1ra-956/2017 — art. 179 alin. 2, 287 alin. 3 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 179 alin. 2, 287 alin. 3 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 8, 12, 15 CPP
1ra-956/2017 — art. 179 alin. 2, 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 1ra-956/2017
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
05 iulie 2017 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte: Petru Ursache,
Judecătorii: Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul
Dodon Ion în numele inculpatului și inculpat, prin care se solicită casarea deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 martie 2017, în cauza penală în privința
lui
Godoba Vladimir xxxxxxxx, xxxxx xx xx xxxxxx
xxxx, xxxxxxx xx xxxxxxxx xx xxxxxxxx,
xxx xxxxxxxxxxx xx x
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 09.03.2016 – 29.04.2016;
Instanța de apel: 24.05.2016 – 27.06.2016;
Instanța de recurs: 02.08.2016 – 15.11.2016;
Instanța de apel: 20.12.2016 – 14.03.2017;
Instanța de recurs: 15.05.2017 – 05.07.2017.
A C O N S T A T A T:
Prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 29 aprilie 2016,
Godoba Vladimir a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:
- art. 179 alin. (2) Cod penal, la pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 400
(patru sute) unități convenționale în beneficiul statului;
- art. 287 alin. (1) Cod penal, la pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 500
(cinci sute) unități convenționale în beneficiul statului.
În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin absorbirea
pedepsei mai ușoare de pedeapsa mai aspră, i-a fost stabilită definitiv pedeapsa sub formă
de amendă în mărime de 500 (cinci sute) unități convenționale, echivalentul a 10000 (zece
mii) lei în beneficiul statului.
A fost admisă parțial acțiunea civilă, fiind dispusă încasarea din contul inculpatului
în beneficiul părții vătămate Balanuța Valentina a sumei de 10000 (zece mii) lei, cu titlu
de prejudiciu moral. În rest, cerințele au fost respinse.
Pentru a se pronunța, prima instanță a constatat în fapt, că Godoba Vladimir, la
05 septembrie 2012, aproximativ la ora 12:00, având scopul violării de domiciliu, ilegal,
prin înșelăciune, prezentându-se stăpânei Balanuța Valentina, drept angajat al SA
„Apă-Canal Chișinău”, sub pretextul verificării contorului de apă, a pătruns în xx xx
amplasat pe adresa xxx xxxx xxxxx x, xxx xxxxxxxx și i-a aplicat lui Balanuța Valentina
lovituri cu piciorul și pumnii peste deferite regiuni ale corpului, precum și copilului minor
al acesteia, Triboi Alexandr.
1
Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Godoba Vladimir a săvârșit violarea de
domiciliu, adică pătrunderea ilegală în domiciliul unei persoane fără consimțământul
acesteia, cu aplicarea violenței.
Tot el, Godoba Vladimir, la 05 septembrie 2012, aproximativ la ora 12:00,
prezentându-se drept angajat al SA „Apă-Canal Chișinău”, sub pretextul verificării
contorului de apă, a intrat în xx xx, amplasat pe adresa xxx xxxx xxxxx, x, xxx xxxxxxxx
unde din intenții huliganice, i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, peste
diferite regiuni ale corpului cet. Balanuța Valentina, cauzându-i acesteia conform
raportului de expertiză medico-legală nr. 2448/D din 24 septembrie 2013, vătămare
corporală neînsemnată, iar fiului minor al acesteia, Triboi Alexandr, i-a cauzat conform
raportului de expertiză medico-legală nr. 2449/D din 24 septembrie 2013, vătămări
corporale ușoare, acțiuni care au derulat până în holul comun al apartamentului, când
fiind intimidat de prezența vecinei, care a început să strige, a fugit de la fața locului.
Procurorul a contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia, rejudecarea
cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,
prin care Godoba Vladimir să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 179
alin. (2) Cod penal, la 2 ani închisoare și în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, la 4 ani
închisoare. Conform prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de
infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, să-i fie stabilită definitiv pedeapsa
5 ani închisoare cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.
În motivarea apelului acuzarea a invocat că:
- recalificarea acțiunilor inculpatului din prevederile art. 287 alin. (3) Cod penal,
în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, este neîntemeiată, iar pedeapsa aplicată este prea
blândă;
- partea vătămată a declarat în cadrul cercetării judecătorești, că inculpatul când se
afla peste feciorul ei, încerca să scoată ceva din geanta neagră pe care o avea cu el, a scos
din geantă un obiect, care părea a fi sub forma unui stilou, a văzut minerul rotund, s-a
gândit că ar fi un cuțit sau ceva asemănător, dar lama cuțitului nu a văzut-o;
- partea vătămată în ședința de judecată a declarat că nu a văzut lama cuțitului pe
care Godoba Vladimir l-a scos din geantă, dar a declarat că este sigură că inculpatul avea
în geantă un cuțit, deoarece felul în care a băgat mâna în geantă și ulterior a început să-l
scoată, timp în care s-a îndreptat spre copil care a început să strige, vorbea de la sine că
intenționează să ducă până la capăt intenția sa de răzbunare, care ulterior a fost confirmată
de martorul Triboi Aurel, căruia Godoba Vladimir i-a spus că o să-i taie familia;
- instanța de judecată a apreciat probele la propria latitudine și i-a aplicat
inculpatului o pedeapsă pecuniară fără a ține cont de circumstanțele în care a fost săvârșită
infracțiunea, inculpatul prin înșelăciune a pătruns în apartamentul părții vătămate,
pretinzând că este angajat al SA „Apă-Canal Chișinău”, având intenția determinată de a
se răzbuna pe Triboi Aurel, încălcând nu numai dreptul la viața privată și inviolabilitatea
domiciliului părții vătămate, dar a atentat și asupra vieții unui copil, agresându-l;
- intenția criminală a inculpatului și eschivarea acestuia de la organul de urmărire
penală se dovedește și prin aceea că ieșind din apartament, inculpatul și-a schimbat haina
ca să nu fie identificat, dar din neatenție din geanta sa în timpul altercației cu partea
vătămată, i-a căzut pașaportul cetățeanului Transnistriei;
- inculpatul după săvârșirea infracțiunii, în aceeași zi, a părăsit hotarele țării, ceea
ce a făcut imposibilă stabilirea și ridicarea cuțitului invocat de partea vătămată;
2
- prima instanță la stabilirea pedepsei inculpatului, nu a ținut cont de caracterul și
gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana acestuia, atitudinea inculpatului
după săvârșirea infracțiunilor care i se incriminează, faptul nerecunoașterii vinovăției,
precum și lipsa unor circumstanțe atenuante în raport cu prevederile art. art. 7, 75 Cod
penal.
3.1. Avocatul Roibu Ioana în numele părții vătămate Balanuța Valentina a
contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea
unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care
Godoba Vladimir să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. art. 179 alin. (2),
287 alin. (3) Cod penal, cu admiterea acțiunii civile și încasarea din contul inculpatului
în beneficiul părții vătămate a sumei de 100000 (una sută mii) lei, cu titlu de prejudiciu
moral.
În argumentarea recursului a invocat, că:
- prima instanță nu a apreciat în modul cuvenit probele administrate la materialele
cauzei și neîntemeiat a recalificat acțiunile inculpatului, Godoba Vladimir din prevederile
art. 287 alin. (3) Cod penal în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, pronunțând astfel o
hotărâre nemotivată;
- partea vătămată Balanuța Valentina atât în cadrul urmăririi penale, cât și în
instanța de judecată a declarat că inculpatul a încercat să scoată din geanta sa neagră, pe
care o avea pe umăr, un obiect cu mâner negru, asemănător unui cuțit pe care l-a îndreptat
spre fiul său minor Alexandr, văzând aceasta dânsa s-a speriat foarte tare pentru copilul
său și s-a năpustit peste inculpat, sărindu-i în spate;
- faptul că inculpatul nu recunoaște vinovăția în săvârșirea infracțiunii prevăzute
de art. 287 alin. (3) Cod penal, și anume că a încercat să aplice lovituri cu un cuțit pe care
îl deținea în geanta sa, precum și faptul că cuțitul în cauză nu a fost ridicat de către organul
de urmărire penală din motiv că acesta după săvârșirea infracțiunii a fugit și o perioadă
de timp s-a eschivat de la urmărirea penală, nu pot servi temei pentru excluderea
agravantei din învinuirea adusă lui Godoba Vladimir, și anume aplicarea sau încercarea
aplicării armei sau altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau a sănătății;
- instanța de judecată a aplicat o pedeapsă prea blândă inculpatului în raport cu
gravitatea infracțiunii săvârșite și neîntemeiat a respins parțial acțiunea civilă, încasând
doar suma de 10000 lei, or, caracterul și gravitatea suferințelor fizice și psihice cauzate
lui Balanuța Valentina, precum și fiului minor al acesteia, în urma săvârșirii infracțiunii
de către inculpat nu sunt suficiente pentru solicitarea unei compensări echitabile în raport
cu gradul de vinovăție al autorului prejudiciului și vătămările corporale provocate părții
vătămate și copilului său.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 iunie 2016 au
fost respinse ca nefondate apelurile și menținută sentința.
Instanța de apel a conchis că starea de fapt și de drept se află în concordanță deplină
cu materialele cauzei și corect a fost statuată de către prima instanță, nefiind constatate
temeiuri de casare a sentinței.
În opinia instanței de apel, prima instanță a dat apreciere corectă probelor și
circumstanțelor cauzei penale, examinându-le din punctul de vedere al utilității și
veridicității lor, sub toate aspectele, complet și în mod obiectiv, încadrând just acțiunile
lui Godoba Vladimir în baza art. art. 179 alin. (2), 287 alin. (1) Cod penal.
Instanța de apel a atestat corectitudinea reîncadrării acțiunilor inculpatului din
prevederile art. 287 alin. (3) Cod penal în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, iar alegațiile
3
avocatului Roibu Ioana în numele părții vătămate la acest aspect au fost apreciate ca
neîntemeiate.
Cu referire la pedeapsa penală aplicată inculpatului Godoba Vladimir, instanța de
apel a conchis că prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 7, 61, 75
Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de
personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează
răspunderea, de condițiile de viață ale familiei acestuia precum și scopul pedepsei aplicate
asupra corectării și reeducării vinovatului.
De asemenea, instanța de apel a considerat justă încasarea de către prima instanță
a cuantumului prejudiciului moral în sumă de 10000 lei, în beneficiul părții vătămate
Balanuța Valentina din contul inculpatului Godoba Vladimir.
Procurorul în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, a
contestat decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea parțială a acesteia,
cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.
În argumentarea recursului, acuzarea a indicat că:
- instanța de apel nu a ținut cont și nu a apreciat totalitatea probelor care
demonstrează vinovăția lui Godoba Vladimir de săvârșirea infracțiunii prevăzute de
art. 287 alin. (3) Cod penal și neîntemeiat a menținut sentința privind reîncadrarea
acțiunilor acestuia în baza art. 287 alin. (1) Cod penal;
- instanța de apel eronat și în mod general a concluzionat, că pedeapsa stabilită
inculpatului în baza art. 179 alin. (2) Cod penal este echitabilă;
- instanța de apel a ignorat argumentele acuzării și ale avocatului părții vătămate,
privind imposibilitatea examinării cauzei în lipsa părții vătămate, or, cauza urma a fi
examinată cu participarea obligatorie a părții vătămate, inclusiv și sub aspectul cercetării
dacă inculpatul a încercat să săvârșească infracțiunea cu aplicarea unui cuțit;
- instanța de apel a decis examinarea cauzei în lipsa părții vătămate, concluzionând
că aceasta nu se află pe teritoriul Republicii Moldova, fără a acorda posibilitate
procurorului de a asigura aducerea silită a lui Balanuța Valentina în fața instanței de apel.
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din
15 noiembrie 2016 a fost admis recursul, casată total decizia instanței de apel și dispusă
rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.
Pentru pronunțarea soluției nominalizate, instanța de recurs a evidențiat că în
apelurile declarate, atât procurorul cât și avocatul părții vătămate au manifestat
dezacordul cu încadrarea acțiunilor inculpatului în baza art. 287 alin. (1) Cod penal,
pledând pentru încadrarea acestora în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, bazându-și
învinuirea pe declarațiile părții vătămate Balanuța Valentina.
Totodată, în viziunea apelanților, greșit a fost stabilită și pedeapsa inculpatului în
baza art. 179 alin. (2) Cod penal.
Instanța de recurs a reținut, că potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată în
instanța de apel (f.d. 81, vol.II), procurorul a insistat la participarea obligatorie a părții
vătămate și audierii ultimei pentru concretizarea încercării aplicării sau nu de către
inculpat în momentul săvârșirii infracțiunii de huliganism, a cuțitului, iar instanța de apel
a decis examinarea cauzei în lipsa părții vătămate motivând că a fost legal citată și nu se
află pe teritoriul Republicii Moldova, fără a acorda posibilitate procurorului de a asigura
aducerea silită sau confirmare că aceasta nu se află pe teritoriul țării.
Verificând explicațiile părții vătămate Balanuța Valentina (f.d. 13, vol.I),
procesul-verbal de audiere a acesteia în cadrul urmăririi penale (f.d. 138, vol.I),
4
procesul-verbal de confruntare dintre inculpat și partea vătămată (f.d. 153, vol.I) și
declarațiile părții vătămate date în cadrul primei instanțe (f.d. 23-25, vol.II), instanța de
recurs ordinar a constatat că nu este clar dacă partea vătămată a văzut lama cuțitului,
cuțitul în întregime, mânerul cuțitului sau un stilou, și în general dacă a fost sau nu aplicat
cuțitul de către inculpat la săvârșirea infracțiunii.
În asemenea împrejurări, instanța de recurs a conchis că a fost îngrădit dreptul
procurorului acordat prin prisma art. 24 Cod de procedură penală, de a prezenta probe în
instanța de apel, iar părții vătămate dreptul la un proces echitabil, deoarece ultima nu
și-a expus poziția asupra apelului declarat în numele său de către avocatul angajat și
asupra circumstanțelor săvârșirii infracțiunilor săvârșite de către inculpat.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 martie 2017 au
fost admise apelurile, casată parțial sentința, în partea condamnării lui Godoba Vladimir
în baza art. 287 alin. (1) Cod penal și aplicării prevederilor art. 84 Cod penal cu
pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care:
Godoba Vladimir a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod
penal, la 4 (patru) ani închisoare, iar în baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de
infracțiuni, prin cumul total al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă
4 (patru) ani închisoare și amendă în mărime de 400 (patru sute) unități convenționale,
echivalentul a 8000 (opt mii) lei.
În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată
condiționat pentru perioada de probațiune de 2 (doi) ani.
În rest, sentința a fost menținută.
7.1. Pentru pronunțarea soluției nominalizate, instanța de apel a constatat în fapt,
că Godoba Vladimir, la 05 septembrie 2012, aproximativ la ora 12:00, prezentându-se
drept angajat al SA „Apă-Canal Chișinău”, sub pretextul verificării contorului de apă, a
intrat în xx xx, amplasat pe adresa xxx xxxx xxxx, x, xxx xxxxxx, unde manifestând un
cinism deosebit față de normele morale unice și prin obrăznicie deosebită, din intenții
huliganice, a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, peste diferite regiuni ale
corpului cet. Balanuța Valentina, cauzându-i conform raportului de expertiză
medico-legală nr. 2448/D din 24 septembrie 2013, vătămare corporală neînsemnată, iar
fiului minor al acesteia, Triboi Alexandr, i-a cauzat conform raportului de expertiză
medico-legală nr. 2449/D din 24 septembrie 2013, vătămări corporale ușoare, și scoțând
un cuțit din geanta ce o avea asupra sa, l-a amenințat pe Triboi Alexandr, acțiuni care au
derulat până în holul comun al apartamentului, când fiind intimidat de prezența vecinei,
care a început să strige, a fugit de la fața locului.
7.2. Instanța de apel a reținut că vinovăția inculpatului este dovedită prin
următoarele probe: declarațiile părții vătămate Balanuța Valentina; a martorilor
Martîniuc Stela, Zatic Luminița, Triboi Aurel, Godoba Igor, precum și prin materialele
cauzei: plângerea depusă de Balanuța Valentina din 05 septembrie 2012 (f.d. 6, vol.I);
procesul-verbal de cercetare la fața locului din 05 septembrie 2012 (f.d. 7, vol.I);
explicația inițială a cet. Balanuța Valentina (f.d. 11, vol.I); procesul-verbal de audiere în
calitate de parte vătămată a cet. Balanuța Valentina (f.d. 23, vol.I); procesul-verbal de
recunoaștere a persoanei după fotografie din 07 septembrie 2012 (f.d. 26, vol.I); raportul
de expertiză medico-legală nr. 2449/D din 24 septembrie 2012, conform căruia
vătămările cauzate minorului Triboi Alexandr, xx xxxx, constau în traumatism
cranio-cerebral închis manifestat prin contuzie cerebrală minoră, hematom
subaponeurotic pe cap, echimoze pe gât, care puteau fi provocate de la nu mai puțin de 3
5
lovituri și care au fost calificate ca vătămări corporale ușoare (f.d. 30-31, vol.I); raportul
de expertiză medico-legală nr. 2448/D din 24 septembrie 2012, conform căruia
vătămările cauzate părții vătămate, Balanuța Valentina, constau în echimoze și excoriații
pe față, echimoză pe articulația umărului drept, excoriație pe torace pe stânga posterior,
care puteau fi provocate de la nu mai puțin de 6 lovituri și care au fost calificate ca
vătămări corporale neînsemnate (f.d. 35-36, vol.I); procesul-verbal de prezentare spre
recunoaștere a persoanei de către martorul Martîniuc Stela (f.d. 41, vol.I);
procesul-verbal de confruntare dintre partea vătămată Balanuța Valentina și învinuitul
Godoba Vladimir (f.d. 150-153, vol.I); procesul-verbal de confruntare dintre martorul
Triboi Aurel și învinuitul Godoba Vladimir (f.d. 154-156, vol.I); ordonanța de
recunoaștere și anexare la cauza penală a corpurilor delicte - pașaportul cu nr. 013 9601
eliberat pe numele Godoba Vladimir xxxxxxxxxx, telefonul mobil model „Samsung”
SGH-H610 cu IMEI - 352887022943231 de culoare neagră combinat cu albastru închis
și certificatul cu înscrisuri în limbă străină eliberat pe numele lui Godoba Vladimir, care
au fost ridicate de la fața locului (f.d. 50, vol.I); procesul-verbal de informare despre
terminarea urmăririi penale și prezentarea materialelor cauzei penale (f.d. 180-181, vol.I).
7.3. Analizând cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală,
din punct de vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării lor, instanța
de apel a ajuns la concluzia, că acțiunile inculpatului Godoba Vladimir au fost corect
încadrate de către acuzatorul de stat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, iar ulterior, greșit
recalificate de către prima instanță în baza art. 287 alin. (1) Cod penal.
În sensul art. 287 alin. (3) Cod penal, instanța de apel a specificat, că „obiecte
special adaptate pentru vătămarea integrității corporale sunt considerate cele care au
fost adaptate de făptuitor din timp sau în momentul săvârșirii acțiunilor huliganice,
precum și obiectele care, deși n-au fost supuse prelucrării, au fost special pregătite de
către făptuitor și se aflau la el cu același scop”.
Cu referire la acest segment, instanța de apel a notat că existența unui obiect în
mâinile inculpatului Godoba Vladimir în timp ce se afla peste copilul Triboi Alexandr a
fost confirmată de către partea vătămată Balanuța Valentina la toate etapele procesului
penal, declarații menținute și la audierea acesteia în prima instanță.
Prin urmare, instanța de apel a conchis, că prima instanță neîntemeiat și pripit a
ajuns la concluzia că declarațiile părții vătămate Balanuța Valentina sunt unilaterale, or,
aceste declarații oferite în prima instanță sunt consecvente, corespund cu declarațiile date
în cadrul urmăririi penale și coroborează cu celelalte probe prezentate și verificate în
cadrul cercetării judecătorești. Partea vătămată Balanuța Valentina a fost prevenită de
răspunderea penală pentru darea declarațiilor intenționat false, și prin urmare, nu există
temei de a aprecia critic aceste declarații oferite sub jurământ și care corespund
adevărului.
Instanța de apel a apreciat că declarațiile inculpatului Godoba Vladimir prin care
susține că dânsul nu ar fi săvârșit faptele infracționale, nu a lovit părțile vătămate ci doar
le-a împins, nu a avut asupra sa cuțit sau alt obiect, nu corespund adevărului, sunt
mincinoase și date de către inculpat în scop de apărare.
La acest aspect, instanța de apel a reiterat că atunci când partea vătămată a văzut
că inculpatul se află peste fiul său și îndreaptă obiectul asimilat cu un cuțit în direcția
copilului, imediat a reacționat, a sărit peste inculpat ca să-și apere copilul, totodată
strigând „Ajutor, ne omoară”. Așadar, partea vătămată a perceput ca ceva real și
6
periculos, speriindu-se pentru viața și integritatea copilului său, asupra căruia inculpatul
se îndrepta cu obiectul scos din geantă.
La fel, instanța de apel a mai accentuat că la aprecierea acțiunilor lui
Godoba Vladimir nu este esențial faptul dacă a acționat el cu un cuțit sau cu alt obiect,
odată ce s-a dovedit cu certitudine că Godoba Vladimir a acționat cu careva obiect,
indiferent stilou sau cuțit, obiect pe care dânsul intenționa a-l aplica în procesul altercației
și deci, acel obiect cu care inculpatul a acționat poate fi apreciat ca „obiect special adaptat
pentru vătămarea integrității corporale”.
Mai mult, la caz fiind importantă aprecierea modului în care a fost perceput acest
obiect de către partea vătămată Balanuța Valentina, odată ce aceasta a văzut un pericol
real ce îl prezenta obiectul utilizat de către inculpat până la aceea că a perceput
amenințarea vieții sale și a fiului minor, urmare a căruia a și descris caracteristicile
obiectului adaptat și modul în care a fost folosit de către inculpat.
În contextul celor relatate, instanța de apel a reținut și argumentul acuzatorului de
stat precum că, Godoba Vladimir intenționa să ducă până la capăt intenția de răzbunare,
care ulterior a fost confirmată de martorul Triboi Aurel, căruia Godoba Vladimir i-a spus
că o să îi taie familia, însă intenția nu a fost dusă până la capăt, deoarece partea vătămată
Balanuța Valentina, văzând că inculpatul s-a îndreptat și l-a atacat pe copil, lovindu-l, i-
a sărit în spate și l-a apucat de gât pe inculpat.
De asemenea, altercația dintre partea vătămată Balanuța Valentina și inculpat a
demarat din apartament în coridorul comun, la strigătele ultimei intervenind vecina,
martorul Martîniuc Stela.
În concluzie, instanța de apel a menționat că inculpatul a săvârșit infracțiunea de
huliganism agravat, or, prin acțiunile sale a încălcat grosolan ordinea publică, care prin
conținutul lor se deosebesc printr-un cinism și obrăznicie deosebită, însoțite de aplicarea
violenței asupra a două persoane, a unei femei și unui copil minor, acțiuni săvârșite cu
încercarea aplicării unui obiect pentru vătămarea integrității corporale, fapt care denotă
că în acțiunile inculpatului se regăsesc elementele infracțiunii de huliganism agravat
potrivit art. 287 alin. (3) Cod penal.
Totodată, în opinia instanței de apel, ansamblul probelor cercetate dovedesc fără
echivoc vinovăția inculpatului Godoba Vladimir în săvârșirea infracțiunii prevăzute la
art. 179 alin. (2) Cod penal.
7.4. La capitolul individualizării pedepsei penale, instanța de apel cu referire la
prevederile art. art. 7, 61, 75, 76, 77 Cod penal, a ținut cont de gradul prejudiciabil și
pericolul social al infracțiunii săvârșite, care potrivit art. 16 Cod penal, face parte din
categoria infracțiunilor grave, de persoana inculpatului, care anterior nu a fost tras la
răspundere penală, nu a fost înregistrat la evidența medicului narcolog sau psihiatru, de
lipsa circumstanțelor atenuante sau agravante, de scopul săvârșirii faptei, deoarece
inculpatul a aplicat violența asupra unei femei și unui copil, din motiv de răzbunare, de
influența pedepsei aplicate asupra vinovatului, de comportamentul inculpatului în timpul
și după săvârșirea infracțiunii, care a fugit de la locul faptei, nu a conștientizat gravitatea
acțiunilor săvârșite, nu s-a căit, nu a reparat prejudiciul cauzat părții vătămate prin
infracțiune.
În baza acestor circumstanțe, instanța de apel a ajuns la concluzia că corectarea și
reeducarea inculpatului poate fi posibilă fără izolarea de societate, deoarece privarea de
libertate în cazul dat este inoportună, întrucât inculpatul anterior nu a fost condamnat, nu
prezintă pericol pentru societate, nu s-a eschivat de la examinarea cauzei penale în
7
instanțele de judecată, circumstanțe care ar agrava pedeapsa penală nu au fost stabilite,
nefiind stabilite impedimente pentru aplicarea față de Godoba Vladimir a prevederilor
art. 90 Cod penal.
7.5. În opinia instanței de apel, prima instanță justificat a admis parțial acțiunea
civilă înaintată de către partea vătămată Balanuța Valentina și a dispus încasarea din
contul lui Godoba Vladimir a sumei de 10000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, apreciind
că suma de 100000 lei pretinsă, este exagerat de mare.
Avocatul Dodon Ion în numele inculpatului și inculpatul, în temeiul art. 427
alin. (1) pct. 6), 8), 12), 15) Cod de procedură penală, au contestat decizia instanței de
apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia și menținerea sentinței.
În argumentarea recursului, partea apărării a invocat că instanța de apel încălcând
dreptul la un proces echitabil statuat în art. 6 Convenția europeană pentru apărarea
drepturilor omului și a libertăților fundamentale, a dat încadrare juridică greșită faptei
săvârșite de inculpat, deoarece la adoptarea deciziei contestate, a dat o nouă apreciere
probelor administrate nemijlocit în prima instanță și a ajuns la concluzia de a-l recunoaște
vinovat pe inculpat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal,
deși nu a administrat probe noi, care să ducă la concluzia existenței anume a infracțiunii
prevăzute la art. 287 alin. (3) în detrimentul celei prevăzute la art. 287 alin. (1) Cod penal.
Cu referire la jurisprudența CEDO (cauzele Mischie c. României; Manoli
c. Moldovei), susțin recurenții că persoanele achitate nu pot fi condamnate de către
instanța de apel, fără administrarea unor probe noi.
Consideră recurenții că, în sensul art. 6 din Convenție, Godoba Vladimir poate fi
considerat achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287
alin. (3) Cod penal, care incriminează o faptă mai gravă decât cea prevăzută la art. 287
alin. (1) Cod penal, deoarece inculpatul a fost învinuit prin rechizitoriu de săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, însă prima instanță nu l-a recunoscut
vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni, din motiv că nu s-a constatat fapta prescrisă la
art. 287 alin. (3) Cod penal, că infracțiunea ar fi fost săvârșită „cu aplicarea sau cu
încercarea aplicării armei sau a altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau
sănătății”.
În acest sens, consideră partea apărării că instanța de apel nu putea recalifica fapta
săvârșită de inculpat în baza unei legi penale mai grave, fără a administra nemijlocit probe
noi care să ducă indubitabil la această concluzie și anume faptul că inculpatul а „aplicat
sau a încercat să aplice arma sau alte obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau
sănătății”.
Cu referire la prevederile art. 436 alin. (2) Cod de procedură penală, recurenții
menționează că pentru instanța de rejudecare situația de fapt a rămas aceeași, probe noi
care să fi constatat altă situație, nu au fost administrate, deci neclaritatea existentă la
examinarea cauzei în instanța de recurs, la emiterea deciziei din 15 noiembrie 2016, a
persistat la rejudecarea cauzei în apel, iar partea vătămată Balanuța Valentina nu s-a
prezentat la rejudecarea cauzei pentru a se stabili cu certitudine ce a văzut aceasta și dacă
în general a fost sau nu aplicat un obiect în sensul art. 287 alin. (3) Cod penal.
Astfel, prin decizia din 15 noiembrie 2016, Curtea Supremă de Justiție a remis
cauza la rejudecare anume pentru că a fost încălcat dreptul procurorului de a prezenta
probe, însă la rejudecare acuzarea nu a prezentat probe noi, deci nu a înlăturat neclaritățile
și divergențele existente.
8
În asemenea circumstanțe, fără administrarea probelor noi, instanța de rejudecare
în apel nu putea să constate fapte noi (și anume că inculpatul a scos un cuțit și l-a
amenințat pe Triboi Alexandr) și să încadreze aceste fapte în baza unei legi penale mai
aspre, recalificând faptele din prevederile art. 287 alin. (1) Cod penal în baza art. 287
alin. (3) Cod penal.
Distinct de considerentele enunțate, partea apărării mai remarcă că instanța de apel
a constatat o altă faptă decât cea constatată de prima instanță, menționând că inculpatul a
scos un cuțit din geanta ce o avea asupra sa și l-a amenințat pe Triboi Alexandr, apoi
instanța de apel a indicat, că la aprecierea acțiunilor lui Godoba Vladimir nu este esențial
faptul dacă el a acționat cu un cuțit sau cu alt obiect, odată ce se constată și se dovedește
cu certitudine că Godoba Vladimir a acționat cu careva obiect, indiferent stilou sau cuțit,
obiect pe care dânsul intenționa a-l întrebuința în procesul aplicării loviturilor și deci, se
conchide că acel obiect cu care inculpatul a acționat poate fi apreciat ca „obiect special
adaptat pentru vătămarea integrității corporale”.
Cu referire la aspectele descrise, recurenții evidențiază că decizia instanței de apel
este contradictorie, deoarece pe de o parte instanța de apel constată că inculpatul a scos
un cuțit, iar pe de altă parte constată că inculpatul a acționat cu careva obiect (deci nu
neapărat cuțit, poate stilou sau alt obiect). Pe de o parte, instanța de apel a constatat că
inculpatul l-a amenințat pe Triboi Alexandr cu un cuțit, iar pe de altă parte a constatat că
inculpatul intenționa să aplice acel obiect special adaptat.
Procurorul, a prezentat referință pe marginea argumentelor invocate în recursul
apărării, pledând pentru respingerea acestuia, din motiv că instanța de apel a constatat și
apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată și încadrarea
juridică a acțiunilor inculpatului în strictă conformitate cu prevederile normelor de
procedură penală, prin prisma cumulului de probe administrate la dosar.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal concluzionează asupra
inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.
Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței
de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată
că este vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă
recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs și numai în
raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.
Instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în
art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația
condamnaților.
După cum rezultă din conținutul recursului declarat, se atestă că recurenții critică
decizia instanței de apel sub aspectul temeiurilor de casare prevăzute de art. 427 alin. (1)
pct. 6), 8), 12), 15) Cod de procedură penală, potrivit căror hotărârile instanței de apel pot
fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de
apel în cazurile când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate
în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori
motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau
instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; nu au fost
întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare
9
pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu
excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde;
când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, precum și în cazurile când
instanța de judecată internațională, prin hotărâre pe un alt caz, a constatat o încălcare
la nivel național a drepturilor și libertăților omului care poate fi reparată și în această
cauză.
Reieșind din temeiurile pentru recurs invocate în raport cu actele cauzei, Colegiul
penal conchide că acestea nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului în cauză,
din următoarele considerente.
În conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,
judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor
examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror
probe noi prezentate instanței de apel, sau cercetează suplimentar probele administrate de
prima instanță, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.
Astfel, din textul deciziei atacate Colegiul penal reține că instanța de apel a motivat
decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,
iar decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept, care au dus la admiterea apelurilor
declarate, casarea parțială a sentinței în partea condamnării inculpatului Godoba Vladimir
în baza art. 287 alin. (1) Cod penal și aplicării prevederilor art. 84 Cod penal, cu
pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care
Godoba Vladimir a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod
penal, la 4 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii
pentru perioada de probațiune de 2 ani.
Astfel, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de
procedură penală, fiind legală și întemeiată.
Reieșind din actele și lucrările dosarului, Colegiul penal ajunge la concluzia că
instanța de apel, la examinarea cauzei, a ținut seama în deplină măsură de prevederile
art. art. 27, 99-101 Cod de procedură penală, cercetând sub toate aspectele probele
administrate, verificându-le minuțios, iar în final le-a dat aprecierea corespunzătoare prin
prisma pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, care coroborate în ansamblu,
confirmă vinovăția lui Godoba Vladimir în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287
alin. (3) Cod penal.
Potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii
determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei
prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma penală.
În cauza deferită judecării, este important a se ține seama de fapta săvârșită și cum
aceasta a fost stabilită de către instanțele judecătorești și dacă această faptă a fost
încadrată în norma penală corectă, iar dacă fapta s-a încadrat într-o altă normă penală,
înseamnă că acesteia i s-a dat o încadrare juridică greșită.
Revenind la textul recursului, instanța de recurs conchide că, în esență, partea
apărării își focusează tactica apărării privitor la săvârșirea de către inculpat a infracțiunii
de huliganism, manifestată prin acțiuni intenționate, care încalcă grosolan ordinea
publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, acțiuni care prin conținutul lor
se deosebesc prin cinism sau obrăznicie deosebită, însă nu a infracțiunii de huliganism
agravat, adică aceleași acțiuni, săvârșite cu încercarea aplicării altor obiecte pentru
vătămarea integrității corporale și sănătății, or, în viziunea recurenților la dosar nu au fost
10
administrate probe concludente din care ar rezulta expres că inculpatul a încercat să aplice
asemenea obiecte special adaptate pentru vătămarea integrității corporale și sănătății.
Contrar acestor alegații, instanța de recurs conchide că instanța de apel, examinând
minuțios materialele cauzei, corect a apreciat acțiunile inculpatului Godoba Vladimir și
just le-a încadrat potrivit semnelor calificative ale infracțiunii prevăzute de art. 287
alin. (3) Cod penal.
În susținerea aceste opinii, instanța de recurs atestă că în confirmarea vinovăției
inculpatului de săvârșirea huliganismului agravat, instanța de apel corect a reținut
probatoriul administrat la dosar, și anume: declarațiile părții vătămate
Balanuța Valentina; a martorilor Martîniuc Stela, Zatic Luminița, Triboi Aurel,
Godoba Igor, precum și materialele cauzei: plângerea depusă de Balanuța Valentina din
05 septembrie 2012 (f.d. 6, vol.I); procesul-verbal de cercetare la fața locului din
05 septembrie 2012 (f.d. 7, vol.I); explicația inițială a cet. Balanuța Valentina (f.d. 11,
vol.I); procesul-verbal de audiere în calitate de parte vătămată a cet. Balanuța Valentina
(f.d. 23, vol.I); procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din
07 septembrie 2012 (f.d. 26, vol.I); raportul de expertiză medico-legală nr. 2449/D din
24 septembrie 2012, conform căruia vătămările cauzate minorului, Triboi Alexandr, xx
xxxx constau în traumatism cranio-cerebral închis manifestat prin contuzie cerebrală
minoră, hematom subaponeurotic pe cap, echimoze pe gât, care puteau fi provocate de la
nu mai puțin de 3 lovituri și care au fost calificate ca vătămări corporale ușoare (f.d.
30-31, vol.I); raportul de expertiză medico-legală nr. 2448/D din 24 septembrie 2012,
conform căruia vătămările cauzate părții vătămate, Balanuța Valentina, constau în
echimoze și excoriații pe față, echimoză pe articulația umărului drept, excoriație pe torace
pe stânga posterior, care puteau fi provocate de la nu mai puțin de 6 lovituri și care au
fost calificate ca vătămări corporale neînsemnate (f.d. 35-36, vol.I); procesul-verbal de
prezentare spre recunoaștere a persoanei de către martorul Martîniuc Stela (f.d. 41, vol.I);
procesul-verbal de confruntare dintre partea vătămată Balanuța Valentina și învinuitul
Godoba Vladimir (f.d. 150-153, vol.I); procesul-verbal de confruntare dintre martorul
Triboi Aurel și învinuitul Godoba Vladimir (f.d. 154-156, vol.I); ordonanța de
recunoaștere și anexare la cauza penală a corpurilor delicte, care au fost ridicate de la fața
locului (f.d. 50, vol.I); procesul-verbal de informare despre terminarea urmăririi penale
și prezentarea materialelor cauzei penale (f.d. 180-181, vol.I).
În atare circumstanțe Colegiul penal, apreciază ca fiind corectă situația de fapt,
stabilită de către instanța de apel, iar conținutul probelor și valoarea lor probatorie este
analizată în textul hotărârii recurate și temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea acestor
probe, instanța de recurs nu a stabilit.
De asemenea, Colegiul penal constată că, instanța de apel, invocând corect
comentariile din literatura juridică de specialitate, întemeiat a evidențiat, că în sensul
art. 287 alin. (3) Cod penal, obiecte special adaptate pentru vătămarea integrității
corporale sunt considerate și acele obiecte care au fost adaptate de făptuitor din timp sau
în momentul săvârșirii acțiunilor huliganice, precum și obiectele care, deși n-au fost
supuse prelucrării, au fost special pregătite de către făptuitor și se aflau la el cu același
scop.
Deși la caz nu a fost identificat obiectul pe care inculpatul Godoba Vladimir a
încercat să-l aplice în privința minorului Triboi Alexandr în vederea vătămării corporale
și sănătății acestuia, instanța de apel corect a reținut că potrivit declarațiilor părții
vătămate Balanuța Valentina, date atât la etapa urmăririi penale, cât și în prima instanță,
11
ultima a descris că inculpatul a scos ceva din geantă, un obiect ascuțit, înțepător care
lucea, și care de către ea a fost asociat ca un cuțit, percepând reale intențiile inculpatului,
care cu acest obiect s-a îndreptat spre fiul său minor, iar înțelegând pericolul îndreptat
asupra vieții și sănătății copilului, ultima a sărit în ajutorul acestuia, încercând, și chiar
reușind să împiedice făptuitorul să-și ducă până la capăt intențiile.
Cu referire la obiecțiile recurenților prin care se invocă că motivarea deciziei
instanței de apel contravine circumstanțelor de fapt stabilite, în sensul că la
Godoba Vladimir nu a fost depistat un cuțit sau acel obiect care a fost descris de către
partea vătămată a fi un cuțit, instanța de recurs menționează că organele de urmărire
penală au fost în imposibilitate să identifice obiectul cu care a acționat inculpatul,
deoarece Godoba Vladimir imediat după săvârșirea infracțiunii a fugit de la locul faptei
și a părăsit teritoriul țării, totuși acest obiect a fost perceput de către partea vătămată ca
un pericol real pentru viața și sănătatea copilului său, și nu exclude vinovăția atacatorului
de săvârșirea infracțiunii de huliganism agravat, cu încercarea aplicării obiectelor
destinate pentru vătămarea integrității corporale și sănătății.
Practica judiciară constantă demonstrează că, calificarea potrivit art. 287 alin. (3)
Cod penal, se face și atunci când făptuitorul doar a încercat să aplice arma sau obiectele
destinate pentru vătămarea integrității corporale sau a sănătății.
În astfel de cazuri, făptuitorul nu reușește să aplice obiectele respective, din cauze
independente de voința lui, deși creează un pericol real pentru integritatea corporală sau
sănătatea victimei.
La caz, se subliniază că amenințarea cu aplicarea unui obiect pentru vătămarea
integrității corporale și sănătății copilului minor, nu a avut un caracter demonstrativ sau
lipsit de seriozitate, ci din contra, a fost scos din geantă în momentul altercației dintre
inculpat și copilul minor, iar faptul că obiectul ascuțit, a fost sesizat la timp de către
Balanuța Valentina și perceput ca fiind real, a și determinat reacția ultimei de a-l
împiedica pe inculpat să-și ducă intenția până la capăt.
Având la bază raționamentele enunțate, instanța de apel întemeiat a ajuns la
concluzia că, în acțiunile inculpatului sunt prezente anume elementele constitutive ale
huliganismului agravat prevăzut la art. 287 alin. (3) Cod penal, respectiv Colegiul penal
consideră că argumentele recurenților invocate sub aspectul dezacordului cu încadrarea
juridică a faptei stabilite de către instanța ce apel, nu pot fi reținute și urmează a fi
respinse.
Prin urmare, Colegiul penal consideră că argumentele invocate de partea apărării
sunt nefondate, întrucât la examinarea cauzei în apel vinovăția inculpatului în săvârșirea
infracțiunii incriminate se dovedește indubitabil din probele acumulate, nefiind comisă
nici o gravă eroare de fapt de către instanța de apel la judecarea cauzei, care ar duce la
casarea acesteia și adoptarea unei alte soluții.
Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o
parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică.
Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța
între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte
evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul
probator o susține.
Cu referire la argumentele recurenților, prin care se invocă nerespectarea de către
instanța de apel a prevederilor art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală și ignorarea
12
indicațiilor date de către instanța de recurs prin decizia din 15 noiembrie 2016, Colegiul
penal menționează că acestea sunt neîntemeiate, din următoarele considerente.
Deși partea apărării susține că instanța de apel nu putea recalifica fapta săvârșită
de inculpat în baza unei legi penale mai grave, fără a administra nemijlocit probe noi care
să ducă indubitabil la concluzia că inculpatul а încercat să aplice alte obiecte pentru
vătămarea integrității corporale sau sănătății, instanța de recurs precizează că temeiurile
invocate se referă la situațiile când în privința inculpatului prima instanță a pronunțat o
hotărâre de achitare, pe când în speță prima instanță nu a dispus achitarea lui
Godoba Vladimir, ci a reîncadrat faptele imputate acestuia prin rechizitoriu din
prevederile art. 287 alin. (3) Cod penal, în baza art. 287 alin. (1) Cod penal.
Prin urmare, soluția de condamnare a inculpatului în baza prevederilor art. 287
alin. (3) Cod penal, a survenit în baza constatării netemeiniciei motivelor pentru care
prima instanță a reîncadrat acțiunile inculpatului în baza unei legi mai blânde, și ca
urmare a reaprecierii probelor administrate la dosar, or, în sensul art. 414 alin. (4) Cod de
procedură penală, în vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă
apreciere probelor.
La fel, Colegiul penal conchide, că instanța de apel a respectat și prevederile
art. 24 Cod de procedură penală, examinând cauza cu respectarea principiului
contradictorialității procesului penal, or, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată,
în instanța de apel a fost audiat inculpatul (f.d. 178, vol.II), iar procurorului i-a fost
acordată posibilitatea prezentării probelor, inclusiv aducerea silită a părții vătămate, la
care ultimul a prezentat un raport al organelor de poliție, potrivit căruia
Balanuța Valentina este plecată peste hotarele Republicii Moldova, în consecință
acuzatorul de stat considerând posibilă examinarea cauzei în lipsa părții vătămate (f.d.
170-174, 179-183, vol.II).
Referitor la argumentul recurenților precum că instanța de apel nu s-a expus asupra
tuturor argumentelor formulate în apel, Colegiul penal menționează că acesta urmează a
fi respins ca nefondat, deoarece apărarea nu a specificat asupra căror motive din cererile
apel nu s-a pronunțat instanța de judecată, luând în considerare că sentința primei instanțe
a fost contestată de către procuror și avocatul părții vătămate.
La fel, urmează a fi respinse ca fiind declarative și argumentele recurenților
invocate sub aspectul temeiurilor de casare prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 8), 15) Cod
de procedură penală, în sensul că instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru
o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția
cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde, și în cazurile
când instanța de judecată internațională, prin hotărâre pe un alt caz, a constatat o
încălcare la nivel național a drepturilor și libertăților omului care poate fi reparată și în
această cauză, deoarece sub aceste aspecte recursul părții apărării nu este motivat, iar în
asemenea situații instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul
ordinar al apărării cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica.
Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu
este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu
exprimă alte interese decât interesele legii.
În virtutea considerentelor expuse, constatând că, în cauză, există o concordanță
deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanța de apel cu privire
la inculpatul Godoba Vladimir, Colegiul penal consideră că la caz nu sunt incidente
temeiurile de casare prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12), 15) Cod de procedură
13
penală, apreciind ca fiind neîntemeiate criticile formulate sub aceste aspecte de către
avocatul Dodon Ion în numele inculpatului și inculpat.
În corespundere cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Dodon Ion în numele
inculpatului și inculpat, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău
din 14 martie 2017, în cauza penală în privința lui Godoba Vladimir xxxxxxx, ca fiind
vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 04 august 2017.
Președinte Petru Ursache
Judecătorii Petru Moraru
Ghenadie Nicolaev
14