1ra-560/2017 — art. 264 alin. 5 CP

1ra-560/2017 — art. 264 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-560/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Petru Moraru, Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti și

Constantin Alerguș,

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie

2016, declarate de avocații Ion Gavriliuc și Ion Arhiliuc în numele inculpatului și

inculpat și de părțile vătămate Tatiana Guțu și Anatolie Sajin, în cauza penală în

privința lui

Macar Victor Xxxx, născut la xx xxxxxxxx

xxxx, originar și domiciliat s. Xxxxxx, r-nul

Xxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 15.04.2014 - 15.04.2016;

Instanța de apel: 06.05.2016 - 16.11.2016;

Instanța de recurs: 03.02.2017 - 04.07.2017.

A C O N S T A T A T :

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (5) Cod penal, la 6 ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe termen de 3 ani.

A fost dispusă încasarea de la Victor Macar în beneficiul părții vătămate

Victor Călugăreanu suma de 8000 lei cu titlu de prejudiciu material și suma de

10000 lei cu titlu de prejudiciu moral, în beneficiul părții civile SA ,,JLC” suma

de 165201,53 lei cu titlu de prejudiciu material și în beneficiul succesorului părții

vătămate Tatiana Barbă suma de 50000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Cerința avocatului Veronica Pascal privind încasarea de la Compania de

Asigurări ,,Grawe Carat Asigurări” SA a prejudiciului material în beneficiul

succesorilor părților vătămate Grigore Catană, Zaharia Jentimir, Valeriu Ciobanu

și Tatiana Barbă, a fost admisă în principiu cu soluționarea litigiului în procedură

civilă.

la 01 iunie 2012, aproximativ la ora 15:30, conducând microbuzul model

,,Mercedes-311 CDI” cu n/î XXX xxx pe str. Grigore Vieru din or. Ialoveni în

direcția traseului Chișinău-Hîncești, la intersecția cu traseul Chișinău-Hîncești,

km 11+71,5, ignorând prevederile pct. 59 subpct. (2) al Regulamentului

Circulației Rutiere, nu a cedat trecerea autocamionului ,,GAZ-330712” cu n/î

XXX xxx condus de Victor Călugăreanu, care se deplasa pe drumul cu prioritate -

1

traseul Chișinău-Hîncești în direcția mun. Chișinău, iar ca rezultat a comis

tamponarea cu autocamionul model ,,GAZ-330712” cu n/î XXX xxx.

În consecința impactului pasagerilor microbuzului, Olga Jentimir conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 71/1052,,D”, Olga Darie conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 80-1207, Artur Barbă conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 69/1053,,D”, Tatiana Catană conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 70/1051,,D”, Viorica Ceban conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 72/1054,,D”, le-au fost cauzate leziuni

corporale grave periculoase pentru viață, în rezultatul cărora aceștia au decedat.

Cet. Marcel Bîtca conform raportului de expertiză medico-legală

nr. 2624/D, Andrei Darie conform raportului de expertiză medico-legală

nr. 3371/D, Ion Sîrghi conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2794/D,

le-au fost cauzate leziuni corporale grave periculoase pentru viață, cet. Andrei

Jentimir conform raportului de expertiză medico-legală nr. 3367/D, Tatiana Guțu

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2623/D, Dumitru Armanu

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 3370/D, le-au fost cauzate

leziuni corporale medii, iar șoferului autocamionului, cet. Victor Călugăreanu

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 3122/D, i-au fost cauzate

leziuni corporale grave periculoase pentru viață.

sentința solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de achitare.

În motivarea apelului a invocat că, prima instanță s-a limitat la expunerea

integrală a textului procesului-verbal de cercetare la fața locului, schiței cu planșa

fotografică alcătuită din fotografii extrem de mici, care nu sunt urmate în

continuare de analize și concluzii.

Prima instanță, contrar principiului contradictorialității a refuzat cererea

apărării privind ieșirea la fața locului pentru clarificarea divergențelor în

declarațiile părții vătămate Victor Călugăreanu și elucidarea corectă a

circumstanțelor accidentului rutier cu o rezonanță socială sporită.

A indicat apelantul că, sentința de condamnare este bazată în exclusivitate

pe raportul de expertiză auto-tehnică nr. 2323 din 21 noiembrie 2012, care se

bazează pe concluziile din raportul de expertiză nr. 2969 din 06 august 2012, însă

între aceste două rapoarte sunt divergențe esențiale.

Prima instanță în calitate de probe a făcut referire la declarațiile martorilor

Marcel Bîtca, Anatol Sajin, Andrei Jentimir, Tatiana Guțu, Dumitru Armanu,

Nicolae Lotca, Dan Zamurca, Zinaida Darie, Andrei Darii, Petru Mocanu,

Ecaterina Tocelat și Gheorghe Gaburici, însă nici unul din martori nu a declarat

despre încălcarea de către inculpat a prevederilor Regulamentului Circulației

Rutiere.

A susținut apărarea că, prima instanță a luat ca bază declarațiile părții

vătămate Victor Călugăreanu care sunt contradictorii.

Subsidiar, avocatul a menționat că, la fila dosarului 46 volumul I, este

anexată ordonanța din 28 februarie 2014 emisă de procuror cu privire la

prelungirea termenului urmăririi penale până la 01 aprilie 2014.

Totuși, după expirarea acestui termen, în cauza penală au fost efectuate

acțiuni de urmărire penală, inclusiv înaintată învinuirea la 08 aprilie 2014, adus la

2

cunoștință faptul terminării urmăririi penale, la 08 și 09 aprilie 2014 s-a făcut

cunoștință cu materialele din dosar, au fost respinse cererile apărării înaintate pe

marginea materialelor cu care s-a luat cunoștință și întocmit rechizitoriul.

A indicat că, la 21 octombrie 2015 apărarea a depistat în dosar ordonanță de

prelungire a termenului urmăririi penale din 01 aprilie 2014 până la 01 mai 2014,

care a apărut în mod tainic.

16 noiembrie 2016, a fost respins ca nefondat apelul cu menținerea sentinței.

În motivarea soluției sale instanța de apel a indicat că, la pronunțarea

sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a

ajuns la concluzia că inculpatul Victor Macar a săvârșit infracțiunea prevăzută de

art. 264 alin. (5) Cod penal, iar pedeapsa aplicată este proporțională faptei

săvârșite.

Respingând apelul, instanța a menționat că, vina inculpatului Victor Macar

în săvârșirea infracțiunii incriminate este dovedită prin următoarele probe:

declarațiile părților vătămate Victor Călugăreanu; Marcel Bîtcă; Anatolie Sajin;

Andrei Jentimir; Tatiana Guțu; Dumitru Armanu; Nicolae Lotca; Ion Sîrghi;

Andrei Darii; Ecaterina Tocelat; succesorului părții vătămate Zinaida Darie;

martorilor Dan Zamurca; Dumitru Eremciuc, Petru Mocanu; Gheorghe Gaburici;

Vitalie Pîrău; expertului Mihail Hapatnicovschii; expertului judiciar, Ghenadie

Bondari; reprezentantului părții civile SA ,,JLC”, Vadim Avornicița; informația

telefonică parvenită la 01 iunie 2012, ora 14:20, la Unitatea de Gardă a

IP Ialoveni de la Mihail Ciobanu (f.d.47, vol. I); procesul-verbal de cercetare la

fața locului din 01 iunie 2012 (f.d.48-49, vol. I); schița accidentului rutier cu

planșă fotografică (f.d.50-57, vol. I); procesele-verbale de examinare a obiectului

din 04 iunie 2012 (f.d.60, 62, vol. I); procesul-verbal de audiere a părții vătămate

Tocilat Ecaterina din 04 iunie 2012 (f.d.80, vol. I); procesul-verbal de verificare a

declarațiilor la locul infracțiunii a părții vătămate Petru Mocanu din 04 iulie 2012

(f.d.90-91, vol. I); procesul-verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii

a părții vătămate Victor Călugăreanu din 25 septembrie 2013 (f.d.153-154, vol. I);

raportul de expertiză auto-tehnică nr. 2969 din 06 august 2012 (f.d.18-35, vol. II);

raportul de expertiză tehnico-științifică nr. 2323 din 27 noiembrie 2012 (f.d.70-79,

vol. II); raportul de expertiză tehnico-științifică nr. 1904 din 24 decembrie 2013

(f.d.131-145, vol. II); raportul de expertiză auto-tehnică nr. 1904/903 din

20 decembrie 2013 (f.d.147-161, vol. II); rapoartele de expertiză medico-legale

nr. 216 din 06 iunie 2012, 1787/D din 30 iulie 2012, 3367/D din 25 decembrie

2012, 2624/D din 10 octombrie 2012, 2623/D din 08 octombrie 2012, 3123/D din

22 noiembrie 2012, 3371/D din 24 decembrie 2012, 2794/D din 29 octombrie

2012, 3370/D din 25 decembrie 2012, 3122/D din 29 decembrie 2012,

71/1052,,D” din 20 noiembrie 2012, 80-1207 din 11 octombrie 2012, 69/1053„D”

din 20 noiembrie 2012, 70/1051„D” din 06 iulie 2012, 72/1054,,D” din

07 noiembrie 2012, 1788/D din 03 august 2012, 3369/D din 18 decembrie 2012,

3368/D din 25 decembrie 2012 (f.d.208, 213, 220-221, 227-228, 234-235,

241-242, 248-249, vol. II, 4-5, 13-14, 18-19, 26, 36-37, 47, 61-62, 67-68, 78,

84-85, 91-92, vol. III); rapoartele de constatare medico-legală nr. 1052 din

30 octombrie 2012 și 1053 din 30 octombrie 2012 (f.d.27-29, 48-50, vol. III).

3

Instanța de apel a indicat că, argumentele invocate în apel nu pot fi reținute

ca temei justificativ de casare a sentinței contestate, deoarece împrejurările în care

inculpatul Victor Macar a săvârșit infracțiunea au fost constatate din totalitatea de

probe acumulate la cauza penală, care au fost corect apreciate, cu respectarea

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor.

Cu referire la literatura de specialitate, instanța de apel a stabilit că, în

acțiunile inculpatului sunt întrunite elementele infracțiunii de încălcare a regulilor

de securitate a circulației și exploatare a mijloacelor de transport de către persoana

care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul a

două sau mai multor persoane, vătămare medie a integrității corporale sau a

sănătății mai multor persoane și vătămare gravă a integrității corporale sau a

sănătății mai multor persoane.

Instanța de apel a stabilit faptul că, urmărirea penală efectuată pe cauza

penală și examinarea în primă instanță, au avut loc în corespundere cu legislația

penală și procesuală penală.

Potrivit raportului de expertiză suplimentară efectuată în cadrul urmăririi

penale nr. 2323 din 27 noiembrie 2012, conducătorul automobilului

,,Mercedes-311 CDI” cu n/î XXX xxx, în situația rutieră respectivă de drum,

trebuia să se ghideze de pct. 59 subpct. (2) al Regulamentului Circulației Rutiere,

să se deplaseze în limitele intersecției, în conformitate cu marcajele rutiere

aplicate pe partea carosabilă, deoarece în momentul coliziunii, ambele vehicule,

care au participat la accidentul rutier, parțial s-au aflat pe porțiunea de traseu

marcată cu marcajul rutier 1.16.1.

Astfel, automobilul model ,,Mercedes-311 CDI” cu n/î XXX xxx conform

schiței, anexei la raportul de expertiză, la momentul coliziunii era poziționat pe

marcajul rutier 1.16.1 sub unghi față de marcajul dat și benzile de deplasare, fapt

care în opinia instanței de apel atestă că, automobilul model ,,Mercedes-311 CDI”

cu n/î XXX xxx condus de Victor Macar s-a deplasat neregulamentar în limitele

intersecției și a efectuat deplasarea de pe drumul secundar pe drumul cu prioritate

neregulamentar în locul interzis, în limitele marcajelor rutiere 1.7 a) aplicate pe

partea carosabilă, or neregulamentar a intersectat marcajul rutier 1.16.1 la distanță

semnificativă de la locul permis pentru efectuarea deplasării spre banda de

circulație Chișinău-Hîncești, direcția Hîncești conform marcajul rutier 1.7 a)

aplicat pe partea carosabilă și totodată ignorând marcajul rutier 1.13, fără a ceda

trecerea autovehiculului ,,GAZ” care se deplasa pe drumul cu prioritate.

La fel, instanța de apel a indicat că, potrivit rapoartelor de expertiză

nr. 1904 din 04 decembrie 2013 și 1904/903 din 20 decembrie 2013, experții

judiciari au stabilit că determinarea vitezei de deplasare a autovehiculului

model ,,GAZ-330712” și microbuzului ,,Mercedes-311 CDI”, în cazul dat pe

calea expertizei este imposibilă.

De asemenea, în raportul de expertiză nr. 2969 din 06 august 2012, este

menționat că la momentul actual lipsește o metodică standardizată de determinare

a vitezei după pierderile energiei cinetice în rezultatul deformațiilor primite în

urma tamponării, fiind concluzionată imposibilitatea stabilirii prin calcule a

valorii vitezei mijloacelor de transport ,,Mercedes” și ,,GAZ” până la tamponare.

4

Astfel, conform raportului nr. 1904/903 din 20 decembrie 2013, în care a

fost determinat că, viteza de deplasare a autovehiculului ,,GAZ” luând în

considerație pierderile energiei cinetice în rezultatul deformațiilor primite și rata

de compensare reciprocă a vitezei a fost mai mult de 95 km/h, corect au fost

apreciate critic de către prima instanță, fiind contrare rapoartelor de expertiză

menționate făcute de experții enunțați, totodată și din lipsa unei metode

standardizate de determinare a vitezei după pierderile energiei cinetice în

rezultatul deformațiilor primite în urma tamponării.

De asemenea, conducătorul automobilului din punct de vedere tehnic

trebuia să acționeze conform cerințelor subpct. 2) pct. 45 al Regulamentului

Circulației Rutiere care prescrie că ,,în cazul în care în limita vizibilității apar

obstacole care pot fi observate de către conducător el trebuie să reducă viteza sau

chiar să oprească pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”.

La fel, în raportul de expertiză este indicat că, în cazul dat luând în

considerație poziționarea automobilelor în momentul tamponării, șoferul

autovehiculului ,,GAZ” pentru evitarea tamponării putea manevra spre stânga cu

ieșirea pe spațiul de refugiu, specificând că, Regulamentul Circulației Rutiere nu

prevede aplicarea manevrei pentru evitarea accidentelor rutiere.

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile părților vătămate, a

reprezentanților acestora precum și a succesorilor părților vătămate decedate în

accident, deoarece ultimii au interes de a diminua culpabilitatea lui Victor Macar,

din considerente cunoscute doar de dânșii.

Mai mult, probatoriul obiectiv și direct, cum ar fi procesul-verbal de

cercetare la fața locului, schema accidentului rutier, rapoartele de expertiză

medico-legale, cât și rapoartele de expertiză auto-tehnice combat integral

declarațiile acestora.

Referitor la alegațiile părților vătămate precum că, acestea au fost impuse

de organul de urmărire penală să dea anumite declarații în defavoarea lui Victor

Macar, instanța de apel a menționat că, acest fapt a constituit subiect de cercetare

a procurorului, care la 22 octombrie 2016, a refuzat în pornirea urmăririi penale,

din motiv că, fapta nu întrunește elementele infracțiunii, prezentând ordonanța de

refuz în pornirea urmăririi penale.

Instanța de apel a respins argumentul părții apărării expus în cererea de apel

precum că, la materialele cauzei ordonanța de prelungire a urmăririi penale din

01 aprilie 2014 până la 01 mai 2014 a apărut în mod tainic, deoarece toate

acțiunile din cadrul urmăririi penale au fost efectuate cu respectarea procedurii de

prelungire a termenului de urmărire penală în baza ordonanței procurorului.

Astfel, la fila dosarului 105, volumul III se conține ordonanța privind

prelungirea termenului urmăririi penale din 01 aprilie 2014, iar careva semne că,

această ordonanță nu a existat și a apărut în mod tainic, nu sunt.

Argumentul apărării, că potrivit borderoului la fila dosarului 105-106

volumul III este indicată o ,,plângere”, a fost apreciat critic, deoarece acest fapt nu

denotă că, ordonanța respectivă a lipsit de la materialele cauzei, mai mult, instanța

de apel a admis că a fost comisă o eroare mecanică efectuată de persoana care a

întocmit borderoul.

Instanța de apel a respins ca declarative motivele apelantului precum că,

5

partea vătămată Victor Călugăreanu a depus declarații contradictorii, deoarece

declarațiile ultimului au fost consecutive pe parcursul urmăririi penale și a

judecării cauzei, fiind în strânsă coroborare cu probatoriul și materialele

dosarului.

Critic a apreciat instanța de apel și argumentele inculpatului Victor Macar

precum că el nu a săvârșit infracțiunea incriminată, deoarece acestea sunt

contradictorii și nu coroborează cu probele administrate.

Alegațiile părții apărării precum că, partea vătămată Victor Călugăreanu

trebuia să ocolească microbuzul condus de către Victor Macar, instanța de apel

le-a respins, deoarece potrivit probatoriului administrat, primul se deplasa pe

drum cu prioritate, regulamentar, fiind la volanul unui autocamion de mare tonaj,

transportând mărfuri (lapte în vrac), fapt ce nu poate fi imputabil acestuia.

În același context, instanța de apel a menționat că, potrivit art. 4 al

Regulamentului Circulației Rutiere, orice participant la trafic care respectă

prezentul regulament este în drept să conteze pe faptul că și ceilalți participanți la

trafic execută cerințele acestuia.

A indicat instanța de apel că, în ședințele de judecată au fost dovedite

consecințele accidentului rutier produs la 01 iunie 2012, or decesul Olgăi

Jentimir, Artur Barbă, Olgăi Darie, Tatianei Catană, Vioricăi Ceban și provocarea

vătămărilor corporale grave lui Marcel Bîtca, Andrei Darie, Ion Sîrghi, Andrei

Jentimir, Tatiana Guțu, Dumitru Armanu, Victor Călugăreanu, sunt în legătură

cauzală directă cu acțiunile șoferului Victor Macar, care a admis încălcarea

prevederilor pct. 59 subpct. (2) al Regulamentului Circulației Rutiere și nu a cedat

trecerea autocamionului model ,,GAZ-330712” cu n/î XXX xxx, condus de Victor

Călugăreanu, care se deplasa pe drumul cu prioritate - traseul Chișinău-Hîncești în

direcția mun. Chișinău, iar ca rezultat a comis tamponarea cu autocamionul dat.

Suportul probator a dovedit că, șoferul Victor Călugăreanu care era la

volanul autocamionului model ,,GAZ-330712”, la momentul impactului se

deplasa pe banda sa, pe drum cu prioritate, regulamentar, avea încărcătură, iar

manevrarea bruscă prin frânarea sau schimbarea direcției de mers a unor astfel de

mijloace de transport nu poate avea efect imediat ținând cont de greutatea

mijlocului de transport și natura încărcăturii (lapte în vrac).

Cu trimitere la practica judiciară, instanța de apel a indicat că, conducătorul

mijlocului de transport, care nu a încălcat regulile de securitate a circulației sau de

exploatare a mijloacelor de transport nu i se poate imputa nepreîntâmpinarea

consecințelor situației de accident, care a fost provocat de fapta altor participanți

la trafic.

La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel a menționat că,

prima instanță a ținut cont de prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal și corect a

concluzionat despre necesitatea aplicării pedepsei în limitele sancțiunii prevăzute

de legea penală pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii,

fiindcă s-a ținut cont de toate circumstanțele cauzei în ansamblu, de pericolul

social al infracțiunii săvârșite și de persoana inculpatului.

solicitând casarea acestora cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, invocând că

acestea sunt neîntemeiate și adoptate greșit în urma neglijării mai multor date și

6

dovezi care demonstrează nevinovăția lui Victor Macar.

5.1. Partea vătămată Anatol Sajin, a contestat cu recurs hotărârile

adoptate, solicitând casarea acestora cu pronunțarea unei hotărâri de achitare,

invocând că acestea sunt neîntemeiate și adoptate greșit în urma neglijării mai

multor date și dovezi care demonstrează nevinovăția lui Victor Macar.

5.2. Avocatul Ion Gavriliuc în numele inculpatului, în temeiul pct. 6), 8)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs hotărârile

adoptate, solicitând casarea acestora cu pronunțarea unei hotărâri de achitare.

5.3. Avocații Ion Gavriliuc și Ion Arhiliuc în numele inculpatului și

inculpatul, în temeiul pct. 6), 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, au

contestat cu recurs decizia, solicitând casarea acesteia cu dispunerea rejudecării

cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului, cu trimitere la prevederile art. art. 101 alin. (1), 414

alin. (5), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, au invocat că, aceste

prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu au fost respectate la judecarea cauzei în

ordine de apel, deoarece potrivit deciziei contestate, instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate de partea apărării, a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și, pe cale de consecință a menținut

greșit sentința de condamnare a inculpatului.

În acest context relevă că, deși avocatul Ion Gavriliuc în cererea de apel și

ulterior la judecarea apelului a invocat argumentat mai multe motive esențiale

care îl dezvinovățesc pe Victor Macar, fiind impusă soluția de achitare a acestuia,

instanța de apel în mod selectiv a descris doar câteva motive din cererea de apel și

le-a dat răspuns superficial și contradictoriu, expunându-se prin fraze de ordin

general, iar altele motive în majoritatea lor, au fost ignorate nefiind redate în

textul deciziei.

Cu referire la rapoartele de expertiză recurenții au indicat că, vinovăția

inculpatului a fost determinată prin hotărârile adoptate de instanțele de fond, în

mod exclusiv pe concluziile din raportul de expertiză nr. 2323 din 27 noiembrie

2012 și parțial pe rapoartele de expertiză nr. 1904 din 24 decembrie 2013 și 2969

din 06 august 2012 (în sensul că determinarea vitezei de deplasare a

autovehiculului model ,,GAZ-330712” și microbuzului ,,Mercedes-311 CDI”, în

cazul dat pe calea expertizei este imposibilă).

Concluzia din raportul de expertiză suplimentară efectuată în cadrul

urmăririi penale nr. 2323 din 27 noiembrie 2012, că conducătorul automobilului

,,Mercedes-311 CDI” cu n/î XXX xxx, în situația rutieră respectivă de drum,

trebuia să se ghideze de pct. 59 subpct. (2) al Regulamentului Circulației Rutiere,

care a fost preluată de procuror și incriminată în rechizitoriu lui Victor Macar, a

fost făcută pe marginea chestiunilor speciale ce nu țin de competența expertului,

expertul expunându-se asupra chestiunilor vinovăției conducătorului de transport

auto Victor Macar, care țin de competența judecății.

Mai mult, din rapoartele de expertiză nr. 2969 din 06 august 2012 și 1904

din 24 decembrie 2013, rezultă că experților le-a fost adresată asemenea întrebare,

însă experții nu au dorit să-și depășească atribuțiile de serviciu și în concluziile

finale au menționat că soluționarea acestor întrebări iese din limitele competenței

expertului auto-tehnic, fiind necesară o apreciere juridică a acțiunilor șoferului

7

microbuzului ,,Mercedes-311 CDI”, concluzie care corespunde pct. 12) din

Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 20 din 08 iulie 1999 „Despre

practica judiciară cu privire la aplicarea legislației în cadrul examinării cauzelor

penale referitor la încălcarea regulilor de securitate a circulației și de exploatare a

mijloacelor de transport”, inclusiv practicii judiciare și Legii cu privire la

expertiza judiciară.

Susțin recurenții că, instanța de apel statuând greșit pe concluziile acestui

raport de expertiză, a dedus ilegal sub aspect procedural capete noi de acuzare pe

care le-a incriminat din oficiu inculpatului Victor Macar, contrar art. art. 325-326

Cod de procedură penală, „…astfel, autocamionul model ,,Mercedes-311 CDI” cu

n/î XXX xxx conform schiței, anexei la raportul de expertiză, la momentul

coliziunii era poziționat pe marcajul rutier 1.16.1 sub unghi față de marcajul dat

și benzile de deplasare, fapt care atestă că, automobilul model ,,Mercedes-311

CDI” cu n/î XXX xxx condus de Victor Macar s-a deplasat neregulamentar în

limitele intersecției și a efectuat deplasarea de pe drumul secundar pe drumul cu

prioritate neregulamentar în locul interzis, în limitele marcajelor rutiere 1.7 a)

aplicate pe partea carosabilă, or neregulamentar intersectând marcajul rutier

1.16.1 la distanță semnificativă de la locul permis pentru efectuarea deplasării

spre banda de circulație Chișinău-Hîncești, direcția Hîncești conform marcajul

rutier 1.7 a) aplicat pe partea carosabilă și totodată ignorând marcajul rutier

1.13 fără a ceda trecerea autocamionului ,,GAZ” care se deplasa pe drumul cu

prioritate…”, or aceste acuzații urmau a fi incriminate în virtutea art. art. 281, 296

Cod de procedură penală, în ordonanța de punere sub învinuire și în rechizitoriu la

descrierea faptei în raport cu concluziile din rapoartele de expertiză auto-tehnice,

însă procurorul a trecut cu vederea exercitarea acestor acțiuni procesuale, astfel că

s-a limitat cu descrierea a 13 rapoarte de expertiză medico-legale care confirmă

doar consecințele accidentului, dar nu a dedus o concluzie din rapoartele de

expertiză care poate confirma anume circumstanțele accidentului rutier.

La fel, instanța de apel a incriminat alt capăt de acuzare lui Victor Macar, și

anume ,,…în același context este de menționat că, potrivit pct. 4 al

Regulamentului Circulației Rutiere, orice participant la trafic care respectă

prezentul regulament este în drept să conteze pe faptul că și ceilalți participanți

la trafic execută cerințele acestuia…”, fapt ce contravine prevederilor art. 6 § 1, §

3 lit. a) CțEDO, în acest context fiind aplicabilă și jurisprudența în materie penală

a Curții Europene, în cauza Adrian Constantin c. României, hotărârea din

12 aprilie 2011.

Instanța de apel în decizie, a incriminat din oficiu, contrar prevederilor

art. art. 325-326 Cod de procedură penală, un capăt nou de învinuire inculpatului -

,,…De asemenea experții judiciari Victor Cravcenco și Mihail Tverdohleb în

raportul de expertiză au indicat, conducătorul automobilului din punct de vedere

tehnic trebuia să acționeze conform cerințelor subpct. (2) pct. 45 al

Regulamentului Circulației Rutiere, care prescrie: ,,în cazul în care în limita

vizibilității apar obstacole care pot fi observate de către conducător, el trebuie să

reducă viteza sau chiar să oprească pentru a nu pune în pericol siguranța

traficului…”, însă, instanța de apel nu a observat că, această concluzie a

experților de la pct. 8) este un răspuns la întrebarea nr. 8 din ordonanța ofițerului

8

de urmărire penală care se referă la acțiunile șoferului autocamionului model

,,GAZ-330712” cu n/î XXX xxx, Victor Călugăreanu.

Menționează recurenții că, toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi

înlăturate se interpretează în favoarea inculpatului, însă instanța de apel, în speță a

făcut concluzii diametral opuse, mai mult, aceasta a trecut cu vederea sau

conștient a neglijat concluziile din raportul de expertiză nr. 1904 din

24 decembrie 2013, expuse la pct. 8), și anume „ în cazul deplasării automobilului

,,GAZ-330712” înainte pe banda sa de circulație, din punct de vedere tehnic,

tamponarea cu microbuzul „Mercedes” se putea exclude” (f.d.131, vol. II).

Indică recurenții că, în cererea de apel și în cadrul ședințelor de judecată,

apărarea a solicitat efectuarea unei expertize în comisie (suplimentare)

auto-tehnice în temeiul art. 146 Cod de procedură penală, deoarece rapoartele de

expertiză nr. 2969 din 06 august 2012, 2323 din 27 noiembrie 2012, 1904 din

24 decembrie 2013 sunt incomplete, neclare, contradictorii, neîntemeiate, iar

aceste deficiențe și îndoieli nu au putut fi înlăturate prin audierea experților în

ședințele de judecată în prima instanță, însă instanța de apel ilegal a respins

această cerere prin încheierea din 07 iunie 2016.

Or, motivul de respingere a cererii de efectuare a expertizei expus în

încheierea din 07 iunie 2016, este greșit, deoarece este întemeiat nu prin prisma

art. 146 Cod de procedură penală, dar în baza altui temei prevăzut de art. 148 Cod

de procedură penală, care prevede unele condiții speciale ,,deficiența nu poate fi

înlăturată prin audierea expertului”, dar care nu există la art. 146 Cod de

procedură penală.

Totuși, instanța de apel nu a observat că toți experții au fost audiați în prima

instanță, iar expertul Mihail Hapatnicovschii a fost audiat și în instanța de apel,

dar deficiențele nu au putut fi înlăturate.

Cu trimitere la prevederile art. art. 146 alin. (1), 409 alin. (2) Cod de

procedură penală, susțin recurenții că, în circumstanțele concrete ale cauzei date,

instanța de apel era obligată să-și exercite rolul pozitiv la soluționarea apelului

declarat și să admită cererea avocatului și inculpatului de numire a unei expertize

în comisie (suplimentare) auto-tehnică.

La fel, instanța de apel, acceptând soluția de condamnare a inculpatului

reținută de prima instanță, în mod exclusiv pe concluziile din raportul de expertiză

nr. 2323 din 27 noiembrie 2012, urma să se conducă de regula: ,,Adoptând

sentința, instanța judecătorească, în baza analizei tuturor probelor adunate, este

obligată să indice ce date primare din cele propuse expertului pot fi recunoscute

autentice, după aceea să aprecieze raportul expertului, luând în considerație

faptul că, în conformitate cu art. 101 alin. (3) Cod de procedură penală, acest

raport nu are prioritate, valoare dinainte stabilită pentru organul de urmărire

penală față de alte dovezi și se supune aprecierii în egală măsură cu alte date,

cercetate de judecată”.

În acest context, instanța de apel urma să verifice și să se pronunțe asupra

motivului invocat în apel, care anume se referă la datele primare care combat

concluzia expertului, și anume că, în cadrul audierii la 21 octombrie 2015, Victor

Călugăreanu a recunoscut că „nu a manevrat pe dreapta înainte pe banda sa de

deplasare, dar spre stânga, astfel a ieșit pe contrasens pe marcajul 1.16.1, ca să

9

fie omorât șoferul Victor Macar și nu el să moară”, fapt confirmat din

înregistrările audio a ședinței de judecată din 21 octombrie 2015.

Invocă recurenții că, instanța de apel a respins concluziile din raportul de

expertiză auto-tehnică nr. 1904/903 din 20 decembrie 2013, a expertului Mihail

Hapatniucovschii cu stagiu de lucru 41 ani, referitor la stabilirea vitezei de

deplasare a autocamionului model ,,GAZ-330712” condus de Victor Călugăreanu

„…cu mai mult de 95 km/h…”, astfel statuând pe poziția experților Victor

Cravcenco, Mihail Tverdohleb și Ghenadie Cozlovschi, precum că „…la

momentul actual lipsește o metodică standardizată de determinare a vitezei...”.

Însă, în opinia recurenților, această concluzie a instanței de apel și a

experților menționați este greșită, deoarece experții și-au formulat concluzia pe

izvoare de literatură învechită, iar expertul Mihail Hapatniucovschii a făcut

calcule științifice de performanță.

Mai mult, dacă instanța de apel accepta în mod legal cererea apărării de

efectuare a expertizei în comisie, atunci inculpatul solicita numirea unui expert

din România specializat și competent soluționării acestor probleme, deoarece

identificând pe site-ul Ministerului Justiției al României un expert licențiat,

ultimul a dat un răspuns afirmativ avocatului Ion Arhiliuc, în sensul că se pot

determina parametrii: viteza de deplasare a ambelor autovehicule anterioară

impactului și locul impactului, prin metoda de calcul a programului de simulare

accidente rutiere Crash Zone 9, produs în Statele Unite ale Americii de firma Cad

Zone-Faro Techologies, program cu licență pe numele expertului.

Expediind în adresa expertului Cristian Brînzan un email cu fotografiile

color de pe CD-R imprimate de colaboratorii de poliție de la locul accidentului

rutier în care sunt fixate datele primare a impactului, expertul a răspuns în

prealabil prin email că: o viteză excesivă a camionului, estimată la peste 90-100

km/h; locul de impact pare situat pe contrasens pe sensul de mers al microbuzului

,,Mercedes”; impactul a fost lateral pentru microbuz; după aspectul avariei pare

orientarea microbuzului pe direcția șoselei.

Deci, stabilirea vitezei camionului ,,GAZ” și a locului de impact, are o

importanță decisivă pentru soluționarea chestiunii vinovăției unuia din cei doi

șoferi implicați în accidentul rutier din 01 iunie 2012.

Susțin recurenții că, prima instanță a dat dovadă de imparțialitate statuată

pe o poziție discriminatorie față de martori și părțile vătămate, respingând

declarațiile acestora din motiv că au cu inculpatul aceeași apartenență la o

confesie religioasă, în consecință afectând în tot echitatea procesului pentru

inculpat în sensul art. 6 CțEDO coroborat cu art. art. 10, 14 CțEDO, iar instanța

de apel nu s-a pronunțat argumentat asupra acestui motiv, dar a acoperit această

ilegalitate indicând că ,,…ultimii au interes de a diminua din culpabilitatea lui

Victor Macar, din anumite considerente cunoscute doar de dânșii…”

Partea apărării menționează sub acest aspect jurisprudența CEDO, cauzele

Savițchi c. Moldovei (§59) și Busuioc c. Moldovei (§88), în care Curtea

Europeană a statuat clar că, poziția instanțelor de judecată, prin care acestea

resping probele aduse de părți nu poate fi considerată justificată și necesară într-o

societate democratică.

În atare circumstanțe, partea apărării consideră că instanțele de fond nu au

10

avut explicație plauzibilă de a nu aprecia ca fiind veridice și decisive declarațiile

martorilor-părților vătămate Anatol Sajin și Petru Mocanu care la momentul

impactului s-au aflat alături de șoferul microbuzului ,,Mercedes-311 CDI” cu

n/î XXX xxx, condus de Victor Macar, în dreapta lui, pe scaune improvizate,

confirmând cert și categoric că, Victor Macar a staționat regulamentar la

indicatorul „cedează trecerea”, mai apoi, asigurându-se că nu are careva

impedimente la traversarea drumului cu prioritate, a efectuat regulamentar

manevra, poziționându-se pe banda a doua a carosabilului pe direcția de deplasare

Chișinău-Hîncești, cu deplasarea pe ea la 20-25 m, moment în care autocamionul

model ,,GAZ-330712” cu n/î XXX xxx, ce se deplasa din direcția s. Dănceni la

vale, ieșind pe contrasens a lovit în microbuzul condus de inculpat.

Or, declarațiile acestor doi martori coroborează cu concluzia sub nr. 11 din

raportul de expertiză nr. 1904/903 din 20 decembrie 2013, potrivit căruia

„...expertul nu are motive de a vedea în acțiunile șoferului a/m

,,Mercedes-311 CDI”, de necorespundere a normelor Regulamentului Circulației

Rutiere, care, din punct de vedere tehnic, ar putea să se afle în legătură de

cauzalitate cu accidentul rutier”.

Mai consideră recurenții că, adevărul a fost probat în favoarea inculpatului

prin analiza și aprecierea rapoartelor de expertiză nr. 1904 din 24 decembrie 2013

și 1904/903 din 20 decembrie 2013, în care la întrebarea nr. 8 experții au indicat

că, dacă autovehiculul model ,,GAZ-330712” cu n/î XXX xxx condus de Victor

Călugăreanu, se mișca înainte pe banda sa de deplasare, fără o ieșire pe spațiul de

refugiu (marcaj 1.16.1.) accidentul rutier era exclus, însă instanțele de fond au

trecut cu vederea această probă decisivă.

Menționează partea apărării că, soluția instanței de apel este contrară

prevederilor art. art. 389 alin. (2), 394 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală.

CEDO în Cauza Rowe și Davis c. Marii Britanii, hotărârea din 16 februarie

2000, § 54, 66 a indicat că, „orice omisiune a dezvăluirii unor probe concludente

subminează dreptul la un proces echitabil”, iar în cauza Balliu c. Albaniei

,,...admisibilitatea probelor este în primul rând reglementată de normele de drept

intern și că, de regulă, este de competența instanțelor naționale să aprecieze

mijloacele de probă administrate în fața lor.

Așadar, conform Convenției, Curtea trebuie mai degrabă să stabilească dacă

procesul în ansamblul său - inclusiv modul în care mijloacele de probă au fost

luate - au fost echitabile”.

Așa fiind, în speță, procesul penal derulat la ancheta penală și în cele două

instanțe de fond, în ansamblul său, inclusiv modul în care mijloacele de probă au

fost administrate - a fost inechitabil în sensul art. 6 din Convenție.

Cu referire la divergențele din declarațiile părții vătămate Victor

Călugăreanu, recurenții au indicat că, avocatul Ion Gavriliuc a solicitat instanței

de apel vizionarea CD-R-ului cu înregistrările audio a ședinței de judecată în

prima instanță din 21 octombrie 2015 și înregistrărilor de la locul accidentului

rutier, însă instanța de apel a respins demersurile fără motivare.

Consideră recurenții că instanța de apel nu s-a expus motivat asupra

argumentului invocat în apel referitor la faptul că, la fila dosarului 46 volumul I,

este anexată ordonanța din 28 februarie 2014 emisă de procuror cu privire la

11

prelungirea termenului urmăririi penale până la 01 aprilie 2014.

Totuși, după expirarea acestui termen în cauza penală au fost efectuate

acțiuni de urmărire penală, inclusiv înaintată învinuirea la 08 și 09 aprilie 2014,

au fost anunțate părțile despre terminarea urmăririi penale, s-a făcut cunoștință cu

materialele din dosar la 08 și 09 aprilie 2014, au fost respinse cererile apărării

înaintate pe marginea materialelor cu care s-a luat cunoștință și întocmit

rechizitoriul.

Apărarea susține că, deține și xerocopiile borderourilor fiecărui volum în

parte, xerocopii întocmite la momentul luării de cunoștință cu materialele cauzei

(08 aprilie 2014), din care nu se stabilește prezența altor documente procesuale de

prelungire a termenului de urmărire penală.

Însă la 21 octombrie 2015, apărarea a depistat în dosar ordonanța de

prelungire a termenului urmăririi penale din 01 aprilie 2014 până la 01 mai 2014.

Prin cererea din 16 noiembrie 2015, înregistrată în cancelaria Judecătoriei

Ialoveni sub nr. 3-13542/15, apărarea a accentuat că acesta este un act procedural

fals în dosar, apărut tainic, ulterior luării de cunoștință cu materialele dosarului la

08 aprilie 2014.

5.4. Inculpatul, la 15 mai 2017, a depus recurs suplimentar prin care a

solicitat casarea deciziei instanței de apel, invocând că prima instanță după

dezbaterile judiciare a anunțat deliberarea cu pronunțarea sentinței pentru

17 martie 2016, ora 16:00, fără a acorda participaților la proces dreptul la replică,

prevăzut de art. 379 Cod de procedură penală și inculpatului ultimul cuvânt,

conform art. 380 Cod de procedură penală.

Totodată, prima instanță a dat dovadă de imparțialitate statuată pe o poziție

discriminatorie față de martori și părțile vătămate, respingând declarațiile acestora

din motiv că au cu inculpatul aceeași apartenență la o confesie religioasă,

discriminare care a fost acceptată de iure și de instanța de apel, prin menținerea

sentinței.

numele inculpatului și inculpat, au prezentat referință părțile vătămate Anatol

Sajin, Andrei Jentimir, Tatiana Guțu, Nicolae Lotca, Ecaterina Tocelat și Dan

Zamurca, care s-au expus pentru admiterea acestuia, indicând motive similare

celor din recursul părții apărării, suplimentar menționând că în primă instanță

inculpatului nu i-a fost acordat dreptul la ultimul cuvânt.

6.1. Asupra recursurilor declarate a prezentat referință și procurorul, care

s-a expus pentru respingerea acestora ca inadmisibile, deoarece recurenții își

motivează recursurile prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, însă

motivele de reapreciere a probelor nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, iar criticele formulate nu sunt motivate sub

aspectul casării hotărârii atacate.

Totodată argumentele recurenților au format obiect de judecare în instanța

de apel cărora le-a fost dată o motivare detaliată, apreciind toate probele conform

art. 414 alin. (3) Cod de procedură penală, pronunțându-se argumentat asupra lor.

Astfel, toate probele au primit apreciere la justa lor valoare, iar concluziile

privind vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264

alin. (5) Cod penal, rezultă din circumstanțele de fapt stabilite în cauză.

12

La rândul său, decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și

temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și

motivele adoptării soluției, fapt ce se încadrează în prevederile art. 417 Cod de

procedură penală.

cu motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursurile declarate de

avocații Ion Gavriliuc și Ion Arhiliuc în numele inculpatului și inculpat și de

părțile vătămate Tatiana Guțu și Anatolie Sajin urmează a fi admise, iar cel

declarat de inculpatul Victor Macar la 15 mai 2017, urmează a fi respins, ca

inadmisibil, din următoarele considerente.

7.1. Referitor la recursurile declarate de părțile vătămate Tatiana Guțu și

Anatolie Sajin și de avocații Ion Gavriliuc și Ion Arhiliuc în numele

inculpatului și inculpat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează total hotărârea atacată și

dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Recurenții invocă în recursurile declarate său temeiul prevăzut de pct. 6)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, potrivit căruia, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și apel atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

În sensul cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt

asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin

apel, se transmit instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta reținută ori numai

imputată a fost săvârșită ori nu; dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în

ce împrejurări a fost comisă; în ce constă participația, contribuția materială a

fiecărui participant; dacă există circumstanțe atenuante și agravante; dacă probele

corect au fost apreciate; dacă toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță

prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, în conformitate cu art. 101 Cod

de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de

apel, acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii; dacă infracțiunea

a fost corect calificată; dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă

normele de drept procesual, penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate.

În acest sens, Colegiul lărgit reține că, instanța de apel nu a respectat

prescripțiile de drept nominalizate, menționând în acest sens următoarele.

Instanța de apel prin încheierea din 07 iunie 2016 a respins demersul comun

al avocatului Ion Gavriliuc și inculpatului privind dispunerea efectuării unei

expertize suplimentare tehnice auto judiciare, însă aceasta nu a indicat care sunt

motivele respingerii demersului, făcând trimitere în încheiere doar la textul

art. 148 Cod de procedură penală.

13

Astfel, apelantul este în drept să solicite administrarea probelor noi în

condițiile prevăzute de art. 413 alin. (4) Cod de procedură penală sau cercetarea

suplimentară a probelor administrate de prima instanță în condițiile prevăzute de

art. 414 alin. (3) Cod de procedură penală.

Cu privire la admisibilitatea, concludența și utilitatea probelor noi, se

audiază opiniile intimatului și ale celorlalți participanți, care, la rândul lor, pot

propune probe noi, întru combaterea celor propuse de apelant.

La fel, se audiază opiniile intimatului și ale celorlalți participanți referitor la

necesitatea cercetării suplimentare a probelor administrate de prima instanță.

Potrivit practicii judiciare constante, instanța de apel se pronunță, prin

încheiere, asupra cererii de administrare a unor noi probe sau de cercetare

suplimentară a probelor administrate de prima instanță, motivând admiterea sau

respingerea cererii, în dependență de faptul dacă aceste probe sunt concludente și

utile cauzei (relevante la caz fiind explicațiile conținute în pct. 14.1.1 din

Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din 22 decembrie 2015 ,,Cu

privire la practica judecării cauzei penale în ordine de apel”).

În acest context se menționează că, încheierea urmează să corespundă

tuturor rigorilor unei hotărâri judecătorești, și anume trebuie să conțină partea

introductivă, partea descriptivă, motivare și dispozitiv.

La fel, încheierea trebuie să prevadă informații privind subiectul în legătură

cu care a fost emisă, opinia părților, concluziile instanței și soluția propusă.

Încheierea urmează a fi motivată.

Reieșind din jurisprudența CEDO și practica constantă națională, părțile pot

propune probe și cere administrarea lor, aceste cereri putând fi respinse doar dacă

proba este impertinentă, în caz contrar va fi încălcat dreptul la un proces echitabil.

Totodată, Colegiul penal menționează că, reieșind din prevederile art. 414

Cod de procedură penală coroborate cu cele ale art. 327 Cod de procedură penală,

instanța de apel, la cererea părților, poate amâna ședința de judecată pe o perioadă

de până la o lună pentru ca acestea să prezinte probe suplimentare în cazul în care

ele consideră că probele prezentate în instanță sunt insuficiente pentru

confirmarea pozițiilor lor.

Probele prezentate suplimentar se cercetează în ședința de judecată în mod

obișnuit. Dacă părțile nu prezintă probe suplimentare în termenul cerut, instanța

soluționează cauza în baza probelor existente.

Principiul contradictorialității îl regăsim nu doar în art. 6 CțEDO, dar și în

cadrul procedurii în fața Curții Europene, art. 38 al Convenției stabilind că se va

„proceda la examinarea cauzei în condiții de contradictorialitate…”.

Astfel, contradictorialitatea reprezintă una dintre cele mai importante

garanții ale procesului penal, părțile fiind într-o situație de egalitate procesuală în

fața judecătorului (cauza Machado c. Spaniei (1996)).

În mai multe cauze, Înalta Curte a statuat situații și condiții prin care

impune autorităților un anumit comportament pentru a face cu adevărat

contradictorială procedura de judecare. Astfel, în cauza Mantovanelli c. Franței,

(1997) Curtea impune obligativitatea acordării posibilității părții adverse de a

participa efectiv la efectuarea acțiunilor procesuale; în cauza De Haes și Gijsels

c. Belgiei (1997) obligă acordarea posibilității rezonabile de a-și pleda cauza în

14

condiții care să nu situeze partea într-un dezavantaj substanțial față de partea

adversă; într-o altă speță, Popovici c. Moldovei (2007), Curtea a stabilit

necesitatea examinării probelor în prezența ambelor părți.

În esență, dreptul la o procedură contradictorie reprezintă o condiție a

procesului echitabil, Curtea Europeană a fost și rămâne preocupată în permanență

de felul cum statele contractante asigură respectarea contradictorialității.

Totodată, Colegiul penal reține că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

argumentului invocat în apelul declarat de avocatul Ion Gavriliuc în numele

inculpatului (f.d.150, vol. V) precum că, prima instanță a dat dovadă de

imparțialitate statuată pe o poziție discriminatorie fată de martori și părțile

vătămate, respingând declarațiile acestora din motiv că au cu inculpatul aceeași

apartenență la o confesie religioasă, însă a indicat că ,,…ultimii au interes de a

diminua din culpabilitatea lui Victor Macar, din anumite considerente cunoscute

doar de dânșii…”.

Generalizând cele expuse supra, Colegiul constată că în speța discutată și-a

găsit confirmare temeiul invocat de recurenți și prevăzut în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, „decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția”, ceea ce duce la casarea deciziei instanței de apel, cu

dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să țină cont de împrejurările expuse, să înlăture

erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu legea, să adopte o

hotărâre legală și întemeiată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de

procedură penală, concomitent verificându-se și motivele invocate în recursul

ordinar în limita competenței, argumentând clar concluziile sale în decizia

adoptată, ținând cont de motivele expuse în pct. 7 al prezentei decizii.

7.2. Referitor la recursul declarat de inculpat la 15 mai 2017.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, în

cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat cu respectarea condițiilor

legale (este peste termen sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este vădit

neîntemeiat).

Termenul de recurs este un termen procesual legal, durata lui fiind stabilită

prin lege. El este absolut și are caracter imperativ, adică depășirea lui atrage

decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar dacă totuși recursul a fost

declarat după expirarea termenului, el urmează a fi respins ca depus peste termen,

cu excepția când întârzierea a fost determinată de motive întemeiate.

În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul

de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

Potrivit dispozițiilor art. 230 Cod de procedură penală, în cazul în care

pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului

efectuat peste termen.

Analizând materialele cauzei, Colegiul penal constată, că conform

procesului-verbal din 16 noiembrie 2016 (f.d.215-223, vol. V), a fost pronunțat

15

dispozitivul deciziei instanței de apel în prezența inculpatului și avocatului

acestuia Ion Gavriliuc, cu înștiințarea lor despre pronunțarea și primirea deciziei

integrale la 13 decembrie 2016.

Așadar în speță, termenul de declarare a recursului conform art. 422 Cod de

procedură penală, a început să curgă din 14 decembrie 2016 de la pronunțarea

deciziei integrale, ultima zi pentru declararea recursului fiind 13 ianuarie 2017, iar

recursul ordinar declarat de inculpat a fost depus la 15 mai 2017, prin urmare, a

fost declarat peste termenul de 30 de zile stabilit de lege.

Astfel, rezultă că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil, deoarece este

declarat peste termen.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Se respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de inculpatul Victor

Macar la 15 mai 2017.

Se admit recursurile ordinare declarate de avocații Ion Gavriliuc și Ion

Arhiliuc în numele inculpatului și inculpat și de părțile vătămate Tatiana Guțu și

Anatolie Sajin, se casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 16 noiembrie 2016, în cauza penală în privința lui Macar Victor Xxx

și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Decizia este irevocabilă în partea respingerii recursului și nu se supune

căilor de atac în partea dispunerii rejudecării cauzei.

Decizia pronunțată integral la 03 august 2017.

Președinte /semnătura/ Petru Ursache

Judecătorii /semnătura/ Petru Moraru

/semnătura/ Ghenadie Nicolaev

/semnătura/ Vladimir Timofti

/semnătura/ Constantin Alerguș

Copia corespunde originalului,

Judecător Petru Moraru

/semnătura/

16