1ra-1143/17 — Art.217/1 alin.3 lit.e, f și art.217/1 alin.4 lit.d CP

Prima instanță: 13.12.2016 - 08.02.2017;

Instanța de apel: 06.03.2017 - 22.03.2017;

Instanța de recurs: 14.06.2017 - 05.07.2017. CONSTATĂ : 1. Prin sentința Judecătoriei Soroca din 08 februarie 2017, Zavorotnîi Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza: - art.2171 alin.(3) lit.e), f) Cod penal la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita activități legate de circulația drogurilor pe un termen de 3 ani; - art.2171 alin.(4) lit.d) Cod penal la 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita activități legate de circulația drogurilor pe un termen de 2 ani. În temeiul art.84 alin.(l) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate lui Zavorotnîi Ion i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 7 ani închisoare, în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate ce ține de circulația drogurilor pe un termen de 5 ani. 2. Prima instanță, examinând cauza în procedura prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, a constatat că Zavorotnîi Ion, la 04 august 2016, dispunând de substanțe narcotice pe care le-a procurat de la persoane neidentificate de organul de urmărire penală, având o înțelegere prealabilă cu cet.Ocerednic Pavel asupra tranzacției de substanțe narcotice, i-a realizat acestuia pe stadionul Liceului teoretic „Xxxxxxxxxx” din or.Xxxxxx, contra sumei de 300 lei - 2,673 grame de hașiș. Ulterior, la 04 august 2016, ora 16.25, prezenta masă de hașiș a fost depistată și ridicată de la cet.Ocerednic Pavel, de către colaboratorii de poliție aflați în exercițiul funcției. Potrivit raportului de expertiză tehnico-științifică nr.34/12/2/2-R-1560 din 25.08.2016, masa vegetală prezentată spre examinare, depistată și ridicată la 04.08.2016, de la cet.Ocerednic Pavel, reprezintă hașiș, care se atribuie la substanțe narcotice de origine vegetală, masa totală a acestora fiind de 2,673 grame (stare uscată), ce reprezintă cantități mari. Tot el, Zavorotnîi Ion, la 04 august 2016, aflându-se pe stadionul Liceului teoretic „Xxxxxxxxxx” din or.Xxxxxx, unde dispunând de substanțe narcotice pe care le-a procurat 1 de la persoane neidentificate de organul de urmărire penală și având scopul de a realiza prezentele substanțe narcotice, a fost deconspirat de către colaboratorii de poliție aflați în exercițiul funcției, care la ora 15.22, în urma efectuării cercetării la fața locului, au depistat și ridicat de la Zavorotnîi Ion două fragmente de masă vegetală uscată de culoare cafenie, în formă solidă și cinci pachețele de substanță sub formă de praf de culoare albă. Conform raportului de expertiză nr.34/12/2/2-R-1559 din 25.08.2016, două fragmente de masă vegetală uscată, în formă solidă de culoare cafenie, depistate și ridicate la 04.08.2016 de la Zavorotnîi Ion, reprezintă hașiș, care se atribuie la substanțe narcotice de origine vegetală, neutilizată în scopuri medicale, masa căreia este de 1,972 grame, ceea ce constituie proporții mari, iar substanța sub formă de praf de culoare albă reprezintă substanță psihotropă amfetamină, masa căreia este de 4,212 grame, ceea ce constituie proporții deosebit de mari. 3. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, care a solicitat casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie aplicată pedeapsa minimă, cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, invocând că a recunoscut vina și se căiește activ.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 22 martie 2017, a fost admis apelul declarat de inculpat, casată sentința, rejudecată cauza cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care I.Zavorotnîi a fost condamnat în baza: - art.2171 alin.(3) lit.e), f) Cod penal la 2 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita activitate legată de administrarea bunurilor ce conțin droguri pe un termen de 3 ani; - art. 2171 alin.(4) lit.d) Cod penal la 4 ani și 8 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita activitate legată de administrarea bunurilor ce conțin droguri pe un termen de 2 ani. În temeiul art.84 alin.(l) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, lui Zavorotnîi Ion i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a exercita activitate legată de administrarea bunurilor ce conțin droguri pe un termen de 5 ani. În rest sentința a fost menținută. Instanța de apel a conchis că vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor imputate a fost confirmată prin ansamblul de probe administrate în faza urmăririi penale și recunoscute de inculpat în cadrul cercetării judecătorești, astfel că prima instanță just a stabilit starea de fapt și de drept, dând o încadrare juridică corectă acțiunilor acestuia în baza art.2171 alin.(3) lit.e), f) și art.2171 alin.(4) Cod penal. Totodată, instanța de apel a conchis că, prima instanță, eronat a stabilit în acțiunile inculpatului starea de recidivă, deoarece, conform art.34 alin.(5) lit.a) Cod penal, la stabilirea stării de recidivă nu se ține cont de antecedentele penale pentru infracțiunile săvârșite în timpul minoratului. Iar potrivit deciziei Curții de Apel Bălți din 17.12.2014, a fost stabilită comiterea de către I.Zavorotnîi a infracțiunii anterioare la 04.09.2013, perioadă în care acesta încă nu atinsese vârsta majoratului, fiindu-i stabilită executarea pedepsei în penitenciar pentru minori. La determinarea termenului de pedeapsă, instanța de apel a indicat că ține cont de persoana inculpatului, care este anterior condamnat, de comportamentul acestuia, care a recunoscut vina și a solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată, reducând astfel termenul de pedeapsă la limita minimă pentru fiecare din infracțiunile comise. Mai mult, instanța de apel a menținut soluția primei instanțe privind executarea pedepsei sub formă de închisoare în penitenciar de tip închis, deoarece una din infracțiunile comise face parte din categoria celor deosebit de grave. În concluzie, instanța de apel a conchis că pedeapsa închisorii este una echitabilă faptei comise și consecințelor survenite, care își va atinge scopul și va duce la restabilirea 2 echității sociale, corectarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât de către aceasta, cât și de alte persoane.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar avocatul S.Brînză în numele inculpatului care, invocând temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie aplicate prevederile art.90 Cod penal, pe motiv că dânsul se caracterizează satisfăcător, a recunoscut vina, s-a căit activ, solicitând examinarea cauzei în procedură simplificată, acesta face parte dintr-o familie numeroasă, fiind unicul întreținător, astfel corectarea lui este posibilă fără privarea de libertate.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocat în numele inculpatului, în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, care a solicitat declararea inadmisibilității recursului, Colegiul penal concluzionează asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente. Drept temei pentru recurs avocatul în numele inculpatului a invocat prevederile art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Analizând acest temei în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal constată că acesta nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate. Potrivit conținutului recursului, recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, și critică hotărârea judecătorească numai în partea stabilirii pedepsei, invocând că instanța de apel incorect a dispus aplicarea pedepsei reale cu închisoarea pentru infracțiunile comise de inculpat, indicând că în privința lui I.Zavorotnîi este posibilă aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, considerând că acestuia i se mai putea oferi o șansă de a se corecta fără a fi izolat de societate, deoarece dânsul se căiește de cele săvârșite, și-a recunoscut vina și a colaborat cu organul de urmărire penală la descoperirea infracțiunii. Motivele recurentului, precum că instanța de apel incorect a individualizat pedeapsa și neîntemeiat a stabilit în privința inculpatului pedeapsa închisorii reale, fără aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, Colegiul penal le consideră neîntemeiate. La acest capitol Colegiul atestă că, instanța de apel, ținând cont că în privința inculpatului prima instanță incorect a reținut starea de recidivă, deoarece infracțiunea pentru care a fost anterior condamnat acesta a comis-o în perioada minoratului, a redus la minim termenul de pedeapsă care i-a fost aplicat lui I.Zavorotnîi. La fel, Colegiul remarcă că, la examinarea cauzei nu au fost stabilite alte circumstanțe atenuante ce ar justifica aplicarea unei pedepse mai blânde, la care face referire recurentul, deoarece instanța de apel a reținut cumulul de circumstanțe care micșorează gravitatea faptei și consecințele ei, a ținut cont de comportarea inculpatului în timpul și după consumarea infracțiunilor, că a recunoscut vina și s-a căit în cele comise, astfel a stabilit o sancțiune echitabilă în raport cu cele comise. Concomitent, consultând textul deciziei instanței de apel, Colegiul penal reține că, la stabilirea pedepsei, instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare a acesteia, de gravitatea infracțiunilor săvârșite, care se atribuie la categoria celor grave și deosebit de grave, de persoana inculpatului, care anterior a mai fost condamnat, însă nu a tras careva concluzii, nu a stat pe calea corijării, săvârșind din nou infracțiuni, și, reieșind din scopul pedepsei penale, a considerat că corijarea și reeducarea lui I.Zavorotnăi fără izolare de societate nu va duce la corectarea lui, deoarece pedeapsa penală presupune conștientizarea de către inculpat a celor săvârșite, astfel că numai prin aplicarea pedepsei închisorii va fi atins scopul pedepsei penale. Astfel, Colegiul penal constată că pedeapsa fixată inculpatului de către instanța de apel este în corespundere cu prevederile art.7, 61, 75 Cod penal, fiind respectate principiile 3 generale de individualizare a ei, deoarece o pedeapsă este echitabilă când ea impune infractorului lipsuri și restircții ale drepturilor lui proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, și când este capabilă să contribuie la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea vinovatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către acesta, cât și de alte persoane. Limitele termenelor de pedeapsă sânt determinate de încadrarea juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii săvârșite, care constă în modul și mijloacele săvârșirii faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmările produse sau care s-ar fi putut produce. Argumentele recurentului, precum că instanța nu a luat în considerație că inculpatul este unicul întreținător al familiei și că a fost încălcat principiul umanismului, în privința lui fiind posibilă aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, nu pot fi reținute, deoarece una din infracțiunile săvârșite de inculpat - 2171 alin.(4) lit.d) Cod penal, prevede pedeapsa de la 7 la 15 ani închisoare și se atribuie la categoria celor deosebit de grave, iar potrivit art.90 alin.(4) Cod penal, persoanelor care au săvârșit infracțiuni deosebit de grave, condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei nu se aplică. Prin urmare, Colegiul penal constată că, la stabilirea pedepsei lui I.Zavorotnîi, instanța de apel a dat deplină eficiență împrejurărilor cauzei, numindu-i acestuia pedeapsa închisorii, care este în limita minimă a sancțiunilor prevăzute de normele penale în baza cărora a fost recunoscut vinovat, ținându-se seama de prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală. În concluzie, reieșind din circumstanțele stabilite, Colegiul consideră soluția instanței de apel în partea individualizării pedepsei corectă, iar argumentele recurentului în acest sens, neîntemeiate, deoarece pedeapsa stabilită inculpatului a fost individualizată conform prevederilor legale, fiind respectate prevederile art.61, 75-76 Cod penal și art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală. Deci, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel atacată, Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii judecătorești contestate. Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs va decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat. În circumstanțele stabilite, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului declarat de avocat în numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Brînză Snejana în numele inculpatului Zavorotnîi Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 22 martie 2017, în cauza penală în privința lui Zavorotnîi Ion, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 14 iulie 2017. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Iurie Diaconu 4