1ra-691/16 — art. 362 alin. 1, 362 alin. 1 CP

1ra-691/16 — art. 362 alin. 1, 362 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-691/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 mai 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Arcadie Șchiopu în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2015, în cauza penală

în privința lui

Ciubotaru Ion Fiodor, născut la 29 mai 1990,

originar și domiciliat s. Tocuz, r-nul Căușeni.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 19.03.2015 - 15.06.2015;

Instanța de apel: 16.07.2015 - 30.11.2015;

Instanța de recurs: 12.02.2016 - 25.05.2016.

A C O N S T A T A T:

administrate în faza de urmărire penală, Ion Ciubotaru a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza:

- art. 362 alin. (1) Cod penal, episodul din 18 februarie 2014, la amendă în

mărime de 200 unități convenționale, echivalentul a 4000 lei;

- art. 362 alin. (1) Cod penal, episodul din 04 aprilie 2015, la amendă în

mărime de 250 unități convenționale, echivalentul a 5000 lei.

În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni,

prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă amendă

în mărime de 400 unități convenționale, echivalentul a 8000 lei.

În temeiul art. 90 alin. (11) Cod penal, condamnarea lui Ion Ciubotaru pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (5) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu

suspendarea executării pedepsei pentru perioada de probațiune de 2 ani, dispusă prin

sentința Judecătoriei Căușeni din 09 aprilie 2014, a fost menținută cu executare

separată.

18 februarie 2014, aproximativ la ora 23:00, urmărind scopul trecerii ilegale a

frontierei de stat a R. Moldova prin eludarea controlului de frontieră, prin perimetrul

de frontieră al s. Tocuz, r-nul Căușeni, a trecut ilegal frontiera de stat a R. Moldova

în Ucraina, fiind reținut de către autoritățile Poloniei și transmis prin intermediul

autorităților Ucrainei autorităților R. Moldova.

Tot el, Ion Ciubotaru, la 04 aprilie 2015, aproximativ la ora 00:00, urmărind

scopul trecerii ilegale a frontierei de stat a R. Moldova prin eludarea controlului de

frontieră, prin perimetrul de frontieră al s. Săiți, r-nul Căușeni, a trecut ilegal

1

frontiera de stat a R. Moldova în Ucraina, fiind reținut de către autoritățile Slovaciei

și prin intermediul autorităților Ucrainei a fost transmis autorităților R. Moldova.

pronunțarea unei noi hotărâri prin care Ion Ciubotaru să fie condamnat în baza

art. art. 362 alin. (1) Cod penal, episoadele din 18 februarie 2014 și 04 aprilie 2015,

la o pedeapsă mai aspră.

În motivarea cerințelor, procurorul a invocat că, pedeapsa aplicată inculpatului

Ion Ciubotaru este prea blândă, ultimul a fost condamnat la 09 aprilie 2014 în baza

art. 186 alin. (5) Cod penal, la 5 ani închisoare, iar conform art. 90 Cod penal,

executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de

2 ani, totodată s-a constatat că după ce a săvârșit infracțiunea de furt, ultimul a

săvârșit și infracțiunea de trecere ilegală a frontierei de stat, iar după ce sentința

privind condamnarea în baza art. 186 alin. (5) Cod penal, a intrat în vigoare, ultimul

din nou a săvârșit o infracțiune de trecere ilegală a frontierei de stat.

Apelantul a specificat că, prima instanță nu a luat în considerație faptul că

inculpatul Ion Ciubotaru a săvârșit o infracțiune în perioada de probațiune,

aplicându-i pentru infracțiunile prevăzute de art. art. 362 alin. (1) Cod penal, cea mai

blândă pedeapsă prevăzută de norma Codului penal, or scopul pedepsei penale este

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților cât și din partea altor

persoane.

30 noiembrie 2015, a fost admis apelul, casată sentința în partea stabilirii pedepsei și

în această parte pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care, lui Ion Ciubotaru recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. art. 362 alin. (1) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa în baza :

- art. 362 alin. (1) Cod penal, episodul din 18 februarie 2014, 1 an închisoare;

- art. 362 alin. (1) Cod penal, episodul din 04 aprilie 2015, 1 an închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă 1 an 6 luni

închisoare.

Potrivit art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa stabilită

prin noua decizie a fost adăugată parțial partea neexecutată stabilită prin sentința

Judecătoriei Căușeni din 09 aprilie 2014, fiindu-i aplicată pedeapsa definitivă 5 ani 2

luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

La adoptarea soluției date, instanța de apel a reținut că, la individualizarea

pedepsei în privința inculpatului Ion Ciubotaru, în vederea corectării și reeducării

acestuia, prima instanță nu a ținut cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia, considerând că corectarea și reeducare lui Ion Ciubotaru e posibilă fără

izolarea acestuia de societate, aplicându-i pedeapsa sub formă de amendă.

Instanța de apel, a reținut argumentele procurorului privind faptul, că la

stabilirea pedepsei, prima instanță nu a luat în considerație că Ion Ciubotaru a fost

condamnat la 09 aprilie 2014, în baza art. 186 alin. (5) Cod penal, la 5 ani închisoare,

iar conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat

2

pentru perioada de probațiune de 2 ani, iar după ce a săvârșit infracțiunea de furt,

ultimul a săvârșit și infracțiunea de trecere ilegală a frontierei de stat, ulterior sentința

privind condamnarea în baza art. 186 alin. (5) Cod penal, a intrat în vigoare, ultimul

din nou a săvârșit o infracțiune de trecere ilegală a frontierei de stat.

La fel, prima instanță la stabilirea pedepsei nu a luat în considerație faptul că

Ion Ciubotaru a săvârșit o infracțiune în perioada de probațiune, aplicându-i pentru

infracțiunile prevăzute de art. art. 362 alin. (1) Cod penal, cea mai blândă pedeapsă

prevăzută de norma incriminată.

Astfel, instanța de apel a stabilit că, un rol primordial în aprecierea stabilirii și

aplicării pedepsei, îl are pericolul social al faptei, sens în care valorile ocrotite de

legea penală prin incriminarea faptelor trebuie evidențiate atât pentru restabilirea

ordinii de drept, cât și pentru educarea inculpatului și a ajuns la concluzia că,

corectarea și reeducarea inculpatului va fi posibilă prin izolarea acestuia de societate.

pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs decizia

solicitând casarea acesteia cu menținerea sentinței.

În motivarea cererii de recurs, avocatul a invocat că, la individualizarea

pedepsei instanța de apel nu a luat în considerație faptul că, inculpatul a recunoscut

vina pe deplin pe ambele episoade, a solicitat examinarea cauzei conform

prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, se căiește sincer, se caracterizează

pozitiv, este apt de muncă dar nu are posibilitate să se angajeze în localitatea sa de

baștină și pentru a obține surse de existență, a fost pus în situație să plece clandestin

peste hotarele țării, deoarece în mod legal acesta nu are o astfel de posibilitate, având

în vedere expulzarea anterioară a acestuia din Germania și Ucraina pentru încălcarea

termenului de ședere.

A indicat recurentul că, potrivit art. 90 alin. (11) Cod penal, în cazul în care

cel condamnat cu suspendarea condiționată a executării pedepsei săvârșește în

termenul de probă o infracțiune din imprudență sau o infracțiune intenționată mai

puțin gravă, problema anulării condamnării cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei se soluționează de către instanța de judecată, deși, instanța în aceste cazuri

poate, dar nu este obligată, să anuleze condamnarea cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei și o poate menține în continuare, dispunând executarea separată a

pedepselor aplicate.

La fel, instanța de apel nu a luat în considerație că stabilindu-i lui Ion

Ciubotaru o pedeapsă prea aspră, aceasta va genera apariția unor sentimente de

nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe

contrare scopului urmărit.

pentru respingerea acestuia, deoarece recurentul nu indică în recurs asupra unor

concrete erori de drept, mai mult, instanța de apel a constatat circumstanțele de fapt

și de drept privind aplicarea pedepsei în strictă conformitate cu prevederile normelor

de procedură penală și i-a aplicat inculpatului o pedeapsă echitabilă în limitele legii.

materialele cauzei, luând în considerație și argumentele expuse în referință, Colegiul

penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

3

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței

de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Raportând aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal evidențiază că

recurentul în recursul declarat invocă drept temei de casare prevederile pct. 6)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, fără a indica concret unul din cele 5

temeiuri prevăzute expres în punctul indicat, însă pentru a verifica temeinicia

prevederilor invocate în recurs prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, este necesar de a indica concret asupra căror motive nu s-a expus instanța de

apel, care sunt circumstanțele prin care se constată că hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția sau că motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii, or poziția instanței de recurs de a suplini din oficiu recursul

recurentului prin constatări subiective constituie o derogare de la principiul

contradictorialității în condițiile egalității armelor.

Din textul recursului, se constată că recurentul își exprimă dezacordul cu

decizia instanței de apel în partea stabilirii pedepsei, temei care este prevăzut de

pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel în cazurile în care s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale – temei care nu și-a găsit confirmarea în cauza dată.

Potrivit prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului Cod.

Potrivit art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere

statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și se aplică

persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții

drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnatului, cât

și din partea altor persoane.

Mai mult, Colegiul penal remarcă că pedeapsa este echitabilă când ea impune

infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin

infracțiune.

De asemenea, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a

contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat,

precum și de alte persoane.

O pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu este suficientă nici

pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

4

La fel, Colegiul penal amintește că raționamentul de aplicare a prevederilor

art. 90 Cod penal, are la origine persoana și comportamentul acesteia până la

săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de

urmărire penală și de judecare a cauzei, față de infracțiune, cum vinovatul își

apreciază fapta social periculoasă încă de la momentul descoperirii ei cum ar fi:

conduita bună a infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii

sau pentru a repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului.

Suspendarea condiționată este o măsură de individualizare a executării

pedepsei numită de către instanța de judecată prin hotărârea de condamnare de a se

suspenda pe o anumită perioadă de timp executarea pedepsei aplicate, dacă sunt

îndeplinite anumite condiții.

Deci, la caz se reține că, instanța de apel corect a constatat că, Ion Ciubotaru a

fost condamnat la 09 aprilie 2014, în baza art. 186 alin. (5) Cod penal, la 5 ani

închisoare, iar conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată

condiționat pentru perioada de probațiune de 2 ani, totodată, după ce sentința privind

condamnarea în baza art. 186 alin. (5) Cod penal, a intrat în vigoare, ultimul din nou

a săvârșit două infracțiuni de trecere ilegală a frontierei de stat.

Totodată, instanța de apel corect a reținut că, Ion Ciubotaru a săvârșit o

infracțiune în perioada de probațiune, aplicându-i pentru infracțiunile prevăzute de

art. art. 362 alin. (1) Cod penal, pedeapsa prevăzută de norma incriminată, cu

aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Colegiul penal reține ca neîntemeiat argumentul recurentului referitor la faptul

că instanța de apel la stabilirea pedepsei inculpatului nu a ținut cont de prevederile

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, or, instanța de apel în pct. 15 din decizie

a indicat că cercetarea judecătorească s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor

procesual-penale prevăzute de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

La fel, sancțiunea art. 362 alin. (1) Cod penal, prevede închisoarea de până la

2 ani, iar potrivit art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, aceasta se reduce până

la 1 an și 6 luni.

Astfel, se reține că instanța de apel la stabilirea pedepsei inculpatului Ion

Ciubotaru a ținut cont de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură și a ajuns la

concluzia că, corectarea și reeducarea inculpatului va fi posibilă prin izolarea

acestuia de societate.

Totodată, Colegiul penal ține să menționeze că, într-adevăr art. 90 alin. (1)

Cod penal, prevede că, în cazul în care cel condamnat cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei săvârșește în termenul de probă o infracțiune din imprudență sau

o infracțiune intenționată mai puțin gravă, problema anulării sau menținerii

condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei se soluționează de

către instanța de judecată, deci, aplicarea unei dintre aceste soluții este la discreția

instanței, cu motivarea obligatorie a deciziei adoptate.

La caz se reține că instanța a motivat soluția sa privind anularea condamnării

cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și necesitatea executării de către

inculpat a pedepsei reale.

În consecință, raportând situația reținută în cauză, la prevederile art. 432

alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul concluzionează că la judecarea

cauzei în ordine de apel, instanța de apel a respectat prevederile legale relevante,

prescrise de art. art. 414 - 417 Cod de procedură penală, pedeapsa aplicată

5

inculpatului este individualizată corect, este echitabilă și este în concordanță cu

scopul pedepsei penale - de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni de către inculpat și

alte persoane, iar recursul declarat, este vădit neîntemeiat și se apreciază ca

inadmisibil.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Arcadie Șchiopu în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 30 noiembrie 2015, în cauza penală în privința lui Ciubotaru Ion Fiodor, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 23 iunie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

6