1ra-1147/2015 — art. 151 alin. 1 CP

Dosarul nr. 1ra-1147/2015

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

28 octombrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Murzac Angela în numele inculpatului Papuc Mihail, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 mai 2015, în

cauza penală privindu-l pe

Papuc Mihail Ion, născut la 18 aprilie

1976, originar și domiciliat pe s. Mingir, r-nul

Hîncești.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 09.12.2014 – 17.02.2015;

Instanța de apel: 16.03.2015 – 15.05.2015;

Instanța de recurs: 29.07.2015 –28.10.2015.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, la 3 ani

închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Vizir D. către inculpatul

Papuc M. a fost lăsată fără soluționare.

1.1. Cauza a fost examinată în procedură simplificată cu respectarea rigorilor

art. 364/1 Cod de procedură penală.

octombrie 2010, aproximativ la orele 16:00, Papuc M. fiind în stare de ebrietate

alcoolică, aflîndu-se la domiciliul lui Ciubotaru C., situat în s. Mingir, r-nul

1

Hîncești, intenționat i-a aplicat lui Vizir D. două lovituri cu o țeavă metalică în

regiunea capului, cauzîndu-i conform raportului de expertiză medico-legală

fractură liniară a osului parietal pe dreapta, traumă cranio - cerebrală cu comoție

cerebrală, fractură tasată a vertebrelor 5,6 cervicale, care se califică ca vătămări

corporale grave, periculoase pentru viața persoanei.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța a reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzute la art. 151 alin. (1) Cod penal, adică vătămarea

intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății.

prevăzut de art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către

inculpat și avocatul acestuia, ambii solicitînd casarea sentinței, rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit căreia inculpatului să-i fie stabilită o

pedeapsă mai blîndă, non - privativă de libertate.

În motivare, inculpatul a indicat că prima instanță i-a stabilit o pedeapsă prea

aspră, neluînd în considerație faptul că vina și-a recunoscut-o integral, se căiește

sincer de cele săvîrșite și nu are antecedente penale. În prima instanță cauza a fost

examinată în baza prevederilor art. 364/1 Cod de procedură penală, care prevăd

aplicarea unei pedepse mai blînde, decît cea prevăzută în sancțiunea normei penale

incriminate.

În argumentarea cerințelor sale, avocatul Bătrîncea I. a invocat că prima

instanță la stabilirea pedepsei nu a luat în considerație circumstanțele atenuante

constatate la caz, cum ar fi: întreținerea unui copil minor de către inculpat,

caracteristica pozitivă la locul de trai și lipsa antecedentelor penale.

Drept urmare, avocatul inculpatului a indicat că, reieșind din toate

circumstanțele atenuante stabilite la caz, este posibilă stabilirea unei pedepse mai

blînde inculpatului Papuc M., fară privarea de libertate a acestuia.

Mai mult ca atît, avocatul a accentuat că, inclusiv și procurorul a solicitat

instanței stabilirea unei pedepse non-privative de libertate inculpatului.

fost respinse apelurile declarate ca fiind nefondate, iar sentința a fost menținută

fară modificări.

audiind participanții la proces raportînd situația de fapt la cea de drept, cercetînd

argumentele invocate de părți, în coraport cu materialele dosarului penal, s-a ajuns

la concluzia că apelurile declarate sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse.

Astfel, instanța de apel a reținut că, este corectă concluziile primei instanțe

privind starea de fapt constată și încadrarea juridică pe semnele faptei

2

prejudiciabile săvîrșite de inculpat și semnele componenței de infracțiune, în baza

art. 151 alin. (1) Cod penal.

De asemenea, instanța de apel a susținut concluzia primei instanțe în ceea ce

privește stabilirea pedepsei inculpatului. În acest sens, a menționat că prima

instanță motivat a stabilit categoria și măsura de pedeapsă, luînd în considerare

circumstanțele cauzei, datele privind persoana infractorului, categoria și gravitatea

infracțiunii săvîrșite: infracțiunea comisă este gravă și a fost săvîrșită în stare de

ebrietate alcoolică, de condițiile de viață ale familiei inculpatului, și de faptul că

inculpatul nu a recuperat părții vătămate prejudiciul cauzat și nici nu a întreprins

măsuri în acest sens.

Totodată, instanța de apel a reținut că, la stabilirea pedepsei prima instanță a

ținut cont de prevederile art. 364/1 Cod de procedură penală, care statuează că

pedeapsa cu închisoare ce urmează a fi aplicată inculpatului va fi redusă cu 1/3 din

limitele de pedeapsă stabilite de sancțiunea art. 151 alin. (1) Cod penal.

În concluzie instanța de apel a remarcat că temei legal de aplicarea pedepsei

mai blînde sau pentru condamnarea cu suspendare condiționată a executării

pedepsei - nu există, deoarece în cauză nu s-au constatat circumstanțele atentuante,

ce ar justifica aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că apelurile declarate sunt

neîntemeiate și urmează a fi respinse cu menținerea sentinței primei instanțe fară

modificări.

numele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar solicitînd casarea acesteia,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care, în privința

inculpatului să fie aplicate prevederile art. 90 Cod penal.

În motivare, recurenta invocă că instanțele inferioare au emis hotărîri

neîntemeiate, iar la adoptarea acestora instanțele nu au ținut cont de criteriile de

individualizare a pedepsei și au stabilit o pedeapsă prea aspră și neechitabilă în

raport cu fapta comisă de inculpat, cu gravitatea și motivele acesteia, precum și cu

circumstanțele cauzei, care caracterizează persoana vinovată.

Mai mult ca atît, menționează că în cauza penală supusă judecății sunt

prezente circumstanțe atenuante, de care instanțele de fond nu au ținut cont, cum ar

fi: datele privind persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, a

recunoscut pe deplin vinovăția și se căiește sincer de cele comise, a contribuit

activ la descoperirea infracțiunii și are la întreținere un copil minor, fiind unicul

întreținător al familiei sale.

În drept, recurenta își întemeiază recursul declarat pe dispozițiile art. 427

alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală.

3

penală, acuzatorul de stat a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului

declarat de către avocatul Murzac A. în numele inculpatului, menționînd că

recursul urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece criticele recurentei nu au fost

argumentate conform exigenților stipulate de art. 427 din Codul de procedură

penală.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, ca

fiind vădit neîntemeiat, or în vederea acestei statuări se expun următoarele

considerente de fapt și de drept.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța

de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva

hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în

recurs sunt vădit neîntemeiate.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărîrile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Așadar, Colegiul penal verificînd textul recursului declarat, constată că

alegațiile recurentei, deși nu au fost invocate expres, se încadrează în temeiul de

casare prevăzut de pct. 10) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, care

stipulează că hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara

eroarea de drept comisă de instanțele de fond ori de apel, atunci cînd instanța de

apel a aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

La caz, instanța de recurs constată că, recurenta contestă decizia instanței de

apel în latura stabilirii pedepsei, și prin urmare, se va expune doar asupra acestui

aspect.

Lecturînd textul deciziei, instanța de recurs ajunge la concluzia că, pedeapsa

stabilită inculpatului se încadrează în sancțiunea prevăzută la art. 151 alin. (1) Cod

penal, cu reținerea tuturor circumstanțelor prezente în cauză, luînd în considerație

personalitatea inculpatului, gravitatea faptei comise și împrejurările în care aceasta

a fost comisă.

Sub acest aspect se atestă că, împrejurările menționate în partea descriptivă a

hotărîrilor contestate, relevă în mod concludent că instanțele de fond corect au

constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată

inculpaților, fiind în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură

4

penală și prescripțiilor de drept material, ținînd cont de prescripțiile din art. 61, 75,

76 și 77 Cod penal, conform cărora persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea

unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă

conformitate cu dispozițiile legii, iar la stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Reieșind din faptul că, recursul declarat este întemeiat doar pe critica modului

în care instanțele de fond au dispus executarea pedepsei inculpatului prin izolarea

acestuia de societate, la acest capitol instanța de recurs reamintește că ulterior

stabilirii pedepsei potrivit tuturor criteriilor generale de individualizare a pedepsei

(art. 75 Cod penal), ținînd cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, instanța de judecată poate dispune neexecutarea pedepsei aplicate

vinovatului.

Suspendarea condiționată (art. 90 Cod penal), ca mijloc de individualizare a

pedepsei, conferă instanței de judecată posibilitatea, ca pe lîngă stabilirea mărimii

pedepsei, să se pronunțe și asupra modului de executare.

O condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 din Cod penal, constituie

concluzia instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa stabilită.

Astfel, prerogativa instanței de judecată este să aprecieze dacă scopul

pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea

convingerii, instanța de judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres

prevăzute de lege, inclusiv are în vedere întreaga conduită a condamnatului înainte

de săvârșirea faptei, după săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte

aspecte ce privesc personalitatea infractorului, bazîndu-se pe materialele cauzei

administrate în cadrul cercetării judecătorești.

În acest context, instanța de recurs notează că, chiar și în cazul îndeplinirii

condițiilor prevăzute de prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal, nu se creează un

drept pentru inculpat, ci doar se întrunesc circumstanțele necesare care constituie

temei de drept pentru instanța de judecată de a decide, potrivit propriei convingeri,

asupra oportunității suspendării executării pedepsei închisorii.

La caz, Colegiul penal menționează că instanța de apel just a remarcat faptul

că infracțiunea comisă face parte din categoria infracțiunilor grave, iar ca

circumstanță agravantă a fost considerat faptul că infracțiunea a fost săvîrșită în

stare de ebrietate și prin săvîrșirea infracțiunii inculpatul a provocat vătămări grave

pentru viața și sănătatea părții vătămate, care și la momentul actual suportă

consecințele acțiunilor inculpatului Papuc M. Mai mult ca atît, inculpatul nu i-a

acordat părții vătămate careva despăgubiri pentru prejudiciul cauzat.

5

Drept urmare, instanța de recurs reține că, solicitarea recurentei de a suspenda

executarea pedepsei stabilite inculpatului Papuc M. este neîntemeiată, deoarece o

asemenea modalitate de executare a pedepsei este neproporțională în raport cu

fapta inculpatului și urmările survenite.

Din considerentele enunțate, Colegiul, constată că pedeapsa individualizată de

instanța de apel, răspunde atît principiului proporționalității, cît și scopului

prevăzut de art. 61 Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului,

precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea inculpatului, cît și a

altor persoane.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Murzac Angela în

numele inculpatului Papuc Mihail, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 15 mai 2015, în cauza penală privindu-l pe Papuc Mihail Ion,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 27 noiembrie 2015.

Președinte URSACHE Petru

Judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

6