4-1re-61/2017 — art. 201/1 alin. 1 CP

4-1re-61/2017 — art. 201/1 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 4-1re-61/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

31 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti, Constantin Alerguș, Nadejda

Toma,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de către

condamnatul Butuc Gheorghi, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție din 22 noiembrie 2016, în cauza penală în privința

lui

Butuc Gheorghi XXX, născut la XXX,

originar și domiciliat în or. XXX, str.

XXX nr. XXX.

Termenul de examinare a cauzei:

ordinar).

C O N S T A T Ă :

cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform art. 364/1

Cod de procedură penală, Butuc Gheorghi a fost recunoscut vinovat și condamnat în

baza:

- art. 201/1 alin. (1) Cod penal, la 110 ore de muncă neremunerată în folosul

comunității;

- art. 201/1 alin. (1) Cod penal, la 110 ore de muncă neremunerată în folosul

comunității.

În temeiul art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă 120 ore de muncă

neremunerată în folosul comunității.

în jurul orei 15:45, fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflându-se în casa nr. XXX, pe

str. XXX, mun. XXX, unde locuiește împreună cu soția sa Butuc Elena, a început s-o

înjure pe ultima, iar apoi cu premeditare i-a aplicat câteva lovituri cu pumnii în regiunea

capului și alte părți ale corpului, în urma cărui fapt i-a cauzat acesteia, conform

raportului de constatare medico-legală nr. 226 D, leziuni corporale ce se califică ca

vătămări ușoare.

1

Tot el, la data de 29 noiembrie 2014, în jurul orei 19:40, fiind în stare de ebrietate

alcoolică, aflându-se în casa nr. XXX, pe str. XXX, mun. XXX, unde locuiește

împreună cu soția sa Butuc Elena, a început s-o insulte, iar apoi intenționat i-a aruncat

în față o solniță din sticlă, în urma cărui fapt i-a cauzat ultimei, conform raportului de

constatare medico-legală nr. 226 D, vătămări neînsemnate.

a solicitat casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei și pronunțarea unei noi hotărâri

în această parte, prin care să fie încetată procedura de executare a pedepsei în privința

inculpatului.

În motivarea apelului a invocat că:

- nu este de acord cu pedeapsa stabilită inculpatului sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității, considerând-o ilegală și neîntemeiată, deoarece

prin ordonanța procurorului Procuraturii mun. Comrat, Bolgar N., din 12.01.2015,

urmărirea penală în privința lui Butuc Gheorghi a fost încetată în baza prevederilor art.

55 Cod penal, ulterior ordonanța respectivă fiind anulată de procurorul ierarhic superior

al UTA Găgăuzia, fapt ce vine în contradicție cu prevederile art. 4 din Protocolul nr. 7

al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit

cărora nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicțiile aceluiași stat

pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o

hotărâre definitivă conform legii și procedurii penale ale acestui stat;

- luând cunoștință cu ordonanța de încetare a urmăririi penale și aplicare a amenzii

în sumă de 75 unități convenționale, pedeapsa penală inculpatul a executat-o, respectiv

rezultă că la momentul trimiterii cauzei penale în instanța de judecată amenda era deja

achitată;

- organul de urmărire penală, în persoana procurorului și respectiv procurorului

ierarhic superior, nu a întreprins careva măsuri pentru restituirea lui Butuc Gheorghi a

amenzii achitate, stabilită prin ordonanța din 12.01.2015;

- la adoptarea sentinței a fost ignorat un șir de circumstanțe atenuante și anume:

săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni ușoare sau mai puțin grave, faptul că

inculpatul are la întreținere doi copii minori, la locul de trai se caracterizează pozitiv,

a recunoscut vina și s-a căit sincer, s-a împăcat cu partea vătămată;

- în sentință s-a indicat că inculpatul a săvârșit o infracțiune ce se atribuie la

infracțiuni mai puțin grave, însă reieșind din alin. (2) art. 16 Cod penal, infracțiunea

comisă se clasifică ca infracțiune ușoară.

fost admis apelul declarat, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre, prin care

procesul penal în privința lui Butuc Gheorghi, învinuit de comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 201/1 alin. (1) Cod penal, a fost încetat deoarece există circumstanțe

care exclud tragerea la răspundere penală.

2

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că prin ordonanța

procurorului în Procuratura mun. Comrat din 12.01.2015 a fost încetată urmărirea

penală pe cauza nr. 2014190619, iar Butuc Gheorghi a fost scos de sub urmărire penală

și tras la răspundere contravențională, fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de amendă

în mărime de 75 unități convenționale, echivalentul a 1500 lei.

Totodată, instanța de apel a reținut că prin hotărârea Curții Constituționale nr. 12

din 14.05.2015, privind excepția de neconstituționalitate a articolului 287 alin. (1) din

Codul de procedură penală (reluarea urmăririi penale), a fost declarată

neconstituțională prevederea respectivă.

Instanța de apel a considerat, că prin sentința pronunțată în privința lui Butuc

Gheorghi s-a admis o ingerință în dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6

CoEDO, deoarece în privința ultimului a fost încetată urmărirea penală, cu tragerea

acestuia la răspundere contravențională în baza art. 55 Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa sub formă de amendă în cuantum de 75 unități convenționale, echivalentul a

1500 lei. Ulterior a fost reluată urmărirea penală în privința lui Butuc Gheorghi, ceea

ce încalcă dreptul persoanei de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori pentru aceeași

faptă.

Instanța de apel de apel a statuat că, prin prisma hotărârii Curții Constituționale,

reluarea urmăririi penale după încetarea urmăririi penale, după clasarea cauzei penale

sau după scoaterea persoanei de sub urmărire de către procurorul ierarhic superior prin

ordonanță dacă, ulterior se constată că nu a existat în fapt cauza care a determinat luarea

acestor măsuri sau că a dispărut circumstanța pe care se întemeia încetarea urmăririi

penale, clasarea cauzei penale sau scoaterea persoanei de sub urmărire, este contrară

garanțiilor instituite prin articolul 21 din Constituție. Sub acest aspect, s-a menționat

că potrivit art. 7 din Constituție, aceasta reprezintă legea supremă a Republicii

Moldova, iar nici o lege și nici un alt act juridic care contravine prevederilor

Constituției nu are putere juridică.

Prin urmare, instanța de apel a conchis, că în pofida faptului că reluarea urmăririi

penale s-a dispus în baza art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală, ce a fost declarat

neconstituțional, ca urmare ordonanța procurorului din 12.01.2015, prin care a fost

încetată urmărirea penală în privința lui Butuc Gheorghi, a devenit definitivă și

irevocabilă, respectiv ultimul nu putea fi repetat tras la răspundere penală pentru

aceeași faptă, ceea ce a dus la necesitatea încetării procesului penal în cauza penală

privind învinuirea lui Butuc Gheorghi în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

201/1 alin. (1) Cod penal, dat fiind faptul că există circumstanțe care exclud tragerea

la răspundere penală a inculpatului.

a solicitat casarea acesteia, cu menținerea hotărârii primei instanțe, deoarece apelul

declarat de către apărător a fost greșit admis.

În motivarea recursului s-a invocat:

3

- la judecarea cauzei, prima instanță a examinat sub toate aspectele, complet și

obiectiv probele administrate la dosar, just a încadrat faptele comise, corect ajungând

la concluzia despre vinovăția lui Butuc Gheorghi în săvârșirea infracțiunilor prevăzute

la art. 201/1 alin. (1) Cod penal;

- prin ordonanța procurorului în Procuratura mun. Comrat, Bolgar N., din

12.01.2015, urmărirea penală în privința inculpatului a fost încetată în temeiul art. 55

Cod penal, cu tragerea la răspundere contravențională și aplicarea amenzii în mărime

de 75 unități convenționale. Însă, deoarece au fost admise vicii fundamentale în

procedura precedentă, prin ordonanța procurorului ierarhic superior din 30.01.2015 a

fost anulată ordonanța din 12.01.2015 și anume din lipsa temeiului de aplicare a art.

53, 55 Cod penal, precum și din faptul că inculpatul nu și-a recunoscut integral vina,

fiind comise două infracțiuni de violență în familie de către ultimul;

- la data de 11.03.2015 a fost întocmit rechizitoriul în privința lui Butuc Gheorghi,

pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 201/1 alin. (1) Cod penal și remisă

cauza penală pentru judecare în instanța de fond, însă la momentul luării cunoștinței cu

materialele cauzei penale inculpatul și apărătorul său nu au formulat cereri privind

încetarea urmăririi penale în baza art. 275 pct. 9) Cod de procedură penală. Mai mult,

în cadrul judecării cauzei în prima instanță, la data de 09.06.2015 inculpatul a înaintat

o cerere prin care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat

ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală în

temeiul art. 364/1 Cod de procedură penală;

- deoarece cauza a fost examinată în procedură simplificată, în conformitate cu

prevederile art. 364/1 Cod de procedură penală, părțile pot exercita calea de atac a

apelului sub aspectul individualizării pedepsei, iar instanța de apel era obligată să

verifice în principiu îndeplinirea cerințelor dispozițiilor art. 364/1 alin. (1) și (4) Cod

de procedură penală și nu poate reține o altă situație de fapt și o altă încadrare juridică

decât cea reținută în rechizitoriu și de către prima instanță în sentință, prevederi ce nu

au fost respectate de către instanța de apel;

- instanța de apel, reieșind din conținutul deciziei, nu a procedat conform art. 409

alin. (2) Cod de procedură penală, casând sentința primei instanțe, nu a judecat cauza

după regulile generale prevăzute pentru prima instanță cu cercetarea și aprecierea

probelor;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra anumitor acte procesuale cum ar fi

ordonanța procurorului, Caraivan R., din 30.01.2015, prin care au fost constatate vicii

fundamentale care au afectat ordonanța procurorului Bolgar N., emisă la 12.01.2015 în

temeiul art. 55 Cod penal, precum și asupra ordonanței procurorului Bolgar N., din

13.02.2015, privind începerea urmăririi penale, care ulterior a fost conexată la prima

cauză penală, iar dosarul penal a fost remis în instanța de fond;

- instanța de apel a făcut trimitere la hotărârea Curții Constituționale din

14.05.2015, însă nu a ținut cont, de prevederile art. 3 alin. (1) Cod de procedură penală

4

și de acel fapt că procurorii au emis ordonanțe în perioada ianuarie-februarie 2015,

conducându-se de prevederile Codului de procedură penală, în vigoare la acel moment

și considerate la acel moment constituționale, pe când hotărârea menționată nu are efect

retroactiv, producând efecte pentru viitor.

În drept, autorul și-a întemeiat recursul său în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală.

noiembrie 2016, pronunțată integral la 13 decembrie 2016, a fost admis recursul

ordinar declarat, casată total decizia și parțial sentința în partea condamnării

inculpatului în baza art. 201/1 alin. (1) Cod penal, pe episodul din 29 noiembrie 2014,

rejudecată cauza în această parte și pronunțată o nouă hotărâre, prin care procesul penal

în privința inculpatului a fost încetat, pe motiv că fapta acestuia constituie contravenția

prevăzută la art. 78 Cod contravențional, fără aplicarea sancțiunii contravenționale, în

legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere

contravențională.

S-a dispus menținerea sentinței pe capătul de învinuire în baza art. 201/1 alin. (1)

Cod penal, episodul din 14 noiembrie 2014, prin care Butuc Gheorghi A fost

condamnat la 110 ore de muncă neremunerată în folosul comunității.

În motivarea deciziei adoptate, instanța de recurs ordinar a indicat că soluția

instanței de apel era neîntemeiată, la adoptarea căreia nu s-a ținut cont în deplină

măsură de normele de drept procesual.

Astfel, s-a constatat că cauza a fost judecată de către prima instanță la cererea

inculpatului, confirmată și de apărătorul său Cimpoeș V. (f.d. 110), în procedură

simplificată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate

cu prevederile art. 364/1 Cod de procedură penală.

În asemenea împrejurări, împotriva sentinței adoptate de prima instanță în urma

judecării în procedura simplificată părțile puteau exercita calea de atac a apelului, de

regulă, sub aspectul individualizării pedepsei, inculpatul neputând renunța la opțiunea

de a fi judecat potrivit procedurii simplificate (pct. 30 din Hotărârea Plenului Curții

Supreme de Justiție “Cu privire la aplicarea prevederilor art. 364/1 Cod de procedură

penală de către instanțele judecătorești”).

Din materialele dosarului, instanța de recurs a constatat că la finisarea urmăririi

penale, precum și la etapa judecării cauzei în prima instanță, atât inculpatul, cât și

apărătorul său nu au formulat careva obiecții și invocări privind neadmiterea încălcării

prevederilor art. 22 alin. (1) Cod de procedură penală, pentru a nu fi pedepsit inculpatul

de două ori pentru una și aceeași faptă. Critici în acest sens au fost invocate de către

partea apărării abia la etapa declarării apelului, după ce au acceptat prin înscris autentic

judecarea cauzei în procedură simplificată și fără a avea careva obiecții în acest sens.

Prin urmare, poziția părții apărării invocată în apelul declarat, contravinea procedurii

5

prevăzute de art. 364/1 Cod de procedură penală, iar renunțarea la opțiunea judecării

cauzei în procedura simplificată, la etapa judecării apelului, nu putea avea loc.

Instanța de recurs ordinar a remarcat că în situația în care instanța de apel constată

că opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate a

fost viciată din motivul constatării că în cadrul urmăririi penale au fost încălcate grav

normele imperative din Codul de procedură penală care în cadrul procedurii precedente

au afectat hotărârea atacată, instanța de apel, conducându-se de prevederile art. 409

alin. (2) Cod de procedură penală, urmează să caseze sentința și să judece cauza după

regulile generale prevăzute pentru prima instanță.

Așadar, în cazul în care în urma controlului preliminar al cauzei penale se constată

că există vreo încălcare a normelor imperative din Codul de procedură penală sau din

probele administrate în cursul urmăririi penale nu rezultă că faptele inculpatului sunt

stabilite dincolo de orice dubiu rezonabil, instanța de judecată va respinge cererea de

judecare potrivit procedurii simplificate.

În cauză, din punct de vedere procedural, pe de o parte instanța de apel a judecat

cauza sub aspectul individualizării pedepsei stabilite inculpatului, în urma judecării

cauzei în procedura simplificată, iar pe de altă parte a conchis că au fost încălcate

normele imperative din Codul de procedură penală, ceea ce era incident situației de

respingere a cererii de judecare potrivit procedurii simplificate, creându-se astfel o

situație confuză și incertă.

Totodată, instanța a apreciat drept neîntemeiate concluziile instanței de apel,

precum că în cauza supusă judecării au fost încălcate normele imperative ale Codului

de procedură penală și anume că a fost reluată ilegal urmărirea penală, din motiv că

prevederile art. 287 alin. (1) Cod penal au fost declarate neconstituționale, în rezultat

fiind încălcat dreptul inculpatului de a nu fi judecat și pedepsit de două ori pentru una

și aceeași faptă.

La acest capitol, s-a indicat că prin ordonanța Procurorului UTA Găgăuzia,

Caraivan R., din 30.01.2015, a fost anulată ca ilegală ordonanța procurorului

Procuraturii mun. Comrat, Bolgar N., din 12.01.2015 privind încetarea urmăririi penale

și liberarea persoanei de răspundere penală cu atragerea la răspundere

contravențională, având ca bază prevederile art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală.

În conformitate cu dispoziția alin. (1) art. 3 Cod de procedură penală, în

desfășurarea procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul urmăririi

penale sau al judecării cauzei în instanța judecătorească.

Potrivit art. 7 al Codului jurisdicției constituționale, orice act normativ, precum și

orice tratat internațional la care Republica Moldova este parte, se consideră

constituțional până când neconstituționalitatea lui va fi dovedită în procesul jurisdicției

constituționale, cu asigurarea tuturor garanțiilor prevăzute de prezentul cod.

6

Reieșind din dispozitivul hotărârii Curții Constituționale nr. 12 din 14.05.2015,

prin care a fost declarat neconstituțional alin. (1) al art. 287 din Codul de procedură

penală, această hotărâre a intrat în vigoare la data adoptării acesteia.

Prin urmare, ordonanța Procurorului UTA Găgăuzia din 30.01.2015, a fost emisă

în cauza dată până la adoptarea Hotărârii Curții Constituționale nr. 12 din 14.05.2015

privind excepția de neconstituționalitate a alin. (1) art. 287 Cod de procedură penală,

respectiv considerându-se a fi constituțională și emisă în conformitate cu prevederile

legale.

În acest context, au fost apreciate drept eronate concluziile instanței de apel

privind existența circumstanțelor care exclud tragerea la răspundere penală a

inculpatului, în situația în care prin ordonanța procurorului emisă la data de 12.01.2015

a fost încetată urmărirea penală în privința lui Butuc Gheorghi, fiind o hotărâre

definitivă și irevocabilă, deoarece în condiții legale și considerate la acel timp

constituționale, această ordonanță a fost anulată prin ordonanța procurorului ierarhic

superior din 30.01.2015 și dispusă reluarea urmăririi penale. Mai mult ca atât,

ordonanța procurorului ierarhic superior nu a fost contestată de către partea apărării în

condițiile prevăzute de lege, prezumându-se a fi acceptate tacit temeiurile de anulare.

Prin urmare, s-a concluzionat că prima instanță a reținut corect starea de fapt,

vinovăția și încadrarea juridică a faptelor comise de către Butuc Gheorghi și a dispus

întemeiat condamnarea ultimului pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.

201/1 alin. (1) Cod penal.

Rezumând cele expuse, instanța de recurs ordinar a considerat că în cauză și-a

găsit confirmare temeiul de recurs invocat de către procuror și prevăzut la pct. 6) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală, și anume că hotărârea instanței de apel nu

cuprinde motivele legale pe care se întemeiază soluția.

Suplimentar, s-a menționat că potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs este în drept să judece cauza și în baza temeiurilor neinvocate, dar

fără a agrava situația condamnatului.

Astfel, instanța de recurs a reținut incidența temeiului pentru recurs stipulat la pct.

13) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și anume că a intervenit o lege penală

mai favorabilă condamnatului.

În corespundere cu art. 10 alin. (1) Cod penal, legea penală care înlătură caracterul

infracțional al faptei, care ușurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situația

persoanei ce a comis infracțiunea are efect retroactiv, adică se extinde asupra

persoanelor care au săvârșit faptele respective până la intrarea în vigoare a acestei legi,

inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa ori care au executat pedeapsa, dar

au antecedente penale.

În sensul vizat, s-a constatat că inculpatul a fost corect condamnat de prima

instanță pe episodul din 29 noiembrie 2014, în baza art. 201/1 alin. (1) Cod penal, în

redacția legii de până la 16.09.2016, iar hotărârea acestei instanțe cuprinde motive

7

legale pe care se întemeiază soluția, însă conform legii nr. 196 din 28.07.2016, în

vigoare de la 16.09.2016, din conținutul art. 201/1 alin. (1) Cod penal au fost excluse

calificativele “manifestată verbal, care a provocat suferință fizică, psihică și prejudiciu

moral”, iar pentru maltratarea sau alte acțiuni violente, comise de un membru al

familiei în privința altui membru al familiei, care au provocat vătămare neînsemnată a

integrității corporale, a fost introdusă răspundere contravențională, în temeiul art. 78/1

Cod contravențional.

Astfel, legea penală nouă, intrată în vigoare după adoptarea hotărârii primei

instanțe, era mai favorabilă pentru inculpat, fiind aplicabilă în raport cu episodul

săvârșit la data de 29 noiembrie 2014, deoarece îi ameliora situația.

Potrivit art. 332 alin. (2), 391 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care

fapta persoanei constituie o contravenție administrativă, instanța încetează procesul

penal, cu aplicarea sancțiunii administrative prevăzute în Codul contravențional.

Totodată, conform art. 10/1 alin. (6) Cod penal, dacă fapta pentru care persoana

execută pedeapsa nu se mai consideră infracțiune în conformitate cu prevederile legii

noi, ci constituie o contravenție, sancțiunea contravențională nu se mai aplică,

indiferent de categoria și mărimea sancțiunii prevăzute.

În asemenea circumstanțe, procesul penal pe episodul din 29 noiembrie 2014

urma a fi încetat, pe motiv că fapta inculpatului constituia o contravenție. Totodată, s-

a statuat că inculpatul nu putea fi sancționat contravențional, deoarece a expirat

termenul de prescripție a tragerii la răspundere contravențională conform art. 30 alin.

(2) Cod contravențional (în redacția legii de până la 01.08.2016).

condamnat, care a fost depus la 03 ianuarie 2017 (prin poștă) și care solicită casarea

acesteia cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie încetat

procesul penal în legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la

răspundere penală.

În motivarea cerințelor sale inculpatul invocă faptul că la momentul condamnării

sale de către instanța de recurs ordinar a expirat termenul de prescripție de tragere la

răspundere penală, având în vedere faptul că a fost recunoscut vinovat de comiterea

unei infracțiuni ușoare, de la data comiterii căreia trecuseră mai mult de doi ani.

inadmisibilitatea acestuia, deoarece potrivit art. 60 alin. (2) Cod penal, prescripția

tragerii la răspundere penală curge din ziua săvârșirii infracțiunii și până la data

rămânerii definitive a hotărîrii instanței de judecată. Totodată, potrivit art. 466 alin. (3)

Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel rămân definitive la data

pronunțării deciziei în apel.

În cauză, decizia instanței de apel a fost pronunțată la 01.03.2016, devenind

definitivă, iar la această dată nu erau trecuți doi ani de la momentul săvârșirii

infracțiunii de către inculpat. Din aceste considerente, procurorul consideră că

8

solicitarea recurentului, de încetare a procesului penal în privința sa, din motivele

expuse, nu poate fi satisfăcută.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 453 Cod de procedură penală, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu

recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în

cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea

atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul

Republicii Moldova despre depunerea cererii.

Recursul în anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute

în prezentul articol sau este declarat repetat.

Viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea

pronunțată este o încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate

internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale.

Colegiul penal apreciază argumentele recurentului ca fiind neîntemeiate, din

următoarele considerente.

Astfel, pentru infracțiunea săvârșită de inculpat – violența în familie, prevăzută

de art. 201/1 alin. (1) Cod penal, la momentul comiterii acesteia – 14.11.2014, în

calitate de sancțiune era prevăzută munca neremunerată în folosul comunității de la

150 la 180 de ore sau închisoare de până la 2 ani. Sub acest aspect, infracțiunea

respectivă face parte din categoria celor ușoare, potrivit art. 16 alin. (2) Cod penal.

La rândul său, art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal prevede că persoana se liberează

de răspundere penală dacă din ziua săvârșirii unei infracțiuni ușoare au expirat doi ani.

Totodată, alin. (2) al aceluiași articol prevede că prescripția curge din ziua

săvârșirii infracțiunii și până la data rămânerii definitive a hotărârii instanței de

judecată.

În contextul celor enunțate, Colegiul penal menționează că potrivit art. 466 alin.

(3) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel rămân definitive la data

pronunțării deciziei în apel. Cu referire la acest fapt, Colegiul penal constată că decizia

instanței de apel a fost pronunțată la 01 martie 2016 (f.d. 183) și, în sensul normei

anterior menționate, a rămas definitivă la data respectivă.

Din aceste considerente, Colegiul penal va respinge argumentele recurentului

privind faptul că la momentul pronunțării deciziei în ordine de recurs au trecut mai

mult de 2 ani, or instituția liberării de răspundere penală în legătură cu intervenirea

prescripției tragerii la această răspundere este aplicabilă în raport cu decizia instanței

de apel, care a fost adoptată la o dată anterioară expirării termenului de 2 ani de la data

săvârșirii infracțiunii.

9

În urma celor constatate, Colegiul penal conchide asupra netemeiniciei motivelor

invocate de recurent, nefiind atestată existența vreunui viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente, care ar fi afectat hotărârea atacată, în consecință recursul

declarat fiind apreciat ca vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către condamnatul Butuc

Gheorghi XXX, împotriva deciziei Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

din 22 noiembrie 2016, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la data de 14 iulie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecători Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

Constantin Alerguș

Nadejda Toma

10