1ra-1396/2014 — art. 217 alin. 4 lit. b, 290 alin. 1 CP

1ra-1396/2014 — art. 217 alin. 4 lit. b, 290 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1396/2014

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

11 noiembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componența:

președinte – Nicolae Gordilă,

judecători – Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Bender, Scutelnic Cătălin, împotriva sentinței

Judecătoriei Căușeni din 16 octombrie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bender din 20 mai 2014, în cauza penală în privința lui

Mîrca Constantin Foma, născut la 03 iunie 1951, originar

din Federația Rusă, reg. Tiumeni, domiciliat mun. Chișinău

str. M. Spătaru, 21/5 ap. 68.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

achitat de sub învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit.

b) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat, precum și a fost

încetat procesul penal în privința lui, în baza art. 290 alin. (1) Cod penal, în legătură

cu liberarea de răspundere penală pe motiv că, a predat benevol arma de foc pe care

o dițenea fără autorizația corespunzătoare.

14 august 2012 în cadrul cercetării domiciliului acestuia, situat în s. Fîrlădeni, r-l

Căușeni, în interiorul aragazului au fost depistate și ridicate două sacoșe, în una se

aflau 16 măciulii de mac în stare uscată și în alta se aflau 242 măciulii de mac în stare

uscată. Iar în grădina gospodăriei precum și în construcția auxiliară au fost depistate

și ridicate 148 plante de canabis, verzi. Conform raportului de constatare tehnico-

științifică nr. 76 din 20.08.2012 măciuliile de mac reprezintă paie de mac în cantitate

de 191 gr, ce se atribuie la substanțe narcotice. Iar plantele verzi în număr de 148,

reprezintă plante de canabis ce se atribuie la substanțe narcotice. Potrivit Hotărârii

Guvernului nr. 79 din 23.01.2006 privind aprobarea listei substanțelor narcotice,

psihotrope și plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum

și cantitățile acestora: 148 plante de canabis constituie cantități deosebit de mari, iar

191 gr. de pai de mac constituie cantități mari.

1

Acțiunile lui Mîrca C.F. de către organul de urmărire penală au fost încadrate în

baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, adică, cultivarea și păstrarea de substanțe

narcotice sau psihotrope, săvârșite în proporții mari, fără scop de înstrăinare.

Tot el, potrivit sentinței, cunoscînd despre faptul că, este interzis prin lege

păstrarea armelor de foc în condiții legale, neavînd autorizația corespunzătoare, a

păstrat în casa sa din s. Fîrlădeni, r-l Căușeni, arma de model „TOZ-8" cu

nr.4068/746, care reprezintă o pușcă de vînătoare și sport cu țiavă ghintuită calibru

22LR, în stare de funcționare și utilă pentru trageri, care potrivit raportului de

constatare tehnico-științifică nr.3131 din 29.08.2012, face parte din categoria armelor

de foc. La 14 august 2012 în cadrul percheziției la domiciliul cet. Mîrca C.F., la

cererea colaboratorilor de poliție acesta a predat benevol arma nominalizată.

Acțiunile lui Mîrca C.F. au fost încadrate în baza art. 290 alin. (1) Cod penal,

adică, păstrarea armei de foc și munițiilor fără autorizație corespunzătoare.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Mîrca C.F. să fie recunoscut vinovat

și condamnat în baza art. 290 alin. (1) Cod penal, la 2 ani închisoare, iar în baza art.

217 alin. (4) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții ce țin de circuitul substanțelor narcotice pe un termen de 5 ani. În

baza art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul total de-i stabilit

definitiv lui Mîrca C.F. pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții ce țin de circuitul substanțelor

narcotice pe un termen de 5 ani. În baza art. 90 Cod penal, pedeapsa principală de

suspendat pe un termen de 3 ani.

În motivarea apelului procurorul a invocat aplicarea eronată a prevederilor art.

290 alin. (3) Cod penal, precum și prin cumulul de probe administrat la dosar s-a

dovedit vina lui Mîrca C.F. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4)

Cod penal.

admis parțial apelul declarat, casată sentința, în latura penală, în partea ce ține de

încetarea procesului penal în baza art. 290 alin. (1) Cod penal, rejudecată cauza și

pronunțată o nouă hotărîre în această parte, prin care Mîrca C.F. a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 290 alin. (1) Cod penal, la amendă în mărime de

300 unități convenționale. În rest sentința a fost menținută.

Instanța de apel a menționat că, instanța de fond corect a concluzionat că la

momentul examinării cauzei inculpatul a săvîrșit anume infracțiunea imputată în

baza art.290 alin.(l) Cod penal, găsindu-1 vinovat de comiterea acestei fapte

prejudiciabile.

Instanța de apel a considerat concluzia instanței de fond cu privire la liberarea

de răspundere penală a inculpatului în temeiul și condițiile art.290 alin.(3) Cod

penal, cu încetarea procesului penal pe acest capăt de învinuire, pe motivul predării

2

armelor deținute ilegal în mod benevol, ca fiind una eronată, care nu corespunde

circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei.

Astfel, instanța de apel a conchis că inculpatul nu a predat de bună voie arma

de foc, inculpatul a fost pus în situația de a preda arma de foc în procesul

percheziției efectuate la domiciliul acestuia de către organele abilitate și prin urmare,

instanța de fond în mod neîntemeiat a încetat procesul penal în privința lui Mîrca

C.F., care a săvîrșit infracțiunea prevăzută de art.290 alin.(l) Cod penal, în temeiul și

condițiile dispozițiilor art. 290 alin.(3) Cod penal.

In partea ce ține de achitarea inculpatului pe capătul de acuzare privind

infracțiunea prevăzută de art. 217 alin.(4) lit.b) Cod penal, instanța de apel a

considerat sentința instanței de fond ca fiind una întemeiată și legală, care urmează a

fi menținută.

Instanța de apel a constatat, că învinuirea la acest capitol este bazată pe

declarațiile colaboratorilor de poliție care au participat la efectuarea percheziției la

domiciliul inculpatului, proces-verbal de cercetare la fața locului din 14.08.2012,

potrivit căruia în gospodăria lui Mîrca C.F. din s.Fîrlădeni, lingă casă au fost

depistate 5 plante de cînepă cu înălțimea 2,5 și 3 metri legate de suport în jurul

cărora pămîntul era ud, iar în grădina din partea dreaptă a saraiului au fost depistate

alte 143 plante mai puțin dezvoltate. Potrivit aceluiași act procesual, în casa lui Mîrca

C.F., în una din camere, în aragaz, au fost depistate două sacoșe cu măciulii de mac

în număr de 16 și 241.

Prin urmare, instanța de apel a considerat că reieșind din procesul verbal de

cercetare la fața locului rezultă că, plantele de cînepă au fost depistate în gospodăria

lui Mîrca C.F., dar nu confirmă că acestea au fost special semănate și prelucrate de

acesta.

De asemenea, instanța de fond just a concluzionat și faptul că este lipsită de

acoperire probatorie și versiunea că, măciuliile de mac depistate în aragazul din casa

lui Mîrca C.F. ar fi fost depozitate pentru păstrare în acel loc, anume de Mîrca C.F.,

or, după cum s-a constatat în ședința de judecată, acesta are domiciliu permanent în

or. Chișinău, iar de gospodăria sa din s.Fîrlădeni au avut grijă alte persoane, care au

avut acces atît în casă, cît și în ograda casei.

In atare împrejurări, instanța de apel a conchis, că instanța de fond, corect a

concluzionat că vinovăția inculpatului de comiterea faptei prevăzute de art.217 al.(4)

lit.b) Cod penal nu este dovedită.

care solicită casarea acesteia, în partea ce ține de achitarea inculpatului de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 217 alin.(4) lit.b) Cod penal, cu remiterea cauzei la

rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată, invocînd că, instanța de

apel a dat o apreciere juridică incorectă probelor administrate la caz și a respins

neîntemeiat probele acuzării, acceptînd doar probele apărării, fapt ce a dus la

menținerea sentinței de achitare pe episodul comiterii infracțiunii prevăzute de art.

217 alin.(4) lit.b) Cod penal.

3

lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat urmează a

fi admis din următoarele considerente:

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărîrile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate

instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de

fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel,

este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit

instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvîrșit ori nu, dacă

fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au

fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu

art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual

penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărîrea adoptată să conțină

răspuns la toate motivele invocate.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii,

nu au fost întocmai respectate la judecarea cauzei în apel, iar erorile admise nu pot fi

corectate în ordinea procedurii de recurs.

Recurentul a criticat decizia contestată, numai în partea achitării lui Mîrca C.F.,

de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin.(4) lit.b) Cod penal, invocînd,

temeiul de casare prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, pe

care instanța de recurs îl consideră prezent și își va argumenta poziția sa pe acest

episod în felul următor:

Conform actului de învinuire înaintat de acuzatorul de stat, fapta inculpatului

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de cultivare și păstrare de substanțe

narcotice sau psihotrope, săvîrșită în proporții mari și deosebit de mari, fără scop de

înstrăinare, prevăzut de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, însă instanța de fond l-a

achitat pe inculpat, pe acest capăt de învinuire, concluzie menținută de către instanța

de apel.

4

Instanța de apel în acest context a constatat că: “…instanța de fond corect a stabilit

circumstanțele de fapt și drept, și just a concluzionat că inculpatul nu a săvîrșit infracțiunea

imputată în baza art. 217 alin.(4) lit.b) Cod penal”, bazîndu-se pe declarațiile martorilor

Gangan I., Colesnicenco A., Ceoban A., Vengher A., copia certificatului de deces lui

Guțu A.

Instanța de apel reieșind din aceste probe a conchis că inculpatul locuiește

permanent în or. Chișinău, vine rar de tot în sat. Casa acestuia se află chiar sub

pădure, nefiind înconjurată de gard, ograda duce direct în pădure, iar plantele de

cînepă cresc de la sine peste tot, inclusiv și pe marginile străzilor din sat. Persoanele

care au fost angajate, Guțu A. și Colesnicenco A. urmau să aibă grijă de gospodăria

lui.

În privința declarațiilor martorului Roșca A., care a declarat: „…cu certitudine,

pentru perioada anului 2012, inclusiv și vara, Mîrca C.F. s-a aflat în s.Fîrlădeni”, instanța

de apel a considerat că instanța de fond corect a reținut că are dubii referitor la

veridicitatea acestor declarații, deoarece acestea au fost date în scop de răzbunare.

Astfel, Colegiul atestînd în decizia instanței de apel pe acest episod, concluzii

identice cu cele din sentința instanței de fond, constată că din întregul cumul de

probe administrat la dosar, s-a selectat doar pe cîteva, dintre care au fost admise

numai declarațiile martorilor apărării, iar declarațiile martorului acuzării Roșca A.

au fost respinse fără a argumenta scopul de răzbunare, neinvocînd careva bază

probantă în confirmarea acestui fapt.

La acest capitol Colegiul remarcă că, în instanța de fond au fost audiați martorii:

- Domentii T.D., care a menționat că: „Mi sa făcut impresia că aceste tufe sunt

îngrijite… acest lot este îngrădit, nu se mărginește cu pădurea…Aceste 5-6 plante se

cunoaște că sunt îngrijite, prășite și era făcută adîncitură ca să acumuleze umezeală…” (f.d.

195-196);

- Oboroceanu V., care a menționat că: „…am observat că tufele erau udate…Este

peste gard, nu în afara gospodăriei, gardul care delimita ograda de grădină. Cînepa era în

gospodăria inculpatului…Inculpatul referitor la pachete de mac din plită a spus la început că

nu cunoaște de unde a apărut și apoi a spus că soția le ține pentru copturi.” (f.d. 198-199);

- Dudnicov A.A., care a menționat că: „…la tufa primă se ducea o țeavă de plastic și

se vedea că a fost udat…” (f.d. 201);

- Roșca A.V., care a menționat că: „Pe domnul Mîrca la fel des îl vedeam în sat…Eu

cu Manza suntem rude și chiar mi-a spus că pe tot timpul cît va lipsi grijă de casă va avea

domnul Mîrca…Afirm cu certitudine că, pe perioada anului 2012 inclusiv vara anului 2012

Mirca Constantin era în sat și acum se află pînă în prezent” (f.d. 209-211);

- Liza A., care a menționat că: „Deoarece eu am stînă de oi practic mai mult mă aflu

pe cîmp și în anul 2012 pentru perioada primăvara-toamna lam văzut pe Mîrca prelucrînd

lotul de teren care este în vecinătate cu terenul meu…Deseori venea Mîrca, deoarece venea la

prășit, sau pur și simplu venea să mă vadă” (f.d.213);

- Manza M.T., care a menționat că: „Mîrca are cotă și îl vedeam des trecea pe acolo în

vara anului 2012… Cînd i-am propus să aibă grijă era toamna anului 2012…Vara îl vedeam

5

că trecea pe la iaz…Probabil din luna iunie pînă în septembrie 2012 Mîrca era paznic la iaz

pe degeaba” (f.d.215).

Astfel, Colegiul constată că instanța de fond care a audiat acești martori nu s-a

expus în privința acestor probe, iar instanța de apel care a preluat concluziile

instanței de fond, le-a ignorat totalmente, deși reieșind din procesul-verbal al

ședinței de judecată în instanța de apel din 15 mai 2014 (f.d.287-288), acestea au fost

supuse cercetării.

La fel, Colegiul atenționează asupra faptului că, deși, de către instanța de apel a

fost cercetat și certificatul Biroului de Probațiune Căușeni din 02.10.2012, prin care s-

a confirmat faptul că Mîrca C.F. în perioada 01.12.2011-02.02.2012 a executat în s.

Fărlădeni pedeapsa cu muncă neremunerată în folosul comunității în număr total de

180 ore (f.d.165), instanța de apel în contradicție cu prevederile art. 100 și 101 Cod de

procedură penală, l-a neglijat, nu l-a analizat și nu l-a apreciat și ca urmare, nu s-a

expus nici asupra admiterii și nici a respingerii acestuia.

În privința afirmației inculpatului, acceptată de instanța de apel, precum că

substanțele narcotice depistate îi aparțineau persoanei decedate Guțu A., care avea

grijă de gospodăria lui Mîrca C.F., Colegiul o consideră prematură, luînd în

considerație că Guțu A. a decedat conform certificatului de deces la 26 iunie 2012

(f.d. 41), însă la momentul percheziției 14 august 2012, plantele depistate în grădina

lui Mîrca C.F., erau vizibil, recent prelucrate.

Astfel, instanța de apel, ignorînd integral cumulul de probe expus mai sus, fără

a le verifica și aprecia în baza proprii și juste evaluări, în decizia sa selectînd doar

citeva probe, a conchis că: „…inculpatul, vine rar de tot în sat… instanța de fond corect a

concluzionat că probele administrate la cauza dată nu confirmă cu certitudine faptul că,

anume Mîrca C.F. a semănat și a cultivat plantele de cînepă depistate pe lotul gospodăriei

sale… prin probe concludente și pertinente, a fost demonstrat faptul că Mîrca C.F. are

domiciliu permanent în or. Chișinău, iar de gospodăria sa din s.Fîrlădeni au avut grijă alte

persoane, care au avut acces atît în casă, cît și în ograda casei, iar între pădure și ograda casei

nu este gard…”, concluzii ce vin în contradicție cu declarațiile martorilor Domentii

T.D., Oboroceanu V., Dudnicov A.A., Roșca A.V., Liza A., Manza M.T., precum și

certificatul Biroului de Probațiune Căușeni din 02.10.2012, ce confirmă faptul aflării

lui Mîrca C.F. în vara-toamna anului 2012 în s. Fîrlădeni.

Mai mult, Colegiul menționează că, deși procurorul, nefiind de acord cu

concluzia instanței de fond în apel a adus un șir de argumente, printre care și faptul

că nu s-a dat aprecierea tuturor probelor administrate la caz, care în cumul confirmă,

în opinia lui, vinovăția inculpatului conform învinuirii înaintate, și consideră că

acțiunile lui urmează a fi încadrate conform prevederilor art. 217 alin. (4) Cod penal,

Curtea de Apel, nu le-a supus unei analize desfășurate și minuțioase.

Astfel, Colegiul conchide că instanța de apel, ignorînd un cumul de probe

administrate la dosar, a admis și a apreciat prioritar numai declarațiile inculpatului,

și a 3 martori, care și au fost puse la baza hotărîrii de achitare a lui Mîrca C.F. pe

acest episod.

6

În acest context, Colegiul menționînd prevederile art. 100 alin. (4) și art. 101

alin. (1)-(4) Cod de procedură penală, și invocînd doctrina juridică națională,

remarcă faptul că, verificarea probelor este o activitate a instanței privind

constatarea veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le

conține proba cu realitatea obiectivă. Verificarea constă în analiza probelor strânse,

coroborarea lor cu alte probe, verificarea sursei de proveniență a probelor.

Verificarea probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor probatorii

prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele procesului penal. Sunt supuse

verificării atât datele de fapt, cît și mijloacele de probă din care au fost obținute.

Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale prevăzute de prezentul

cod, cât și printr-o analiză logică a conținutului probei, a coroborării lor.

Aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului

penal, deoarece întregul volum de muncă depusă de către organele de urmărire,

instanțele judecătorești, cât și de părțile din proces, se concretizează pe soluția ce va

fi dată în urma acestei activități. Aprecierea probelor după intima convingere trebuie

să se bazeze pe prevederile legale. Convingerea intimă se întemeiază pe examinarea

tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele complet și obiectiv.

Termenul "convingere intimă" exprimă atitudinea imparțială, independentă,

fără prejudecăți față de o probă sau alta. Judecătorul este independent la aprecierea

probelor, nefiind legat de opiniile altor persoane sau instanțe. La aprecierea probelor

nu pot fi date anumite indicații referitor la valoarea probantă a unei sau altei probe.

Aceasta determină una din regulile esențiale ale aprecierii probelor - nici o probă nu

are o valoare dinainte stabilită.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența, conclu-

denta și utilitatea acestora. De menționat că proba trebuie apreciată și după

veridicitatea acesteia. Veridicitatea probelor poate fi caracterizată ca o corespundere

a datei de fapt examinată de către instanță cu realitatea pe care o probează această

dată. Toate probele în ansamblul lor sunt apreciate din punctul de vedere al

coroborării lor.

Raportînd cele indicate la speța supusă judecării Colegiul penal lărgit consideră

că instanța de apel s-a expus prematur doar asupra cîtorva probe, fără o analiză în

cumul a tuturor probelor prezentate de părți, neielucidînd faptele importante pentru

soluționarea justă și promptă a cauzei date, ca urmare fiind prematură soluția

instanței de fond menținută de instanța de apel privind substanțele narcotice

păstrate și depistate la domiciliul inculpatului, ce nu aparțin acestuia.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel nu a pătruns în esența problemei

de fapt și de drept, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de instanță și

conținutul real al probelor, ignorarea unor aspecte evidente, ce au avut drept

consecință pronunțarea unei concluzii premature, nemotivate.

Rezumînd cele menționate, Colegiul constată că, instanța de apel urma să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, încadrarea juridică corectă a

acțiunilor lui Mîrca C.F., să aprecieze conform prevederilor art. 101 Cod de

7

procedură penală fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor și în concluziile sale să motiveze admiterea unor probe sau

respingerea altora (art. 394 alin. (1) pct. 2 Cod de procedură penală). Contrar acestor

stricte prevederi legale instanța de apel selectiv a apreciat un grup de probe,

ignorînd o parte din probe, fără să le aprecieze pe fiecare în parte și să se expună

asupra admisibilității sau inadmisibilității lor, expunînd temeiul respectiv și

argumentînd clar concluziile sale în decizia adoptată.

Mai mult ca atît, la examinarea apelului, de fapt la argumentele invocate de

procuror în apel nu s-a dat răspuns, instanța de apel doar s-a expus printr-o frază cu

caracter general, prin ce a încălcat prevederile art. 414 alin. (3) Cod de procedură

penală.

Colegiul specifică că instanța de apel, fiind sesizată prin apel, urma să

analizeze, să aprecieze și să verifice fiecare probă aparte, să dezvăluie fiecare

concluzie de acceptare sau respingere a probei, fapt ce pe caz nu a avut loc, fiind

înfăptuită o apreciere eronată și formală de ordin general a probelor și

circumstanțelor cauzei penale.

Astfel, Colegiul constată că și-au găsit confirmare temeiurile invocate de

recurent și prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală: „Hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția”, ceea ce duce la casarea

deciziei instanței de apel.

În aceste împrejurări, Colegiul penal lărgit consideră că, erorile comise nu pot fi

reparate de către instanța de recurs în prezenta procedură, deoarece instanța de

recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza pe fond, substituind instanța

care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor procesual penale.

Încălcările enunțate determină incontestabil Colegiul să concluzioneze asupra

necesității de a casa decizia instanței de apel cu dispunerea rejudecării cauzei de

către Curtea de Apel Cahul, dat fiind faptul că Curtea de Apel Bender și-a încetat

activitatea în baza legii pentru modificarea și completarea unor acte legislative nr.

177 din 25.07.2014

La rejudecarea cauzei Curtea de Apel Cahul urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare

și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în apel, să

verifice și să aprecieze profund probele administrate și examinate în instanță în

strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să cerceteze amănunțit

aspectele învinuirii înaintate, prezența sau lipsa în acțiunile inculpatului a

infracțiunii incriminate, și să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată,

ținînd cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu,

de practica relevantă a CtEDO, să pronunțe o hotărîre legală și întemeiată, în

conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

8

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Bender, Scutelnic Cătălin, casează parțial decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Bender din 20 mai 2014, cu dispunerea rejudecării cauzei penale în

privința lui Mîrca Constantin Foma, în partea achitării în baza art. 217 alin. (4) lit. b)

Cod penal, de către Curtea de Apel Cahul.

În rest decizia se menține.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată în partea supusă rejudecării, în rest

este irevocabilă, pronunțată integral la 09 decembrie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

9