1ra-695/2017 — art. 264/1 alin. 4 CP

1ra-695/2017 — art. 264/1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-695/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Petru Moraru, Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti și

Constantin Alerguș,

judecând, fără citarea părților recursul ordinar prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 27 octombrie 2016 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 noiembrie 2016, declarat de

inculpatul

Onica Valeri Xxxxx, născut la xx xxxxx xxxx,

originar și domiciliat mun. Xxxxx, or.

Xxxxxx, str. Xxxxxx, x.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 09.02.2016 - 27.10.2016;

Instanța de apel: 10.11.2016 - 21.11.2016;

Instanța de recurs: 23.02.2017 - 04.07.2017.

A C O N S T A T A T :

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Valeri Onica a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, cu aplicarea

prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, la 6 luni închisoare.

Conform art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa

stabilită a fost adăugată în întregime partea neexecutată a pedepsei aplicate prin

sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 24 decembrie 2014, fiindu-i

stabilită pedeapsa definitivă 4 ani 4 luni închisoare, cu executarea în penitenciar

de tip semiînchis.

la 13 august 2015, aproximativ la ora 17:00, fiind în stare de ebrietate alcoolică

și conducând motocicleta model „Motos Bikes”, n/î XXX xxx, fără permis de

conducere, pe str. Frunze, xx, or. Cricova, mun. Chișinău, a pierdut controlul

volanului și neisprăvindu-se cu conducerea motocicletei s-a tamponat în gardul

din beton.

Onica Valeri a fost internat în Spitalul de urgență cu diagnoza comoție

cerebrală minoră, plagă în regiunea frontală și stare de ebrietate alcoolică

avansată.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 465 din 24 decembrie

1

2015, s-a concluzionat că conform copiei rezultatului analizei nr. 950 întocmit de

medicul de laborator, Eșanu L., a IMSP IMU, concentrația de alcool etilic

depistată în sângele cet. Onica Valeri la 13 august 2015 constituie 2,1%,

echivalent a 2,1 g/l, care conform art. 134/12 alin. (3) Cod penal, se referă la stare

de ebrietate alcoolică cu grad avansat, prin ce a încălcat pct. 14 lit. a) a

Regulamentului Circulației Rutiere.

apel sentința solicitând casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea

cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate.

În motivarea apelului a invocat că, într-adevăr infracțiunea a fost săvârșită

în perioada de probațiune, Valeri Onica fiind anterior condamnat cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei, însă consideră că este posibilă și oportună

aplicarea unei pedepse neprivative de libertate, sub formă de amendă, ținând cont

de scopurile pedepsei penale, art. 90 alin. (11) Cod penal și de faptul că,

inculpatul a recunoscut vina în cele incriminate, se căiește sincer de cele săvârșite,

cauza a fost examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală,

prejudiciu prin infracțiune nu a fost cauzat, în rezultatul infracțiunii inculpatul a

fost internat în Spitalul de urgență cu diagnoza comoție cerebrală minoră, plagă în

regiunea frontală.

21 noiembrie 2016, a fost respins ca nefondat apelul, cu menținerea sentinței.

În motivarea soluției sale instanța de apel a indicat că, starea de fapt și de

drept se află în concordanță deplină cu materialele cauzei și corect a fost statuată

de către prima instanță, nefiind constatate temeiuri de casare a sentinței.

Respingând apelul, instanța a menționat că, motivele invocate nu și-au găsit

confirmare, fiindcă pedeapsa penală aplicată inculpatului, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, este legală, echitabilă și

individualizată, prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 7,

61, 75 Cod penal, și anume a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, care

face parte din categoria celor ușoare, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat care anterior a fost condamnat, săvârșind infracțiunea în perioada de

probațiune, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.

Totodată, instanța de apel a indicat că, art. 2641 alin. (4) Cod penal, la

momentul săvârșirii infracțiunii prevedea pedeapsa sub formă de amendă în

mărime de la 700 la 800 unități convenționale sau muncă neremunerată în folosul

comunității de la 200 la 240 de ore sau închisoare de până la 1 an.

În conformitate cu prevederile art. 76 Cod penal, în calitate de circumstanță

atenuantă în privința inculpatului a fost stabilită căința sinceră, iar conform

prevederilor art. 77 Cod penal, circumstanțe agravante nu au fost stabilite.

La acest capitol, instanța de apel a notat că prima instanță în mod corect nu

a reținut în calitate de circumstanță atenuantă recunoașterea vinovăției, deoarece

această circumstanță a atras incidența procedurii simplificate în temeiul art. 3641

2

Cod de procedură penală și nu poate fi valorificată ca o circumstanță atenuantă

prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. f) Cod penal, fiindcă ar însemna că, aceleiași

situație de drept să i se acorde o dublă valență juridică.

În aceeași ordine de idei, instanța de apel a indicat că, prima instanță la

stabilirea categoriei pedepsei inculpatului, a constatat că prin sentința Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 24 decembrie 2014, acesta a fost condamnat în baza

art. 287 alin. (3) Cod penal, la 4 ani închisoare, iar conform art. 90 Cod penal,

executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pentru perioada de probațiune

de 3 ani, dacă nu va mai săvârși o nouă infracțiune și prin comportare exemplară

va îndreptăți încrederea acordată.

În aceste condiții, instanța de apel a considerat că, aplicarea în baza unei

sentințe anterioare a unei sancțiuni penale urma să-l convingă pe Valeri Onica

despre necesitatea corijării comportamentului și încetării conduitei infracționale,

însă acesta a continuat activitatea ilegală, prin ce a demonstrat că pedeapsa

anterioară nu și-a atins scopul și aflându-se în stare de libertate, nu a conștientizat

prejudiciabilitatea acțiunilor sale și importanța valorilor sociale lezate și a săvârșit

o nouă infracțiune în perioada de probațiune.

Astfel, prima instanță în mod corect a considerat inoportună aplicarea

pedepsei sub formă de amendă sau muncă neremunerată în folosul comunității,

deoarece acestea sunt prea blânde și nu vor atinge scopul pedepsei penale, or

inculpatul nu a realizat caracterul infracțional al acțiunilor sale, mijlocul de

transport reprezentând un grad sporit de pericol, iar conducerea acestuia de către o

persoană în stare de ebrietate, reprezintă un grad și mai avansat de pericol.

De asemenea, instanța de apel a subliniat că, prima instanță just a aplicat în

privința lui Valeri Onica prevederile art. 85 alin. (1) Cod penal, stabilindu-i

pedeapsa definitivă 4 ani 4 luni închisoare, deoarece inculpatul după pronunțarea

sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 24 decembrie 2014, în perioada

de probațiune, la 13 august 2015 a săvârșit o nouă infracțiune.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiate argumentele invocate de apelant

privind aplicarea față de inculpat a prevederilor art. 90 alin. (11) Cod penal,

deoarece această reglementare legislativă prevede că, ține de discreția instanței de

judecată să decidă asupra uneia dintre soluțiile prevăzute, cu motivarea

obligatorie a deciziei luate.

Totodată, norma legală prescrie ca soluția asupra menținerii condamnării cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei se ia la propunerea organului care

exercită supravegherea asupra comportamentului celor condamnați cu

suspendarea executării pedepsei.

La fel, din informația Biroului de Probațiune Rîșcani, mun. Chișinău

(f.d.81) instanța de apel a atestat că, în perioada de probațiune, inculpatul a fost

sancționat contravențional în baza art. 354 Cod contravențional, circumstanță ce îl

caracterizează negativ, acesta neîndreptățind încrederea acordată de instanța de

judecată prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 24 decembrie 2014.

Totodată, instanța de apel a reținut că, argumentele din apel au fost invocate

în prima instanță asupra cărora aceasta s-a expus, fiind respectat dreptul la un

3

proces echitabil a părților, inclusiv sub aspectul motivării hotărârii de

condamnare, sentința conținând răspunsuri amănunțite cu privire la fiecare

argument invocat de părți, permițând părților să utilizeze eficient dreptul de apel.

Subsidiar, instanța de apel a atestat că, prima instanță corespunzător

prevederilor legale a constatat că nu sunt întrunite rigorile legale pentru aplicarea

prevederilor Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 ,,Privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova”.

penală, a contestat cu recurs hotărârile adoptate, solicitând casarea acestora,

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să îi fie stabilită o

pedeapsă în limitele legii.

În motivarea recursului a invocat că, prima instanță a indicat în sentință, cu

trimitere la art. 85 Cod penal, că la pedeapsa aplicată urmează a fi adăugată partea

neexecutată a pedepsei din sentința precedentă, însă instanța a adăugat în

întregime pedeapsa stabilită de 4 ani.

Susține recurentul că, la adoptarea sentinței Judecătoriei Rîșcani,

mun. Chișinău din 27 octombrie 2016, executase fără 2 luni 2/3 din pedeapsa

stabilită prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 24 decembrie 2014.

Totodată, instanțele de fond au motivat imposibilitatea aplicării

prevederilor art. art. 2-12 a Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 ,,Privind amnistia în

legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova”, însă nu au indicat posibilitatea aplicării prevederilor art. 13 al legii

menționate, care prevede reducerea termenului de pedeapsă în partea neexecutată

cu 1/3, astfel urmând ca pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 24 decembrie 2014, să fie redusă cu 1/3 sau cu 5 luni 22 zile.

Consideră recurentul că pedeapsa stabilită de instanțele de fond este

contrară legii.

pentru inadmisibilitatea acestuia, menționând că, recurentul nu a făcut trimitere la

careva temei prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, însă își

exprimă dezacordul cu măsura de pedeapsă stabilită în baza art. 2641 alin. (4) Cod

penal.

În acest context, acuzarea consideră că, instanțele de fond la stabilirea

categoriei și măsurii de pedeapsă au ținut cont de circumstanțele reale și personale

privind individualizarea pedepsei, aplicându-i o pedeapsă echitabilă și legală.

concluzionează că acesta urmează a fi admis, din următoarele considerente.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b) Cod de procedură penală, judecând

recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea hotărârii atacate și cu

dispunerea încetării procesului penal, în cazul în care se constată că există

circumstanțele stipulate de art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod penal, adică există alte

circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la

răspundere penală.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

4

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept, comise de instanțele

de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Astfel, Colegiul penal lărgit menționează că recurentul, drept temei pentru

declararea recursului a indicat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 11) Cod de

procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

în cazul în care aplicarea pedepsei a fost înlăturată de o nouă lege sau anulată de

un act de amnistie.

Instanța de recurs atestă, că inculpatul critică soluția instanței de apel prin

care a fost respinsă solicitarea de aplicare în privința sa a Legii nr. 210 din

29 iulie 2016 ,,Privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova”.

În acest sens, instanța de recurs reține, că la 09 septembrie 2016 au intrat în

vigoare prevederile Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 ,,Privind amnistia în legătură

cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova”.

Potrivit art. (1) alin. (1), (4) al Legii nominalizate, prezenta lege se aplică

condiționat și exclusiv persoanelor bănuite, învinuite și inculpate care manifestă

căință activă în cadrul procesului penal și celor condamnate care sunt

caracterizate pozitiv pe parcursul executării pedepsei, perioadei de probațiune sau

termenului de probă și sunt evaluate psihologic ca prezentând risc de recidivă

mediu sau redus, dacă aceste persoane cad sub incidența prevederilor art. art. 2-9,

11 și 12.

Potrivit art. 2 alin. (1) al aceleiași Legi, procesul penal încetează la faza de

urmărire penală sau la cea de judecare referitor la infracțiunea săvârșită până la

adoptarea prezentei legi pentru care Codul penal nr. 985-XV din 18 aprilie 2002

sau Codul penal aprobat prin Legea R.S.S. Moldovenești din 24 martie 1961

prevede în calitate de pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai aspră decât

pedeapsa închisorii pe termen de 7 ani.

Iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, încetarea procesului penal conform

alin. (1) are loc cu acordul scris al persoanei învinuite sau inculpate.

Din materialele cauzei se constată că, până la începerea cercetării

judecătorești în prima instanță, inculpatul Valeri Onica a solicitat, personal prin

înscris autentic, ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, declarând că recunoaște în totalitate faptele indicate în

rechizitoriu și nu solicită administrarea de noi probe (f.d.87, 97), solicitare care a

fost admisă de către instanță prin încheiere protocolară (f.d.97 verso).

Ulterior, în cadrul dezbaterilor judiciare, la 03 octombrie 2016 a fost

înaintată cerere de către inculpat, prin care a solicitat încetarea procesului penal

conform Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 (f.d.88), care a fost respinsă de către

prima instanță, din motiv că inculpatul nu întrunește condițiile necesare pentru

aplicarea actului de amnistie, fiind anterior condamnat, având aplicată în privința

sa pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării acesteia pentru

săvârșirea unei infracțiuni grave, căzând sub incidența art. 10 alin. (1) lit. g) al

Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 ,,Privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a

5

de la proclamarea independenței Republicii Moldova”, soluție care a fost

menținută și de instanța de apel.

Reieșind din circumstanțele expuse supra, Colegiul lărgit consideră, că

inculpatul, întrunește condițiile prevăzute la art. 1 al Legii nr. 210 din 29 iulie

2016 și în privința acestuia pot fi aplicate aceste dispoziții legale, iar procesul

penal urmează a fi încetat în legătură cu intervenirea amnistiei, deoarece

inculpatul a recunoscut vina integral și a manifestat căința activă, cauza fiind

examinată în procedura prescrisă de art. 3641 Cod de procedură penală.

Mai mult, se reține și faptul că, în speță nu a fost cauzat prejudiciu.

Totodată, Colegiul penal atestă, că soluția instanțelor de fond este

neîntemeiată, la adoptarea căreia nu s-a ținut cont de faptul că Legea nr. 210 nu

impune expres anumite restricții de aplicare a amnistiei, în privința persoanelor

care au săvârșit anterior o infracțiune gravă.

Interdicțiile aplicate actului de amnistie, față de persoanele ce au săvârșit

anterior o infracțiune gravă, rezultă din prevederile art. 10 alin. (1) lit. g) a Legii

nr. 210, care stabilește că nu se aplică amnistia, în privința persoanelor ce au fost

condamnate anterior pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni grave,

deosebit de grave sau excepțional de grave, executând, în tot sau în parte,

pedeapsa cu închisoare.

Sub incidența interdicției, prevăzute de art. 10 lit. g) al Legii nr. 210, nu cad

persoanele care au fost anterior condamnate pentru infracțiunile indicate în art. 10

alin. (1) lit. g), dar nu au executat pedeapsa cu închisoarea sau antecedentele

penale sunt stinse.

Din materialele cauzei, se reține faptul, că inculpatul anterior a fost

condamnat prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 24 decembrie

2014 în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, la 4 ani închisoare, iar potrivit art. 90

Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pentru perioada de

probațiune de 3 ani.

Suspendarea condiționată a executării pedepsei constă în dispoziția luată de

instanța de judecată prin sentința de condamnare de a suspenda, pe o anumită

durată și în anumite condiții, executarea pedepsei.

Astfel, se reține că la momentul pronunțării sentinței de către prima instanță

în prezenta cauză, inculpatul nu executase în tot sau în parte pedeapsa închisorii

stabilită prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 24 decembrie 2014.

Deci, Colegiul lărgit apreciază, că în speță se constată existența

circumstanțelor prevăzute de art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

care exclud tragerea la răspundere penală, deoarece a intervenit Legea nr. 210 din

29 iulie 2016 ,,Privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova”, motiv pentru care urmează a fi

dispusă încetarea procesului penal în privința lui Valeri Onica conform

prevederilor legii menționate, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (4)

Cod penal.

Totodată, urmează a fi indicat faptul că prima instanță la capitolul

individualizării pedepsei inculpatului, a aplicat prevederile art. 85 alin. (1) Cod

6

penal, adăugând în întregime la pedeapsa stabilită, partea neexecutată a pedepsei

aplicate prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 24 decembrie 2014,

soluție care a fost menținută de instanța de apel, iar odată ce hotărârile adoptate pe

caz urmează a fi casate, pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Rîșcani,

mun. Chișinău din 24 decembrie 2014 urmează a fi executată de sine stătător.

lit. b) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de inculpatul Onica Valeri Xxxxx, în

propria cauză penală, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 21 noiembrie 2016 și sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău

din 27 octombrie 2016 și dispune:

Încetarea procesului penal în privința lui Onica Valeri Xxxxx în baza

art. 2641 alin. (4) Cod penal conform prevederilor art. 2 al Legii nr. 210 din

29 iulie 2016 ,,Privind amnistia, în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova”.

Pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din

24 decembrie 2014 urmează a fi executată de sine stătător.

Onica Valeri Xxxxx urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă în privința

lui nu este aplicată măsura preventivă sub formă de arest sau nu execută pedeapsa

penală în baza altor hotărâri judecătorești.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 03 august 2017.

Președinte /semnătura/ Petru Ursache

Judecătorii /semnătura/ Petru Moraru

/semnătura/ Ghenadie Nicolaev

/semnătura/ Vladimir Timofti

/semnătura/ Constantin Alerguș

Copia corespunde originalului,

Judecător Petru Moraru

/semnătura/

7