1ra-974/2017 — art. 186 alin. 5 CP

1ra-974/2017 — art. 186 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-974/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Sîngerei din 02 iunie 2014 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 15 februarie 2017, declarate de avocații Ciuru Igor în

numele inculpatului Țîganciuc Ion, Darii Vladimir în numele inculpatului Mac

Anatolie și de inculpații

Mac Anatolie xxxxxxx, xxxxxx xx xx xxxxx

xxxx, xxxxxxxx xxxx xxxxxxx, x xxxxxxxxxx

xx xxxxxxxx xx xxxxxxxx xxx xxxxxx xx

și

Țîganciuc Ion xxxxxx xxxxx xx xx xxxxxx

xxxx, xxxxxxx xx xxxxxxxx xxxxx xxxxxxx, xx

xxxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.12.2013 - 02.06.2014;

Instanța de apel: 16.07.2014- 15.02.2017;

Instanța de recurs: 17.05. - 05.07.2017.

A C O N S T A T A T :

vinovați și condamnați în baza art. 186 alin. (5) Cod penal:

Mac Anatolie, la 8 ani închisoare, iar în temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, la

pedeapsa stabilită a fost adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei aplicate prin

sentința Judecătoriei Sîngerei din 24 decembrie 2013, fiind stabilită pedeapsa

definitivă 10 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis;

Țîganciuc Ion, la 7 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis.

Procesul penal intentat în baza art. 186 alin. (5) Cod penal, în privința lui

Țîganciuc Ion, pe episoadele în privința părților vătămate Samson Aliona și

Școlnic Oxana a fost încetat, din motivul împăcării părților.

A fost admisă acțiunea civilă, fiind încasat în mod solidar de la Mac Anatolie și

Țîganciuc Ion în beneficiul părții vătămate „xxxxxxxxx” din xx xxxxxxxx a

xxxxxxxxxx, suma de 6923,78 lei, cu titlu de prejudiciu material.

A fost admisă parțial acțiunea civilă, fiind încasat în mod solidar de la

Mac Anatolie și Țîganciuc Ion în beneficiul părții vătămate SRL „xxxxxxxxxxx”,

suma de 473100 lei, cu titlu de prejudiciu material.

1

Prin aceeași sentință au fost încetate procesele penale intentate în privința lui

Mocanu Grigore și Mac Ion, în legătură cu împăcarea părților, inclusiv în privința lui

Mocanu Grigore a fost pronunțată o sentință de achitare.

Hotărârile judecătorești în privința inculpatului Mac Ion, pe căile ordinare de

atac nu au fost contestate.

noaptea spre 12 septembrie 2013, împreună și prin înțelegere prealabilă cu

Țîganciuc Ion, având scopul sustragerii bunurilor altei persoane, prin deteriorarea

lacătului au pătruns în magazinul nr. xx, amplasat pe adresa x. xxxxxxxxx xxxxx,

xxxx xxxxxxx, care aparține „xxxxxxxxxxx” xxxxxxxx, de unde a sustras pe ascuns

bunuri materiale în sumă totală 6923,78 lei, cauzându-i întreprinderii nominalizate un

prejudiciu material considerabil.

Tot el, continuându-și activitatea criminală, în noaptea spre 03 octombrie 2013,

împreună și prin înțelegere prealabilă cu Țîganciuc Ion și o altă persoană în privința

căreia a fost modificată învinuirea, prin spargerea geamului, având scopul sustragerii

bunurilor altei persoane, au pătruns în blocul administrativ al fermei de bovine, care

aparține „xxxxxxxxxx”, amplasată pe adresa x. xxxxxxxx, xxxx xxxxxxx, de unde

dintr-un safeu metalic au sustras pe ascuns bani în sumă de 499800 lei, cauzând părții

vătămate o pagubă materială considerabilă.

Astfel, suma totală a bunurilor materiale sustrase de către Mac Anatolie

constituind 506723,78 lei, care se califică drept proporții deosebit de mari.

Țîganciuc Ion, în noaptea de 10 martie 2013, prin participație simplă cu o altă

persoană în privința căreia a fost modificată învinuirea, urmărind scopul sustragerii

bunurilor altei persoane, au pătruns în gospodăria lui Baran Efimia, amplasată pe

adresa x. xxxxxxxx, xxxx xxxxxxx, unde din șopron au sustras pe ascuns un cal la

prețul de 12000 lei, cauzând astfel părții vătămate o daună materială considerabilă.

Tot el, continuându-și activitatea criminală, la 22 iulie 2013, aproximativ la ora

22:00, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, a pătruns pe teritoriul

cimitirului din x xxxx xxxxxx, xxxx xxxxxxxx, de unde a sustras pe ascuns o iapă ce

aparținea cet. Ghervas Gheorghe, cauzând astfel părții vătămate o daună materială

considerabilă în valoare de 8000 lei.

Tot el, continuându-și activitatea criminală, în noaptea spre 12 septembrie

2013, împreună și prin înțelegere prealabilă cu Mac Anatolie, având scopul

sustragerii bunurilor altei persoane, prin deteriorarea lacătului a pătruns în magazinul

nr. xx, amplasat pe adresa x xxxxxxxxx xxxxxx, xxxx xxxxxxx, care aparține

„xxxxxxxxxx” xxxxxxx, de unde a sustras pe ascuns bunuri materiale în sumă totală

6923,78 lei, cauzându-i întreprinderii nominalizate un prejudiciu material

considerabil

Tot el, continuându-și activitatea criminală, în noaptea spre 03 octombrie 2013,

împreună și prin înțelegere prealabilă cu Mac Anatolie și o altă persoană în privința

căreia a fost modificată învinuirea, prin spargerea geamului, având scopul sustragerii

bunurilor altei persoane, au pătruns în blocul administrativ al fermei de bovine, care

aparține „xxxxxxxxxxxx”, amplasată pe adresa x. xxxxxxx, xxxxx xxxxxxxxx, de

unde dintr-un safeu metalic au sustras pe ascuns bani în sumă de 499800 lei, cauzând

părții vătămate o pagubă materială considerabilă.

Tot el, continuându-și activitatea criminală, în noaptea spre 12 octombrie 2013,

aproximativ la ora 03:00, acționând împreună și prin înțelegere prealabilă cu o altă

2

persoană în privința căreia procesul penal a fost încetat în legătură cu împăcarea

părților, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, au pătruns în

gospodăria cet. Școlnic Oxana, amplasată pe adresa x xxxxxxx, xxxx xxxxxxx, de

unde au sustras pe ascuns 13 iepuri la prețul de 300 lei pentru o unitate, cauzându-i

astfel părții vătămate o pagubă materială considerabilă în sumă totală de 3900 lei.

Tot el, imediat după sustragerea iepurilor din gospodăria cet. Școlnic Oxana,

aproximativ la ora 03:15, continuându-și intenția criminală, împreună cu o altă

persoană în privința căreia procesul penal a fost încetat în legătură cu împăcarea

părților, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, a pătruns în gospodăria

cet. Samson Aliona, amplasată pe adresa x xxxxxxxxxx, xxxx xxxxxxx, de unde a

sustras pe ascuns bunuri materiale în sumă totală de 1312,50 lei, cauzându-i părții

vătămate un prejudiciu material considerabil.

Tot el, continuându-și activitatea criminală, în noaptea spre 14 octombrie 2013,

urmărind scopul însușirii bunurilor străine, a pătruns în gospodăria cet.

Voloșciuc Vasili, amplasată pe adresa x. xxxxxxxxx, xxxx xxxxxxx, de unde a

sustras pe ascuns o motocicletă model „Viper”, cauzându-i părții vătămate un

prejudiciu material considerabil în sumă de 18000 lei.

Astfel, suma totală a bunurilor materiale sustrase de către Țîganciuc Ion

constituind 549936,28 lei, care se califică drept proporții deosebit de mari.

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

să fie încetat procesul penal intentat în privința inculpatului Țîganciuc Ion în baza

art. 186 alin. (5) Cod penal, pe episodul sustragerii unui cal de la partea vătămată

Baran Efimia, din motivul împăcării părților, invocând că prima instanță la segmentul

calificării infracțiunii și stabilirea pedepsei inculpatului, nu s-a expus asupra furtului

unui cal de la cet. Baran Efimia, care a depus o cerere de împăcare cu inculpatul.

3.1. Inculpatul Mac Anatolie, a contestat cu apel sentința, solicitând casarea

acesteia, cu emiterea unei hotărâri echitabile în privința sa, deoarece prima instanță la

pronunțarea sentinței de condamnare nu a luat în considerație faptul, că pe episodul în

privința părții vătămate SRL „xxxxxxxxxxx”, inculpatul Țîganciuc Ion a declarat că a

participat de unul singur la săvârșirea acestei infracțiuni, iar pe episodul în privința

părții vătămate „xxxxxxxxx” Sîngerei, partea vătămată a declarat că nu are pretenții

față de acesta, mai mult, a restituit prejudiciul cauzat și se căiește de cele săvârșite,

are la întreținere doi copii minori.

3.2. Inculpatul Țîganciuc Ion, a contestat cu apel sentința, solicitând casarea

acesteia în partea stabilirii pedepsei, cu emiterea unei hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă.

au fost respinse ca nefondate apelurile inculpaților și admis apelul procurorului,

casată sentința în privința inculpatului Țîganciuc Ion cu pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care a fost încetat procesul penal

intentat în privința lui Țîganciuc Ion în baza art. 186 alin. (5) Cod penal, pe faptul

săvârșirii furtului de la Baran Efimia, din motivul împăcării părților.

În rest, dispozițiile deciziei în privința inculpaților Mac Anatolie și

Țîganciuc Ion au fost menținute.

Prin aceeași decizie a fost condamnat și inculpatul Mocanu Grigore, însă în

privința acestuia hotărârea nominalizată nu se contestă cu recurs ordinar.

3

La adoptarea soluției date, instanța de apel a reținut, că prima instanță la

calificarea infracțiunii și stabilirea pedepsei inculpatului Țîganciuc Ion, nu s-a expus

asupra furtului unui cal de la cet. Baran Efimia, care a depus o cerere de împăcare cu

inculpatul, însă în partea descriptivă a deciziei a constatat în fapt, că Țîganciuc Ion în

noaptea de 10 martie 2013, prin participație simplă cu o altă persoană în privința

căreia a fost modificată învinuirea, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei

persoane, au pătruns în gospodăria lui Baran Efimia, amplasată pe adresa x xxxxxx,

xxxx xxxxxxxx, unde din șopron au sustras pe ascuns un cal la prețul de 12000 lei,

cauzând astfel părții vătămate o daună materială considerabilă.

Partea vătămată Baran Efimia, a depus în cadrul cercetării judecătorești o

cerere prin care a solicitat încetarea procesului penal în legătură cu împăcarea

părților, menționând că nu are față de inculpat pretenții materiale sau morale.

Astfel, instanța de apel având în vedere prevederile art. 16 alin. (3) Cod penal,

raportate la prevederile art. 109 Cod penal, a conchis că procesul penal pe acest capăt

de învinuire care la urmărirea penală a fost calificat în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c),

d) Cod penal, urmează a fi încetat în legătură cu împăcarea părților.

Referitor la apelurile inculpaților, instanța de apel le-a considerat declarative și

neîntemeiate.

Totodată, instanța de apel a punctat că pedeapsa stabilită inculpatului

Țîganciuc Ion este echitabilă faptelor infracționale săvârșite, fiind în corespundere cu

împrejurările cauzei și normele legale

Prima instanță apreciind probatoriul, corect a ajuns la concluzia vinovăției

inculpatului Mac Anatolie de cele imputate prin rechizitoriu, iar careva probe și

dovezi în confirmarea argumentelor din cererea de apel de către inculpat nu au fost

prezentate, or, Mac Anatolie a descris circumstanțele cauzei și le-a dat interpretare

conform viziunii sale sub formă de apărare, ignorând celelalte aspecte importante ale

cauzei care confirmă prezența infracțiunilor imputate acestuia.

art. 427 alin. (1) pct. 6), 12), 13) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs

decizia instanței de apel, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei hotărâri prin

care acțiunile inculpatului să fie recalificate de la art. 186 alin. (5) Cod penal, în baza

art. 186 alin. (4) Cod penal, cu aplicarea unei pedepse mai blânde.

În susținerea cerințelor apărarea a menționat, că instanța de apel la pronunțarea

deciziei contestate nu a ținut cont de declarațiile inculpaților în partea ce ține de

episodul furtului de la SRL „xxxxxxxxxxxx”, nefiind elucidată suma sustrasă de

inculpatul Țîganciuc Ion, or, din declarațiile inculpaților date în instanța de apel

rezultă că suma sustrasă constituie 120000 lei și nu 499800 lei cum a susținut

administratorul SRL „xxxxxxxxxx”, Mereacre Ion.

În același context recurentul a specificat, că de la bancă pe contul

SRL „xxxxxxxxxxxxx” a fost retrasă suma de 490000 lei în ziua premergătoare

infracțiunii, fapt care nu confirmă precum că anume această sumă de bani trebuia să

fie în biroul administratorului societății nominalizate.

Mai mult, în cadrul cercetării judecătorești nu a fost probat ce sumă exactă de

bani a fost pusă în safeu, nefiind astfel stabilit prin probe veridice caracterul și

mărimea daunei cauzate prin infracțiune, fiind încălcate prevederile art. 96 alin. (1)

pct. 4) Cod de procedură penală.

Prin urmare, în opinia recurentului instanța de apel, având în vedere

4

circumstanțele de fapt enunțate supra, precum și modificările operate în Codul penal

și anume în dispoziția art. 126 Cod penal, urma prin prisma art. 10 alin. (1) Cod

penal, să recalifice acțiunile acestuia din prevederile art. 186 alin. (5) Cod penal, în

baza art. 186 alin. (4) Cod penal.

5.1. Avocatul Darii Vladimir în numele inculpatului Mac Anatolie, în temeiul

art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs decizia

instanței de apel, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare

pe episodul săvârșirii furtului de la SRL „xxxxxxxxxxx” deoarece fapta nu a fost

săvârșită de inculpat, iar pe episodul furtului de la „xxxxxxxxxxx” Sîngerei, să fie

încetat procesul penal în legătură cu împăcarea părților.

În motivarea recursului său, recurentul invocă că, probele examinate în cadrul

instanței de apel nu au fost suficiente pentru a constata că inculpatul Mac Anatolie a

săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (5) Cod penal, or, probele puse la

baza condamnării inculpatului confirmă faptul că Mac Anatolie a beneficiat de o

sumă de bani din cei furați de Țîganciuc Ion, pe care ultimul i-a dat, nu și faptul

participării nemijlocite a lui Mac Anatolie la săvârșirea infracțiunii de furt, mai mult,

depistarea la locul infracțiunii a telefonului inculpatului Mac Anatolie a fost explicată

de către inculpați și martorii pe caz, prin folosirea acestui telefon de mai multe

persoane în caz de necesitate, inclusiv de către inculpatul Țîganciuc Ion în acea

perioadă.

Totodată, apărarea a menționat, că instanța de apel nu s-a expus asupra

faptului, că inculpatul Mac Anatolie în cererea de apel a reiterat solicitarea de

încetare a procesului penal din motivul împăcării cu partea vătămată „xxxxxxxxxxx”,

care atât în prima instanță cât și în instanța de apel a confirmat că Mac Anatolie a

restituit 50 %, adică 3500 lei din prejudiciul cauzat, nu are pretenții materiale și a

solicitat încetarea procesului penal prin împăcare.

5.2. Inculpatul Mac Anatolie, fără a invoca un temei concret din cele

prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs decizia

instanței de apel, solicitând casarea acesteia, cu aplicarea în privința sa a Legii nr. 210

din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței R. Moldova.

În susținerea cerințelor, recurentul făcând referire la prevederile art. 10 Cod

penal, a specificat, că de către instanțele de fond în privința sa au fost încălcate

prevederile art. art. 8 alin. (2), 94, 95 Cod de procedură penală, inclusiv la capitolul

individualizării pedepsei, nu s-a ținut cont de faptul că inculpatul are la întreținere doi

copii minori și mama bolnavă.

5.3. Inculpatul Țîganciuc Ion, fără a invoca un temei concret din cele

prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs decizia

instanței de apel, solicitând casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în

prima instanță, invocând motive similare celor solicitate în cererea de apel, și anume

dezacordul cu pedeapsa penală și cuantumul prejudiciului cauzat prin infracțiune.

apărare și inculpați, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că

acestea sunt inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate, expunând următoarele

considerente în vederea susținerii acestei statuări.

Așadar, pornind de la expunerea argumentelor privitor la soluția de

inadmisibilitate a recursurilor ordinare declarate de partea apărării, Colegiul penal

5

amintește, că potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în

recurs sunt vădit neîntemeiate.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute exhaustiv de

art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent.

Din textul recursurilor declarate de partea apărării se observă, că titularii

acestora, critică hotărârea contestată sub aspectul pct. 6), 8), 13) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, din care rezultă, că hotărârea instanței de apel poate fi supusă

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazurile când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, nu

au fost întrunite elementele infracțiunii și în cazul în care a intervenit o lege penală

mai favorabilă condamnatului.

Totodată, deși inculpații nu au invocat un temei concret pentru declararea

recursurilor, se deduce că aceștia critică decizia contestată sub aspectul pct. 10) al

normei citate supra, considerând că s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Însă, aceste temeiuri pentru declararea recursului ordinar nu și-au găsit

confirmare la examinarea recursurilor înaintate, nefiind stabilite presupusele erori de

drept invocate de recurenți.

Analizând criticele formulate, prin prisma temeiurilor circumscrise cazurilor de

casare, instanța de recurs apreciază argumentele invocate de recurenți ca fiind

nefondate, având în vedere în acest sens următoarele considerente.

La caz, se constată că partea apărării critică decizia recurată, din considerentul

că instanța de apel greșit a ajuns la concluzia menținerii sentinței de condamnare a

inculpaților în baza art. 186 alin. (5) Cod penal, în cazul lui Mac Anatolie precum că

acesta nu a participat la săvârșirea infracțiunii nominalizate, iar în cazul lui

Țîganciuc Ion precum că acesta a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 186 Cod

penal, însă suma sustrasă de la partea vătămată SRL „xxxxxxxxxxx” constituia

120000 lei, adică agravanta prevăzută la articolul nominalizat urma să fie redusă la

alin. (4), astfel, în probarea alegațiilor invocate, apărarea a descris în conținutul

recursurilor probe și circumstanțe, care în opinia acesteia nu au fost apreciate de

instanța de apel la justa valoare sau au fost apreciate unilateral, creându-se astfel

impresia că instanța este părtinitoare.

Însă, verificând materialele dosarului în raport cu criticele enunțate, Colegiul

penal conchide că la judecarea apelurilor declarate instanța a examinat prezenta cauză

penală sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă privitor la

încetarea în privința inculpatului Țîganciuc Ion a procesului penal intentat în baza

art. 186 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, pe episodul furtului de la partea vătămată

Baran Efimia, din motivul împăcării părților, iar în rest, fiind menținută sentința de

condamnare.

Or, în opinia instanței de recurs soluția instanței de apel este argumentată și

corespunzătoare circumstanțelor de fapt și de drept stabilite în cauză.

6

Cu referire la pretinsa încălcare admisă de către instanța de apel prevăzută de

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal menționează că, așa

cum rezultă din textul deciziei atacate, instanța de apel și-a motivat decizia în

conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel,

decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la adoptarea soluției

expuse în pct. 4. din prezenta decizie și a cărei redare repetată nu este necesară.

În același context, în vederea respingerii argumentelor apărării privitor la

chestiunea de apreciere eronată a probelor, Colegiul penal amintește că la etapa

judecării recursului ordinar nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o

nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea

constatată de instanțele de fond, acestea fiind atribuțiile exclusive ale instanțelor

vizate, deci, instanța de recurs nu examinează criticele referitoare la presupusa greșită

reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci

verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanța de apel, corectitudinea

condamnării inculpaților privind învinuirea imputată acestora.

Raportând cele expuse supra la verificarea și aprecierea probelor efectuată de

instanța de apel, Colegiul penal evidențiază că, instanța de apel corect a ajuns la

concluzia despre vinovăția inculpaților în baza art. 186 alin. (5) Cod penal și just a

apreciat probatoriul acumulat, or, alegațiile apărării în sensul vizat sunt neîntemeiate.

Totodată, Colegiul penal pe această linie de considerente specifică că, pentru a

constitui caz de casare eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi

influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța

între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor

aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe

care materialul probator o susține.

În cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost constatată de către instanța

de recurs, or, în fapt și în drept, decizia instanței de apel corespunde tuturor normelor

de drept procesual penal.

Apărarea a invocat că instanța a apreciat unilateral probele administrate, însă

din actele cauzei se constată că instanța de apel le-a creat părților condițiile necesare,

cercetând probele așa cum au fost prezentate de părți și a conchis corect asupra

circumstanțelor de fapt ale cauzei, just menținând încadrarea juridică efectuată de

către prima instanță în baza art. 186 alin. (5) Cod penal, or, solicitarea configurată în

recursul avocatului Ciuru Igor referitor la încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului

Țîganciuc Ion, este vădit neîntemeiată.

În contextul abordat, referitor la încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului

Țîganciuc Ion, Colegiul penal relevă, că invocarea art. 427 alin. (1) pct. 13) Cod de

procedură penală, este neîntemeiată dat fiind că solicitarea recalificării prin prisma

prevederilor art. art. 10 alin. (1), 126 Cod penal, ar putea fi pusă în discuție doar în

cazul în care în acțiunile inculpatului condamnat în baza art. 186 alin. (5) Cod penal,

de către instanțele de fond s-ar fi reținut sustragerea pe ascuns a sumei de 120000 lei,

cum susține apărarea, or, instanța de recurs la caz se va expune doar la critica apărării

ce vizează segmentul încadrării juridice, chestiune de drept pe care instanța de apel a

soluționat-o corect.

Tot în acest context, Colegiul penal reține că, după cum rezultă din prevederile

art. 314 Cod de procedură penală, instanța de judecată este obligată, în procesul

7

judecării cauzei, să cerceteze nemijlocit și sub toate aspectele, probele prezentate de

părți, creându-le acestora condiții necesare pentru cercetarea multilaterală și în

deplină măsură a circumstanțelor cauzei.

Opozabil celor enunțate de recurenți, Colegiul penal, verificând materialele

dosarului, specifică că judecând apelul instanța a examinat cauza sub toate aspectele,

adoptând o soluție corectă în speță, iar motivele invocate în recursurile ordinare de

către partea apărării, descrise în pct. 5., 5.1. ale prezentei decizii, Colegiul penal nu le

consideră relevante și ele urmează a fi respinse.

Tot aici, sub aspectul pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

Colegiul penal relevă, că instanța de apel corect a constatat că în acțiunile inculpaților

sunt prezente toate elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 186

alin. (5) Cod penal, argumente pe care instanța de recurs le acceptă și pentru a evita

repetări inutile le însușește.

Subsidiar, referitor la argumentele din recursurile inculpaților sub aspectul

pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal enunță, că la

capitolul individualizării pedepsei, instanțele de fond au ținut cont de prevederile art.

art. 7, 61, 75 Cod penal, iar alegația inculpatului Mac Anatolie referitor la aplicarea

în privința sa a prevederilor Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în

legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței R. Moldova nu poate

fi reținută de către instanța de recurs deoarece în privința inculpatului nu se constată

întrunirea cerințelor stipulate la art. 1 alin. (1) din legea citată supra.

Pe cale de consecință, în virtutea considerentelor consemnate în partea

descriptivă a prezentei decizii, constatând că în cauză există o concordanță deplină

între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanța de apel în privința

inculpaților Mac Anatolie și Țîganciuc Ion și nefiind identificate de către instanța de

recurs prezența erorilor judiciare, care ar putea servi drept temei de casare a deciziei

recurate, Colegiul penal consideră ca fiind neîntemeiate criticele formulate de către

titularii cererilor de recurs ordinar deferite spre examinare, menținând decizia

instanței de apel.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocații Ciuru Igor în

numele inculpatului Țîganciuc Ion, Darii Vladimir în numele inculpatului Mac

Anatolie și de inculpați, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 15 februarie 2017, în cauza penală în privința lui Mac Anatolie xxxxxxx și

Țîganciuc Ion xxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 04 august 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

8