1ra-1032/2017 — art. 287 alin. 1 CP

Dosarul nr. 1ra-1032/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Petru Moraru, Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti și

Constantin Alerguș,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2017, declarat de

avocatul Antoci Maria în numele inculpatului

Cebotari Viorel xxxxxx, xxxxxx xx

xx xxxxxxxx xxxx, xxxxxxx xx xxxxxxxxxx

xxx xxxxxxxx xxx xx xxxxxxxxx xx xx xx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 16.12.2015-21.12.2016;

Instanța de apel: 21.01.-16.03.2017;

Instanța de recurs: 25.05.-18.07.2017.

C O N S T A T Ă :

Cebotari Viorel a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (1)

Cod penal, la 1 an 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

08 noiembrie 2015, aproximativ la ora 13:00, fiind în stare de ebrietate și aflându-se

în incinta sălii aparatelor de joc amplasată pe str. A. Russo, 20, mun. Chișinău, a

încălcat ordinea publică, ulterior, fiind condus de către serviciul de pază „DVS” la

IP Ciocana, amplasat pe adresa, mun. Chișinău, str. Voluntarilor, 3/1, în continuarea

săvârșirii acțiunilor sale huliganice, intenționat încălcând ordinea publică și

exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, a amenințat colaboratorii de

poliție prezenți cu aplicarea violenței, numindu-i cu cuvinte necenzurate.

De asemenea, manifestând obrăznicie deosebită, fără motiv, intenționat a lovit

cu capul în geamul camerei de detenție provizorie a IP Ciocana, ca rezultat

deteriorând geamul, acțiuni care au fost curmate doar la intervenția colaboratorilor de

poliție.

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

acțiunile acestuia să fie recalificate din prevederile legii penale în cele

contravenționale.

1

În susținerea cerințelor inculpatul a recunoscut vina și s-a căit de cele săvârșite,

care în viziunea ultimului constituie contravenție.

a fost respins ca nefondat apelul, cu menținerea sentinței.

La adoptarea soluției date, instanța de apel a statuat, că prima instanță probelor

administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința de

judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a

dat apreciere justă în sensul art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungând la concluzia corectă cu

privire la recunoașterea vinovăției, încadrarea juridică și condamnarea lui Cebotari

Viorel în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, la 1 an 6 luni închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip închis.

În acest sens, instanța de apel a conchis, că vinovăția lui Cebotari Viorel în

săvârșirea infracțiunii incriminate se confirmă prin declarațiile martorilor Cozari Ion,

Curajos Sergiu; procesul-verbal de ridicare a înregistrărilor video din incinta

IP Ciocana (f.d. 13); procesul-verbal de examinare a înregistrărilor video din incinta

IP Ciocana (f.d. 14); procesul-verbal de cercetare la fața locului (f.d. 5-7); ordonanța

privind recunoașterea și anexarea documentelor la cauza penală (f.d. 18).

Având în vedere explicațiile conținute în literatura juridică de specialitate,

instanța de apel a conchis, că în speță acțiunile inculpatului manifestate prin

amenințarea colaboratorilor de poliție cu utilizarea cuvintelor necenzurate, agresiunea

fiind realizată în incinta sălii aparatelor de joc cât și în incinta IP Ciocana, au dus la

încălcarea grosolană a ordinii publice și la sistarea activității localului deosebindu-se

printr-o obrăznicie deosebită, care se încadrează în semnele componente ale

infracțiunii de huliganism.

Astfel, instanța de apel a respins argumentul inculpatului referitor la

necesitatea încadrării acțiunilor inculpatului conform normelor Codului

contravențional, deoarece circumstanțele nominalizate au fost constatate prin cumulul

de probe indicate mai sus, ceea ce exclude faptul axării la pronunțarea hotărârii

judecătorești pe presupuneri.

La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel a statuat, că prima

instanță a ținut cont de prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal.

alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar decizia

instanței de apel, solicitând casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în

aceeași instanță de apel în alt complet de judecată.

În susținerea cerințelor apărarea cu referire la prevederile art. 8 alin. (3) Cod de

procedură penală, a menționat că probele la care au făcut trimitere instanțele de fond

sunt doar citite, fără a fi apreciate potrivit legislației procedurale, or, din declarațiile

inculpatului rezultă, că acesta nu a înjurat colaboratorii de pază ci invers, anume

inculpatului i-au fost aplicate lovituri, cărora nu le-au fost date apreciere de către

instanțele de fond, mai mult, inculpatul a recunoscut faptul, precum că a spart

geamul, căindu-se sincer de cele săvârșite.

2

Prin urmare, apărarea consideră, că acțiunile inculpatului urmau a fi calificate

drept contravenție.

solicitând dispunerea inadmisibilității acestuia, dat fiind faptul, că argumentele din

recurs nu cad sub incidența temeiurilor prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală.

lărgit ajunge la concluzia că acesta urmează a fi respins, iar pentru a dispune astfel

instanța de recurs a rezultat din următoarele circumstanțe de drept și de fapt.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul

declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme

de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

În conformitate cu dispoziția art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța este în drept să-l respingă, ca inadmisibil, cu menținerea

hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu este întemeiat legal

(este nefondat).

Conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel în baza temeiurilor stipulate expres în acest articol.

Or, rațiunea exercitării căii de atac, în particular avându-se în vedere recursul

ordinar, rezidă în preîntâmpinarea și înlăturarea erorilor în domeniul justiției, iar

controlul judecătoresc pe care acesta îl declanșează, are un rol preventiv și unul

reparator al erorilor de drept admise de instanțele de fond.

În acest context, revenind la textul recursului declarat de apărare,

Colegiul penal lărgit constată că titularul acestuia invocă de drept temeiurile stipulate

de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, potrivit cărora decizia

instanței de apel poate fi atacată cu recurs pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond în cazul în care instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta

este expus neclar sau instanța a admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția

instanței, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

În esență, recurentul critică hotărârea adoptată de instanța de apel sub aspectul

modalității greșite de apreciere a probelor care au generat în final o încadrare juridică

greșită a acțiunilor inculpatului, or, în opinia recurentului în acțiunile inculpatului

sunt prezente elementele constitutive ale unei contravenții.

Însă, verificând alegațiile recurentului, în raport cu actele cauzei, Colegiul

penal lărgit conchide că, acestea sunt neîntemeiate, deoarece instanța de apel a

adoptat o soluție corectă și întemeiată, or, Colegiul penal lărgit a statuat asupra

acestei concluzii reieșind din următoarele considerente.

În primul rând, relevant este de menționat că la această etapă a procedurilor

instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă

apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea

3

constatată de instanțele de fond, ori, aceasta fiind atributul exclusiv al acestor

instanțe.

Deci, Colegiul penal lărgit nu examinează criticile referitoare la presupusa

greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice,

ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanța de fond și cea de apel,

corectitudinea condamnării inculpatului de cele imputate prin rechizitoriu.

Raportând cele expuse supra la verificarea și aprecierea probelor efectuată de

instanța de apel, Colegiul penal lărgit evidențiază că, instanța de apel corect a ajuns la

concluzia despre menținerea soluției primei instanțe, adică vinovăția inculpatului de

cele imputate prin rechizitoriu și just a apreciat probatoriul acumulat.

Autorul recursului invocă că, instanța de apel a apreciat unilateral probele

administrate, însă, din actele cauzei se constată că instanța le-a creat părților

condițiile necesare, cercetând probele așa cum au fost prezentate de părți și a conchis

corect asupra circumstanțelor de fapt ale cauzei, efectuând o încadrare juridică

corectă.

Tot în acest context, Colegiul penal reține că, după cum rezultă din prevederile

art. 314 Cod de procedură penală, instanța de judecată este obligată, în procesul

judecării cauzei, să cerceteze nemijlocit și sub toate aspectele, probele prezentate de

părți, creându-le acestora condiții necesare pentru cercetarea multilaterală și în

deplină măsură a circumstanțelor cauzei.

Astfel, făcând o analiza minuțioasă a materialelor cauzei, Colegiul penal

constată că alegațiile recurentului privitor la pretinsa eroare judiciară enunțată la

pct. 5. al prezentei decizii sunt vădit nefondate, iar instanța de apel, corect și-a

motivat soluția de menținere a sentinței de condamnare a lui Cebotari Viorel în baza

art. 287 alin. (1) Cod penal.

Prin urmare, opozabil celor enunțate de recurent, Colegiul penal lărgit

verificând materialele dosarului, specifică că judecând apelurile instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă

ori, soluția instanței de apel este argumentată și corespunzătoare cumulului de probe

administrate și nemijlocit cercetate în ședințele de judecată în condițiile art. 100

alin. (4) Cod de procedură penală și, totodată, care au fost just apreciate prin prisma

art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității,

concludenței, veridicității și coroborării reciproce, în baza cărora s-a stabilit cu

certitudine că inculpatul a săvârșit infracțiunea incriminată în circumstanțele descrise

în rechizitoriu.

Așadar, instanța de recurs reiterează că, chestiunea de apreciere a probelor și

temeinicia faptelor dovedite de ele, nu este obiect de cercetare la etapa judecării

recursului, ori, pentru a constitui temei de casare eroarea de fapt trebuie să fie gravă,

adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie

vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța

între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor

aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe

care materialul probator o susține.

4

În cauza deferită judecății, o atare eroare nu a fost reținută de către instanța de

recurs și careva probe denaturate care ar răsturna soluția instanței de apel nu au fost

constatate.

Motivele invocate în recursul ordinar de către apărare, Colegiul penal lărgit nu

le consideră relevante și ele urmează a fi respinse din motivele expuse supra, reieșind

din faptul că există un cumul de probe legal administrate și cercetate de instanța de

apel, care incontestabil confirmă vina inculpatului Cebotari Viorel în săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, iar pedeapsa aplicată, se

încadrează în limitele legii penale.

Tot aici, Colegiul penal lărgit relevă, că instanța de apel corect a constatat că în

acțiunile inculpatului sunt prezente toate elementele constitutive ale infracțiunii

incriminate, argumente pe care instanța de recurs le acceptă și pentru a evita repetări

inutile le însușește.

Față de cele ce preced, instanța de recurs conchide că, în prezenta cauză, nu se

constată admiterea erorilor de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală, la etapa judecării apelului, situație care impune soluția de

respingere, ca inadmisibil, a recursului ordinar declarat de apărare.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de avocatul Antoci Maria în

numele inculpatului, cu menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 16 martie 2017, în cauza penală în privința lui Cebotari Viorel xxxxx.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 august 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

Constantin Alerguș

5