1ra-945/2017 — art. 217 alin. 4 lit. b CP

1ra-945/2017 — art. 217 alin. 4 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-945/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

05 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte - Constantin Alerguș,

judecătorii - Ala Cobăneanu, Maria Ghervas,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către avocatul Reșulschi Galina în numele inculpatului Mîrca Constantin, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 13

februarie 2017, în cauza penală în privința lui

Mîrca Constantin

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 09.11.2012-16.10.2013;

instanța de apel: 04.11.2013-20.05.2014,

12.12.2014-23.12.2015,

31.10.2016-13.02.2017;

instanța de recurs: 28.07.2014-11.11.2014,

31.03.2016-13.09.2016,

12.05.2017-05.07.2017

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă:

achitat de sub învinuirea incriminată în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, pe

motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat, precum și a fost încetat procesul

penal în privința lui, în baza art. 290 alin. (1) Cod penal, în legătură cu liberarea

de răspundere penală pe motiv, că a predat benevol arma de foc pe care o

deținea fără autorizația corespunzătoare.

pentru faptul că, la 14.08.2012 în cadrul cercetării domiciliului acestuia, situat în

s. Fîrlădeni, r-nul Căușeni, în interiorul aragazului au fost depistate și ridicate

două sacoșe, în una se aflau 16 căciulii de mac în stare uscată și în alta se aflau

242 căciulii de mac în stare uscată. Iar în grădina gospodăriei precum și în

construcția auxiliară au fost depistate și ridicate 148 plante de canabis, verzi.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 76 din 20.08.2012

căciuliile de mac reprezintă paie de mac în cantitate de 191 gr, ce se atribuie la

1

substanțe narcotice. Iar plantele verzi în număr de 148, reprezintă plante de

canabis ce se atribuie la substanțe narcotice. Potrivit HG nr. 79 din 23.01.2006

privind aprobarea listei substanțelor narcotice, psihotrope și plantelor care conțin

astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora: 148

plante de canabis constituie cantități deosebit de mari, iar 191 gr. de pai de mac

constituie cantități mari.

Acțiunile lui Mîrca C. de către organul de urmărire penală au fost încadrate

în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, adică, cultivarea și păstrarea de substanțe

narcotice sau psihotrope, săvârșite în proporții mari, fără scop de înstrăinare.

Tot el, Mîrca C. potrivit sentinței, cunoscând despre faptul că, este interzis

prin lege păstrarea armelor de foc în condiții ilegale, neavând autorizația

corespunzătoare, a păstrat în casa sa din s. Fîrlădeni, r-nul Căușeni, arma de

model „TOZ-8” cu nr.4068/746, care reprezintă o pușcă de vânătoare și sport cu

țeavă ghintuită calibru 22LR, în stare de funcționare și utilă pentru trageri, care

potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr.3131 din 29.08.2012, face

parte din categoria armelor de foc. La 14 august 2012 în cadrul percheziției la

domiciliul cet. Mîrca C., la cererea colaboratorilor de poliție acesta a predat

benevol arma nominalizată.

Acțiunile lui Mîrca C. au fost încadrate în baza art. 290 alin. (1) Cod penal,

adică, păstrarea armei de foc și munițiilor fără autorizație corespunzătoare.

solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Mîrca C. să fie

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 290 alin. (1) Cod penal, la 2 ani

închisoare, iar în baza art.217 alin. (4) lit. b) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții ce țin de circuitul substanțelor

narcotice pe un termen de 5 ani. În baza art. 84 Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumul total a-i stabili definitiv inculpatului, pedeapsă sub formă

de închisoare pe un termen de 5 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcții ce țin de circuitul substanțelor narcotice pe un termen de 5 ani. În baza art.

90 Cod penal, pedeapsa principală de suspendat pe un termen de 3 ani.

În motivarea apelului procurorul a invocat aplicarea eronată a prevederilor

art. 290 alin. (3) Cod penal, precum și prin cumulul de probe administrat la dosar

s-a dovedit vina inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin.

(4) Cod penal.

fost admis apelul declarat, casată sentința, în latura penală, în partea ce ține de

încetarea procesului penal în baza art. 290 alin. (1) Cod penal, rejudecată cauza și

pronunțată o nouă hotărâre în această parte, prin care Mîrca C. a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 290 alin. (1) Cod penal, la amendă în mărime

de 300 unități convenționale. În rest sentința a fost menținută.

2

4.1. Instanța de apel a menționat că, instanța de fond corect a concluzionat

că la momentul examinării cauzei inculpatul a săvârșit anume infracțiunea

imputată în baza art.290 alin.(1) Cod penal, recunoscându-l vinovat de comiterea

acestei fapte prejudiciabile.

Instanța de apel a considerat incorectă concluzia primei instanței cu privire

la liberarea de răspundere penală a inculpatului în temeiul și condițiile art.290

alin.(3) Cod penal, cu încetarea procesului penal pe acest capăt de învinuire, pe

motivul predării armelor deținute ilegal în mod benevol, deoarece nu

corespunde circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei.

Astfel, instanța de apel a conchis, că inculpatul nu a predat de bună voie

arma de foc, inculpatul a fost pus în situația de a preda arma de foc în procesul

percheziției efectuate la domiciliul acestuia de către organele abilitate și, prin

urmare, instanța de fond în mod neîntemeiat a încetat procesul penal în privința

lui Mîrca C., care a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.290 alin.(1) Cod penal,

în temeiul și condițiile dispozițiilor art. 290 alin.(3) Cod penal.

În partea ce ține de achitarea inculpatului pe capătul de acuzare privind

infracțiunea prevăzută de art. 217 alin.(4) lit.b) Cod penal, instanța de apel a

considerat sentința instanței de fond ca fiind una întemeiată și legală, care

urmează a fi menținută.

Instanța de apel a constatat, că învinuirea la acest capitol este bazată pe

declarațiile colaboratorilor de poliție care au participat la efectuarea percheziției

la domiciliul inculpatului, proces-verbal de cercetare la fața locului din

14.08.2012, potrivit căruia în gospodăria lui Mîrca C. din s. Fîrlădeni, lângă casă

au fost depistate 5 plante de cânepă cu înălțimea 2,5 și 3 metri legate de suport în

jurul cărora pământul era ud, iar în grădina din partea dreaptă a saraiului au fost

depistate alte 143 plante mai puțin dezvoltate. Potrivit aceluiași act procesual, în

casa lui Mîrca C. în una din camere, în aragaz, au fost depistate două sacoșe cu

căciulii de mac în număr de 16 și 241.

Prin urmare, instanța de apel a considerat, că reieșind din procesul verbal

de cercetare la fața locului rezultă că, plantele de cânepă au fost depistate în

gospodăria lui Mîrca C., dar nu confirmă că acestea au fost special semănate și

prelucrate de acesta.

De asemenea instanța de fond just a concluzionat și faptul că este lipsită de

acoperire probatorie și versiunea, căcăciuliile de mac depistate în aragazul din

casa lui Mîrca C. ar fi fost depozitate pentru păstrare în acel loc, anume de Mîrca

C., deoarece în ședința de judecată s-a constatat, că acesta are domiciliu

permanent în or. Chișinău, iar de gospodăria sa din s.Fîrlădeni au avut grijă alte

persoane, care au avut acces atât în casă, cât și în ograda casei.

Astfel, instanța de apel a conchis, că instanța de fond, corect a concluzionat

că vinovăția inculpatului de comiterea faptei prevăzute de art.217 alin.(4) lit.b)

Cod penal nu este dovedită.

3

procuror, care a solicitat casarea acesteia, în partea ce ține de achitarea

inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin.(4) lit.b) Cod

penal, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de

judecată, invocând, că instanța de apel a dat o apreciere juridică incorectă

probelor administrate la caz și a respins neîntemeiat probele acuzării, acceptând

doar probele apărării, fapt ce a dus la menținerea sentinței de achitare pe

episodul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 217 alin.(4) lit. b) Cod penal.

11 noiembrie 2014, a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată

parțial decizia instanței de apel cu dispunerea rejudecării cauzei penale în

privința lui Mîrca C., în partea achitării în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal,

de către instanța de apel. În rest decizia atacată a fost menținută.

apel, pe episodul incriminat inculpatului în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod

penal,menținând concluziile primei instanțe, din întregul cumul de probe

administrat la dosar, a selectat doar câteva, dintre care au fost admise numai

declarațiile martorilor apărării, iar declarațiile martorului acuzării Roșca A. au

fost respinse fără a argumenta scopul de răzbunare, neinvocând careva bază

probantă în confirmarea acestui fapt.

La capitolul aprecierii probelor, Colegiul a remarcat,că în prima instanță au

fost audiați martorii:

- Domentii T.D., care a menționat că: „Mi s-a făcut impresia că aceste tufe sunt

îngrijite... acest lot este îngrădit, nu se mărginește cu pădurea...Aceste 5-6 plante se

cunoaște că sunt îngrijite, prășite și era făcută adâncitură ca să acumuleze umezeală..."

(f.d. 195-196);

- Oboroceanu V., care a menționat că: „(...) am observat că tufele erau

udate...Este peste gard, nu în afara gospodăriei, gardul care delimita ograda de grădină.

Cânepa era în gospodăria inculpatului...Inculpatul referitor la pachete de mac din plită a

spus la început că nu cunoaște de unde a apărut și apoi a spus că soția le ține pentru

copturi." (f.d. 198-199);

- Dudnicov A.A., care a menționat că: „(…) la tufa primă se ducea o țeavă de

plastic și se vedea că a fost udat (...)" (f.d. 201);

- Roșca A.V., care a menționat că: „Pe domnul Mîrca la fel des îl vedeam în

sat(...), Eu cu Manza suntem rude și chiar mi-a spus că pe tot timpul cât va lipsi grijă de

casă va avea domnul Mîrca...Afirm cu certitudine că, pe perioada anului 2012 inclusiv

vara anului 2012 Mîrca C. era în sat și acum se află până în prezent" (f.d. 209-211);

- Liza A., care a menționat, că: „Deoarece eu am stână de oi practic mai mult mă

aflu pe câmp și în anul 2012 pentru perioada primăvara-toamna l-am văzut pe Mîrca

prelucrând lotul de teren care este în vecinătate cu terenul meu. Deseori venea Mîrca,

deoarece venea la prășit, sau pur și simplu venea să mă vadă" (f.d.213);

4

- Manza M.T., care a menționat că: „Mîrca are cotă și îl vedeam des trecea pe

acolo în vara anului 2012... Când i-am propus să aibă grijă era toamna anului 2012(...)

Vara îl vedeam că trecea pe la iaz (...) Probabil din luna iunie până în septembrie 2012

Mîrca era paznic la iaz pe degeaba" (f.d.215).

Astfel, instanța de recurs a constatat că prima instanță, audiind acești

martori, nu s-a expus în privința declarațiilor acestora, iar instanța de apel, care a

preluat concluziile instanței de fond, le-a ignorat totalmente, deși potrivit

procesului-verbal al ședinței de judecată în instanța de apel din 15 mai 2014

(f.d.287-288), acestea au fost supuse cercetării.

La fel, Colegiul lărgit a atenționat, că deși de către instanța de apel a fost

cercetat și certificatul Biroului de Probațiune Căușeni din 02.10.2012, prin care s-a

confirmat faptul că Mîrca C. în perioada 01.12.2011-02.02.2012 a executat în s.

Fîrlădeni pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității în

număr total de 180 ore (f.d.165), instanța de apel, în contradicție cu prevederile

art. 100 și 101 Cod de procedură penală, l-a neglijat, nu l-a analizat și nu l-a

apreciat și, ca urmare, nu s-a expus nici asupra admiterii și nici a respingerii

acestuia.

În privința afirmației inculpatului, acceptată de instanța de apel, precum că

substanțele narcotice depistate îi aparțineau persoanei decedate Guțu A., care

avea grijă de gospodăria lui Mîrca C., instanța de recurs a considerat prematură

această concluzie, ținând cont de faptul, că A.Guțu a decedat conform

certificatului de deces la 26 iunie 2012 (f.d. 41), însă la momentul percheziției 14

august 2012, plantele depistate în grădina lui Mîrca C., erau vizibil, recent

prelucrate.

Astfel, instanța de apel, ignorând integral cumulul de probe expus mai sus,

fără a le verifica și aprecia în baza propriei și justei evaluări, în decizia sa

selectând doar câteva probe, a conchis că: „(...) inculpatul, vine rar de tot în sat...

instanța de fond corect a concluzionat că probele administrate la cauza dată nu confirmă

cu certitudine faptul că, anume Mîrca C. a semănat și a cultivat plantele de cânepă

depistate pe lotul gospodăriei sale... prin probe concludente și pertinente, a fost

demonstrat faptul că Mîrca C. are domiciliu permanent în or. Chișinău, iar de gospodăria

sa din s.Fîrlădeni au avut grijă alte persoane, care au avut acces atât în casă, cât și în

ograda casei, iar între pădure și ograda casei nu este gard (...)", concluzii ce vin în

contradicție cu declarațiile martorilor Domentii T., Oboroceanu V., Dudnicov A.,

Roșca A., Liza A., Manza M., precum și certificatul Biroului de Probațiune

Căușeni din 02.10.2012, care confirmă faptul aflării lui Mîrca C. în vara-toamna

anului 2012 în s. Fîrlădeni.

Mai mult, instanța de recurs a menționat, că deși procurorul, nefiind de

acord cu concluzia instanței de fond în apel, a adus un șir de argumente, printre

care și faptul că nu s-a dat apreciere tuturor probelor administrate la caz, care în

cumul confirmă, în opinia lui, vinovăția inculpatului conform învinuirii

înaintate, și consideră că acțiunile lui urmează a fi încadrate conform

5

prevederilor art. 217 alin. (4) Cod penal, instanța de apel nu le-a supus unei

analize desfășurate și minuțioase.

Astfel, Colegiul lărgit a conchis, că instanța de apel s-a expus prematur doar

asupra câtorva probe, fără o analiză în cumul a tuturor probelor prezentate de

părți, neelucidând faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a

cauzei date, ca urmare fiind prematură soluția instanței de fond menținută de

instanța de apel privind substanțele narcotice păstrate și depistate la domiciliul

inculpatului, constatând că ele nu aparțin acestuia.

Încălcările enunțate au condiționat necesitatea casării deciziei instanței de

apel cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Cahul.

2015, apelul declarat de procuror a fost admis, casată parțial sentința, în partea

achitării inculpatului Mîrca C. de învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal, cu pronunțarea în această parte a unei noi

hotărâri, potrivit modului prevăzut pentru prima instanță, după cum urmează,

Mîrca C. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.217 alin.(2) Cod

penal, iar în legătură cu expirarea termenului prescripției răspunderii penale,

prevăzute la art. 60 Cod penal, procesul penal a fost încetat.

comisă de prima instanță în cadrul examinării cauzei penale, constă în faptul, că

aceasta a dat o apreciere eronată probelor administrate,ajungând la o concluzie

pripită privind necesitatea achitării inculpatului.

Instanța de apel a constatat, că instanța de fonda omis să aprecieze

declarațiile martorilor Domenti T., Oboroceanu V., Dudnicov Al-dru, precum că

percheziția la domiciliul lui Mîrca C. s-a petrecut în legătură cu faptul, că dânsul

a fost privat de dreptul de a deține arma de foc, pistolul „Cobra", dar refuza să-l

predea, motivând că i-a fost sustras, iar în cadrul percheziției au fost găsite arme

de foc cu muniții și substanțe narcotice păstrate ilegal. La fel, prima instanță, a

neglijat informațiile oferite de martorii Guțu D. și Manza M., care confirmă

prezența inculpatului în localitatea Fîrlădeni în perioada precedentă efectuării

percheziției la domiciliul inculpatului Mîrca C..

Astfel, instanța de apel a conchis, că prima instanță nu a respectat

prevederile art.101 Cod de procedură penală, apreciind greșit probele din dosar

și dispunând incorect achitarea inculpatului.

Instanța de apel a stabilit, că din conținutul probelor acuzării administrate la

dosar, în ce privește imputarea inculpatului a numărului plantelor de cânepă

care constituie substanțe narcotice depistate în circuitul ilegal la inculpatul Mîrca

C., nu poate fi stabilită cert, reieșind din următoarele considerente.

Instanța de apel, în ședința de judecată a stabilit, că casa proprietate a

inculpatului Mîrca C. din s. Fîrlădeni, r-nul Căușeni, este amplasată la marginea

satului, lângă pădure, terenul aferent casei este împrejmuit cu gard doar din

partea drumului, iar din alte 3 părți este pădure și nu este vreo delimitare a

6

hotarelor, cel puțin o atare delimitare nu o atestă materialele dosarului și nici

martorii audiați. Plantele de cânepă în cantitate de 148 bucăți sunt constituite

din: 4 plante verzi, îngrijite, cu înălțimea de 2,5-3m, și o plantă uscată cu aceleași

dimensiuni, despre care cu certitudine se constată că au fost cultivate, îngrijite și

protejate; și 143 pretinse plante de dimensiune mică, care creșteau pe o suprafață

neprelucrată și fără semne de îngrijire, locul depistării cărora în procesul-verbal

de cercetare este indicat: ”din partea dreaptă a saraiului în grădină” - expresie care,

în situația inexistenței hotarelor materiale din 3 părți ale terenului aferent casei

inculpatului, nu atestă că acestea creșteau anume pe terenul aferent casei

inculpatului Mîrca C.

În acest sens, instanța de apel a menționat, că argumentul procurorului din

cererea de apel, precum că cele 143 plante de cânepă erau cultivate și îngrijite, nu

poate fi reținut deoarece martorii audiați în ședința de judecată,inclusiv

colaboratorii de poliție participanți la percheziție, au declarat că cele 143 pretinse

plante de cânepă creșteau pe un teren neprelucrat, părăginit, neîngrijite.

Relevanța acestor concluzii constând în faptul,că partea acuzării nu a

prezentat date cu privire la parametrii geometrici ai terenului aferent casei

inculpatului Mîrca C., cu indicarea în plan a construcțiilor, iar la procesul-verbal

de cercetare la fața locului nu este întocmită vreo reprezentare schematică a

locului depistării plantelor de cânepă. Unica informație conținută în certificatul

Primăriei com. Fîrlădeni din 15.08.2012, precum că terenul aferent casei

inculpatului Mîrca C. are o suprafață 0,62 ha, nu redă amplasamentul și

configurația geometrică a acestui teren. În astfel de circumstanțe fiind imposibilă

constatarea faptului, că pretinsele 143 plante mici de cânepă creșteau sau nu pe

terenul aferent casei inculpatului Mîrca C., iar mențiunea din procesul-verbal de

cercetare că plantele s-au depistat în grădină nu-și găsește confirmare în probele

administrate.

În situația când aceste pretinse 143 plante de cânepă creșteau pe o suprafață

de teren asupra căreia nu este constatat dreptul de folosință al inculpatului Mîrca

C., și nu este constatat vreun aport al inculpatului Mîrca C. la plantarea sau

îngrijirea acestora, instanța de apel a conchis că probele administrate nu

demonstrează în afara oricărui dubiu faptul cultivării a 143 plante de cânepă de

către inculpatul Mîrca C. Respectiv capătul acuzării de cultivarea a 143 plante de

cânepă urmează a fi exclus din volumul acuzării, dat fiind că inculpatul Mîrca C.

nu a săvârșit această infracțiune.

Mai mult ca atât, instanța de apel a constatat, că organul de urmărire penală

a recurs la o modalitate de ridicare și conservare a probelor (143 pretinse plante

de cânepă), care, de fapt, a distrus potențialul informativ al acestor probe, și

anume le-a ridicat fără rădăcină, rupându-le de la un nivel mai sus de sol, fapt

confirmat prin declarațiile inculpatului și reflectat ilustrativ în imaginile foto ale

tabelului fotografic anexă la procesul-verbal de cercetare din 14.08.2012 (f.d.16).

Prezentarea spre expertiză a fragmentelor vegetale ale plantelor de cânepă fără

7

rădăcină exclude prin sine constatarea cantității plantelor, or calificarea

fragmentului vegetal ca fiind o plantă integră este posibilă doar în prezența

elementului indispensabil al plantei - rădăcina.

Din aceste considerente instanța de apel a concluzionat, că nu poate fi luat

în considerație raportul de constatare tehnico-științifică din 20.08.2012 întocmit

de specialistul-criminalist al BTC CRP Căușeni, Culicovschi L., în partea

constatării cantitative a numărului de plante de cânepă din cele 143 fragmente de

plante de cânepă prezentate de organul de urmărire penală.

Instanța de apel a menționat și faptul, că nu este confirmat capătul de

acuzare privind păstrarea substanțelor psihotrope, inclus de procuror ca indice

calificativ al infracțiunii în rechizitoriu, deoarece potrivit materialelor dosarului,

la domiciliul inculpatului Mîrca C., nu au fost depistate și ridicate substanțe

psihotrope, iar substanțele narcotice depistate nu constituie substanțe

psihotrope.

În opinia instanței de apel, o situație distinctă este cu plante de cânepă cu

înălțimea de 2,5 - 3m, cu referire la care au fost constatați indicii concreți că

acestea au fost cultivate (afinate, irigate și protejate prin fixarea de axe

suplimentare și legare care exclude ruperea crengilor), fapt reflectat direct în

procesul-verbal, de cercetare și confirmat prin declarațiile martorilor Roșea A.,

Oboroceanu V., Domenti T. și Dudnicov Al-dru, deoarece în cazul acestor plante,

indiferent dacă au fost sau nu crescute pe terenul din folosința lui Mîrca C.,

relevant fiind faptul că acestea erau crescute la distanța de 20m de la casa

inculpatului, și în apropierea construcției accesorii (saraiului) din gospodăria

inculpatului, iar una dintre plante a fost depistată în interiorul acelui sarai în

stare uscată.

Argumentul inculpatului Mîrca C., precum că nu ar fi avut nici o atribuție la

cultivarea plantelor cu înălțimea de 2,5 - 3m, instanța de apel le-a considerat

combătute prin faptul, că acestea erau într-o fază vegetală care le atestă

cultivarea pe parcursul a câteva luni, dimensiunile lor excluzând orice argument,

că nu ar fi fost observate, deoarece creșteau chiar alături de construcția accesorie

a lui Mîrca C. și erau bine îngrijite, iar în nemijlocita vecinătate cu casa

inculpatului lipsesc alte gospodării, fapt prin care se demonstrează că creșterea

lor era protejată anume de proprietarul construcțiilor (casei și accesoriilor) -

Mîrca C.

La fel, instanța de apel a considerat, că nu poate fi reținut argumentul

inculpatului Mîrca C., precum că el locuia permanent în or. Chișinău, nu

cunoștea ce se petrece în gospodăria sa din s. Fîrlădeni și că de gospodărie aveau

grijă alte persoane, deoarece probele administrate dimpotrivă atestă prezența

inculpatului Mîrca C. în s. Fîrlădeni, r-nul Căușeni, pe parcursul anului 2012. În

special, Mîrca C. în s. Fîrlădeni a executat pedeapsa penală cu munca

neremunerată în folosul comunității până la 02.02.2012, a fost văzut la

prelucrarea și colectarea roadei de porumb de pe terenul său agricol din

8

extravilanul s. Fîrlădeni; potrivit ordonanței procurorului de neîncepere a

urmăririi penale din 13.06.2012 obiectul investigațiilor organului de urmărire

penală a fost faptul producerii de către Mîrca C. a împușcăturilor la domiciliul

lui Surdu Aurelia din s. Fîrlădeni, avut loc la 09.03.2012 (f.d. 56 vol. I). Și cel mai

important este faptul, că în perioada iunie - septembrie 2012 dânsul mai avea

grijă și de o altă casă din localitate - casa lui Manza M.

Prin sentința penală definitivă și irevocabilă este constatată vinovăția

inculpatului Mîrca C. de păstrarea ilegală la domiciliul său din s. Fîrlădeni a

armei de foc de model „TOZ-8" cu nr.4068 calibrul 22LR, pe art.290 alin.(1) Cod

penal (f.d.295, 317 vol.I), fapt depistat la aceeași percheziție din 14.08.2012, când

au fost depistate și substanțele narcotice. Relevant este că la această percheziție

inculpatul Mîrca C. a predat benevol mai multe arme, muniții și părți

componente ale armelor, fapt care atestă prezența sa în acest domiciliu.

La fel, instanța de apel a reținut,că potrivit declarațiilor martorilor Roșea A.,

Oboroceanu V., Domenti T. și Dudnicov Al-dru, aceștia au confirmat, că în

timpul percheziției la domiciliul inculpatului, în frigiderul și pe masa din casă se

aflau produse alimentare, ceea ce confirmă prezența în această casă a

inculpatului Mîrca C.

În opinia instanței de apel este exclusă orice atribuție a lui Guțu A. la fapta

ilicită incriminată inculpatului Mîrca C., deoarece Guțu A. în primăvara anului

2012 a fost supus unei intervenții chirurgicale, după care se deplasa cu greu, iar

la 26.06.2012 a decedat, cu mult până la depistarea și curmarea activității ilegale

la 14.08.2012.

Totodată, martorul Colesnicenco A., actual decedat, audiat la judecarea

cauzei în prima instanță, a declarat că a fost angajat să îngrijească de vie, porumb

și să cosească iarba din jurul casei. Nici martorul Colesnicenco A., nici inculpatul

nu au avut pe parcursul întregului proces afirmații, că Colesnicenco A. ar fi avut

acces în interiorul casei inculpatului Mîrca C. Inculpatul Mîrca C., invocând

pentru prima dată doar în instanța de apel, că Colesnicenco A. s-ar fi speriat să

recunoască că a păstrat căciuliile de mac, nu i-a pus acestui martor întrebări în

ședința primei instanțe cu privire la presupusa atribuție a acestuia la păstrarea

substanțelor narcotice, și a invocat acest argument doar după decesul lui

Colesnicenco A.

Astfel, instanța de apel a respins argumentele inculpatului, că nu ar fi

cunoscut de unde au apărut în aragazul de la domiciliul său cele 2 sacoșe cu

căciulii de mac.

Instanța de apel a conchis, că declarațiile martorilor Munteanu V., Manza

M., Gangan I. și Ciobanu Al-dru nu pot exclude vinovăția inculpatului, reieșind

din faptul că: martorul Munteanu V. nu prezintă declarații concludente cu

referire la domicilierea permanentă sau periodică a inculpatului în s. Fîrlădeni în

perioada anului 2012, deoarece însăși Munteanu V. a confirmat, că în casa

inculpatului a văzut-o pe soția acestuia, dar nu poate spune cine avea grijă de

9

casa acestuia. Mai mult, declarațiile lui Munteanu V. nu corespund materialelor

pricinii, atunci când afirmă că în anul 2012 s-a întâlnit cu inculpatul Mîrca C. și

acesta lucra taxator, iar din carnetul de muncă al inculpatului rezultă, că munca

inculpatului Mîrca C. în calitate de taxator a încetat la 07.07.2010.

Apreciate critic au fost și declarațiile martorului Manza M. cu referire la

faptul, că inculpatul Mîrca C. nu locuia pe teritoriul satului, deoarece însăși

Manza M. nu se afla în țară și nu avea de unde să cunoască cu certitudine astfel

de circumstanțe.

Faptul că martorul Gangan I. nu l-a văzut pe inculpatul Mîrca C. în

localitatea Fîrlădeni în perioada iunie - septembrie 2012, în opinia instanței de

apel, nu prezumă faptul, că inculpatul Mîrca C. nu a locuit în sat în acea

perioadă, deoarece însăși Gangan I. a declarat, că nu cunoaște cine locuia în casa

lui Mîrca C. în lipsa acestuia.

Referitor la declarațiile martorului Ciobanu Al-dru, instanța de apel a

reținut, că acesta nu a oferit date certe, dacă Mîrca C. a domiciliat sau nu în

propria casă, ci din contra, a menționat că misiunea de îngrijire acordată de

Colesnicenco A. se limita la hrănirea câinelui de la domiciliul inculpatului.

Nu au fost reținute nici argumentele inculpatului Mîrca C., precum că casa

din s. Fîrlădeni i-ar fi aparținut feciorului său și că din anul 2004 nu a mai fost la

această casă și că în casă nu avea de unde să apară macul, că cele 5 plante de

cânepă creșteau de la sine, și că polițiștii au pătruns ilegal în casa lui până la

percheziție, deoarece acestea sunt declarative și nu sunt confirmate de celelalte

probe administrate. În acest sens instanța de apel a menționat, că declarațiile

inculpatului sunt contradictorii atunci, când pe de o parte sugerează că punga cu

căciulii de mac ar fi fost adusă în casă de polițiști, iar pe de altă parte că

Colesnicenco A. s-ar fi speriat și nu a dorit să spună ceva despre mac.

În acest context instanța de apel a respins și versiunea inculpatului, potrivit

căreia acesta ar fi lăsat propria casă în grija altei persoane, în timp ce singur s-a

oferit să îngrijească de casă, gospodăria lui Manza M. și de iazul de alături, care

se află în aceeași localitate.

Instanța de apel a reiterat, că potrivit Listei substanțelor narcotice,

psihotrope și plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit,

precum și cantitățile acestora, aprobată prin HG nr. 79 din 23.01.2006, cantitatea

de 5 plante de canabis se atribuie la cantități mici, pe când cantitatea mare se

consideră de la 6 până la 50 plante de canabis, iar cantitatea mare a substanței

narcotice pai de mac este de la 10 până la 500 grame.

Faptul cultivării de către Mîrca C. a 5 plante de canabis, constatat ca fiind

probat în prezenta cauză, în opinia instanței de apel nu poate constitui acea

cantitate de substanță narcotică pentru care survine răspunderea penală, astfel în

cazul cultivării acestor plante, potrivit art. 217 alin. (1) Cod penal, infracțiune

constituie „cultivarea ilegală a plantelor care conțin substanțe narcotice, săvârșite în

proporții mari și fără scop de înstrăinare”. În consecință, instanța de apel a

10

concluzionat că din învinuirea inculpatului Mîrca C. urmează a se exclude și

capătul de acuzare privind cultivarea ilegală a 5 plante de canabis care conțin

substanțe narcotice.

Instanța de apel de asemenea a constatat, că Mîrca C. în anul 2012 a cultivat

5 plante de cânepă la domiciliul său din s. Fîrlădeni, r-nul Căușeni, și tot acolo o

perioadă nestabilită a păstrat 258 căciulii de mac uscate, care au fost depistate și

ridicate în cadrul percheziției din 14 august 2012, și conform raportului de

constatare tehnico-științifică nr.76 din 20.08.2012 se atribuie la substanțe

narcotice: căciuliile de mac reprezentând paie de mac în cantitate de 191g, care

conțin alcaloizi activi ai opiului (morfină, codeină), iar plantele verzi reprezintă

plante de canabis și conțin componentul narcotic activ tetrahidrocannabinol.

Astfel, instanța de apel a constatat săvârșirea cu intenție de către inculpatul

Mîrca C. a faptei penale prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal, conform

indicilor calificativi: păstrarea substanțelor narcotice, săvârșite în proporții mari și fără

scop de înstrăinare.

prin care invocând temei de drept pct. 6) și 10) alin.(1) art. 427 Cod de procedură

penală, a solicitat casarea acesteia cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași

instanță de apel.

În motivarea recursului declarat, recurentul a invocat următoarele

argumente:

- instanța de apel, neîntemeiat a concluzionat de a exclude din învinuirea

incriminată inculpatului, capătul acuzării privind cultivarea a 143 plante de

cânepă.

- în acest sens, recurentul menționează, că instanța de apel urma să dea

apreciere critică declarațiilor inculpatului, deoarece vinovăția inculpatului în

acest sens este confirmată prin: declarațiile martorilor Roșca A.; Oboroceanu V.;

Domentii T.; Dudnicov Al-dru; procesul verbal de cercetare la fața locului (f.d.12-

14, 16-17, vol. I); raportul de constatare tehnico științifică din 20.08.2012 (f.d.59-

60, vol. I); corpurile delicte - 148 plante de cânepă (f.d.42, vol. I); certificatul

Primăriei com. Fîrlădeni din 15.08.2012 (f.d.46, vol. I);

- instanța de apel pe de o parte constată, că inculpatul nu a cultivat 148

plante de cânepă, însă îl condamnă pentru cultivarea a 5 plante de cânepă;

- concluziile instanței de apel privind ridicarea de către organul de urmărire

penală a 148 plante de cânepă fără rădăcini considerente din care nu poate fi luat

în considerație raportul de constatare tehnico – științifică din 20.08.2012, nu poate

duce la dezincriminarea și recalificarea acțiunilor inculpatului, potrivit

rechizitoriului;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra admiterii unor probe și

excluderea altora, prin care în opinia recurentului se confirmă vinovăția

inculpatului.

11

13 septembrie 2016, recursul declarat a fost admis, fiind dispusă casarea totală a

deciziei contestate și dispus rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel,

în alt complet de judecată.

iar concluziile instanței de apel cu privire la recalificarea acțiunilor inculpatului

Mîrca C. de la art. 217 alin. (4) Cod penal, în baza art. 217 alin. (2) Cod penal,

sunt pripite, deoarece probele administrate în cauză nu au fost apreciate fiecare

în parte și în ansamblu, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității

și coroborării lor.

Mai mult decât atât, concluziile instanței de apel în această parte sunt

contradictorii. Astfel, în pct. 16. al deciziei adoptate, instanța de apel

menționează, că faptul cultivării de către Mîrca C. a 5 plante de canabis, constatat

ca fiind probat în prezenta cauză, în opinia instanței de apel nu poate constitui

acea cantitate de substanță narcotică pentru care survine răspunderea penală,

astfel în cazul cultivării acestor plante, potrivit art. 217 alin. (1) Cod penal,

infracțiune constituie „cultivarea ilegală a plantelor care conțin substanțe

narcotice, săvârșite în proporții mari și fără scop de înstrăinare”. În consecință,

instanța de apel a concluzionat că din învinuirea inculpatului Mîrca C. urmează a

se exclude și capătul de acuzare privind cultivarea ilegală a 5 plante de canabis

care conțin substanțe narcotice.

Însă în pct. 17. al deciziei adoptate, instanța de apel a constatat, că Mîrca C.

în anul 2012 a cultivat 5 plante de cânepă la domiciliul său din s. Fîrlădeni, r-nul

Căușeni, și tot acolo o perioadă nestabilită a păstrat 258 căciulii de mac uscate,

care au fost depistate și ridicate în cadrul percheziției din 14.08.2012, și conform

raportului de constatare tehnico-științifică nr. 76 din 20.08.2012 se atribuie la

substanțe narcotice: căciuliile de mac reprezentând paie de mac în cantitate de

191 g, care conțin alcaloizi activi ai opiului (morfină, codeină), iar plantele verzi

reprezintă plante de canabis și conțin componentul narcotic activ

tetrahidrocannabinol.

Astfel, instanța de apel a constatat săvârșirea cu intenție de către inculpatul

Mîrca C. a infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal, adică, păstrarea

substanțelor narcotice, săvârșite în proporții mari și fără scop de înstrăinare.

Cu referire la aceleași argumente, instanța de recurs a constatat că concluzia

instanței de apel de a recalifica acțiunile inculpatului de la art. 217 alin. (4) Cod

penal, la art. 217 alin. (2) Cod penal, este argumentată prin faptul că învinuirea

înaintată inculpatului privind cultivarea, a 5 plante de canabis nu constituie

cantitatea necesară pentru a putea fi tras inculpatul la răspundere penală, iar

cultivarea a 143 plante de cânepă nu poate fi constatată, ținând cont de faptul că:

- partea acuzării nu a prezentat probe care să stabilească amplasamentul și

configurația geometrică a terenului care aparține inculpatului, în astfel de

circumstanțe fiind imposibilă constatarea faptului, că 143 plante mici de cânepă

12

creșteau sau nu pe terenul aferent casei inculpatului Mîrca C., pentru a putea fi

stabilit aportul inculpatului Mîrca C. la cultivarea acestora;

- 143 plante mici de cânepă au fost ridicate de către organul de urmărire

penală fără rădăcini, fapt prin care a fost distrus potențialul informativ al acestor

probe, considerente din care nu poate fi luat ca bază în susținerea învinuirii

raportul de constatare tehnico-științifică din 20.08.2012 întocmit de specialistul-

criminalist al BTC CRP Căușeni, Culicovschi L. în partea constatării cantitative a

numărului de plante de cânepă din cele 143 fragmente de plante de cânepă

prezentate de organul de urmărire penală.

Astfel, Colegiul lărgit a atras atenția asupra unei circumstanțe relevante, pe

care instanța de apel n-a elucidat-o cu certitudine,recalificând acțiunile

inculpatului de la art. 217 alin. (4) Cod penal în baza art. 217 alin. (2) Cod penal,

și anume: au fost sau nu cultivate, de către inculpat, 143 de plante de cânepă,

ridicate în cadrul urmăririi penale,ținând cont de următoarele aspecte:

1) Inculpatul Mîrca C. a menționat în declarațiile depuse, că plantele în

cauză au fost cosite în prezența sa. Totodată, Colegiul lărgit a reținut, că

legalitatea procesului verbal de cercetare la fața locului, care a avut loc în cadrul

percheziției de la domiciliul inculpatului Mîrca Constantin din 14.08.2012, în

cadrul căreia au fost depistate și ridicate inclusiv 143 plante verzi din partea

dreaptă a saraiului (f. d. 12-14, 16-17 vol. I), nu a fost contestat de partea apărării,

în ordinea stabilită. La fel, nu a fost contestat nici raportul de constatare tehnico-

științifică. Astfel, probele menționate nu pot fi puse la îndoială din simplu motiv

că 143 plante mici de cânepă au fost ridicate de către organul de urmărire penală

fără rădăcini, deoarece a fost distrus potențialul informativ al acestor probe. Or,

potrivit jurisprudenței CEDO, probele obținute într-un mod ilegal nu constituie

în sine о încălcare a dreptului inculpatului la un proces echitabil. Astfel, CEDO a

precizat, în cazul Schenk c. Elveției (hotărârea din 12 iulie 1988), că utilizarea unei

înregistrări ce poartă semnele ilegalității, din motiv că nu a fost ordonată de către

judecătorul de instrucție, nu este о încălcare a unui proces echitabil, deoarece

apărarea a avut posibilitatea de a contesta autenticitatea înregistrărilor în

termenii și modul stabilit prin lege.

În acest context, se menționează, că prin prisma art.251 alin.(4) Cod de

procedură penală, inculpatul poate invoca nulitatea relativă a actelor

procedurale, dacă a fost invocată în cursul efectuării acțiunii - când partea este

prezentă, sau la terminarea urmăririi penale - când partea ia cunoștință de

materialele dosarului, sau în instanța de judecată - când partea a fost absentă la

efectuarea acțiunii procesuale, precum și în cazul în care proba este prezentată

nemijlocit în instanță.

Potrivit prevederilor art. 95 Cod de procedură penală, partea apărării poate

invoca la etapa urmăririi penale chestiunea admisibilității datelor în calitate de

probe pe care o decide „<organul de urmărire penală, din oficiu sau la cererea

părților, ori, după caz, instanța de judecată”.

13

2) Colegiul lărgit a constatat, că concluziile instanței de apel cu privire la

faptul, că la caz procurorul nu a demonstrat prin probe dacă a cultivat inculpatul

sau nu 143 plante de canabis, sunt pripite, deoarece instanța de apel în acest sens

n-a dat apreciere tuturor probelor în conformitate cu prevederile legale, stipulate

în art. 101 Cod de procedură penală.

Față de cele ce preced, instanța de recurs a reiterat că, obligația instanței de

a-și motiva hotărârea face parte din setul de garanții stabilite pentru existența

unui proces echitabil. Or, potrivit jurisprudenței constante a CtEDO, expuse în

cazurile aplicării art. 6 al Convenției, s-a conchis că o hotărâre motivată

demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal. (Suominen c.

Finlandei (2003) §37, Kuznetsov și alții c. Rusiei (2007) §85).

Astfel, Colegiul lărgit a statuat că, erorile procesuale admise de către

instanța de apel, cad sub incidența prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală și nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs, deoarece

instanța de apel, examinând cauza, nu a ținut cont de prevederile art. 101 Cod de

procedură penală și n-a respectat întocmai prevederile art. 414 și 417 alin.(1)

pct.8) Cod de procedură penală

La rejudecarea cauzei instanța de apel urma să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și

limitele acesteia: să înlăture erorile constatate mai sus, ținând cont de motivele

casării deciziei atacate și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în

conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

fost admis apelul declarat de către procuror, fiind dispusă casarea sentinței în

partea achitării lui Mîrca C. de învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, cu pronunțarea în această partea a unei noi

hotărâri, potrivit modului prevăzut pentru prima instanță, potrivit căreia Mîrca

C. a fost condamnat în baza a art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, la 2 ani închisoare

cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții ce țin de circuitul drogurilor

pe un termen de 2 ani, iar conform prevederilor art. 90 Cod penal, executarea

pedepsei cu închisoarea a fost suspendată condiționat, pe un termen de probă de

1 an.

În conformitate cu prevederile art. 84 Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni prin cumul total al pedepselor aplicate prin prezenta decizie și decizia

Curții de Apel Bender din 20 mai 2014, lui Mîrca C. i-a fost stabilită pedeapsa

definitivă de 2 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții

ce țin de circuitul drogurilor pe un termen de 2 ani.

Conform prevederilor art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoarea

a fost suspendată condiționat, pe un termen de probă de 1 an și amendă în

mărime de 300 u.c., echivalent a 6 000 lei, care potrivit art. 87 Cod penal, urma să

fie executată de sine stătător.

14

prisma criticilor formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de

drept, conform dispozițiilor art. 414, 415 alin. (1) pct.1) lit. c), alin. (21) Cod de

procedură penală, instanța de apel a constatat că apelul este fondat și pasibil de a

fi admis, cu casarea parțială a sentinței Judecătoriei Căușeni din 16 octombrie

2013, în partea achitării inculpatului Mîrca C. în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, cu pronunțarea în această parte a unei noi

hotărâri, potrivit modului prevăzut pentru prima instanță.

Instanța de apele a reiterat că, sarcina probei revine procurorului și

organului de urmărire penală, motiv pentru care interpretarea probelor se face în

fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind

obligatorii și definitive pentru următoarea fază a procesului.

În cursul judecării apelului, la solicitarea procurorului și avocatului, au fost

reaudiați martorii Roșca A., Oboroceanu V., Domenti T., Munteanu V. și Cernei

V.

Instanța de apel a procedat la ascultarea inculpatului Mîrca C., conform

dispozițiilor art. art. 367; 415, alin. (21) Cod de procedură penală.

Față de materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut că

declarațiile inculpatului depuse în instanța de apel și în instanța de fond nu se

coroborează cu nici un alt mijloc de probă administrat în cauză, motiv pentru

care le-a înlăturat ca nesincere.

În ceea ce privește martorii reaudiați de instanța de apel, aspectele

învederate de aceștia au condus la conturarea unei concluzii sigure privind

comiterea de către inculpatul Mîrca C. a infracțiunii de circulație ilegală a

drogurilor fără scop de înstrăinare.

Instanța de apel, la demersul procurorului, a verificat probele examinate de

prima instanță prin examinarea materialelor din dosar: - ordonanța de pornire a

urmăririi penale din 30.08.2012 potrivit căreia, urmărirea penală a fost pornită conform

elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal.

(f.d. 1, Vol. I); - Raport-denunț întocmit de către Inspectorul superior al Grupei

Autorizate, CPR Căușeni, locotenent colonel de poliție Oboroceanu V. (f.d. 5, Vol. I); -

Încheierea Judecătoriei Căușeni din 06.08.2012, privind sancționată efectuarea

percheziției la domiciliul numitului Mîrca C. în scopul depistării și ridicării armei de

vânătoare și a munițiilor (f.d. 10, vol. I); - procesului-verbal de cercetare la fața locului

din 14.08.2012, la domiciliul lui Mîrca C. (f.d. 12-14, Vol. I); - Concluziile expertului

expuse în raportul de constatare tehnico-științifică din 20.08.2012 (f.d. 21- 23, Vol. I); -

Copia certificatului de deces din 05.07.2012, a cet. Guțu A. (f.d. 41, Vol. I); - Ordonanță

de recunoaștere și de anexare a corpurilor delicte la cauza penală nr. 2011180467 din

20.09.2012 (f.d. 42, Vol. I); - certificatului eliberat de Primăria com. Fîrlădeni din

15.08.2012 (f.d. 45, Vol. I); - certificatului eliberat de Primăria com. Fîrlădeni din

15.08.2012 (f.d. 46, Vol. I); - informației eliberată de Biroului de probațiune Căușeni din

02.10.2012 (f.d.165, Vol. I).

15

Cu referire la cele cinci plante de cânepă care aveau înălțimea de 2,5 – 3 m,

instanța de apel a reținut că, în privința respectivelor plante sunt constatați

indicii concreți, precum că, acestea au fost cultivate (afânate, irigate și protejate

prin fixarea de axe suplimentare și legare care exclude ruperea crengilor), fapt

reflectat direct în procesul-verbal de cercetare și confirmat prin declarațiile

martorilor Roșca A., Oboroceanu V., Domenti T. și Dudnicov Al-dru. La caz, e de

reținut faptul că plantele în cauză au crescut pe terenul din folosința lui Mîrca C.,

la o distantă de 20 m de la casa inculpatului, și în apropierea construcției

accesorii (saraiului) din gospodăria inculpatului, iar una dintre plante a fost

depistată în interiorul acelui sarai în stare uscată, fapt ce nu avea cum să nu fie

cunoscut de către inculpat. Iar argumentele inculpatului Mîrca C., precum că, nu

ar fi avut nici o atribuție la cultivarea plantelor cu înălțimea de 2,5 – 3 m și că nu

cunoaște ale cui sunt și proveniența lor, nu poate fi reținut, deoarece plantele în

cauză erau într-o fază vegetală care le atestă cultivarea pe parcursul a câteva luni,

dimensiunile lor exclude orice alegație că nu ar fi fost observate, creșteau în

apropiere de construcția accesorie a lui Mîrca C. și erau bine îngrijite.

În baza celor menționate, instanța de apel a conchis că, nu pot fi reținute nici

argumentele inculpatului Mîrca C., precum că, casa din s. Fîrlădeni îi aparține

feciorului său și că dânsul din anul 2004 nu a mai fost la această casă, precum și

argumentele că în casă nu avea de unde să fie găsite sacoșele cu mac, precum și

cele 5 plante de cânepă, care chipurile ar crește de la sine, și că polițiștii au

pătruns ilegal în casa și grădina lui până la percheziție, înscenând acțiunea în

cauză pentru a fi găsit vinovat de păstrarea ilegală a substanțelor narcotice, or,

argumentele în cauză se constată a fi declarative și nu sunt confirmate de

celelalte probe administrate la materialele cauzei. Însăși declarațiile inculpatului

Mîrca C. sunt contradictorii atunci, când pe de o parte sugerează că punga cu

căciulii de mac ar fi fost adusă în casă de polițiști, iar pe de altă parte că posibil

acestea ar aparține lui Guțu A. Argumentele în cauză sunt apreciate critic de

către instanță și din motivul că, ar fi puțin probabil ca Mîrca C. să fi lăsat propria

casă în grija altei persoane, în timp ce singur s-a oferit să îngrijească de casa și

gospodăria lui Manza M. precum și de iazul de alături, care se află în aceiași

localitate.

Astfel, probele științifice administrate în cauză, coroborate cu declarațiile

martorilor audiați care au confirmat faptul că din gospodăria inculpatului au fost

ridicate plante de cânepă și masă vegetală de mac, confirmate și prin acțiunile

procedurale (percheziție,cercetare, ridicare) menționate supra au fost de natură

suficientă de a conduce la stabilirea vinovăției inculpatului Mîrca C. în limitele

art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal.

Instanța de apel a considerat că la caz, faptul cultivării de către inculpat a

celor cinci plante de canabis și altor plante de cânepă crescute în grădină,

constatat ca fiind probat în prezenta cauză, constituie acea cantitate de substanță

narcotică pentru care survine răspunderea penală.

16

Prin urmare, instanța de apel a considerat că, soluția instanței de fond în

partea achitării inculpatului de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin.

(4) lit. b) Cod penal este neîntemeiată, la adoptarea căreia nu s-a ținut cont în

deplină măsură de prevederile alin. (1) art. 101 Cod de procedură penală, astfel

încât probele nu au fost apreciate din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu – din punct de

vedere al coroborării lor.

În opinia instanței de apel, instanța de fond a ignorat unele aspecte,

evidente rezultate din cumulul de probe administrate la caz, ce au avut drept

consecință pronunțarea unei concluzii premature și nemotivate. Iar

nerecunoașterea vinovăției de către inculpat nu echivalează cu achitarea acestuia,

deoarece există probe pertinente și concludente, care, în ansamblu cu

circumstanțele cauzei, dovedesc cu certitudine existența faptului cultivării

plantelor de cânepă și păstrării paielor de mac care constituie substanțe droguri.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, de către instanța de

apel a fost reținut faptul că, acesta fiind anterior condamnat nu are antecedente

penale, însă ținând seama și de pericolul social concret extrem de ridicat al

faptelor de circulația ilegală a drogurilor, precum și comportamentul său

procesual, inculpatul nu a dovedit că ar regreta comiterea faptelor ilegale. La

individualizarea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de motivul și gravitatea

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează (nu au fost stabilite) și agravează răspunderea (nu au fost stabilite), de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea

și generalitatea dezaprobării morale a faptei infracționale și făptuitorului,

condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea

privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție al

făptuitorului. Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure

atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală

înscrise și în Codul penal, potrivit căruia “scopul pedepsei este prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni”.

La individualizarea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de motivul și

gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează (nu au fost stabilite) și agravează răspunderea (nu au fost

stabilite), de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului.

Concomitent, instanța de apel analizând ansamblul circumstanțelor ce

caracterizează persoana inculpatului, a considerat că corectarea și reeducarea

acestuia este posibilă fără izolarea lui de societate, cu stabilirea unui termen de

probă.

Reșulschi G. în numele inculpatului Mîrca C. Rogai V., care, invocând temei de

17

drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită

casarea acesteia, cu menținerea în vigoare a sentinței.

În motivarea recursului ordinar, autorul invocă că, instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției.

Astfel, instanța de apel s-a bazat pe declarațiile martorilor care sunt toți

colaboratori ai poliției și au participat nemijlocit la efectuarea percheziției. Astfel,

în urma audierii martorilor, cercetării materialelor cauzei, s-a stabilit că în

domiciliul lui Mîrca C. s-au depistat plante de cânepă, dar nu confirmă că acestea

au fost intenționat semănate și prelucrate de inculpat.

Fiind audiat martorul Munteanu V. în cadrul ședinței de judecată a

declarat că este locuitor a s. Fîrlădeni. Cunoaște că Mîrcă C. locuiește cu familia

în mun. Chișinău, fiind-că în s. Fîrlădeni este zonă de securitate și nu poate sta

acolo, cunoaște că de casa ultimului avea grijă Guțu A. și Colesnicov A.

Ori, fiind audiat în prima instanță Colesnico A. a declarat că avea el grijă

de casa inculpatului, și trebuia să cosească iarba din jurul casei.

Mai mult, acuzarea nu a prezentat probe ca să fie posibil de stabilit dacă

anume pe terenul inculpatului creștea cânepa sau pe marginea pădurii, lotul

fiind îngrădit cu gard doar în fața casei, în alte trei părți este pădure și nu e

delimitat hotarul, cel puțin o atare delimitare nu o atestă materialele cauzei.

În acest context, colegiul judiciar în decizia sa face trimitere doar la probele

acuzării și nici nu se expune în privința probelor apărării, nefăcând trimitere la

probele examinate de prima instanță care au stat la baza achitării inculpatului,

nici în decizie Colegiul nu se expune în privința probelor apărării.

Obligația instanței de a-și motiva hotărârea face parte din setul de garanții

stabilite pentru existența unui proces echitabil. Ori, potrivit jurisprudenței

CtEDO, expuse în cazurile aplicării art. 6 al Convenției, s-a conchis că o hotărâre

motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal

(Suominen c. Filandei(2003), Kuznetsov și alții c. Rusiei(2007).

CtEDO a sancționat astfel România în cauza Mischie la 16.09.2014,

statuând că este inadmisibilă condamnarea în apel, după achitare, fără a se

administra probe noi care să răstoarne probatoriul de la fond.

16.1. În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului ordinar declarat, solicitând inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit

neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

18

împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Precum a fost menționat supra, recurentul invocă drept temei pentru

casarea deciziei instanței de apel pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, semnalând totodată pct. 8) și 15) al aceleiași norme procesual penale, care

stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; nu au fost întrunite elementele

infracțiunii; instanța de judecată internațională, prin hotărâre pe un alt caz, a constatat o

încălcare la nivel național a drepturilor și libertăților omului care poate fi reparată și în

această cauză.

Analizând aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs,

Colegiul penal constată că nici unul din ele nu și-au găsit confirmarea la

examinarea recursului declarat.

Astfel, se relevă că, respectând prevederile art. 414 Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecând apelul declarat, a verificat legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală, fiind cercetate suplimentar probele

administrate de instanța de fond, astfel ajungând la concluzia corectă enunțată în

pct. 14. al prezentei decizii.

În sensul prevederilor art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la

casarea parțială a sentinței și pronunțării unei noi hotărâri.

Ținând seama de aceste prevederi, Colegiul penal constată că instanța de

apel a fost în drept și, de fapt, întemeiat a dispus condamnarea lui Mîrca C.

conform învinuirii înaintate, expunându-se argumentat din motivul cărei erori

de drept urmează a fi casată soluția primei instanțe în partea achitării

inculpatului învinuit în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, motivându-și

detaliat și clar soluția adoptată.

Colegiul penal conchide că temeiul invocat de către avocat și prevăzut la

pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmarea la

examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la

examinarea cauzei conducându-se de prevederile art. 436 alin. (2) Cod de

procedură penală, a ținut cont de indicațiile date de instanța de recurs prin

decizia din 13 septembrie 2016, expuse pe larg în pct. 13. al prezentei decizii, a

respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală

și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

cuprinzând și motivele pe care se întemeiază soluția adoptată.

Totodată, verificând procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței de

apel și lecturând textul deciziei, rezultă că instanța ierarhic inferioară a verificat

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, și-a motivat soluția adoptată punând la

19

baza acesteia probele administrate și verificate în cadrul ședinței instanței de

apel, fapt care se confirmă prin procesul-verbal al ședințelor de judecată. Ținând

cont de cele menționate Colegiul penal conchide că conținutul deciziei

corespunde prevederilor legale sus menționate, fiind oferite răspunsuri la toate

motivele invocate în apel.

Cu referire la critica recurentului sub aspectul pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, instanța de recurs menționează că, acest temei pentru

recurs este aplicabil atunci când nu a fost stabilită fapta care corespunde

elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul

cărora s-au constatat elementele infracțiunii.

Sub aspectul situației de ”neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg

acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acestuia nu

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este

subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura

cauzală dintre acestea).

Astfel, autorul recursului consideră că instanța de apel, care a casat parțial

soluția primei instanțe în partea achitării inculpatului de sub învinuirea săvârșirii

infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, a tras o concluzie

greșită în partea respectivă, considerând că, acuzarea nu a demonstrat prin probe

că, plantele de cânepă depistate la domiciliul lui Mîrca C. au fost intenționat

semănate și prelucrate de către ultimul, nefiind stabilit dacă acestea creștea pe

terenul inculpatului sau pe marginea pădurii.

Instanța de recurs susține că, soluția instanței de apel este argumentată și

corespunzătoare cumulului de probe administrate și nemijlocit verificate în

ședințele de judecată în condițiile art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală și,

totodată, care au fost just apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și

coroborării reciproce, în baza cărora s-a stabilit cu certitudine că există faptele

infracțiunilor incriminate.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată detaliat și

multiaspectual în textul deciziei instanței de apel, iar temeiuri de a pune la

îndoială veridicitatea acestor probe nu s-au stabilit, deoarece ele au fost obținute

cu respectarea normelor de procedură penală.

Astfel, afirmația apărării precum că, instanța de apel, a tras o concluzie

greșită în ce privește condamnarea inculpatului în baza art. 217 alin. (4) lit. b)

Cod penal, considerând că lipsesc probe certe ce ar confirma vinovăția acestuia,

sunt combătute prin probele acumulate legal în cadrul urmăririi penale, precum

și administrate în cadrul cercetării judecătorești în instanța de fond și apel

indicate și descrise în pct.15. al prezentei decizii.

Prin urmare, argumentele apărării, precum că Mîrca C. nu ar fi plantat și

crescut în grădină plante de canabis și cânepă în cantitatea pentru care survine

răspunderea penală, contravin materialelor cauzei, deoarece, instanța de apel

20

casând parțial sentința, corect a menționat că vinovăția inculpatului se dovedește

prin probele anexate la dosar și enumerate în pct.15. al prezentei decizii, care sunt

în contradicție cu cele relatate de inculpat în apărarea sa.

Instanța de recurs, conchide asupra legalității și temeiniciei concluziilor

instanței inferioare, care a constatat existența faptei și vinovăției inculpatului

Mîrca C. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b ) Cod penal,

fiind stabilite în cauză toate elementele constitutive ale - cultivării, păstrării ilegale

a plantelor care conțin droguri, săvârșite în proporții deosebit de mari și fără scop de

înstrăinare.

Colegiul penal constată că decizia instanței de apel cuprinde fondul

apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului părții

acuzării în sensul declarat, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se

încadrează în prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

Afirmațiile avocatului, precum că instanța de apel incorect a apreciat

probele cauzei punându-le la baza sentinței de condamnare, nu pot fi reținute ca

temei de admitere a recursului, deoarece, ca probe, acestea sunt administrate cu

respectarea procedurii penale, verificate și apreciate de instanța inferioară

conform legislației în vigoare. Mai mult că, critica referitor la procedura de

apreciere a probelor ține de starea de fapt a cauzei și care deja a fost efectuată de

instanța de apel.

Prin urmare, Colegiul penal susține concluzia privind temeinicia acuzării

referitor la prezența în acțiunile inculpatului Mîrca C. a elementelor constitutive

ale infracțiunilor imputate, faptele acestuia corect fiind încadrate în prevederile

art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal. Prezența în acțiunile inculpatului atât a

elementelor care caracterizează latura obiectivă a infracțiunii imputate, cât și a

celor care caracterizează latura subiectivă ale acestei infracțiuni, au fost

demonstrate prin probele indicate și descrise în pct.15. al prezentei decizii, acumulate

la faza urmăririi penale și examinate în cadrul ședințelor instanțelor de fond.

Or, inculpatul a păstrat în casa sa din s. Fîrlădeni, r-nul Căușeni, 258

găciulii de mac în stare uscată, iar în gradina gospodăriei și în acaret a cultivat

ilegal 148 plante de canabis, verzi, care potrivit raportului de constatare tehnico-

științifică din 20.08.2012, găciuliile de mac reprezintă paie de mac în cantitate de

191 gr., care conțin alcaloizi activi ai opiului se atribuie la substanța narcotice. Iar

plantele verzi reprezintă plante de canabis în număr de 148 și conțin

componentul narcotic activ tetrahidrocannabinol și se atribuie la substanțe

narcotice. Astfel, substanțele depistate în trafic ilicit, precum și cantitatea

acestora constituie proporții deosebit de mari.

Revenind la conținutul recursului declarat, Colegiul penal va respinge ca

fiind neîntemeiate argumentele apărării precum că, potrivit declarațiilor

martorului Munteanu V. relatate în cadrul ședinței de judecată, ultimul a

menționat că, Mîrcă C. locuiește cu familia în mun. Chișinău, fiind-că în s.

Fîrlădeni este zonă de securitate și nu poate sta acolo, cunoaște că de casa

21

ultimului avea grijă Guțu A. și Colesnicov A. și acuzarea nu a prezentat probe ca

să fie posibil de stabilit dacă anume pe terenul inculpatului creștea cânepa sau pe

marginea pădurii, or, potrivit certificatelor eliberat de Primăria com. Fîrlădeni, r-

nul Căușeni din 15.08.2012 (f.d. 45-47, vol.I), inculpatul locuiește pe teritoriul s.

Fîrlădeni, r-nul Căușeni, dispune de casă de locuit și teren aferent casei, în

mărime de 0,62 ha. De asemenea, se mai menționează că, Mîrca C. se

caracterizează negativ, la primar și inspectorul de sector fiind înregistrate

plângeri pe numele acestuia.

Mai mult, potrivit informației eliberată de Biroului de Probațiune Căușeni

din 02.10.2012, Mîrca C. fiind condamnat prin sentința Judecătoriei Anenii Noi

din 13.10.2011, a fost luat la evidență de către Biroului de Probațiune Căușeni la

14.11.2011 și din 01.12.2011 până la 02.02.2012, a executat în s. Fîrlădeni, r-nul

Căușeni, pedeapsa cu muncă neremunerată în folosul comunității (f.d. 165, vol.I).

De asemenea, de către instanța de recurs nu poate fi reținută ca întemeiată

nici critica recurentului cu referire la declarațiile martorilor acuzării, or, aceștia

au depus depoziții sub jurământ, fiind avertizați de răspundere penală în

conformitate cu prevederile art. 312, 313 Cod penal.

Instanța de recurs remarcă, că criticile formulate de recurent, au format

obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel, cărora instanța le-a dat

o motivare clară și argumentată expusă în pct. 15. al prezentei decizii, soluție, care

este susținută și de instanța de recurs și a cărei reluare nu se mai impune (cauza

CtEDO, Rebait și alții c. Franței, din 25.02.1995, nr. 26564/1995).

Totodată, nerecunoașterea vinovăției de către inculpat nu echivalează cu

achitarea acestuia, de vreme ce probele pertinente și concludente, analizate în

ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, dovedesc cu certitudine

vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunilor imputate.

La capitolul incidenței temeiului semnalat de recurent și prevăzut de pct.

15) alin. (1) art. 427 Codul de procedură penală, Colegiul penal relevă, că pentru

invocarea unui atare temei nu este suficient doar expunerea formală a textului

erorii respective și indicarea haustivă a unor precedente CtEDO, dar trebuie

specificat expres dreptul pretins a fi încălcat de instanțele de fond, cu indicarea

hotărârii instanței internaționale, pe un alt caz similar, unde s-a constatat o

încălcare la nivel național a drepturilor și libertăților omului, care poate fi

reparată și în prezenta cauză.

Prin urmare, cauzele CtEDO (Suominen vs. Finlanda (2003); Kuznețov și alții

vs. Rusia (2007); Mischie vs. România), la care face referire recurentul, nu sunt

aplicabile, deoarece au avut ca obiect de discuție alte circumstanțe decât cele

existente în prezenta cauză. Astfel, prevederile art. 6 CoEDO, în speță nu au fost

încălcate.

Generalizând cele menționate mai sus, instanța de recurs conchide că nu se

constată prezența erorilor de drept ce ar genera casarea hotărârii atacate sub

22

aspectele invocate de avocatul Reșulschi G, deoarece soluția adoptată de către

instanța inferioară este întemeiată și motivată.

În circumstanțele stabilite, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității

recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Reșulschi

Galina în numele inculpatului Mîrca Constantin, împotriva deciziei Colegiului

judiciar al Curții de Apel Cahul din 13 februarie 2017, în cauza penală în privința

lui Mîrca Constantin, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integrala la 03 august 2017.

Președinte Constantin Alerguș

Judecătorii Ala Cobăneanu

Maria Ghervas

23