Totodată, instanța de apel a specificat că, în perioada 07 februarie 2007 -

24 februarie 2007, Secu Mihail s-a tratat în secția terapie a Penitenciarului nr. 16,

Pruncul, cu diagnosticul: xxxxx de etiologie virală B și D stadiul de compensație.

Ulterior, în perioada 20 noiembrie 2007 - 03 decembrie 2007, Secu Mihail a fost

internat în secția terapie al Penitenciarului nr. 16-Pruncul, unde a beneficiat de

consultația medicului oftalmolog, otorinolaringolog, chirurg, și s-a prezentat la

Consiliul național de determinarea dizabilității și capacității de muncă pentru

prelungirea gradului de invaliditate pe termen de un an.

Instanța de apel, a mai indicat că, Secu Mihail a fost internat în staționarul

spitalului penitenciar nr. 16 Pruncul, în perioadele 07 martie 2008 – 01 aprilie 2008;

17 octombrie 2008 – 04 noiembrie 2008, 09 noiembrie 2010-18 noiembrie 2010,

20 iunie 2013 - 04 iulie 2013. La fel, Secu Mihail a urmat tratament stomatologic la

data de 09 martie 2011, 11 martie 2011 și la 14 martie 2011.

De asemenea, instanța de apel a reținut că, potrivit materialelor remise

Consiliului național de determinarea a dizabilității și capacității de muncă, Secu

Mihail s-a balonat acut în luna iulie 2006, după ce s-a aflat în greva foamei, timp de

54 zile. Mai mult, actele prezentate Consiliului național de determinarea a dizabilității

și capacității de muncă denotă că, Secu Mihail se consideră bolnav de xxxxx din anul

2005 și periodic se află la tratament.

Instanța de apel a conchis că, reclamantul Secu Mihail nu a înaintat pretenții cu

referire la acordarea tratamentului necorespunzător pentru maladia sa, dar a înaintat

pretenții față de asistența medicală necorespunzătoare, manifestată prin infectarea

lui Secu Mihail cu xxxxx, ceea ce a cauzat apariția xxxxx.

Analizând faptul, dacă infectarea reclamantului Secu Mihail cu xxxxx și

dezvoltarea la acesta a xxxxx de origine etiologică, este sau nu imputabilă statului,

instanța de apel a reținut că, conform punctului 19 din Statutul executării pedepsei de

către condamnați, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 583 din data de 26 mai 2006,

primirea deținuților în penitenciare se efectuează de către ofițerul de serviciu,

colaboratorul serviciului evidență specială, colaboratorul unității medicale și șeful

gărzii. În conformitate cu punctul 25 din Statutul citat supra, concomitent cu

3

percheziția, colaboratorul serviciului medical va verifica deținuții în vederea

constatării existenței leziunilor corporale sau altor urme de violență, a existenței stării

de ebrietate etc. Rezultatele examenului care conțin date privind starea lor psihică

și somatică se înregistrează în fișa de consultații.

La fel, instanța de apel a invocat că, conform punctului 29 din Statutul executării

pedepsei de către condamnați, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 583 din data de

26 mai 2006, după procedurile de primire, deținuții sânt plasați în carantină pe o

perioadă de pînă la 15 zile, în decursul căreia aceștia sânt supuși examenului medical

general în vederea determinării stării sănătății și capacității de muncă, precum și

prescrierii, după necesitate, a tratamentului individual.

Instanța de apel a apreciat ca neîntemeiat, argumentul reclamantului Secu Mihail

precum că, acesta s-ar fi infectat de xxxxx în cadrul sistemului instituțiilor

penitenciare, în legătură cu asistența medicală necorespunzătoare acordată. Astfel,

instanța de apel a indicat că, din actele medicale anexate la materialele cauzei se atestă

că, la plasarea lui Secu Mihail în custodia statului, acesta a fost consultat de un medic,

conform regulilor minime de asistență medicală și a fost diagnosticat ca fiind practic

sănătos. Respectiv, instanța de apel a conchis că, mențiunea ”practic sănătos”, din

dosarul medical al lui Secu Mihail, nu demonstrează cu certitudine că, Secu Mihail nu

era infectat cu xxxxx, în momentul plasării reclamantului în instituțiile penitenciare.

Instanța de apel a reținut că, din declarațiile specialistului din cadrul IMSP SCBI

”Toma Ciorbă”, medicul hepatolog Chiriac Ion, rezultă că, constatarea infectării cu

xxxxx B și D, poate fi efectuată doar în urma unor investigații de laborator a

probelor biologice prelevate de la subiectul vizat, fapt care potrivit documentelor

medicale ale reclamantului Secu Mihail nu a fost efectuat, la momentul plasării

acestuia în instituțiile penitenciare. Specialistul Chiriac Ion a specificat că, este posibil

ca persoana să fie infectată de ani de zile cu xxxxx și să nu cunoască. Mai mult,

specialistul a indicat că, în eventualitatea infectării unui pacient cu xxxxx în luna martie

2005, acești viruși pot dezvolta xxxxx, în timp restrâns, doar în situații excepționale, și

anume atunci când xxxxx se suprapune pe xxxxx. Or, suprainfecția cu xxxxx pe

fundalul xxxx, ar fi în măsură să ducă la o ciroză, în intervalul de 180 zile, de la

suprainfecția dezvoltă și o hepatită acută, cu apariția xxxxxului.

Totodată, instanța de apel a menționat că, date medicale ale reclamantului Secu

Mihail, nu atestă că, în perioada detenției, în special din 04 aprilie 2005, pînă în luna

septembrie 2006, reclamantul Secu Mihail a suferit un xxxxx, sau alte semne exterioare

ale unei eventuale suprainfecții cu xxxxx D. Din contra, datele cu caracter medical ale

reclamantului Secu Mihail indică că, în luna iulie 2006, la Secu Mihail a apărut xxxxx

membrelor superioare și balonarea acută abdomenului, simptome ale disfuncției severe

ale ficatului, pe fundalul xxxxx.

De asemenea, instanța de apel a indicat că, în punctul 15 din procesul verbal de

expertizare nr. PV EM 0280808, din 12 septembrie 2006, întocmit în perioada anilor

4

2006 și 2007, de membrii Consiliul de expertiză medicală a vitalității, se indică că,

Secu Mihail a comunicat că, se consideră bolnav de mai mulți ani cu xxxx. Trimiterea

extras din 20 noiembrie 2007 relevă că, pacientul Secu Mihail, se consideră bolnav de

xxxxx din anul 2005. Dar, începînd cu anul 2008, reclamantul Secu Mihail a comunicat

deja că, se consideră bolnav din 2006.

Instanța de apel a apreciat critic argumentul reclamantului Secu Mihail, precum

că, statul are sarcina probei, lipsei de infectare a lui Secu Mihail în cadrul sistemului

instituțiilor penitenciare. În acest sens, instanța de apel a reținut că, în cauza CEDO,

Cătălin Eugen Micu contra României nr. 55104/13 din 5 ianuarie 2016 (par. 56) Curtea

a menționat că, aprecierea afirmațiilor reclamantului referitoare la infectarea sa cu

hepatită, în penitenciar, urmează a fi efectuată în baza probelor administrate la

dosar de către interesat.

La data de 26 februarie 2018, Secu Mihail și avocatul Orbu Ștefan, au depus

cerere de recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău, din 17 ianuarie 2018, prin

care au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 17

ianuarie 2018 și a hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 02 martie 2017,

cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie admisă integral cererea de chemare în

judecată depusă de Secu Mihail împotriva Ministerului Justiției, cu privire la repararea

prejudiciului material și moral.

În motivarea cererii de recurs, recurentul Secu Mihail și avocatul Orbu Ștefan au

indicat că, un aspect important pentru justa soluționare a cauzei, este declarația

specialistului Chiriac Ion, precum că, Secu Mihail s-a îmbolnăvit de xxxx, în perioada

când se afla custodia statului.

Mai mult, recurentul Secu Mihail și avocatul Orbu Ștefan au invocat că, la

materialele cauzei, este anexat un raport de expertiză medico-legală, care confirmă

faptul că, Secu Mihail s-a îmbolnăvit în perioada executării pedepsei cu închisoarea,

dar instanța de apel nu a dat apreciere acestui raport de expertiză medico-legală.

De asemenea, recurentul Secu Mihail și avocatul Orbu Ștefan au indicat că,

CtEDO în cauza Păvălache împotriva României, hotărârea din 18 octombrie 2011, a

statuat că art. 3 din CEDO, implică obligația pozitivă a statului de a lua toate măsurile

rezonabile pentru a asigura fiecărui deținut, condiții compatibile cu demnitatea umană,

ținând cont de cerințele practice ale detenției, confortul și sănătatea deținutului.

Recurentul, Secu Mihail și avocatul Orbu Ștefan au menționat că, instanța de

apel nu a combătut concluziile experților, menționate în raportul de expertiză medico-

legală și nici nu s-a expus asupra concludentei acestei probe, contrar prevederilor art.

130 Cod de procedură civilă, care obligă instanța de judecată la o cercetare

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar, în

ansamblu și interconexiunea lor.

5

Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate a Curții de Apel

Chișinău din 17 ianuarie 2018, a fost expediată recurentului, la 12 februarie 2018,

conform scrisorii nr. 1805 (f.d.93), însă careva date despre recepționarea acesteia

lipsesc.

În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că recursul, a fost depus de

către Secu Mihail și avocatul Orbu Ștefan, la 26 februarie 2018, cu respectarea

termenului indicat la art. 434 Cod de procedură civilă.

La data de 12 aprilie 2018, în adresa intimatului Ministerul Justiției al RM, a

fost expediată copia recursului declarat de către Secu Mihail și avocatul Orbu Ștefan,

cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței, însă, până la

examinarea recursului, intimatul Ministerul Justiției al RM nu a depus referință, prin

care să-și exprime opinia asupra cererii de recurs declarate de către Secu Mihail și

avocatul Orbu Ștefan.

Examinând temeiurile recursului declarat de Secu Mihail și avocatul Orbu

Ștefan, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că, normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că, săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că, examinarea admisibilității recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs, cu

temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că, argumentele invocate în cererea de recurs

6

depusă de Secu Mihail și avocatul Orbu Ștefan, nu se încadrează în limitele stabilite

de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Subsidiar, se menționează că, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a,

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv, numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanța de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,

coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii

sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă

că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din recursul declarat de Secu Mihail și avocatul Orbu Ștefan nu rezultă că instanța a

apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO, în jurisprudența sa, a constatat că, dreptul de acces la

instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta

este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință

de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat

că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare, depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective. Trebuie

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor

ierarhic superioare în acest sistem (Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din

19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile, care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei hotărâre din

9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1-11) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

7

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu conține nicio referire cu

privire la fondul recursului.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului se plasează pe pagina web a

Curții Supreme de Justiție la data emiterii și se transmite tuturor participanților la

proces și reprezentanților acestora.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat

de către Secu Mihail și avocatul Orbu Ștefan, nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de Procedură Civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod

de procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

A considera inadmisibil recursul declarat de Secu Mihail și avocatul Orbu Ștefan

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 ianuarie 2018, în cauza civilă la

cererea de chemare în judecată depusă de Secu Mihail împotriva Ministerului Justiției,

cu privire la repararea prejudiciului material și moral.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

8