1ra-983/17 — art.264-1 alin.4 CP

Dosarul nr.1ra-983/17

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 iunie 2017 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Ialoveni din 27 decembrie 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 21 februarie 2017, declarat de către inculpatul

Bodolica Constantin XXX, născut la

XXX, originar din XXX și domiciliat în

XXX.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2641 alin.(4) Cod penal, cu aplicarea prevederilor

art.82 alin.(2) Cod penal, la 4 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

procedură penală, a constatat că Bodolica Constantin, la 26 februarie 2016, ora 02.59,

conducând, fără permis de conducere, motocicleta de model „IJ Iupiter 3”, cu n/î IL AA 574,

ignorând prevederile pct.10 subpct.(2) lit.a) și pct.14 lit.a) din Regulamentul circulației rutiere,

care stipulează expres că persoana care conduce un autovehicul îi este interzis să conducă

vehiculul în stare de ebrietate și fără a deține permisul de conducere, pe strada centrală a

s.Nimoreni, r-nul Ialoveni, a fost somat de către inspectorii de patrulare ai Batalionului de

patrulare nr.3 a INP și fiind supus testării alcoolscopice cu aparatul „Drager”, în aerul expirat a

fost depistat 0,90 mg/l alcool care, potrivit art.13412 Cod penal, constituie grad avansat de

ebrietate.

stabilirii pedepsei, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri, prin care să-i fie aplicată

o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, ținând cont inclusiv, de

prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, invocând că instanța nu a dat deplină

eficiență prevederilor art.7, 61, 75 Cod penal, aplicându-i o pedeapsă prea aspră, fără a-și

motivat soluția.

declarat de către inculpat a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a indicat că, prima instanță a dat apreciere corectă probelor administrate

și circumstanțelor cauzei, examinându-le conform art.101 Cod de procedură penală, din punct

de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu -

din punct de vedere al coroborării lor și corect a ajuns la concluzia privind vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, care cert a fost dovedită.

Cu referire la pedeapsa aplicată, instanța de apel a reținut că prima instanță a dat deplină

1

eficiență prevederilor art.61, 75 Cod penal, ținând cont de criteriile generale de individualizare

a pedepsei penale, de gravitatea infracțiunii săvârșite, care face parte din categoria celor ușoare,

de persoana inculpatului, care anterior a fost judecat, a comis infracțiunea în stare de recidivă,

și-a recunoscut vina și se căiește sincer, solicitând examinarea cauzei în procedura prevăzută de

art.3641 Cod de procedură penală, stabilindu-i o pedeapsă echitabilă, în limitele art.2641

alin.(4) Cod penal.

În contextul expus, instanța de apel a precizat că inculpatul, anterior, prin decizia Curții

de Apel Chișinău din 16.12.2009, a fost condamnat în baza art.151 alin.(1) Cod penal la 3 ani

închisoare, iar la data săvârșirii infracțiunii în speță, antecedentul penal nu era stins, aceasta

fiind comisă în stare de recidivă, deoarece, conform prevederilor art.111 alin.(1) lit.h) Cod

penal, se consideră ca neavând antecedente penale persoanele condamnate la închisoare pentru

săvârșirea unei infracțiuni grave - dacă au expirat 6 ani după executarea pedepsei.

Astfel, instanța corect a conchis că inculpatul nu și-a făcut concluziile necesare, nu și-a

corijat conduita și a continuat să încalce legea penală, prejudiciind interesele societății și în

asemenea circumstanțe, scopul pedepsei penale poate fi atins doar cu aplicarea unei pedepse cu

închisoarea.

Totodată, instanța de apel a precizat că, în temeiul art.90 alin.(4) Cod penal, persoanele

care au săvârșit infracțiuni, în cazul recidivei, condamnarea cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei nu se aplică.

Reieșind din cele constatate, instanța de apel a considerat că, contrar celor invocate de

către inculpat în apel, prima instanța corect și-a motivat soluția de individualizare a pedepsei și

a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, susținând o poziție justă în ce privește

aplicarea față de acesta a pedepsei sub formă de închisoare.

indica vreun temei prevăzut de art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, solicită casarea

acestora în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei în această parte, cu pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă – muncă neremunerată în folosul

comunității sau amendă, pe motiv că instanțele au aplicat o pedeapsă individualizată contrar

prevederilor legale; - instanțele nu au dat deplină eficiență prevederilor art.75 Cod penal, nu au

ținut cont de persoana lui, de faptul că s-a căit sincer și și-a recunoscut vina, cauza fiind

examinată în procedura prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, că este caracterizat

pozitiv, după săvârșirea infracțiunii anterioare a făcut studii, pe care le-a absolvit, că este

unicul întreținător al familiei; - la stabilirea stării de recidivă instanțele nu au ținut cont de

faptul că infracțiunea săvârșită anterior a fost comisă în stare de afect; - instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția; - instanța a examinat cauza în lipsa sa, fără a fi legal citat.

ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, prin care se solicită declararea

inadmisibilității recursului, Colegiul penal consideră că recursul declarat de către inculpat

urmează a fi admis din următoarele considerente.

În sensul art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel.

Recurentul nu a invocat vreun temei prevăzut de art.427 Cod de procedură penală, dar

din conținutul acestuia reiese că dânsul invocă că cauza a fost judecată în apel fără citarea lui

legală; instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; precum și nu a dat deplină eficiență

prevederilor art.75 Cod penal, aplicându-i o pedeapsă prea aspră, temeiuri prevăzute de art.427

alin.(1) pct. 5), 6), 10) Cod de procedură penală.

Conform prevederilor art.427 alin.(1) pct.5), 6) și 10) Cod de procedură penală,

hotărârea instanței de apel conține o eroare de drept în cazul în care cauza a fost judecată în

2

primă instanță sau în apel fără citarea legală a unei părți; instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția; precum și în cazul în care au fost aplicate pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

La acest capitol Colegiul reține că, potrivit prevederilor art.235 alin.(1) Cod de

procedură penală, citarea în procesul penal constituie acțiunea procedurală prin care organul de

urmărire penală sau instanța de judecată asigură prezentarea unei persoane în fața sa pentru

desfășurarea normală a procesului penal.

Potrivit art.236 alin.(1) și (2) Cod de procedură penală, chemarea unei persoane în fața

organului de urmărire penală sau a instanței de judecată se face prin citație scrisă. Citarea se

poate face și prin notă telefonică sau telegrafică, prin telefax ori prin mijloace electronice.

Citarea se va face în așa fel ca persoanei chemate să i se înmâneze citația cu cel puțin 5 zile

înainte de data când ea trebuie să se prezinte conform citației în fața organului respectiv.

În conformitate cu prevederile art.321 alin.(1), (2), (4) Cod de procedură penală,

judecarea cauzei în primă instanță și în instanța de apel are loc cu participarea inculpatului, cu

excepția cazurilor când inculpatul se ascunde de la prezentarea în instanță; când inculpatul,

fiind în stare de arest, refuză să fie adus în instanță pentru judecarea cauzei și refuzul lui este

confirmat și de apărătorul lui; examinării unor cauze privitor la săvârșirea unor infracțiuni

ușoare când inculpatul solicită judecarea cauzei în lipsa sa. În caz de neprezentare a

inculpatului în instanță, judecarea cauzei se amână, cu excepția cazurilor prevăzute mai sus.

Colegiul penal reține că instanța de apel i-a transmis lui C.Bodolica, prin poștă, citație

pentru ședința de judecată din 21.02.2017, recepționată de către acesta la data de 21.02.2017

(f.d.92, 94). Suplimentar, potrivit telefonogramei, inculpatul a fost informat despre data și ora

ședinței, cu o zi înainte de data stabilită pentru ședință, adică la 20.02.2017, ora 15.30 (f.d.95).

Colegiul penal sesizează că instanța de apel, contrar prevederilor normelor citate supra,

în procesul-verbal din 21.02.2017, neîntemeiat a stabilit că inculpatul, fiind citat legal, din

motive necunoscute nu s-a prezentat la ședință, dispunând examinarea cauzei în lipsa acestuia,

or, reiterând prevederile art.236 alin.(2) Cod de procedură penală, citarea se va face în așa fel

ca persoanei chemate să i se înmâneze citația cu cel puțin 5 zile înainte de data când ea trebuie

să se prezinte conform citației în fața organului respectiv.

Consecvent, instanța trebuie să aibă certitudinea că condițiile respectivei norme au fost

respectate.

Colegiul penal reține că C.Bodolica, potrivit avizului de recepție, a primit citația în ziua

ședinței de judecată, 21.02.2017, circumstanță ce indică asupra faptului că instanța de apel, pe

durata ședinței de judecată, nu a cunoscut despre data recepției citației de către C.Bodolica și

astfel, nu putea să considere, cu certitudine, că inculpatul a fost citat legal, or, pe avizul de

recepție a citației este indicată data recepției, care este și data ședinței de judecată, totodată,

potrivit telefonogramei, inculpatul a fost informat despre data ședinței cu doar o zi înainte.

Prin urmare, Colegiul penal reține că a fost încălcat termenul de 5 zile stabilit de norma

de procedură penală.

Procedând în asemenea mod, instanța de apel a încălcat dreptul inculpatului

(apelantului) la un proces echitabil, prevăzut de art.6 din Convenție, deoarece acesta a fost

informat despre data ședinței de judecată prea târziu, la care acesta nu a putut fi prezent, astfel

nu a putut participa în mod efectiv la procesul penal ce îl vizează, fiindu-i încălcat nu doar

dreptul de a fi prezent, ci și dreptul de a asculta și urmări procesul, de a se apăra, de a fi audiat

pe marginea apelului declarat de el (cauza Ziliberberg vs R.Moldova), de unde reiese că

instanța de apel nu a asigurat echilibrul și egalitatea de arme care trebuie să primeze pe tot

parcursul procesului penal între acuzare și apărare.

Respectiv, instanța de apel, în ședința de judecată, neavând date sigure despre data când

C.Bodolica a fost informat despre ședința de judecată din 21.02.2017, precum și că a fost în

3

cunoștință de cauză că acesta a fost informat despre data ședinței de judecată, prin telefon, abia

la 20.02.2017, nu era în drept să considere posibilă examinarea cauzei penale, în ordine de

apel, în lipsa inculpatului, mai mult că a supus examinării anume apelul declarat de către

acesta.

Subsecvent, nefiind sigură că a respectat termenul de 5 zile, prevăzut de art.236 alin.(2)

Cod de procedură penală, în temeiul art.321 alin.(4) Cod de procedură penală, urma să amâne

ședința de judecată, or, alin.(2) al articolului enumeră exhaustiv situațiile când examinarea

cauzei poate avea loc fără participarea inculpatului, iar la data de 21.02.2017, nu a fost constată

niciuna din aceste situații.

Reieșind din cele expuse, instanța de recurs consideră că instanța de apel a încălcat

prevederile normelor citate mai sus și nu a respectat procedura de citare a inculpatului, motiv

pentru care consideră că recursul declarat de către C.Bodolica, în această parte, este întemeiat

și că respectiva cauză penală urmează a fi transmisă la rejudecare, pe motiv că nu a fost

respectată procedura de citare.

Complementar, Colegiul penal menționează că, ținând cont de motivul trimiterii la

rejudecare, nu se poate expune referitor la celelalte motive invocate de către recurent în recurs,

cauza urmând a fi supusă rejudecării în ordine de apel.

Astfel, potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, în cazul în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs, ea casează hotărârea atacată

și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel.

Având în vedere că eroarea de drept menționată nu poate fi corectată de către instanța de

recurs, decizia instanței de apel în prezenta cauză penală urmează a fi casată, cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceeași instanță.

La noua rejudecare a cauzei instanța de apel are obligația ca în conformitate cu art.414

Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea o

apreciere obiectivă probelor administrate în cauză, să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel și recurs, să respecte prevederile art.394, 414 Cod de procedură penală și, în

dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să

corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de către inculpatul Bodolica Constantin, casează total

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 februarie 2017, în propria lui cauză

penală și dispune rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, pronunțată integral la 13 iulie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

4