1ra-579/2017 — art. 217/1 alin. 3 lit. b, f CP

1ra-579/2017 — art. 217/1 alin. 3 lit. b, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-579/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Petru Moraru, Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti și Constantin Alerguș,

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de avocații

Barbăneagră Sergiu și Rotaru Ilie în numele inculpatului și inculpat, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 15 iunie 2016 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 octombrie 2016, în cauza penală în

privința lui

Mutaf Violeta xxxxxxxx, xxxxxxx xx xx xxx

xxxx, xxxxxxxxx xx xxxxxxxxxxx xxx xxxxxxxx,

xxx xxxxxxxxx xxxx xx xx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 19.04.2016 – 15.06.2016;

Instanța de apel: 08.07.2016 – 20.10.2016;

Instanța de recurs: 07.02.2017 – 04.07.2017.

A C O N S T A T A T:

probelor administrate în faza de urmărire penală, Mutaf Violeta a fost recunoscută

vinovată și condamnată în baza art. 2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal, la 2 (doi) ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis pentru femei, cu privarea de

dreptul de a practica activitate în domeniul farmaceutic pe termen de 3 (trei) ani.

acționând de comun acord cu alte persoane, în scop material de înstrăinare a substanțelor

narcotice, în circumstanțe nestabilite, a procurat substanța narcotică - heroină, pe care a

păstrat-o la sine o perioadă nedeterminată de timp cu scop de comercializare a acesteia.

În așa mod, la 02 octombrie 2015, de către colaboratorii de poliție, de la

Mutaf Violeta au fost ridicate 50 pachețele din hârtie de staniol în care se afla substanța

solidă sub aspect de praf și bulgărași, care conform raportului de expertiză nr. 8932 din

05 octombrie 2015 constituie heroină, care se atribuie la substanțele narcotice.

Cantitatea totală a substanței narcotice păstrate cu scop de înstrăinare constituie

2,234 gr și în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 79 din 23 ianuarie

2006, privind aprobarea Listei substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor care

conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora

- reprezintă proporții mari.

solicitând casarea acesteia din motivul ilegalității.

3.1. Avocatul Barbăneagră Sergiu în numele inculpatului și inculpatul au

contestat sentința cu apeluri, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care

1

inculpatului să-i fie stabilită pedeapsa minimă prevăzută de norma penală incriminată cu

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, dispunerea suspendării condiționate a executării

pedepsei pentru perioada de probațiune de 1 an.

În argumentarea apelurilor, au criticat asprimea pedepsei aplicate, considerând că

prima instanță incorect a individualizat pedeapsa penală, nu a apreciat corect

circumstanțele atenuante care prin prisma art. 76 Cod penal, determină aplicarea sub

limita minimă a pedepsei penale, cu aplicarea art. 90 Cod penal.

Au remarcat apelanții, că inculpatul a recunoscut vina și s-a căit sincer, are la

întreținere un copil minor, este pentru prima dată tras la răspundere penală, a colaborat

activ cu organul de urmărire penală, a participat la efectuarea achiziției de control.

Astfel, pedeapsa stabilită este prea aspră în raport cu toate circumstanțele enunțate.

Suplimentar au mai indicat, că acuzatorul de stat a solicitat aplicarea unei pedepse

cu suspendarea condiționată a executării acesteia, însă prima instanță nu a ținut cont de

solicitarea menționată.

De asemenea, cu referire la prevederile art. 217 alin. (5) Cod penal, au subliniat

apelanții, că potrivit circumstanțelor cauzei, Mutaf Violeta a colaborat activ cu organul

de urmărire penală, a indicat sursa de procurare prin divulgarea persoanelor care au

contribuit la săvârșirea infracțiunii și urma a fi liberată de răspundere penală de către

instanțele de judecată.

au fost respinse ca nefondate apelurile declarate și menținută sentința.

4.1. Pentru argumentarea soluției pronunțate instanța de apel a reținut, că prima

instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a încadrat fapta

inculpatului în baza art. 2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal.

Cu referire la prevederile art. art. 61, 75 Cod penal, instanța de apel a menționat,

că prima instanță corect a aplicat pedeapsa inculpatului, ținând cont că acesta a săvârșit

o infracțiune care face parte din categoria infracțiunilor grave, drept circumstanțe

atenuante a fost reținută căința sinceră, contribuirea activă la descoperirea infracțiunii,

colaborarea cu organele de poliție pentru a reține alte persoane care pun în circulație

substanțe narcotice, aflarea la întreținere a unui copil minor, circumstanțe agravante nu

au fost stabilite.

De asemenea instanța de apel a reținut, că cauza a fost examinată în procedură

simplificată, potrivit prevederilor art. 3641 Cod procedură penală și prima instanță i-a

aplicat lui Mutaf Violeta o pedeapsă echitabilă în raport cu infracțiunea săvârșită.

Instanța de apel a mai accentuat, că infracțiunile privind circulația ilegală a

substanțelor narcotice prezintă un interes public major pentru întreaga societate, respectiv

aplicarea art. 90 Cod penal în privința inculpatului ar influența negativ perceperea de

către cetățeni a luptei cu circulația ilicită a drogurilor.

art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar

hotărârile judecătorești adoptate, solicitând casarea acestora, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

inculpatului să-i fie stabilită pedeapsa minimă prevăzută de norma penală incriminată cu

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, dispunerea suspendării condiționate a executării

pedepsei pentru perioada de probațiune de 1 an.

În motivarea recursului a criticat individualizarea pedepsei penale, considerând că

instanțele au aplicat inculpatului o pedeapsă prea aspră în raport cu circumstanțele

stabilite.

2

Astfel, invocă recurenții că la caz nu au fost stabilite circumstanțe agravante, iar

instanțele de fond nu au luat în considerație conglomeratul de circumstanțe atenuante:

recunoașterea vinei și căința sinceră, faptul că inculpatul are la întreținere un copil minor,

este pentru prima dată tras la răspundere penală, a colaborat activ cu organul de urmărire

penală, a participat la acțiuni procesuale, inclusiv la efectuarea achiziției de control.

Remarcă apărarea că în prima instanță, procurorul a solicitat aplicarea art. 90 Cod

penal, însă atât prima instanță cât și instanța de apel nu au ținut cont de această

circumstanță.

Având în susținere prevederile art. art. 61, 75 Cod penal, recurentul a menționat,

că instanța trebuie să efectueze o analiză amplă a personalității infractorului, să dispună

de date referitoare la calitățile fizice și psihice ale celui vinovat manifestate prin fapta

săvârșită, în perioada premergătoare săvârșirii faptei prejudiciabile și după săvârșirea

acesteia, în timpul judecății (aspectele social-psihologice, nivelul de instruire școlară,

studiile, activitatea social utilă/muncă, comportamentul, mediul familial, intelectul,

caracterul, temperamentul, vârsta, factorii care influențează sau pot influența conduita lui

generală, antecedentele ș.a.).

Accentuează că concluziile instanțelor de fond sunt bazate pe motive declarative

și nu au temei legal, instanțele nu au ținut cont de prevederile art. 78 Cod penal și de

explicațiile conținute în pct. 10 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 8 din

11 noiembrie 2013 „Cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei

penale”.

Totodată, argumentarea instanței de apel că „la etapa actuală, infracțiunile privind

circulația ilegală a substanțelor narcotice prezintă un interes public major pentru

întreaga societate și punerea în libertate, influențează negativ perceperea de către

cetățeni a luptei cu drogurile”, nu se încadrează în norma penală și constituie o

interpretare extensivă a legii penale.

De asemenea subliniază recurentul, că instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor

motivelor invocate în apel, și anume la argumentul, că reieșind din circumstanțele speței,

potrivit art. 217 alin. (5) Cod penal, inculpatul poate fi liberat de răspundere penală.

Consideră că în speță a fost încălcat termenul rezonabil de examinare a cauzei, iar

din acest motiv inculpatul nu poate beneficia de aplicarea amnistiei în condițiile art. 11

al Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova.

5.1. Avocatul Rotaru Ilie în numele inculpatului și inculpatul, la 23 februarie

2017, au declarat recurs ordinar, solicitând achitarea inculpatului din motiv că la

materialele dosarului nu sunt prezente probe care ar dovedi săvârșirea de către acesta a

infracțiunii incriminate.

Totodată, partea apărării consideră că instanța de apel urma să înceteze procesul

penal în legătură cu intrarea în vigoare a Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia

în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

În opinia apărării instanța de apel nu a examinat posibilitatea amnistierii

inculpatului, deși acesta întrunește toate condițiile stabilite de lege, mai mult a fost ignorat

argumentul procurorului privind stabilirea în privința inculpatului a unei pedepse cu

suspendarea condiționată a executării acesteia.

La recursul respectiv a fost anexată și cererea scrisă de inculpat prin care solicită

aplicarea Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a

25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, menționând că până la

3

20 februarie 2017 nu a avut la cunoștință despre faptul că întrunește condițiile privind

aplicarea amnistiei.

5.2. La 07 martie 2017, avocatul Rotaru Ilie în numele inculpatului și inculpatul

au depus recurs suplimentar, menționând că Legea nr. 210 din 29 iulie 2016 privind

amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova, nu este aplicabilă în privința inculpatului Mutaf Violeta, iar concretizându-și

cerințele au solicitat achitarea inculpatului sau aplicarea unei pedepse cu suspendarea

condiționată a executării acesteia și aplicarea prevederilor art. art. 76 alin. (1), lit. e), f),

79, 80 Cod penal.

declarat de avocatul Barbăneagră Sergiu în numele inculpatului și inculpat, pledând

pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, din motiv că instanțele de

fond și-au argumentat suficient soluția în sensul pedepsei penale stabilite, au ținut cont în

deplină măsură de principiile generale de aplicare a pedepsei, precum și de criteriile

generale de individualizare a acesteia, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează sau agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

stabilindu-i inculpatului o pedeapsă echitabilă.

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acestea urmează a fi respinse din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă

recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs și numai în

raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.

Instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în

art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, adoptând

soluția respectivă în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat cu respectarea

condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este nefondat).

Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată și

motivată.

Cu referire la recursul declarat de avocatul Barbăneagră Sergiu în numele

inculpatului și inculpat.

Din conținutul recursului declarat se constată că, partea apărării a invocat drept

temeiuri pentru recurs pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, potrivit căror

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel în cazurile când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este

expus neclar sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței

ori când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

În esență, instanța de recurs atestă că recurenții în contextul cererii adresate, au

criticat asprimea pedepsei aplicate inculpatului, considerând că scopul pedepsei penale

4

în acest caz ar putea fi realizat și prin aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată

a executării acesteia, conform art. 90 Cod penal.

La fel, recurenții sunt de opinia că instanțele de fond nu au dat deplină eficiență

prevederilor art. art. 76, 78 Cod penal.

Cu referire la argumentele recurenților formulate sub aspectul greșitei

individualizări a pedepsei penale, Colegiul penal menționează, că prin criterii generale

de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este

obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare

persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică

a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se aplice

o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară

vinovată.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia a

fost condamnat inculpatul.

Doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de individualizare

a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având deplina libertate de

acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile

prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și respectiv

la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea ultimului, cât și a altor

persoane.

Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate

de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

După cum se constată la caz, prin sentința Judecătoriei mun. Chișinău din 15 iunie

2016, menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 20 octombrie 2016,

Mutaf Violeta a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 2171 alin. (3) lit. b),

f) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis pentru

femei, cu privarea de dreptul de a exercita activitate în domeniul farmaceutic pe termen

de 3 ani.

Este cert și faptul, că articolul de lege incriminat, la data săvârșirii infracțiunii

prevedea pedeapsa închisorii de la 3 la 7 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcții sau de a exercita o anumită activitate pe termen de la 3 la 5 ani.

5

Reieșind din actele și lucrările dosarului, instanța de recurs conchide, că inculpatul

Mutaf Violeta, până la începerea cercetării judecătorești, prin cerere scrisă și-a recunoscut

vinovăția integral și a solicitat examinarea cauzei în procedura simplificată (f.d. 68,

vol.II).

Potrivit practicii unitare a Curții Supreme de Justiție, în sensul art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor imputate în

rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza urmăririi

penale, beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în

cazul pedepsei închisorii ori cu muncă neremunerată în folosul comunității și de

reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

amendă.

Analizând sintagma „limitelor de pedeapsă prevăzută de lege” deducem că

legiuitorul a avut în vedere că pedeapsa, în cazul în care este închisoarea, se reduce cu o

treime din maximul și din minimul prevăzut de sancțiune, stabilindu-se noi limite cu care

trebuie să opereze instanța de judecată la stabilirea pedepsei inculpatului.

Având în susținere aceste prevederi legale, se constată că instanțele de fond corect

au operat la individualizarea pedepsei stabilite inculpatului cu noi limite de pedeapsă, și

anume pedeapsa închisorii de la 2 ani la 4 ani 8 luni.

În acest context, Colegiul penal conchide, că instanța de apel la stabilirea pedepsei

a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 61, 75 Cod penal, luând în considerație

faptul, că inculpatul a săvârșit o infracțiune intenționată, care face parte din categoria

infracțiunilor grave, anterior nu a fost judecat, nu este angajat în câmpul muncii, are la

întreținere un copil minor, a colaborat cu organele de urmărire penală.

Invocarea de către recurenți a faptului că instanțele de fond nu au dat deplină

eficiență prevederilor art. art. 76, 78 Cod penal, în sensul că nu au luat în considerație

conglomeratul de circumstanțe atenuante în privința inculpatului, ca recunoașterea

vinovăției și căința sinceră, colaborarea activă cu organele de anchetă, că inculpatul este

pentru prima dată tras la răspundere penală și are la întreținere un copil minor, care în

ansamblu puteau constitui temei de aplicare în privința lui Mutaf Violeta a unei pedepse

cu suspendarea condiționată a executării ei, nu poate fi reținută de către instanța de recurs.

Aceasta deoarece, după cum a fost anterior descris, în contextul recunoașterii

vinovăției și căinței sincere a inculpatului, instanțele de fond au operat cu limitele

pedepsei reduse ca urmare a aplicării procedurii prevăzute de art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală.

Iar în acest context se va sublinia că, recunoașterea vinovăției care atrage incidența

procedurii simplificate, nu poate fi valorificată ca o circumstanță atenuantă judiciară

prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. f) Cod penal, deoarece ar însemna că aceleiași situații de

drept să i se acorde o dublă valență juridică.

De asemenea, instanța de recurs atestă că argumentele invocate de către partea

apărării în dezacord cu pedeapsa stabilită au constituit obiect de discuție și în instanța de

apel, care corect a sesizat, că solicitarea cu privire la suspendarea executării pedepsei

închisorii stabilite lui Mutaf Violeta, nu poate fi reținută, deoarece ultima a săvârșit o

infracțiune care face parte din categoria infracțiunilor grave și care are un efect negativ

pentru întreaga societate, respectiv scopul pedepsei în cazul dat poate fi atins numai

executând real pedeapsa închisorii.

Prin urmare, instanța de recurs conchide, că pedeapsa stabilită inculpatului

Mutaf Violeta a fost motivată, individualizată și aplicată în corespundere cu prevederile

legale, motiv din care nu pot fi admise argumentele recurenților că instanța de apel nu a

6

luat în considerație la stabilirea pedepsei faptul că inculpatul a conlucrat cu organele de

drept în vederea descoperirii infracțiunii, or, în sensul art. 61 Cod penal, pedeapsa este

echitabilă atunci când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor sale,

proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea

echității sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți,

perturbate prin infracțiune.

Mai mult, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui la

realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum și de alte

persoane.

În opinia instanței de recurs, nu poate constitui temei de admitere a recursului nici

argumentul invocat de apărare privind nepronunțarea de către instanța de apel asupra

tuturor argumentelor invocate în cererea de apel, or, motivarea hotărârii este un proces

de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului, care nu presupune în mod necesar

expunerea tuturor elementelor amănunțit, atâta timp cât sunt valorificate toate aspectele

relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale

unei motivări a hotărârii penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza de față.

În astfel de circumstanțe, Colegiul penal constată, că pedeapsa aplicată inculpatului

a fost corect individualizată, corespunde atât principiului proporționalității, cât și

scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea

inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât

și a altor persoane.

Față de circumstanțele enunțate, instanța de recurs concluzionează că nu există

temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat, iar potrivit legii se impune

respingerea acestuia, ca fiind inadmisibil.

Cu referire la recursurile declarate de avocatul Rotaru Ilie în numele

inculpatului și inculpat.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat cu respectarea condițiilor

legale (este peste termen).

Termenul de recurs este un termen procesual legal, durata lui fiind stabilită prin

lege. El este absolut și are caracter imperativ, adică depășirea lui atrage decăderea din

dreptul de a exercita calea de atac, iar dacă totuși recursul a fost declarat după expirarea

termenului el urmează a fi respins ca tardiv, cu excepția când întârzierea a fost

determinată de motive întemeiate.

În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de

recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

Potrivit dispozițiilor art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care

pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea

acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Analizând materialele cauzei, Colegiul penal constată, că potrivit

procesului-verbal al ședinței de judecată al instanței de apel din 20 octombrie 2016 (f.d.

97-99, vol.II), dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat în prezența

inculpatului, precum și a avocatului acestuia Barbăneagră Sergiu, ultimii fiind înștiințați

că pronunțarea deciziei integrale va avea loc la 17 noiembrie 2016, ora 14:00.

7

Ca urmare, la data stabilită a fost pronunțată decizia motivată în prezența

inculpatului, căruia potrivit recipisei anexată la materialele cauzei, i-a fost înmânată copia

deciziei redactate, contra semnătură (f.d. 105, vol.II).

Având în susținere prevederile art. 422 Cod de procedură penală, Colegiul penal

conchide că în speță, termenul de declarare a recursului urmează a fi calculat începând

cu 18 noiembrie 2016 și care a expirat la 19 decembrie 2016, aceasta fiind și ultima zi

pentru declararea recursului.

La caz, Colegiul a stabilit că recursurile ordinare declarate de avocatul Rotaru Ilie

în numele inculpatului și inculpat, la 23 februarie 2017 și respectiv la 07 martie 2017, au

fost depuse cu omiterea termenului de 30 de zile stabilit de lege, iar faptul că anterior în

numele inculpatului decizia instanței de apel a fost contestată de către un alt apărător, nu

servește temei de a considera recursurile declarate de avocatul Rotaru Ilie în numele

inculpatului, ca fiind adiționale recursului declarat inițial de avocatul Barbăneagră Sergiu

în numele inculpatului și inculpat, acestea urmând a fi examinate separat.

Or, schimbarea apărătorului nu constituie un motiv întemeiat de a considera că

recursurile suplimentare au fost declarate în termen, în situația când inculpatului la

pronunțarea dispozitivului deciziei instanței de apel i-a fost explicat modul și termenul

utilizării căilor de atac.

Având în vedere că, în situația când instanța de recurs respinge recursul ca fiind

depus peste termen, nu se expune asupra circumstanțelor de drept ale cauzei și legalității

hotărârii adoptate, din acest punct de vedere, nu există temei de a se pronunța asupra

legalității deciziei instanței de apel referitor la criticele invocate de avocatul Rotaru Ilie

în numele inculpatului și inculpat în cererile de recurs nominalizate.

Astfel, rezultă că recursurile declarate de avocatul Rotaru Ilie în numele

inculpatului și inculpat la 23 februarie 2017 și 07 martie 2017, urmează a fi respinse ca

inadmisibile, deoarece sunt declarate peste termen.

Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de avocații Barbăneagră

Sergiu și Rotaru Ilie în numele inculpatului și inculpat, cu menținerea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 20 octombrie 2016, în cauza penală în privința lui

Mutaf Violeta xxxxxxxx.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 03 august 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

Constantin Alerguș

8