1ra-339/2019 — art.264 alin.5 CP

1ra-339/2019 — art.264 alin.5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-339/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nadejda Toma

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către părțile

vătămate Sajin Anatol și Guțu Tatiana și de către inculpatul Macar Victor și avocatul acestuia

Arhiliuc Ion, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 26 septembrie 2018, în cauza penală în privința lui

Macar Victor XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în s. XXXXX,

r-nul XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 15.04.2014– 15.04.2016;

Instanța de apel: 06.05.2016–16.11.2016;

23.08.2017-26.09.2018;

Instanța de recurs: 03.02.2017– 04.07.2017;

14.12.2018-13.03.2019;

Asupra admisibilității recursurilor ordinare declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.264 alin. (5) Cod penal, la 6 ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe termen de 3 ani.

S-a dispus încasarea de la Macar Victor:

- în beneficiul părții vătămate Călugăreanu Victor suma de 8 000 lei cu titlu de

prejudiciu material și suma de 10 000 lei cu titlu de prejudiciu moral;

- în beneficiul părții civile SA ,,JLC” suma de 16 5201,53 lei cu titlu de prejudiciu

material;

- în beneficiul succesorului părții vătămate Barbă Tatiana suma de 50 000 lei cu titlu

de prejudiciu moral.

Solicitarea avocatului Pascal Veronica privind încasarea de la CA ,,Grawe Carat

Asigurări” SA a prejudiciului material în beneficiul succesorilor părților vătămate Catană

Grigore, Jentimir Zaharia, Ciobanu Valeriu și Barbă Tatiana, a fost admisă în principiu cu

soluționarea litigiului în procedură civilă.

1

01 iunie 2012,aproximativ la ora 1530, conducând microbuzul model ,,Mercedes-311CDI”

cu n/î XXXXX pe str. G. Vieru din or. Ialoveni în direcția traseului Chișinău-Hîncești, la

intersecția cu traseul Chișinău-Hîncești, km 11+71,5, ignorând prevederile pct. 59 subpct.

(2) al Regulamentului Circulației Rutiere, nu a cedat trecerea autocamionului ,,GAZ-

330712”cu n/î XXXXX de V. Călugăreanu, care se deplasa pe drumul cu prioritate - traseul

Chișinău-Hîncești în direcția mun. Chișinău, iar ca rezultat a comis tamponarea cu

autocamionul model ,,GAZ-330712” cu n/î XXXXX.

În rezultatul accidentului pasagerilor microbuzului, O. Jentimir conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 71/1052,,D”, O. Darie conform raportului de expertiză medico-

legală nr. 80-1207, A. Barbă conform raportului de expertiză medico-legală nr. 69/1053,,D”,

T. Catană conform raportului de expertiză medico-legală nr. 70/1051,,D”, V. Ceban conform

raportului de expertiză medico-legală nr.72/1054,,D”, le-au fost cauzate leziuni corporale

grave periculoase pentru viață, în rezultatul cărora aceștia au decedat.

Pasagerului M. Bîtca conform raportului de expertiză medico-legală nr.2624/D, A.

Darie conform raportului de expertiză medico-legală nr. 3371/D, I. Sîrghi conform raportului

de expertiză medico-legală nr. 2794/D, le-au fost cauzate leziuni corporale grave periculoase

pentru viață. Lui A. Jentimir conform raportului de expertiză medico-legală nr.3367/D, T.

Guțu conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2623/D, D. Armanu conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 3370/D, le-au fost cauzate leziuni corporale medii,

iar șoferului autocamionului, cet. V. Călugăreanu conform raportului de expertiză medico-

legală nr.3122/D, le-au fost cauzate leziuni corporale grave periculoase pentru viață.

a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de achitare argumentând

următoarele:

-prima instanță, contrar principiului contradictorialității a refuzat cererea apărării

privind ieșirea la fața locului pentru clarificarea divergențelor în declarațiile părții vătămate

V. Călugăreanu și elucidarea corectă a circumstanțelor accidentului rutier cu o rezonanță

socială sporită;

- sentința este bazată în exclusivitate pe raportul de expertiză auto-tehnică nr.2323 din

21.11.2012, care se bazează pe concluziile din raportul de expertiză nr. 2969 din 06.08.2012,

însă între aceste două rapoarte sunt divergențe esențiale;

- instanța și-a bazat concluzia privind vinovăția inculpatului pe declarațiile martorilor

M. Bîtca, A. Sajin, A. Jentimir, T. Guțu, D. Armanu, N. Lotca, D. Zamurca, Z. Darie, A.

Darii, P. Mocanu, E. Tocelat și Gh. Gaburici, însă nici unul din martori nu a declarat despre

încălcarea de către V. Macar a prevederilor Regulamentului Circulației Rutiere;

- declarațiile părții vătămate sunt contradictorii, însă instanța le-a pus la baza sentinței

de condamnare;

- prin ordonanța din 28.02.2014 a fost prelungit termenul urmăririi penale până la

01.04.2014, însă, după expirarea acestui termen, în cauza penală au fost efectuate acțiuni de

urmărire penală, inclusiv la 08 aprilie 2014 a fost înaintată învinuirea, la 08 și 09 aprilie 2014

s-a făcut cunoștință cu materialele din dosar, au fost respinse cererile apărării înaintate pe

marginea materialelor cu care s-a luat cunoștință și întocmit rechizitoriul;

- la 21 octombrie 2015 apărarea a depistat în dosar ordonanța de prelungire a termenului

urmăririi penale din 01 aprilie 2014 până la 01 mai 2014, care a apărut în circumstanțe

necunoscute.

apelul declarat a fost respins ca nefondat.

2

În motivarea soluției sale instanța de apel a indicat că, la pronunțarea sentinței, prima

instanța corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că

inculpatul V. Macar a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.264 alin.(5) Cod penal, iar

pedeapsa aplicată este proporțională faptei săvârșite.

părțile vătămate T. Guțu și A. Sajin care au solicitat casarea acestora cu pronunțarea unei

hotărâri de achitare, invocând că acestea sunt neîntemeiate și adoptate greșit în urma

neglijării mai multor probe care demonstrează nevinovăția lui V. Macar.

5.1. Recurs ordinar împotriva sentinței și deciziei instanței de apel a declarat avocatul

I. Gavriliuc în numele inculpatului, care a solicitat casarea acestora cu pronunțarea unei

hotărâri de achitare.

5.2 La 12.01.2017 decizia instanței de apel fost contestată de către avocații I. Gavriliuc

și I. Arhiliuc în numele inculpatului și de către inculpat, prin care s-a solicitat casarea

acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanța de apel, în alt complet de

judecată.

În argumentarea recursului s-a invocat următoarele:

- deși avocatul I. Gavriliuc în cererea de apel și ulterior la judecarea apelului a invocat

mai multe motive esențiale care îl dezvinovățesc pe V. Macar, însă instanța de apel în mod

selectiv a descris doar câteva motive din cererea de apel și le-a dat răspuns superficial și

contradictoriu, expunându-se prin fraze de ordin general, iar altele motive în majoritatea lor,

au fost ignorate nefiind redate în textul deciziei;

- rapoartele de expertiză nr. 2323 din 27.11.2012 și nr. 2969 din 06.08.2012 care au

fost puse la baza concluziei privind vinovăția lui V. Macar conțin divergențe esențiale, fapt

inadmisibil;

- instanțele au trecut cu vederea concluziile din raportul de expertiză nr. 1904 din

24.12.2013 din care rezultă că dacă automobilul condus de V. Călugăreanu se mișca înainte

pe banda sa de deplasare fără o ieșire pe spațiul de refugiu (marcajul 1,16.1) accidentul

rutier era exclus;

- în actele cauzei nu se regăsește nici o probă care ar confirma că microbuzul condus

de V. Macar s-ar fi aflat pe marcajul 1.16.1, or în cazul în care impactul avea loc pe marcajul

respectiv atunci inevitabil rămâneau urmele cauciucurilor acestui microbuz;

- instanțele de fond prin abținerea de a da un răspuns explicit referitor la concluzia

expusă în pct. 8 din raportul de expertiză nr. 1904 din 24.12.2013 a încălcat dreptul

inculpatului la un proces echitabil;

-instanța și-a bazat concluzia privind vinovăția inculpatului pe declarațiile martorilor

M. Bîtca, A. Sajin, A. Jentimir, T. Guțu, D. Armanu, N. Lotca, D. Zamurca, Z. Darie, A.

Darii, P. Mocanu, E. Tocelat și Gh. Gaburici, însă nici unul din martori nu a declarat despre

încălcarea de către V. Macar a prevederilor Regulamentului Circulației Rutiere;

-instanța ilegal și abuziv a respins declarațiile martorilor P. Sajin și P. Mocanu

printr-o propoziție cu caracter discriminatoriu pe motiv că martorii împărtășesc aceleași

convingeri și confesiuni religioase;

- apărarea a solicitat efectuarea unei expertize în comisie(suplimentare) auto-tehnice în

temeiul art.146 Cod de procedură penală, deoarece rapoartele de expertiză nr.2969 din

06august 2012,2323 din 27noiembrie 2012, 1904 din 24 decembrie 2013 sunt incomplete,

neclare, contradictorii, neîntemeiate, iar aceste deficiențe și îndoieli nu au putut fi înlăturate

prin audierea experților în ședințele de judecată în prima instanța, însă instanța de apel ilegal

a respins această cerere prin încheierea din 07 iunie 2016;

3

- instanța de apel nu s-a expus motivat asupra argumentului invocat în apel referitor la

faptul că, la fila dosarului 46 volumul I, este anexată ordonanța din 28 februarie 2014 emisă

de procuror cu privire la prelungirea termenului urmăririi penale până la 01 aprilie 2014.

Totuși, după expirarea acestui termen în cauza penală au fost efectuate acțiuni de urmărire

penală, inclusiv înaintată învinuirea la 08 și 09 aprilie 2014, au fost anunțate părțile despre

terminarea urmăririi penale, s-a făcut cunoștință cu materialele din dosar la 08 și 09 aprilie

2014, au fost respinse cererile apărării înaintate pe marginea materialelor cu care s-a luat

cunoștință și întocmit rechizitoriul. Apărarea susține că deține și xerocopiile borderourilor

fiecărui volum în parte, xerocopii întocmite la momentul luării de cunoștință cu materialele

cauzei (08aprilie 2014), din care nu se stabilește prezenta altor documente procesuale de

prelungire a termenului de urmărire penală. Însă la 21octombrie 2015, apărarea a depistat în

dosar ordonanța de prelungire a termenului urmăririi penale din 01aprilie 2014 până la 01mai

2014;

5.3 La 15.05.2017 inculpatul a declarat recurs suplimentar prin care a solicitat casarea

deciziei instanței de apel, invocând că prima instanța după dezbaterile judiciare a anunțata

deliberarea cu pronunțarea sentinței pentru 17 martie 2016, ora 16:00, fără a acorda

participaților la proces dreptul la replică și inculpatului ultimul cuvânt, conform art.380 Cod

de procedură penală.

A mai menționat că instanța de fond a dat dovadă de imparțialitate statuată pe o poziție

discriminatorie fată de martori și pârțile vătămate, respingând declarațiile acestora din motiv

că au cu inculpatul aceeași apartenență la o confesie religioasă, discriminare care a fost

acceptată și de instanța de apel, prin menținerea sentinței.

recursul inculpatului V. Macar a fost respins ca inadmisibil.

Recursurile ordinare declarate de către părțile vătămate T. Guțu, A. Sajin și avocații I.

Gavriliuc și I. Arhiliuc în numele inculpatului au fost admise, casată total decizia și dispusă

rejudecarea cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată.

În argumentarea deciziei instanța de recurs a reținut că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor argumentelor invocate în apelul declarat și nemotivat prin încheierea din 07

iunie 2016 a respins demersul apărării privind dispunerea efectuării unei expertize

suplimentare auto-tehnice.

inculpatului cerere de apel suplimentar prin care a solicitat admiterea demersului privind

numirea expertizei auto-tehnice repetate, casarea totală a sentinței contestate și pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care V. Macar să fie

achitat, pe motiv că fapta nu a fost comisă de inculpat.

apelul avocatului I. Gavriliuc și apelul suplimentar al avocatului I. Arhiliuc în numele

inculpatului V. Macari au fost respinse ca nefondate.

În motivarea soluției adoptate Colegiul a menționat că, instanța de fond just a apreciat

circumstanțele de fapt și de drept, iar acțiunile inculpatului corect au fost încadrate în baza

art.264 alin.(5) Cod penal.

Colegiul penal, a apreciat ca fiind neveridice declarațiile inculpatului în partea în care

nu recunoaște vina, considerând că acestea au fost oferite cu scopul dea se eschiva de a se

eschiva de la răspunderea penală. Astfel, Colegiul a menționat că inculpatul, fiind audiat în

instanța de apel a menționat că ” a socotit că nu este un pericol pentru gazon-autocisternă

și a pornit mișcarea”, respectiv, aceste declarații sunt în legătură cauzală cu învinuirea adusă

inculpatului, or acesta la intima lui convingere a considerat că nu este pericol, deși era obligat

4

să cedeze trecerea autocisternei, totodată, Colegiul a reținut că inculpatul nu a contestat

schița accidentului rutier.

În continuare Colegiul analizând și apreciind declarațiile părților vătămate și a martorilor

audiați prin prisma prevederilor art.101 Cod de procedură penală le-a apreciat ca fiind parțial

veridice, în partea în care atestă prezența accidentului rutier, dar și asupra circumstanțelor în

care s-a indicat că V. Macar, până a efectuat manevra s-a asigurat, a cedat trecerea și ulterior

a pornit, după care s-a produs accidentul rutier, în rest instanța a menționat că declarațiile

martorilor nu pot fi reținute ca fiind concludente și utile, deoarece în ședința de judecată

părțile vătămate au oferit declarații contradictorii celor de la urmărire penală, din care

considerent, instanța a reținut declarațiile de la urmărirea penală, or în ședința instanței de

apel s-a stabilit că declarațiile părților vătămate, a reprezentanților acestora precum și a

succesorilor părților vătămate decedate în accident, poartă un caracter diminuant al

vinovăției inculpatului V. Macar. Colegiul a reținut că fiind veridice declarațiile oferite la

urmărirea penală, deoarece anume aceste depoziții coroborează între ele.

La fel, instanța de apel a menționat că, din conținutul raportului de expertiză

suplimentară nr.2323 din 27.11.2012, conducătorul automobilului „Mercedes-311 CDI” cu

n/î XXXXX, în situația rutieră respectivă de drum, trebuia să se ghideze de art.59.2 din

Regulamentul Circulației Rutiere, conform căruia: “la intersecția drumurilor de semnificație

neechivalentă, conducătorul care se deplasează pe drum fără prioritate trebuie să cedeze

trecerea vehiculelor ce se apropie de intersecție pe drumul cu prioritate, de asemenea

conducătorul automobilului de model “Mercedes-311 CDI” cu n/î XXXXX, trebuia să se

deplaseze în limitele intersecției, în conformitate cu marcajele rutiere aplicate pe partea

carosabilă, în momentul de coliziune, ambele vehicole, care au participat la accidentul rutier

dat parțial s-au aflat pe porțiunea de traseu marcată cu marcajul rutier 1.16.1. Astfel,

automobilul de modelul “Mercedes-311 CDI,, cu n/î XXXXX, conform schiței, anexei la

raportul de expertiză, la momentul coliziunii era poziționat pe marcajul rutier 1.16.1 sub

unghi fată demarcajul dat și benzile de deplasare, fapt care atestă că automobilul condus de

V. Macar s-a deplasat neregulamentar în limitele intersecției și a efectuat deplasarea de pe

drumul secundar pe drumul cu prioritate neregulamentar în locul interzis, în limitele

marcajelor rutiere 1.7 a) aplicate pe partea carosabilă, or neregulamentar intersectând

marcajul rutier 1.16.1 la distanță semnificativă de la locul permis pentru efectuarea deplasării

spre banda de circulație Chișinău-Hâncești, direcția Hâncești conform marcajul rutier 1.7 a)

aplicat pe partea carosabilă și totodată ignorând marcajul rutier 1.13, fără a ceda trecerea

automobilului de model GAZ care se deplasa pe drumul cu prioritate.

Instanța a reținut concluziile din raportul de expertiză nr 1904 din 04.12.2013 și

1904/903 din 20 decembrie 2013, prin care experții au stabilit că determinarea vitezei de

deplasare a automobilului GAZ-330712 și microbuzului Mercedes 311 CDI, în cazul dat pe

calea expertizei este imposibilă. De asemenea, expertul Cozlovschi, în raportul de expertiză

nr.2969 din 06.08.2012, a menționat că, la momentul actual lipsește o metodică standardizată

de determinare a vitezei după pierderile energiei cinetice în rezultatul deformațiilor primite

în urma tamponării, concluzionând imposibilitatea stabilirii prin calcule a valorii vitezei

mijloacelor de transport Mercedes și Gaz până la tamponare.

În continuare, Colegiul a reținut concluziile din raportul nr.1904/903 din 20.12.2013,

efectuate de expertul M. Hapatniucovschii, referitor la viteza de deplasare a automobilului

GAZ în care acesta a determinat că viteza de deplasare a automobilului GAZ luând în

considerație pierderile energiei cinetice în rezultatul deformațiilor primite și rata de

compensare reciprocă a vitezei a fost mai mult de 95 km/h, corect au fost apreciate critic de

către instanța de fond, fiind contrare rapoartelor de expertiză nr 1904 din 04.12.2013 și

5

nr.2969 din 06.08.2012, totodată și din lipsa unei metode standardizate de determinare a

vitezei după pierderile energiei cinetice în rezultatul deformațiilor primite în urma

tamponării.

Instanța de apel a menționat că, experții judiciari V. Cravcenco și M. Tveraohleb în

raportul de expertiză au indicat, că conducătorul automobilului din punct de vedere tehnic

trebuia să acționeze conform cerințelor subpunctului 2,punctul 45 al RCR care prescrie “în

cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de către conducător el

trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească pentru a nu pune în pericol siguranța

traficului”. Mai indică în raportul de expertiză că în cazul dat, luând în considerație

poziționarea automobilelor în momentul tamponării, șoferul automobilului de model GAZ,

pentru evitarea tamponării putea manevra spre stânga cu ieșirea pe spațiul de refugiu,

specificând că, RCR nu prevede aplicarea manevrei pentru evitarea accidentelor rutiere.

Colegiul a reținut cele menționate prin raportul de expertiză din data 05.04.2018, pe

dosarul penal nr.1a-1256/17, cauza penală în speță, expertul tehnic judiciar, Radu

Gaiginschi, a concluzionat că locul impactului dintre autocisterna GAZ 330712 cu nr/î

CLV793 și microbuzul model Mercedes cu n/î CLP 668, a fost la distanța de 106 m. față de

borna kilometrică 11, pe direcția Chișinău-Hâncești, microbuzul având roțile din partea

stângă în imediata apropiere a axului drumului pe sensul de circulație Chișinău-Hâncești.

Între axele longitudinale ale autocisternei GAZ 330712 și microbuzului Mercedes 311 CDL

era un unghi de 18° • • • 22° în momentul inițial al impactului. În momentul inițial al

impactului autocisterna GAZ 330712 se deplasa cu o viteză de 100--101 km/h, iar

microbuzul Mercedes 311CDL, cu o viteză de 44,9-43km/h. La ieșirea din impact

autocisterna s-a deplasat cu viteza 61-64 km/h, iar microbuzul, cu viteza 43 km/h. În

momentul inițial al impactului autocisterna GAZ 330712 avea axa longitudinală înclinată cu

16° în raport cu axa drumului, iar microbuzul Mercedes 311 CDL avea axa longitudinală

înclinată cu 4° față de aceiași axă a drumului, deci se afla aproximativ paralel cu aceasta. Nu

se poate stabili, în lipsa examinării autocisternei, a influenței umplerii ei cu lapte asupra

instabilității direcției. Instabilitatea, adică mersul sinuos s-a datorat virajelor cu raze R, la

care se putea să apară derapajul, în condițiile frânării în curbe. Accidentul nu se producea

dacă șoferul autocisternei respecta semnificația indicatorului rutier care obliga circulația cu

o viteză de cel mult 50 km/ h sau dacă nu ar fi trecut pe cea de a doua bandă a sensului

Hâncești-Chișinău, autovehiculul fiind încărcat cu sarcina maximă. Conducătorul

autocisternei GAZ 330712, ar fi putut evita accidentul sau putea să reducă gravitatea lui dacă

în locul virajelor anterioare impactului ar fi adoptat o frânare moderată, indiferent de modul

deplasării microbuzului. Șoferul microbuzului Mercedes model 311 CDL a plecat din

intersecție din două motive, nu putea aprecia viteza autocisternei de la o distanță de 220 m;

nu putea să prevadă instabilitatea direcției autocisternei aflată în viraj.

În această ordine de idei, Colegiul a enunțat că presupusele dubii invocate de apărare

prin raportul de expertiză respectiv, au fost total înlăturate, or, Colegiul a reiterat faptul că

din conținutul acestui raport de expertiză rezultă culpa inculpatului. Expertul a indicat la

pagina 18 a raportului de expertiză că, conducătorul microbuzului Mercedes s-a decis să

parcurgă până la intrarea pe sensul opus de circulație o distanță relativ mică, în condiția în

care, din partea stângă a șoselei se apropia autocisterna, de la care nu-i putea sesiza viteza

de deplasare și considerând că autocisterna se deplasa cu viteza maximă permisă, s-a decis

să intre în intersecție, de asemenea, expertul menționează că șoferul microbuzului nu a luat

nici o măsură de evitare a accidentului din două motive, nu putea să cunoască viteza unui

autovehicul aflat la distanță de 217-220 metri, și pentru că nu putea să prevadă instabilitatea

direcției autocisternei la efectuarea virajelor.

6

În acest context, Colegiul raportând motivele expuse în raportul de expertiză, care au

condus la concluziile sus enunțate, a conchis că vinovat de comiterea accidentului se face V.

Macar, or, acesta nu a respectat indicatorul cedează trecerea, deși, după cum a indicat și

expertul nu putea să cunoască viteza unui autovehicul aflat la o distanță de 217-220 metri, și

nu putea să prevadă instabilitatea direcției autocisternei la efectuarea virajelor, iar ca rezultat

s-a comis accidentul rutier. Astfel, instanța a menționat, că pe lângă faptul că inculpatul nu

a cedat trecerea, efectuând manevra, dânsul nu a sesizat pericolul accidentului.

În concluzie Colegiul a respins argumentele apărătorului I. Arhiliuc din apelul

suplimentar ca nefondate, or, atât prin motivele invocate, cit și prin demersul său de

efectuarea a expertizei, acesta a efectuat o tentativă de al elibera pe inculpat de răspunderea

penală, prin punerea sarcinii vinovăției pe seama părții vătămate. Astfel, argumentele

apărării vizează circumstanțe precum că partea vătămată, nu ar fi respectat Regulamentul

Circulației Rutiere, care au fost combătute indubitabil prin raportul de expertiză din

05.04.2018, atâta timp cât din acest document, dar și din probele analizate și apreciate supra,

s-a stabilit cronologic, dar și potrivit ierarhiei normelor din Regulamentul Circulației Rutiere

că, primul, inculpatul urma să cedeze trecerea tuturor automobilelor ce se deplasau pe

drumul cu prioritate, și mai apoi după ce era sigur de faptul că va reuși efectuarea manevrei,

urma să continue deplasare, însă nu a sesizat pericolul de accident.

Colegiul penal a respins ca fiind neîntemeiate argumentele apărării în partea în care s-a

menționat că la materialele cauzei ordonanța de prelungire a urmăririi penale din 01 aprilie

2014 până la 01 mai 2014, a apărut în mod tainic. Instanța de apel a constatat că, toate

acțiunile din cadrul urmăririi penale au fost efectuate cu respectarea procedurii de prelungire

a termenului de urmărire penală în baza ordonanței procurorului. Astfel s-a reținut că la

(f.d.105, vol. 3) se conține ordonanța privind prelungirea termenului urmăririi penale din 01

aprilie 2014, iar careva semne că această ordonanță nu a existat și a apărut în mod tainic, nu

sunt. Argumentul apărării, că potrivit borderoului la (f.d.105-106) este poziționat ”plângere”,

se apreciază critic, deoarece acest fapt nu denotă că, ordonanța respectivă a lipsit de la

materialele cauzei, însă se admite că, s-a comis o eroare mecanică efectuată de persoana care

a întocmit prezentul borderou, dar nici de cum nu poate reține elementul de fals.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiate argumentele apărătorilor din cererile de apel

precum că partea vătămată a depus declarații contradictorii, ori declarațiile acestuia au fost

consecutive pe parcursul urmăririi penale și a judecării cauzei, fiind în coroborare cu

probatorul și materialele dosarului, mai mult, partea vătămată a fost audiată în instanța de

apel, a oferit declarații, care au fost apreciate de către Colegiul penal prin prisma prevederilor

art.101 Cod de procedură penală.

În concluzie argumentele inculpatului precum că el nu se face vinovat de comiterea

accidentului rutier Colegiul le-a respins, indicând că în speță cu certitudine s-a constatat

legătura cauzală dintre acțiunile lui V. Macar și consecințele tamponării.

De asemenea, Colegiul a respins argumentele apărării că, de fapt, partea vătămată este

vinovat de comiterea accidentului rutier, or, ultimul trebuia să ocolească microbuzul condus

de către V. Macar. Partea vătămată se deplasa pe drum cu prioritate, regulamentar, fiind la

volanul unui autocamion de mare tonaj, fapt ce nu poate fi imputabil acestuia, iar

consecințele accidentului rutier produs la 01 iunie 2012, sunt în legătură cauzală directă cu

acțiunile șoferului V. Macar, care a admis încălcarea prevederilor art.59 alin.(2) ale

Regulamentului Circulației Rutiere care prevede că, la intersecția drumurilor de semnificație

neechivalentă, conducătorul vehiculului care se deplasează pe drumul fără prioritate trebuie

să cedeze trecerea vehiculelor ce se apropie de intersecție pe drumul de prioritate și marcajul

rutier aplicate pe partea carosabilă și nu a cedat trecerea autocamionului ”GAZ 330712”cu

7

n/î XXXXX, care se deplasa pe drumul cu prioritate - traseul Chișinău-Hâncești în direcția

mun. Chișinău, ca rezultat a comis tamponarea cu autocamionul de model ”GAZ 330712”.

Din materialele cauzei rezultă că V. Călugăreanu care era la volanul automobilului de

modelul ”Gaz”, la momentul impactului se deplasa pe banda sa, pe drum cu prioritate,

regulamentar, avea o încărcătură (o cisternă cu lapte în vrac), iar manevrarea bruscă prin

frânarea sau schimbarea direcției de mers a unor astfel, de mijloace de transport nu poate

avea efecte imediate, ținând cont de greutatea mijlocului de transport și natura încărcăturii

(lichid în vrac).

Tot aici Colegiul a indicat că conducătorul mijlocului de transport, care nu a încălcat

nici o regulă de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport nu i se

poate imputa ne preîntâmpinarea consecințelor situației de accident, care a fost provocat de

fapta altor participanți la trafic.

care au solicitat casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță în alt

complet de judecată.

În argumentarea recursului, similar motivelor invocate în recursul declarat în numele

inculpatului, s-au invocat următoarele:

- cauza s-a examinat în instanța de apel în lipsa părților vătămate care nu au fost citate

legal și nu au cunoscut despre examinarea cauzei, prin ce a fost încălcat dreptul la un proces

echitabil:

- din conținutul procesului verbal de cercetare la fața locului, schiței și fotografiilor

rezultă clar că la momentul traversării intersecției traseului Chișinău-Hîncești V. Macar nu

a avut nici un obstacol, iar accidentul a avut loc la 35 m. de intersecție, mai aproape de banda

2 de deplasare a microbuzului Mercedes 311CDI;

- argumentele care îl dezvinovățesc pe V. Macar sunt demonstrate de alte probe

determinante cum ar fi urmele de nori și cioburile de sticlă vizibile pe fotografiile color

făcute la fața locului în ziua accidentului din care clar se vede că locul tamponării a avut loc

anume pe banda doi, partea dreaptă de deplasare a carosabilului traseului Chișinău-Hîncești

peste mijlocul marcajului rutier 1.16.1;

- urmele de noroi și cioburi de sticlă vizibile pe fotografiile color, direct indică la locul

coliziunii celor două automobile și direct combat concluziile subiective a expertului adică,

locul impactului este altul decât cel din schema raportului de expertiză nr. 2323 din

27.12.2012, însă instanțele de fond și apel nu s-au pronunțat asupra acestui argument;

- raportul de expertiză nr.2323 din 27.11.2012 care a fost pus la baza hotărârilor de

condamnare se bazează pe concluziile raportului de expertiză nr. 2969 din 06.08.2012, însă

între aceste rapoarte de expertiză sunt divergențe esențiale, or în primul raport expertul indică

locul de tamponare-pe marcajul rutier 1.16.1, iar în raportul nr. 2969 expertul descrie

motivele imposibilității aprecierii acestui loc;

- din concluziile rapoartelor de expertiză nr. 1904 din 24.12.2013 și nr. 1904/903 din

20.12.2013 rezultă că dacă automobilul GAZ -330712 cu n/î XXXXX se mișca înainte pe

banda sa de deplasare fără a ieși pe spațiul de refugiu accidentul rutier era exclus, însă

instanțele de fond au trecut cu vederea aceste probe decisive;

- din materialele cauzei rezultă că șoferul autocisternei V. Călugăreanu a încălcat grav

prevederile pct. 43.2), 43.3) din RCR, iar aceste încălcări în mod decisiv au legătură de

cauzalitate între acțiunile șoferului autocisternei și consecințele accidentului rutier;

- instanța de fond a respins depozițiile părților vătămate M. Bîtca, A. Sajin, A. Jentemir,

T. Guțu, D. Armanu, N. Lotca, D. Zamurca, D. Zaharia, A. Darii, P. Mocanu, E. Tocelat,

Gh. Gaburici printr-o singură frază, cu caracter discriminatoriu, unicul motiv fiind

8

apartenența acestora la o altă confesiune religioasă, în consecință afectând în tot echitatea

procesului pentru inculpat în sensul art.6 CEDO coroborat cu art.10 și 14 CEDO, iar instanța

de apel nu a casat sentința pentru a exclude formularea discriminatorie împotriva celor 12

martori (părți vătămate);

La 26.02.2019 partea vătămată A. Sajin a înregistrat o cerere prin care a invocat motive

suplimentare în vederea completării recursului declarat unde a indicat:

- A. Sajin a fost citat în ședința instanței de apel doar în partea pregătitoare a procedurii

de apel, ulterior cauza a fost suspendată deoarece a fost dispusă efectuarea expertizei. După

primirea raportului de expertiză instanța de apel a numit ședința fără a cita pe A. Sajin în

calitate de parte vătămată, prin ce i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil;

- în ședința instanței de apel avocatul I. Arhiliuc a solicitat anexarea schemei de

organizare a circulației rutiere eliberată de ÎS „Administrația de stat a Drumurilor”, însă

instanța nu s-a pronunțat asupra acestei probe decisive, care indică la vinovăția directă a lui

V. Călugăreanu de comiterea accidentului rutier, or pe această porțiune de drum limita

maximală de viteză admisibilă era de 50 km/h, însă acesta a depășit-o;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra argumentelor și probelor decisive care îl

dezvinovățesc pe V. Macar;

- V. Călugăreanu a încălcat prevederile pct. 43.3 din RCR și a ieșit pe banda doi, apoi pe

spațiul de refugiu și a tamponat microbuzul Mercedes pe banda acestuia de deplasare, faptul

dat fiind confirmat prin fotografiile de la locul accidentului;

10.1 Decizia instanței de apel a fost contestată cu recurs ordinar de către inculpat și

avocatul acestuia I. Arhiliuc, care menționând temeiurile de drept prevăzute la art.427

alin.(1) pct. 5), 6), 8) Cod de procedură penală, au solicitat casarea acesteia cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată, invocând următoarele

argumente:

- cauza a fost examinată în lipsa părților vătămate care nu au fost legal citate;

- din conținutul procesului verbal de cercetare la fața locului, schiței și fotografiilor

rezultă clar că la momentul traversării intersecției traseului Chișinău-Hîncești V. Macar nu

a avut nici un obstacol, iar accidentul a avut loc la 35 m. de intersecție, mai aproape de banda

2 de deplasare a microbuzului Mercedes 311CDI;

- din materialele cauzei rezultă că șoferul autocisternei V. Călugăreanu a încălcat grav

prevederile pct. 43.2), 43.3) din RCR, iar aceste încălcări în mod decisiv au legătură de

cauzalitate între acțiunile șoferului autocisternei și consecințele accidentului rutier;

- urmele de noroi și cioburi de sticlă vizibile pe fotografiile color, direct indică la locul

coliziunii celor două automobile și direct combat concluziile subiective a expertului adică,

locul impactului este altul decât cel din schema raportului de expertiză nr.2323 din

27.12.2012, însă instanțele de fond și apel nu s-au pronunțat asupra acestui argument;

- concluziile privind vinovăția lui V. Macar sunt bazate în exclusivitate pe concluziile

raportului de expertiză nr.2323 din 27.11.2012, însă expertul și-a depășit atribuțiile

concluzionând că „conducătorul autoturismului Mercedes-311 CDI în situația rutieră

respectivă trebuia să se ghideze de art. 59.2 din RCR”, astfel concluzia expertului V. Țurcan

a fost făcută pe marginea chestiunilor speciale ce nu țin de competența expertului , acesta

pronunțându-se asupra chestiunilor vinovăției conducătorului V. Macar, însă această

chestiune este de competența instanței de judecată;

- concluziile instanței despre faptul că automobilul Mercedes 311 CDI la momentul

coliziunii era poziționat pe marcajul 1.16.1, sunt combătute prin prezența urmelor de mișcare

și derapare pe acest marcaj numai a autocamionului GAZ-330712 și lipsa urmelor

microbuzului Mercedes CDI 311;

9

- în speță nu au fost administrate careva probe pertinente și concludente care ar

confirma că microbuzul condus de V. Macar la momentul impactului s-ar fi aflat pe marcajul

1.16.1, or în cazul în care coliziunea avea loc pe acest marcaj atunci inevitabil rămâneau

urmele cauciucurilor acestui microbuz, care a fost împins la marginea și perpendicular

traseului pe banda de lângă câmp;

- din concluziile rapoartelor de expertiză nr.1904 din 24.12.2013 și nr.1904/903 din

20.12.2013 rezultă, că dacă automobilul GAZ -330712 cu n/î XXXXX se mișca înainte pe

banda sa de deplasare fără a ieși pe spațiul de refugiu accidentul rutier era exclus, însă

instanțele de fond au trecut cu vederea aceste probe decisive;

- în speță a fost încălcat principiul egalității armelor în sensul art.6 CEDO, or,

declarațiile celor 12 martori ai apărării au fost respinse pe de instanțele de fond pe motive

discriminatorii în sensul art.14 CEDO, iar instanța de apel nu a casat sentința pentru a

exclude formularea discriminatorie;

- instanțele neîntemeiat au respins depozițiile martorilor A. Sajin și P. Mocanu, care

coroborează cu concluzia expertului M. Hapatniucovschii expusă în pct.11 din raportul de

expertiză nr.1904/903 din 20.12.2013;

- declarațiile părții vătămate V. Călugăreanu sunt divergente, iar în ședința de judecată

din 21.10.2015 acesta a recunoscut că nu a manevrat pe dreapta înainte pe banda sa de

deplasare dar spre stânga , astfel a trecut pe banda doi și a ieșit pe contrasens pe marcajul

1.16.1. Consideră că recunoașterea de către V. Călugăreanu că s-a deplasat spre benzile

opuse (pe contrasens), echivalează cu recunoașterea vinovăției sale în producerea

accidentului , fapt confirmat prin coroborare și prin concluziile experților din rapoartele nr.

1904 din 24.12.2013 și nr. 1904/903 din 20.12.2013;

- prin toate rapoartele de expertiză efectuate în prezenta cauză s-a concluzionat că

accidentul rutier nu s-ar fi produs dacă autovehiculul GAZ -330712 cu n/î XXXXX nu ar fi

trecut pe banda doi de deplasare;

- la momentul impactului microbuzul „Mercedes Sprinter” condus de inculpat

terminase manevra de trecere de pe drumul secundar peste intersecția șoselei

Chișinău-Hîncești și a fost poziționat pe banda sa de circulație spre direcția Hîncești;

- ordonanța de prelungire a urmăririi penale din 01.04.2014 a fost falsificată, faptul dat

fiind confirmat prin borderoul întocmit la volumul III - unde la f.d.105 nu este indicat așa

document, dar cu totul alt act și anume „plângere”, iar instanța de fond era obligată să

analizeze cele descrise referitor la lipsa prelungirii termenului de urmărire penală și

respectiv să recunoască nule toate actele procesuale efectuate după 01.04.2014, inclusiv și a

ordonanței de punere sub învinuire și a rechizitoriului;

La 28.02.2019 avocatul I. Arhiliuc a înaintat o cerere de completare a cererii de recurs

invocând următoarele:

- încheierea din 26.11.2018 prin care au fost respinse obiecțiile la procesul verbal al

ședinței de judecată au fost adoptată contrar legii (sub aspectul art.307 alin.(1) Cod penal);

- instanța de apel a examinat obiecțiile la procesul verbal în lipsa avocatului I. Arhiliuc

care a depus observațiile și în lipsa inculpatului;

- obiecțiile la procesul verbal au fost examinate fără a fi întocmit un proces verbal al

ședinței de judecată și fără a fi numită ședința de judecată pe portalul instanței de apel;

- în observațiile la procesul verbal depuse la 22.11.2018 s-a invocat că în materialele

cauzei precum și în procesul verbal al ședinței nu există date despre proba prezentată în

ședința de judecată „Schema de organizare a circulației rutiere” (eliberată de ÎS

„Administrația de stat a drumurilor”) din care rezultă că pe porțiunea de drum unde s-a

produs accidentul rutier era instalat și acționa indicatorul de limitare a vitezei 50 km/h;

10

- instanța de apel nu a dat nici un răspuns și nu a dat nici o apreciere la proba decisivă

prezentată de partea apărării în ședința de judecată – ”Schema de organizare a circulației

rutiere” (eliberată de ÎS „Administrația de stat a drumurilor”) conform cererii prezentate a

probelor.

cu materialele cauzei, ținând cont de opinia procurorului și părților vătămate T. Guțu și

A. Sajin expusă în referințe Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestora, din

următoarele considerente.

11.1 Cu referire la recursul ordinar declarat de către părțile vătămate A. Sajin și

T. Guțu și recursul suplimentar declarat de către partea vătămată A. Sajin, Colegiul

constată că din conținutul acestora rezultă că părțile vătămate A. Sajin și T. Guțu, nu sunt de

acord cu hotărârile contestate și anume își exprimă dezacordul cu vinovăția inculpatului.

Colegiul penal ține să menționeze că, potrivit art.420 alin.(4) Cod de procedură

penală, nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele indicate în art.401

nu au folosit calea apelului ori au retras apelul, dacă legea prevede această cale de atac.

Potrivit acestei norme, rezultă că - pentru ca o parte să poată ataca cu recurs ordinar o

hotărâre judecătorească, aceasta urma să o conteste anterior prin căile ordinare de atac.

Din materialele cauzei rezultă, că sentința instanței de fond, prin care V. Macar a fost

condamnat în baza art.264 alin.(5) Cod penal, nu a fost contestată cu apel de către părțile

vătămate A. Sajin și T. Guțu.

Prin urmare, se constată că A. Sajin și T. Guțu nu au utilizat calea ordinară de atac –

apelul și nu au temei legal de a depune recursurile ordinare.

În asemenea condiții, recursurile ordinare declarate sunt inadmisibile, pe motiv că

părțile vătămate nu au utilizat calea ordinară de atac - apelul.

11.2 Cu referire la recursul declarat de inculpat și avocatul acestuia I. Arhiliuc și

recursul suplimentar declarat de către avocatul I. Arhiliuc.

Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art.427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Potrivit prevederilor art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

constată că este vădit neîntemeiat.

Analizând textele recursurilor declarate în speță Colegiul constată că inculpatul și

avocatul acestuia I. Arhiliuc își exprimă dezacordul cu hotărârile judecătorești și consideră

că în privința lui V. Macar urma a fi pronunțată o sentință de achitare, deoarece vinovăția

acestuia nu a fost confirmată prin probe pertinente și concludente. Totodată indică că

instanța de apel nu s-a pronunțat argumentat asupra tuturor motivelor invocate în cererile de

apel, iar probele au fost denaturate, cauza fiind examinată în instanța de apel în lipsa părților

vătămate, temeiuri de drept prevăzute la art.427 alin.(1) pct.5), 6), 8) Cod de procedură

penală. Din conținutul recursurilor declarate, Colegiul penal atestă, că recurenții invocă în

calitate de temeiuri pentru casarea deciziei instanței de apel art.427 alin.(1) pct. 6), 8) Cod

de procedură penală.

Cu referire la temeiul de drept prevăzut la pct.5) alin.(1) art.427 Cod de procedură

penală și anume că, partea vătămată, A. Sajin și T. Guțu nu au fost citați în ședințele de

judecată în modul corespunzător, Colegiul penal reține că efectuând o retrospectivă

11

cronologică a acțiunilor întreprinse de instanța de apel în vederea asigurării prezenței părților

vătămate A. Sajin și T. Guțu în ședințele instanței de apel, stabilește următoarele.

Prezenta cauză a parvenit în instanța de apel la 23.08.2017 fiind stabilită ședința de

judecată pentru 26.10.2017.

Potrivit actelor cauzei A. Sajin și T. Guțu au fost înștiințați prin scrisori recomandate

despre data desfășurării ședinței de judecată din 26.10.2017, fapt confirmat prin avizele de

recepție. La ședința preconizată pentru 26.10.2017 A. Sajin s-a prezentat, iar T. Guțu din

motive necunoscute nu s-a prezentat (f.d.122, vol. VI).

În acest context, Colegiul consideră necesar de specificat prevederile:

-art.235 alin. (2) Codul de procedură penală: “Persoana citată este obligată să se

prezinte conform citației, iar în caz de imposibilitate de a se prezenta la data, ora și locul la

care a fost citată, ea este obligată să informeze organul respectiv despre aceasta, indicând

motivul imposibilității de a se prezenta”;

-alin.(2) al art.319 Codul de procedură penală: “Partea prezentă la un termen de

judecată nu mai este citată pentru termenele ulterioare, chiar dacă va lipsi la vreunul dintre

aceste termene”;

-alin.(5) al aceluiași articol: “Când judecata se desfășoară în continuare, părțile și

ceilalți participanți la proces nu se mai citează”.

Raportând normele de drept menționate la cazul supus examinării, Colegiul conchide

că partea vătămată T. Guțu fiind citată legal pentru ședința de judecată din 26.10.2017, în

cazul imposibilității de prezentare pentru această dată era obligată să informeze instanța

despre acest fapt, cu indicarea motivului imposibilității, circumstanță ignorată de către partea

vătămată. Astfel, instanța de apel îndeplinind obligația sa de citare legală a părții vătămate

T. Guțu pentru data de 26.10.2017, nu mai era obligată s-o citeze și pentru ședințele

următoare.

Referitor la argumentele privind necitarea părții vătămate A. Sajin, Colegiul reține că

acestea la fel sunt neîntemeiate, or în ședințele de judecată care s-au desfășurat la 26.10.2017,

07.12.2017, 11.12.2017, 19.01.2018. 12.02.2018 și 05.03.2018 acesta a fost prezent. Astfel,

la data de 05.03.2018 (f.d.12-13, vol. VIII) ședința s-a amânat pentru data de 18.04.2018, iar

părțile prezente la proces, inclusiv și A. Sajin au fost informați despre faptul dat.

În continuare, reieșind din procesul verbal al ședinței de judecată din 18.04.2018

(f.d.14, vol. VIII) rezultă că A. Sajin, din motive necunoscute instanței, la ședință nu s-a

prezentat. Astfel, Colegiul penal conchide, că partea vătămată A. Sajin fiind citat legal pentru

ședința de judecată din 18.04.2018, în cazul imposibilității de prezentare pentru această dată

era obligat să informeze instanța despre acest fapt, cu indicarea motivului imposibilității,

circumstanță ignorată de către ultimul.

Prin urmare, ca și în cazul părții vătămate T. Guțu, instanța de apel îndeplinind obligația

sa de citare legală a pătimitului A. Sajin pentru data de 18.04.2018, nu mai era obligată s-o

citeze și pentru ședințele următoare.

Elocvent în acest sens este și jurisprudența CEDO, cauza Kattan împotriva României

din 21 ianuarie 2014,unde Curtea a concluzionat că în cazul când instanța de judecată și-a

îndeplinit obligația pozitivă de a asigura prezenta persoanei în fața instanței, când nici acesta

nu a indicat vreo cauză de împiedicare a înfățișării lui în instanță, se consideră că el a

contribuit în mare măsură la crearea unei situații care l-a împiedicat să se prezinte în fața

instanței și că, în mod rezonabil, a putut prevedea consecințele comportamentului său.

Acestea fiind menționate, Colegiul penal consideră că, temeiul invocat în recurs nu

și-a găsit confirmarea, nefiind stabilite presupusele erori de drept, deoarece părțile vătămate

A. Sajin și T. Guțu, au fost înștiințate legal despre data, ora și locul desfășurării ședinței de

12

judecată. Mai mult, aceste motive sunt invocate nu din cauza că ar fi admisă încălcarea

drepturilor părților vătămate într-un mod real, ci doar ca un pretext formal pentru casarea

hotărârii judecătorești.

În continuare, analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept invocate

de recurenți, prevăzute de art.427 alin.(1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, Colegiul penal

constată, că astfel de erori de drept nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursurilor

declarate, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile

art.art.414 alin.(1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile declarate, aceasta cuprinzând

motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Astfel, potrivit prevederilor art.414 alin.(1) Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel.

Prevederile art.414 alin.(5) Cod de procedură penală stabilesc, că instanța de apel se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art.417 alin.(8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Referitor la alegațiile inculpatului și avocatului I. Arhiliuc precum că instanțele nu au

apreciat la justa valoare procesul verbal de cercetare la fața locului, schița și fotografiile din

care, în opinia apărării, rezultă clar că la momentul traversării intersecției traseului Chișinău-

Hîncești V. Macar nu a avut nici un obstacol, iar accidentul a avut loc la 35 m. de intersecție,

mai aproape de banda 2 de deplasare a microbuzului Mercedes 311 CDI Colegiul reține

prevederile art.100 alin.(4) și 101 alin.(1)-(4) Cod de procedură penală, și remarcă că,

verificarea probelor este o activitate a instanței privind constatarea veridicității ei sub

aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le conține proba cu realitatea obiectivă.

Verificarea constă în analiza probelor strânse, coroborarea lor cu alte probe, verificarea

sursei de proveniență a probelor. Verificarea probelor poate avea loc la toate fazele

procesului penal. Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din

care au fost obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale prevăzute

de prezentul cod, cât și printr-o analiză logică a conținutului probei, a coroborării lor.

Judecătorul este independent la aprecierea probelor, nefiind legat de opiniile altor

persoane sau instanțe. La aprecierea probelor nu pot fi date anumite indicații referitor

la valoarea probantă a unei sau altei probe.

Aceasta determină una din regulile esențiale ale aprecierii probelor: - nici o probă nu

are o valoare dinainte stabilită. Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după

pertinența, concludenta și utilitatea acestora. De menționat că proba trebuie apreciată și după

veridicitatea acesteia.

Veridicitatea probelor poate fi caracterizată ca o corespundere a datei de fapt

examinată de către instanță cu realitatea pe care o probează această dată. Toate probele în

ansamblul lor sunt apreciate din punctul de vedere al coroborării lor.

Astfel, Colegiul ține să menționeze că în prezenta cauză penală s-au efectuat 4

expertize judiciare: nr. 2969 din 06.08.2012 (f.d.18-35, vol. II) nr.2323 din 27.11.2012

(f.d.70-79, vol. II) nr.1904 din 24.12.2013 (f.d.131-161, vol. II) și expertiza judiciară din

05.04.2018 (f.d.179-197, vol. VI). Prin urmare, experții au reprezentat în schemele anexă la

rapoartele de expertiză întocmite locul unde nemijlocit a avut loc coliziunea mijloacelor de

transport.

13

Astfel, concluziile expuse de experți în rapoartele de expertiză întocmite au permis

instanțelor de fond de a concluziona că locul în care mijloacele de transport s-au tamponat a

fost nu banda 2 de deplasare a microbuzului „Mercedes -311 CDI” (după cum afirmă

apărarea) dar pe marcajul rutier 1.16.1, fapt care just a dus la excluderea versiunii înaintate

de inculpat și avocatul acestuia I. Arhiliuc precum că vinovat de producerea accidentului

rutier este V. Călugăreanu.

Referitor la argumentul recurenților prin care se afirmă că din materialele cauzei

rezultă că șoferul autocisternei V. Călugăreanu a încălcat grav prevederile pct. 43.2), 43.3)

din RCR, iar aceste încălcări în mod decisiv au legătură de cauzalitate între acțiunile

șoferului autocisternei și consecințele accidentului rutier Colegiul relevă, că instanța de apel

s-a pronunțat asupra acestor alegații și just a conchis că - potrivit ierarhiei normelor din

Regulamentul Circulației Rutiere, inculpatul V. Macar, care se deplasa pe drum secundar

era obligat să cedeze trecerea tuturor mijloacelor de transport care se deplasau pe drumul

cu prioritate, și doar după ce era sigur de faptul că va reuși să efectueze manevra în

siguranță urma să continue deplasarea și să traverseze intersecția în limitele acesteia în

conformitate cu marcajele rutiere aplicate pe partea carosabilă. În speță însă V. Macar nu

a respectat cerințele indicatorului „cedează trecerea” și încălcând prevederile pct. 59.2 din

RCR a început deplasarea și ca rezultat a comis accidentul rutier.

Tot aici instanța de recurs mai reține și jurisprudența națională, potrivit cărei, nu

poate fi temei pentru eliberarea conducătorului auto de răspundere penală dacă în acțiunile

lui există componenta infracțiunii, chiar și în cazul în care regulile circulației rutiere au fost

încălcate și de către pătimit, conducător auto, ori de către alt participant la trafic. Asemenea

circumstanțe pot fi luate în considerație de către instanța judiciară doar ca circumstanțe

atenuante.

Un alt argument invocat de recurenți este acela că instanțele și-au bazat concluziile

privind vinovăția lui V. Macar în exclusivitate pe concluziile raportului de expertiză nr.2323

din 27.11.2012, însă Colegiul penal nu poate reține un asemenea argument, or din conținutul

deciziei contestate rezultă că instanța de apel a analizat toate probele aduse de participanții

la proces în conformitate cu cerințele stipulate la art.101 Cod de procedură penală și s-a

pronunțat asupra acestora argumentându-și clar și riguros concluziile indicând din care

considerente a admis unele probe, iar altele au fost respinse.

Referitor la alegațiile apărării prin care se indică că în speță a fost încălcat principiul

egalității armelor în sensul art.6 CEDO, deoarece declarațiile celor 12 părți vătămate au fost

respinse de instanțele de fond pe motive discriminatorii în sensul art.14 CEDO, iar instanța

de apel nu a casat sentința pentru a exclude formularea discriminatorie Colegiul reține

următoarele:

În primul rând, instanța de apel nu a respins în totalitate depozițiile părților vătămate M.

Bîtcă, A. Sajin, A. Jentemir T. Guțu, D. Armanu, N. Lotca, D. Zamurca, Z. Darie,

A. Darii, P. Mocanu, E. Tocelat, după cum susține apărarea, dar analizându-le în cumul și în

coroborare cu alte probe cercetate, parțial le-a admis invocând argumente clare și concrete

în acest sens.

În al doilea rând, din argumentarea instanței de apel, prin care aceasta s-a pronunțat

asupra declarațiilor părților vătămate sus indicate, nu se întrevăd careva motive

discriminatorii după cum susține apărarea, or, Colegiul penal a menționat la acest capitol

„(...) le apreciază ca fiind parțial veridice, în partea în care atestă prezența accidentului

rutier, dar și asupra circumstanțelor în care s-a indicat că V. Macar, până a efectua

manevra s-a asigurat, a cedat trecerea și ulterior a pornit, după care s-a produs accidentul

rutier, în rest declarațiile martorilor nu pot fi reținute ca fiind concludente și utile, or, în

14

ședința de judecată părțile vătămate au oferit declarații contradictorii celor de la urmărire

penală, din care considerent, instanța vă ține cont de declarațiile de la urmărirea penală.

În ședința instanței de apel s-a stabilit că declarațiile părților vătămate, a reprezentanților

acestora precum și a succesorilor părților vătămate decedate în accident, poartă un caracter

diminuant al vinovăției inculpatului V. Macar, beneficiind de caracterul obiectiv,

declarațiile oferite la urmărirea penală, atâta timp cât declarațiile părților vătămate, a

martorilor oferite la urmărirea penală, coroborează între ele, dar și cu actele și documentele

acumulate și administrate în cadrul urmăririi penale, cum ar fi (...)”.

Prin urmare, se constată că instanța de apel a apreciat declarațiile părților vătămate la

intima convingere și în coroborare cu alte probe prezentate de părți, iar reaprecierea probelor

în modul propus de către autorii recursului, nu se încadrează în prevederile art.427 Cod de

procedură penală, iar o altă opinie asupra probelor, care au fost puse la baza hotărârilor

instanțelor de fond, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.

În continuare Colegiul penal respinge ca neîntemeiat argumentul invocat de recurenți

prin care se indică că la momentul impactului microbuzul „Mercedes Sprinter” condus de

inculpat terminase manevra de trecere de pe drumul secundar peste intersecția șoselei

Chișinău-Hîncești și a fost poziționat pe banda sa de circulație spre direcția Hîncești. După

cum s-a menționat mai sus, aceste afirmații se combat prin rapoartele de expertiză tehnică

efectuate în prezenta cauză din care rezultă că coliziunea unităților de transport a avut loc pe

marcajul 1.16.1 și nu pe banda 2 de circulație spre direcția Hîncești (după cum susține

apărarea).

Colegiul penal apreciază critic argumentele recurenților aduse în susținerea faptului că

ordonanța de prelungire a urmăririi penale din 01.04.2014 a fost falsificată, or, instanța de

apel s-a pronunțat asupra argumentului dat fiind oferită o argumentare clară în acest sens

care a fost expusă pe larg la pct.147-148 din decizie, soluție, pe care instanța de recurs

și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune.

Cât privește argumentele avocatului I. Arhiliuc prin care se menționează că încheierea

din 26.11.2018 prin care au fost respinse obiecțiile la procesul verbal al ședinței de judecată

a fost adoptată contrar legii sub aspectul art.307 alin.(1) Cod penal, iar instanța de apel a

examinat obiecțiile la procesul verbal în lipsa avocatului I. Arhiliuc și inculpatului și fără a

întocmi un proces verbal în acest sens, Colegiul reține următoarele:

În conformitate cu prevederile art.336 alin.(7) Cod de procedură penală, „Obiecțiile la

procesul-verbal se examinează de către președintele ședinței de judecată care, pentru

anumite concretizări, poate chema persoana care le-a formulat. Rezultatul examinării

obiecțiilor, în caz de acceptare a lor, se formulează printr-o rezoluție pe textul obiecțiilor,

iar în caz de respingere – prin încheiere motivată. Obiecțiile și încheierea asupra lor se

anexează la procesul-verbal.”

Analizând textul normei sus citate care reglementează procedura de examinare a

obiecțiilor la procesul verbal, se constată că aceste obiecții se examinează în lipsa

persoanelor care le-au depus, iar persoana care le-a formulat doar poate fi chemată pentru

anumite concretizări. Prin urmare Colegiul atestă că din conținutul acestei norme nu rezultă

că la examinarea obiecțiilor se întocmește un proces verbal iar prezența persoanelor care au

formulat obiecțiile este obligatorie, or, prin sintagma „poate” urmează a fi înțeles că instanța

invită persoana care a depus obiecțiile doar în cazul în care urmează a fi făcute anumite

precizări sau concretizări.

Referitor la alegațiile recurenților prin care se susține că instanța de apel nu a dat nici

un răspuns și nu a dat nici o apreciere la proba decisivă prezentată de partea apărării în

ședința de judecată – ”Schema de organizare a circulației rutiere” (eliberată de ÎS

15

„Administrația de stat a drumurilor”), Colegiul reține că din procesele verbale ale ședințelor

de judecată nu rezultă că avocatul I. Arhiliuc ar fi solicitat anexarea la materiale cauzei a

acestei probe, prin urmare instanța de apel a fost în imposibilitate de a se prezenta asupra

unei probe inexistente.

În concluzie, Colegiul penal statuează că argumentele invocate de recurenți sunt

nefondate, întrucât vinovăția lui V. Macar în săvârșirea infracțiunii incriminate a fost

dovedită indubitabil din probele acumulate, nefiind comisă nici o gravă eroare de fapt de

către instanța de apel la judecarea cauzei, care ar duce la casarea acesteia și adoptarea unei

alte soluții.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o reevaluare a

conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de

instanțele de fond. Or, în cazul în care instanțele de fond și-au motivat decizia luată, arătând

în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite

părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în

principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârile

CEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei)

În virtutea considerentelor expuse, constatând că, în cauză, există o concordanță

deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanțele de fond și apel cu

privire la inculpatul V. Macar, Colegiul penal consideră că nu sunt incidente cazurile de

casare prevăzute de dispoziția art.427 Cod de procedură penală, apreciind ca fiind

neîntemeiate criticile formulate sub aceste aspecte de către recurenți.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către părțile vătămate Sajin Anatol

și Guțu Tatiana și de către inculpatul Macar Victor și avocatul acestuia Arhiliuc Ion,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie 2018, în

cauza penală privindu-l pe Macar Victor, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 11 aprilie 2019.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

;

16