1ra-189/2015 — 287 al. 3 CP

Prin sentința Judecătoriei Hîncești din 13 mai 2011, Ciubotaru Ion Nicolae a fost condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, la 4 (patru) ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. La fel, a fost admisă în principiu acțiunea civilă înaintată de Cojocaru Alexandru, urmînd ca asupra cuantumului ei să se expună instanța în ordinea procedurii civile.

Potrivit sentinței s-a stabilit că Ciubotaru Ion Nicolae, pe data de 30 noiembrie 2010, aproximativ la orele 20:30, aflîndu-se în ograda lui Alexandru Cojocaru, în satul Nemțeni, raionul Hîncești, fiind în stare de ebrietate, din intenții huliganice, încălcînd grosolan ordinea publică și exprimînd vădită lipsă de respect față de societate, cu o deosebită obrăznicie, folosind un cuțit, i-a aplicat intenționat acestuia, multiple lovituri peste diferite regiuni ale corpului, cauzîndu-i vătămări corporale ușoare.

Sentința a fost atacată de către inculpat și avocat, care au solicitat casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă nonprivativă de libertate. În motivarea cerințelor sale, inculpatul a indicat că și-a recunoscut vina în cele comise, a restituit dauna cauzată prin infracțiune, împăcîndu-se cu partea vătămată, anterior nu a fost tras la răspundere penală, se caracterizează pozitiv și se căiește sincer de cele comise. Pe lîngă argumentele indicate, avocatul a invocat încălcarea art. 6 din CEDO sub aspectul lezării dreptului la apărare, fiind asistat de un avocat care nu a depus suficientă diligență întru apărarea intereselor inculpatului. A mai criticat și omisiunea instanței de judecată de a-l cita pe inculpat la ședințele de judecată.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 noiembrie 2014, care a fost pronunțată integral la 15 decembrie 2014, apelurile declarate au fost admise, fiind casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care: - Ciubotaru Ion Nicolae a fost condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal la 1 3 (trei) ani închisoare. În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 (unu) an .

În motivarea soluției adoptate instanța de apel a indicat că probele administrate în cadrul cercetărilor judecătorești au demonstrat pe deplin vinovăția inculpatului în fapta incriminată. Totodată, analizînd argumentele instanței de fond cu privire la individualizarea pedepsei, instanța de apel a constatat că prima nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 61 și 75 din Codul penal, ceea ce a echivalat cu eroare de drept, a cărei corectare ținea de competența instanței de apel. Astfel, s-a indicat că inculpatul a comis o infracțiune gravă, însă la locul de trai se caracterizează pozitiv și are antecedente penale stinse. La fel, s-a constatat că inculpatul s-a împăcat cu partea vătămată, restituindu-i prejudiciul cauzat. Toate aceste circumstanțe, în cumul au permis instanței de apel de a concluziona asupra posibilității stabilirii unei pedepse cu închisoare aplicînd totodată și instituția suspendării executării acesteia.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către procuror, care a fost înregistrat la Curtea Supremă de Justiție ca fiind depus la 20 decembrie 2014 și care, întemeindu-se pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală solicită casarea acesteia cu menținerea sentinței. În motivarea cerințelor sale, procurorul critică soluția de individualizare a pedepsei față de inculpat adoptată de către instanța de apel considerînd că s-a ignorat faptul că inculpatul a comis o infracțiune gravă, aplicînd multiple lovituri cu cuțitul, nu a recunoscut vina pe deplin, nu a restituit prejudiciul cauzat și nici scuzele necesare nu le-a oferit părții vătămate. 6.1. Pe cauză este depusă referință de către avocat în numele inculpatului, prin care acesta se pronunță pentru inadmisibilitatea recursului declarat, din motiv că hotărîrea contestată este întemeiată și pe deplin argumentată.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, luînd în considerație și argumentele expuse în referință, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că recursul este vădit neîntemeiat. Din conținutul recursului rezultă că recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, însă critică decizia instanței de apel, prin care s-a casat sentința în partea pedepsei și s-au aplicat prevederile art. 90 Cod penal, considerînd-o ilegală și neîntemeiată sub aspectul individualizării pedepsei. În acest sens, Colegiul penal remarcă că instituția suspendării condiționate a pedepsei nu trebuie privită, ca un avantaj acordat de lege infractorilor, ci trebuie apreciată ca un mijloc preventiv de apărare socială, care derivă din organizarea unei politici penale adaptate la realitatea socială concretă. Raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal are la origine persoana și comportamentul acesteia pînă la săvîrșirea infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă încă de la momentul descoperii ei, cum ar fi: conduita bună a infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara 2 prejudiciul cauzat, comportarea sinceră în cursul procesului. Conform textului alin. (1) art. 90 Cod penal, instanța numai motivat poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului cu concluzia că acesta se poate îndrepta fară executarea reală a pedepsei închisorii, motive care trebuie arătate în decizie. În plus la cele menționate, instanța de judecată va ține seama de trecutul vinovatului, mediul în care trăiește, modul de comportare la locul de muncă, în familie, în societate etc. Din conținutul deciziei instanței de apel rezultă că ultima, aplicînd prevederile art. 90 Cod penal, a constatat că inculpatul se caracterizează pozitiv, este celibatar, locuiește cu mama, fiind unicul întreținător, pleacă deseori la muncă peste hotare, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, a restituit prejudiciul cauzat prin infracțiune, împăcîndu-se cu partea vătămată și a recunoscut pe deplin vina în cele comise. Astfel, se constată că instanța de apel, a stabilit motivat pedeapsa inculpatului prin prisma art. 90 Cod penal, corect constatînd posibilitatea corectării acestuia fără executarea reală a pedepsei închisorii. În concluzia celor expuse, Colegiul penal consideră că hotărîrea instanței de apel nu este afectată de erori de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, fiind necesară dispunerea inadmisibilității recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vasile Bolduratu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 noiembrie 2014, în cauza penală în privința lui Ciubotaru Ion Nicolae, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 19 martie 2015. Președinte Petru Ursache Judecătorii Ghenadie Nicolaev Petru Moraru 3